DECIZIA nr. 664 din 29 octombrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 alin. (2), (4) și (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, excepție ridicată de Kiss Andras în Dosarul nr. 1.198/96/2016 al Curții de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 10D/2018. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra stadiului dosarului și arată că acesta se află la al doilea termen de judecată, la termenul din 1 octombrie 2019 Curtea amânând cauza pentru lipsa de apărare, la cererea autorului excepției de neconstituționalitate. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 14 decembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.198/96/2016, Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 47 alin. (2), (4) și (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Kiss Andras cu ocazia soluționării recursului formulat împotriva Sentinței nr. 1.077 din 14 iunie 2017 pronunțată de Tribunalul Harghita într-o cauză având ca obiect anularea unei decizii de impunere. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neconstituționale în condițiile în care nu asigură o comunicare eficientă a actelor fiscale. În acest sens arată că, potrivit vechiului Cod de procedură fiscală, organul fiscal avea obligația de a parcurge o serie de modalități de comunicare până să recurgă la cea prin publicitate, care nu este la fel de eficientă precum remiterea directă sau prin poștă. Susține că în noul Cod de procedură fiscală aceste modalități sunt comprimate în alin. (2) al art. 47, organul fiscal având libertatea de a face uz de oricare dintre acestea, ulterior trecând la comunicarea prin publicitate. Apreciază, astfel, că modalitatea de redactare a art. 47 din noul Cod de procedură fiscală permite ca procedura de comunicare a actelor administrativ fiscale să devină o procedură formală, fără a se asigura, în fapt, finalitatea acesteia, respectiv aducerea la cunoștința contribuabilului a faptului că există unele demersuri administrativ-fiscale de natură să afecteze drepturile și obligațiile acestuia. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dintr-o procedură ultima ratio, astfel cum este reglementată, spre exemplu, în Codul de procedură civilă, comunicarea prin publicitate are valența de a deveni în practică procedura standard de comunicare a actelor administrativ fiscale, un mijloc de comunicare care nu prezintă garanțiile necesare de asigurare a dreptului persoanelor vătămate de o autoritate publică de a-și exercita dreptul la liberul acces la justiție, respectiv de a contesta actele administrative. … 6.În atare condiții, autorul excepției consideră că prin neprecizarea unui standard obligațional de diligență a organelor administrativ-fiscale în vederea comunicării elective a actelor administrative, prin precizarea unei ordini de realizare a comunicării sau realizarea de interogări cu privire la domiciliul sau reședința de fapt a contribuabilului, limitând comunicarea doar la domiciliul fiscal, se eludează scopul legii, și anume acela de a comunica în mod efectiv actele administrativ fiscale destinatarilor acestora. … 7.Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că prevederile art. 47 alin. (2), (4) și (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală sunt în concordanță cu Legea fundamentală. De altfel, așa cum reiese din motivarea excepției de neconstituționalitate, instanța de judecată reține că, de fapt, autorul acesteia dorește un plus de legiferare și critică modul în care se aplică, practic, reglementarea criticată. Învederează, de asemenea, că modul în care este redactat textul de lege criticat este tocmai urmarea admiterii unei excepții de neconstituționalitate a unor prevederi din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, referitoare la comunicarea actelor fiscale și punerea în acord a acestora cu dispozițiile constituționale. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Avocatul Poporului arată că prevederile legale referitoare la ordinea de comunicare a actelor administrativ fiscale, astfel cum aceasta era reglementată în Codul de procedură fiscală din 2003, au mai fost supuse controlului de constituționalitate, în acest sens fiind Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, prin care Curtea Constituțională a subliniat, în esență, că „modalitatea de comunicare a actului administrativ fiscal prin publicitate […] reglementează o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective.“ … 10.În ceea ce privește art. 47 din noul Cod de procedură fiscală, Avocatul Poporului apreciază că noua reglementare nu stabilește cu certitudine o ordine în comunicarea actelor fiscale, contrar celor statuate prin deciziile Curții Constituționale nr. 667 din 30 aprilie 2009, nr. 891 din 6 iulie 2010 și, respectiv, nr. 536 din 28 aprilie 2011, lăsând astfel loc pentru interpretări multiple. Așa fiind, consideră că prevederile art. 47 alin. (2), (4) și (7) din Codul de procedură fiscală sunt constituționale în măsura în care se interpretează că modalitatea de comunicare a actelor administrative fiscale prin publicitate reprezintă doar o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a acestora, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective și justificate. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 47 alin. (2), (4) și (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015, în redactarea anterioară modificării acestora prin Ordonanța Guvernului nr. 30/2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 708 din 31 august 2017, prevederi care aveau următorul conținut:(2)Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului acestora, la domiciliul fiscal, direct, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.[…](4)În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (3), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.[…](7)În cazul în care actul administrativ fiscal se comunică prin publicitate, acesta se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului. … 14.Curtea observă că în urma modificărilor și completărilor aduse Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală prin Ordonanța Guvernului nr. 30/2017, prevederile art. 47 alin. (2), (4) și (7) au în prezent următorul conținut normativ:(2)Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie poate fi comunicat fie prin poștă potrivit alin. (3)-(7), fie prin remitere la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului sau curatorului acestuia potrivit alin. (8)-(12), fie prin remitere la sediul organului fiscal potrivit alin. (13), iar actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță potrivit alin. (15)-(17).[…](4)În cazul în care comunicarea potrivit alin. (3) nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate potrivit alin. (5)-(7).[…](7)În cazul în care actul administrativ fiscal se comunică prin publicitate, acesta se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit art. 1 pct. 1 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, „actul administrativ fiscal reprezintă actul emis de organul fiscal în exercitarea atribuțiilor de administrare a impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, pentru stabilirea unei situații individuale și în scopul de a produce efecte juridice față de cel căruia îi este adresat“. Astfel cum a fost definit în doctrină, actul administrativ fiscal este „acea formă juridică principală a activității organelor administrației publice, care constă într-o manifestare unilaterală și expresă de voință de a da naștere, a modifica și a stinge drepturi și obligații, în realizarea puterii publice, sub controlul principal de legalitate al instanțelor judecătorești“. Această manifestare unilaterală de voință, chiar dacă apare în contextul realizării puterii publice, presupune asigurarea unui echilibru ce implică respectarea intereselor private legitime, a drepturilor conferite de lege destinatarului actului administrativ fiscal, precum și asigurarea condițiilor necesare exercitării de către instanțele judecătorești a controlului de legalitate a actului administrativ. În acest context, natura unilaterală a actului administrativ fiscal are ca rezultantă reglementarea condițiilor de emitere, comunicare, precum și a modalităților de asigurare a opozabilității acestuia. … 16.Astfel, comunicarea actului administrativ fiscal către destinatarul său (contribuabilul/plătitorul căruia îi este destinat) reprezintă o garanție importantă împotriva arbitrarului și, totodată, cea mai eficientă modalitate de aducere la cunoștință a conținutului raportului juridic fiscal care ia naștere ca urmare a emiterii acestui act. Comunicarea actului administrativ fiscal are importanță și cu privire la efectele juridice produse de acesta, actul administrativ fiscal producând efecte juridice față de destinatarul său doar din momentul în care îi este comunicat în mod legal. Prin urmare, comunicarea actului administrativ fiscal reprezintă o condiție preliminară pentru opozabilitate, respectiv pentru a determina data de la care actul administrativ fiscal poate produce efecte pentru contribuabil. Așa cum este și firesc, regula o constituie comunicarea actului administrativ fiscal către contribuabilul/plătitorul căruia îi este destinat. În acest fel se asigură cunoașterea nemijlocită de către partea din raportul juridic fiscal a conținutului raportului juridic născut ca urmare a emiterii actului administrativ fiscal.  … 17.Curtea observă că în acest sens sunt și prevederile art. 48 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, care prevăd că actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului/plătitorului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. Actul administrativ fiscal care nu a fost comunicat potrivit art. 47 din actul normativ precitat nu este opozabil contribuabilului/plătitorului și nu produce niciun efect juridic. … 18.Raportat la criticile formulate din prisma reglementării anterioare cuprinse în art. 44 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, Curtea Constituțională constată că prin Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011, s-a statuat că „interesul organelor fiscale de aducere la cunoștința contribuabilului a existenței unei obligații fiscale al cărei creditor este însuși statul implică necesitatea comunicării actului administrativ în care aceasta este consemnată prin modalități care să asigure aducerea efectivă la cunoștința contribuabilului despre existența unor obligații fiscale în sarcina sa“. Curtea a mai reținut, prin decizia precitată, că „în art. 44 alin. (2) lit. a)-d) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, legiuitorul a stabilit modalitățile prin care pot fi comunicate actele administrative fiscale, și anume: a) prin prezentarea contribuabilului la sediul organului fiscal emitent și primirea actului administrativ fiscal de către acesta sub semnătură, data comunicării fiind data ridicării sub semnătură a actului; b) prin remiterea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal de către persoanele împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, data comunicării fiind data remiterii sub semnătură a actului; c) prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și prin alte mijloace, cum sunt fax, e-mail, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia; d) prin publicitate“. … 19.În acest context, Curtea a observat că art. 44 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală enumera aceste modalități fără să conțină vreo precizare referitoare la ordinea de prioritate în care acestea pot fi folosite, astfel încât, în practică, în lipsa unei mențiuni exprese referitoare la obligativitatea respectării ordinii în care acestea sunt enumerate, exista o tendință a organelor fiscale de a ignora succesiunea în care acestea sunt prevăzute în art. 44 alin. (2) și de a recurge la comunicarea direct prin publicitate, fără a proceda la epuizarea celorlalte mijloace de comunicare a actului administrativ fiscal. Așa fiind, Curtea a constatat că prevederile art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul fiscal emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. (2) lit. a)-d) din aceeași ordonanță. … 20.Referitor la modalitățile de efectuare a comunicării actului administrativ fiscal, Curtea reține că, în prezent, acestea sunt reglementate în cuprinsul art. 47 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, criticat în speță, însă ele nu sunt alternative, organul fiscal neavând posibilitatea să alegă modalitatea de comunicare care i se pare mai convenabilă, ci trebuie urmată, gradual, o ierarhie a modalităților de comunicare. Astfel, prin art. 47 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, legiuitorul a prevăzut în mod concret modalitățile în care pot fi comunicate actele administrativ fiscale, și anume: actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie se comunică contribuabilului/plătitorului ori împuternicitului acestuia, la domiciliul fiscal, direct, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal, sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire [alin. (2)]; actul administrativ fiscal emis în formă electronică se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță ori de câte ori contribuabilul/plătitorul a optat pentru această modalitate de emitere și de comunicare [alin. (3)]; în cazul în care comunicarea realizată potrivit alin. (2) sau (3), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se înfăptuiește prin publicitate. … 21.Prin urmare, Curtea constată că modalitățile de comunicare a actului administrativ fiscal consacrate de Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală sunt: comunicarea directă, această modalitate de comunicare presupunând înmânarea directă a actului administrativ fiscal emis pe suport hârtie către contribuabil/plătitor sau către împuternicitul acestuia, sub semnătură de primire; comunicarea prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului/plătitorului ori al împuternicitului acestuia, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire; comunicarea actului administrativ fiscal emis în formă electronică, prin mijloace electronice de transmitere la distanță, și comunicarea prin publicitate. Curtea subliniază faptul că, în cazul actelor administrativ fiscale emise în formă electronică, legiuitorul a prevăzut că acestea se comunică prin mijloace electronice de transmitere la distanță ori de câte ori contribuabilul/plătitorul a optat pentru această modalitate de emitere și de comunicare. … 22.Curtea reține, de asemenea, că art. 31 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală se referă la domiciliul fiscal în cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, precizând că:(1)În cazul creanțelor fiscale administrate de organul fiscal central, prin domiciliu fiscal se înțelege:a)pentru persoanele fizice, adresa unde își au domiciliul, potrivit legii, sau adresa unde locuiesc efectiv, în cazul în care aceasta este diferită de domiciliu; … b)pentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau exercită profesii libere, sediul activității sau locul unde se desfășoară efectiv activitatea principală; … c)pentru persoanele juridice, sediul social sau locul unde se exercită gestiunea administrativă și conducerea efectivă a afacerilor, în cazul în care acestea nu se realizează la sediul social declarat; … d)pentru asocierile și alte entități fără personalitate juridică, sediul acestora sau locul unde se desfășoară efectiv activitatea principală. … (2)Prin adresa unde locuiesc efectiv, în sensul alin. (1) lit. a), se înțelege adresa locuinței pe care o persoană o folosește în mod continuu peste 183 de zile într-un an calendaristic, întreruperile de până la 30 de zile nefiind luate în considerare. Dacă șederea are un scop exclusiv de vizită, concediu, tratament sau alte scopuri particulare asemănătoare și nu depășește perioada unui an, nu se consideră adresa unde locuiesc efectiv.(3)În situația în care domiciliul fiscal nu se poate stabili potrivit alin. (1) lit. c) și d), domiciliul fiscal este locul în care se află majoritatea activelor. … 23.De asemenea, Curtea reține faptul că, potrivit art. 32 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, domiciliul fiscal se înregistrează/modifică la/de organul fiscal central în toate cazurile în care acesta este diferit de domiciliul sau de sediul social, prin depunerea de către contribuabil/plătitor a unei cereri de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal, însoțită de acte doveditoare ale informațiilor cuprinse în aceasta, obligație pe care reclamantul din prezenta cauză nu a îndeplinit-o. Data înregistrării/modificării domiciliului fiscal este data comunicării deciziei de înregistrare/modificare a domiciliului fiscal. … 24.Așa fiind, Curtea constată că prevederile criticate din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală sunt conforme exigențelor constituționale, îndeplinind condiția de claritate a textului, în sensul că organele fiscale au obligația să comunice actul administrativ fiscal contribuabilului/plătitorului sau împuternicitului acestora la domiciliul fiscal, direct, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal; prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire; prin mijloace electronice, dacă contribuabilul/plătitorul a optat pentru această modalitate de emitere și de comunicare; ori, în măsura în care în niciuna dintre modalitățile de mai sus nu a fost posibilă, comunicarea se realizează prin publicitate.  … 25.Curtea constată, astfel, că spre deosebire de reglementarea inițială cuprinsă în art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală și declarată neconstituțională prin Decizia nr. 536 din 28 aprilie 2011, precitată, prevederile art. 47 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală nu lasă loc arbitrarului organelor fiscale, acestea putând să recurgă doar în ultimă instanță la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate. … 26.De altfel, așa cum a reținut Curtea prin Decizia nr. 443 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 14 ianuarie 2014, „modalitatea de comunicare a actului administrativ fiscal prin publicitate, (…) reprezintă o modalitate ultimă și subsidiară de comunicare a actelor administrative fiscale, folosită doar în cazul în care celelalte modalități de comunicare nu au putut fi îndeplinite din motive obiective. Constatarea folosirii abuzive a acestui mod de comunicare a actelor administrative este apanajul exclusiv al instanțelor judecătorești, însă acest aspect ține de aplicarea și interpretarea legii. Numai instanța de judecată este cea competentă să stabilească dacă comunicarea prin publicitatea actului administrativ fiscal a fost efectuată în condițiile Codului de procedură fiscală“. … 27.Prin urmare, Curtea constată că nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 24 privind dreptul la apărare, persoana interesată având posibilitatea să combată în fața instanței judecătorești constatările organului fiscal în legătură cu stabilirea domiciliului său fiscal sau cu privire la modul de comunicare a actelor administrativ fiscale. În ceea ce privește invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, acestea nu au incidență în prezenta cauză. … 28.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Kiss Andras în Dosarul nr. 1.198/96/2016 al Curții de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile art. 47 alin. (2), (4) și (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 29 octombrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește