DECIZIA nr. 662 din 28 noiembrie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gabriel Florin Andrei în Dosarul nr. 47.645/3/2017/a3 al Curții de Apel București – Secția a II-a penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.206D/2020. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând în acest sens paragrafele 18 și 23-26 din Decizia Curții Constituționale nr. 462 din 25 iunie 2020. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Decizia penală nr. 343/C din 3 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 47.645/3/2017/a3, Curtea de Apel București – Secția a II-a penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Gabriel Florin Andrei într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva unei încheieri prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de recuzare a unui judecător, formulată de autorul excepției. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că procedura recuzării este golită de conținut și nu este efectivă, în condițiile în care nu este contradictorie și, de asemenea, orală, părțile nu sunt citate, termenul în care se soluționează este de 24 de ore, astfel încât nu se pot administra probe, și, totodată, persoana care judecă o astfel de cerere de recuzare este colegul celui recuzat, contrar dreptului la un proces echitabil. Așadar, susține că prevederile criticate încalcă principiul legalității, aduc atingere dreptului la un proces echitabil, îngrădesc dreptul la exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești și nesocotesc principiul dublului grad de jurisdicție în materie penală, întrucât, conform acestora, încheierea prin care se respinge cererea de recuzare nu este supusă niciunei căi de atac. De asemenea, făcând referire la prevederile art. 53 alin. (1) din Codul de procedură civilă, autorul excepției arată că în cauzele civile încheierea de respingere a cererii de recuzare poate fi atacată pe cale separată – cu apel sau, după caz, cu recurs – la instanța imediat superioară și că, întrucât recuzarea este „o instituție ce ține de civil, și nu de penal“, aceeași reglementare ar trebui instituită și în materie penală. … 6.Totodată, susține că dispozițiile art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală nu reglementează o cale de atac, un remediu procesual efectiv, contrar art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care are în vedere că stabilirea vinovăției prevede două căi procedurale. Consideră că se impune să fie reglementată o cale de atac care să poată fi formulată împotriva unei încheieri pronunțate în fond, să fie soluționată într-un termen rezonabil, să fie clar reglementată, într-o manieră care să presupună și contradictorialitate, dar și obligația celui care se pronunță de a analiza toate motivele din cererea de recuzare, în caz contrar putând să apară și ipoteza unui refuz de a soluționa cererea de recuzare, cum s-a întâmplat în prezenta cauză. Susține, așadar, că cererea de recuzare este un mijloc procesual prin care se garantează imparțialitatea judecătorilor completului și că, în condițiile în care asupra cererii de recuzare se pronunță un judecător de la completul următor, deci un coleg al judecătorului la care se referă cererea, această garanție – esențială pentru asigurarea caracterului echitabil al procesului penal – este practic înlăturată într-o manieră contrară art. 53 din Constituție, dacă încheierea respectivă se pronunță în primă și ultimă instanță. … 7.Curtea de Apel București – Secția a II-a penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, reține că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității prevederilor art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală, arătând că lipsa unei căi de atac nu contravine Legii fundamentale, având rolul de a dinamiza procesul penal, mai ales în contextul în care instanța de apel este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel încât, apelul fiind devolutiv sub toate aspectele, existența cazului de incompatibilitate a judecătorului din fond poate fi supusă controlului instanței de apel. În acest sens, invocă deciziile Curții Constituționale nr. 500 din 30 iunie 2016 și nr. 462 din 25 iunie 2020. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, reține că încheierea prin care se soluționează o cerere de recuzare nu este supusă niciunei căi de atac. Cu toate acestea, apreciază că reglementarea criticată nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil. Observă că, potrivit art. 421 pct. 2 lit. b) raportat la art. 281 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, nerespectarea dispozițiilor privind compunerea instanței – între care se regăsesc și cele referitoare la incompatibilități – constituie motiv de nulitate absolută a sentinței și determină desființarea acesteia în apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Astfel, consideră că legea procesual penală oferă garanții suficiente pentru respectarea dreptului la un proces echitabil, împiedicând soluționarea cauzei de către un judecător incompatibil. … 10.Pe de altă parte, reține că Legea fundamentală nu îl obligă pe legiuitor să reglementeze căi de atac împotriva oricărei hotărâri judecătorești, ci statuează în art. 129 că acestea se exercită „în condițiile legii“, iar accesul la justiție nu presupune accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești – deci și reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac – fiind de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură; prin urmare, prevederile criticate nu aduc atingere art. 126 și 129 din Constituție. Mai mult, întrucât legiuitorul are competența de a stabili căile de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, reține că, tocmai în virtutea acestei competențe, Codul de procedură penală prevede în art. 68 alin. (7) că încheierea prin care se soluționează cererea de recuzare nu este supusă niciunei căi de atac, urmărind prin aceasta asigurarea celerității în soluționarea cauzelor. Consideră că nici principiul dublului grad de jurisdicție în materie penală nu este încălcat de dispozițiile art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală, acesta fiind incident numai la soluționarea fondului cauzelor penale. Or, chestiunea recuzării nu privește fondul cauzei. În fine, observă că autorul excepției afirmă caracterul neconstituțional al prevederilor art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală raportându-le la cele ale art. 53 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Or, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală, teza referitoare la recuzare, având următorul conținut: „Încheierea prin care se soluționează (…) recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac.“ … 14.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia invocă dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) care consacră obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părților la un proces echitabil, ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, ale art. 126 privind instanțele judecătorești și ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac. Totodată, sunt invocate și prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenție, privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că în cauza în care a fost invocată aceasta autorul a formulat o cerere de recuzare, astfel încât instanța de control constituțional urmează să se pronunțe doar în ceea ce privește norma procesual penală ce reglementează regimul juridic aplicabil încheierilor prin care se soluționează cererea de recuzare, în această măsură textul criticat având legătură cu soluționarea cauzei, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. … 16.Pe fondul excepției, Curtea reține că dispozițiile art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală au mai fost examinate de instanța de control constituțional, din perspectiva unor critici identice celor formulate în prezenta cauză, fiind pronunțate Decizia nr. 651 din 1 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2017, Decizia nr. 531 din 11 iulie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 923 din 23 noiembrie 2017, Decizia nr. 271 din 24 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 29 iulie 2018, Decizia nr. 275 din 24 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 24 iulie 2018, Decizia nr. 242 din 16 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 568 din 10 iulie 2019, și Decizia nr. 462 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 944 din 14 octombrie 2020, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. … 17.În motivarea soluției sale, în considerentele deciziilor precitate, Curtea a observat că, potrivit art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală, încheierea prin care se soluționează recuzarea nu este supusă niciunei căi de atac. Așadar, fără a distinge între încheierea de admitere și cea de respingere a recuzării, legiuitorul a stabilit că acestea nu sunt supuse vreunei căi de atac. Potrivit expunerii de motive la Legea privind Codul de procedură penală, „modalitățile de soluționare a cazurilor de incompatibilitate au fost simplificate, astfel încât să nu poată fi afectată celeritatea procesului penal prin abțineri și recuzări repetate, inclusiv prin recuzarea tuturor judecătorilor de la instanță sau a procurorilor de la parchet, care conduce la tergiversarea soluționării cauzei penale, în defavoarea înfăptuirii cu operativitate a actului de justiție. (…) Încheierea prin care se soluționează cererea de abținere ori prin care se admite cererea de recuzare nu este supusă niciunei căi de atac.“ Curtea a observat că în expunerea de motive se menționează că doar încheierea prin care se admite recuzarea este definitivă de la data pronunțării, neputând fi atacată, pentru a dinamiza desfășurarea procesului penal, nefăcându-se referire la încheierea de respingere a recuzării. Normele procesual penale criticate stabilesc însă că atât încheierile de admitere, cât și cele de respingere a recuzării sunt definitive la data pronunțării, justificarea opțiunii legiuitorului fiind, în principiu, aceea de a împiedica părțile să abuzeze de instituția recuzării pentru a amâna momentul pronunțării unei soluții în cauză. … 18.Totodată, Curtea a reținut că procedura de soluționare a cererii de recuzare nu îmbracă forma unui contencios care să reclame un tratament jurisdicțional, ci este vorba despre o chestiune de administrare a actului de justiție. Cu alte cuvinte, procedura în ceea ce privește cercetarea și judecarea cererii de recuzare este o procedură incidentală, al cărei obiect este cu totul distinct de obiectul propriu al procesului penal la care se referă; această procedură nu are caracter jurisdicțional penal în sens material, ci caracter administrativ-judiciar, iar actele ce se îndeplinesc în această procedură, după tipicul procesului penal, îi dau un caracter jurisdicțional numai în sens formal. … 19.În aceste condiții, Curtea a reținut că soluționarea cererilor de recuzare trebuie însoțită de dezideratul asigurării celerității acestei proceduri, tocmai pentru a nu se impieta asupra soluționării în ansamblu a cauzei. Curtea a observat că, potrivit tezei a doua a alin. (5) al art. 68 din Codul de procedură penală, „dacă apreciază necesar pentru soluționarea cererii“, judecătorul sau completul de judecată, după caz, poate efectua orice verificări și poate asculta procurorul, subiecții procesuali principali, părțile și persoana care se abține sau a cărei recuzare se solicită. De asemenea, Curtea a reținut că, deși procedura soluționării cererii de recuzare nu este în principiu publică, nimic nu împiedică partea care a formulat cerere de recuzare ca, în cazul prezentării la termenul stabilit, să depună concluzii scrise la dosarul cauzei sau chiar să își susțină prin avocat cererea. … 20.Totodată, în acord cu jurisprudența sa, Curtea a reținut că, potrivit Constituției, legiuitorul este unica autoritate competentă să reglementeze procedura de judecată, cazurile în care ședințele de judecată nu sunt publice, precum și căile de atac și condițiile exercitării acestora. Așa încât Curtea a constatat că susținerea potrivit căreia dispozițiile art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală încalcă prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție, deoarece nu se prevede o cale de atac cu privire la încheierea prin care se soluționează recuzarea, nu este întemeiată. Constituția nu cuprinde prevederi care să reglementeze căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, statuând în art. 129 că acestea se exercită „în condițiile legii“. Accesul la justiție nu presupune și accesul la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, iar instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, deci și reglementarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. De asemenea, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție. Curtea a statuat, cu valoare de principiu, în jurisprudența sa, că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci statuează principial în art. 129 că, „Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“, iar art. 126 alin. (2) prevede că „prin lege“ se stabilesc competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată. Totodată, prin Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, instanța constituțională a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. În aceste condiții, Curtea a constatat că procedura de soluționare a cererilor de recuzare face parte integrantă din procedura de judecată, urmând să fie reglementată în conformitate cu prevederile constituționale precitate. … 21.Totodată, Curtea a constatat că norma procesual penală criticată nu contravine nici celorlalte dispoziții constituționale invocate, referitoare la dreptul la apărare, în condițiile în care încheierea prin care instanța se pronunță cu privire la cererea de recuzare nu soluționează însuși procesul și nu antamează fondul cauzei. … 22.Cât privește dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, reglementat de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a reținut că acesta obligă statele membre la asigurarea unui dublu grad de jurisdicție doar în situația examinării vinovăției în materie penală. Garantarea existenței unui dublu grad de jurisdicție în materie penală are ca premisă faptul că examinarea unei „acuzații penale“ formulate împotriva unei persoane a fost analizată la nivelul unui prim grad de jurisdicție. Curtea a constatat că, în materia recuzării, nefiind vorba despre o acuzație în materie penală, nu se impune reglementarea unui dublu grad de jurisdicție cu privire la încheierea prin care se soluționează cererea de recuzare. În plus, Curtea a reținut că încheierea prin care se soluționează recuzarea este pronunțată chiar de o instanță de judecată, adică de un organ de justiție, în condițiile în care, potrivit art. 68 alin. (1) din Codul de procedură penală, „Abținerea sau recuzarea judecătorului de drepturi și libertăți și a judecătorului de cameră preliminară se soluționează de un judecător de la aceeași instanță“, alin. (2) al aceluiași articol stabilind că „Abținerea sau recuzarea judecătorului care face parte din completul de judecată se soluționează de un alt complet de judecată“. … 23.De asemenea, Curtea a constatat că împotriva hotărârii ce urmează să fie pronunțată după judecarea cauzei penale părțile au deschise căile de atac prevăzute de lege, respectiv declararea apelului, în condițiile prevăzute de art. 408-425 din Codul de procedură penală, ipoteză în care instanța de apel este obligată ca, în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept [art. 417 alin. (2) din Codul de procedură penală], astfel încât, apelul fiind devolutiv sub toate aspectele, existența cazului de incompatibilitate a judecătorului din fond poate fi supusă controlului instanței de apel. De asemenea, existența cazurilor de incompatibilitate a judecătorului din apel – dintre cele prevăzute de art. 64 din Codul de procedură penală – poate fi invocată prin formularea căii extraordinare de atac a contestației în anulare, în temeiul art. 426 lit. d) din Codul de procedură penală. Așadar, Curtea a reținut că, prin reglementarea acestui motiv separat de contestație în anulare, legiuitorul a acordat o importanță deosebită consecințelor existenței unui caz de incompatibilitate a judecătorului în înfăptuirea actului de justiție, în condițiile în care, prin formularea unei căi extraordinare de atac, se tinde la înlăturarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri penale definitive și care își produce efectele. … 24.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele deciziilor precitate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gabriel Florin Andrei în Dosarul nr. 47.645/3/2017/a3 al Curții de Apel București – Secția a II-a penală și constată că dispozițiile art. 68 alin. (7) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a II-a penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 noiembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește