DECIZIA nr. 661 din 29 septembrie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 59 din 19 ianuarie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 3REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 7REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 874 25/06/2010
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 872 25/06/2010
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LALEGE 79 28/03/2018 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 13REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ART. 13REFERIRE LAORD DE URGENTA 91 06/12/2017
ART. 14REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 16REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 18REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 18REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 12
ART. 19REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 19REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 706 11/09/2007
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 31
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 31
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 707 29/11/2016
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 291 22/05/2014
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 700 31/10/2019
ART. 25REFERIRE LALEGE 287 29/11/2018 ART. 2
ART. 25REFERIRE LALEGE 79 28/03/2018
ART. 25REFERIRE LALEGE 79 28/03/2018 ART. 2
ART. 25REFERIRE LAORD DE URGENTA 41 16/05/2018 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 25REFERIRE LAORD DE URGENTA 91 06/12/2017
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 874 25/06/2010
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 872 25/06/2010
ART. 27REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 38 16/02/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 377 05/07/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 378 05/07/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 797 07/12/2021





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel-Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia-Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Simina Popescu-Marin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 38 alin. (3) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Tar Gyongyi în Dosarul nr. 282/96/2018 al Tribunalului Harghita – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 624D/2019.2.La apelul nominal, lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele Curții dispune a se face apelul și în dosarele nr. 626D/2019, nr. 627D/2019, nr. 628D/2019, nr. 629D/2019 și nr. 630D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (3) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepție ridicată de Gothard Eva, Miklos Eliza Eva, Nagy Erzsebet, Hajdu Katalin și de Lukacs Erika în dosarele nr. 291/96/2018, nr. 290/96/2018, nr. 293/96/2018, nr. 285/96/2018 și, respectiv nr. 286/96/2018, ale Tribunalului Harghita – Secția civilă.4.La apelul nominal, lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.5.Având în vedere obiectul identic al excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 626D/2019, nr. 627D/2019, nr. 628D/2019, nr. 629D/2019 și nr. 630D/2019 la Dosarul nr. 624D/2019, care a fost primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, sens în care arată că stabilirea regulilor de salarizare ale personalului plătit din fonduri publice reprezintă atribuția legiuitorului. De asemenea, susține că dispozițiile art. 53 din Constituție nu au aplicabilitate în cauză, deoarece prevederile de lege criticate nu instituie restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7.Prin încheierile din 14 februarie 2019, pronunțate în dosarele nr. 282/96/2018, nr. 291/96/2018, nr. 290/96/2018, nr. 293/96/2018, nr. 285/96/2018 și nr. 286/96/2018, Tribunalul Harghita – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (3) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Tar Gyongyi, Gothard Eva, Miklos Eliza Eva, Nagy Erzsebet, Hajdu Katalin și Lukacs Erika în cauze având ca obiect anularea unor dispoziții de salarizare.8.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că prevederile legale criticate încalcă art. 41 și art. 53 din Constituție, din cauza limitării majorărilor salariale la nivelul salariului de bază din anul 2022, fără ca în speță să fie incidentă vreuna dintre cauzele care ar fi făcut posibilă limitarea dreptului la muncă. În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt invocate deciziile Curții Constituționale nr. 872 și nr. 874 din 25 iunie 2010.9.Tribunalul Harghita – Secția civilă consideră că excepțiile de neconstituționalitate invocate sunt neîntemeiate. Reține că legiuitorul are libertatea să stabilească drepturile salariale în sectorul public, precum și drepturile de asigurări sociale cuvenite, condițiile și criteriile de acordare a acestora, modul de calcul și cuantumul valoric al lor, în raport cu posibilitățile create prin resursele financiare disponibile și să le modifice în concordanță cu schimbările ce se produc în resursele economico-financiare, această prerogativă a legiuitorului neputând fi considerată o încălcare a dreptului la muncă. De asemenea, instanța judecătorească apreciază că nu se poate vorbi nici de o restrângere a drepturilor în sensul art. 53 din Constituție, legiuitorul stabilind inițial, prin articolul de lege contestat, una dintre modalitățile în care se va face salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Invocă aspecte din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la dreptul la respectarea bunurilor, în contextul stabilirii unor reduceri ale salariului pentru personalul bugetar. În fine, instanța judecătorească precizează că, din analiza celor prezentate în excepțiile de neconstituționalitate, rezultă că, în realitate, autorii acestora sunt nemulțumiți de conținutul prevederilor legale criticate. Or, potrivit art. 61 din Constituție, „Parlamentul este […] unica autoritate legiuitoare a țării“, această autoritate publică putând adopta modificări ale legilor în vigoare. Totodată, din practica instanței de contencios constituțional, rezultă că excepțiile de neconstituționalitate din analiza cărora reiese că, în fapt, se urmărește modificarea soluțiilor legislative, sunt respinse ca inadmisibile.10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 38 alin. (3) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 4 din Legea nr. 79/2018 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, care au următorul cuprins: „(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale: (…) b) prin excepție de la lit. a), începând cu 1 martie 2018, salariile de bază ale personalului care ocupă funcțiile de medici, de asistenți medicali și ambulanțieri/șoferi autosanitară prevăzute în anexa nr. II cap. I se majorează la nivelul salariului de bază stabilit potrivit prezentei legi pentru anul 2022;“.14.Prevederile art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, la care prevederile legale criticate fac trimitere, au următorul cuprins: Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale:a)cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții;.15.Autorii excepțiilor de neconstituționalitate consideră că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 41 privind dreptul la muncă și protecția socială a muncii și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că prevederile legale supuse controlului de constituționalitate instituie reguli privind aplicarea în timp a legiicadru a salarizării personalului plătit din fonduri publice, stabilind că, >începând cu 1 martie 2018, salariile de bază ale personalului care ocupă funcțiile de medici, de asistenți medicali și ambulanțieri/șoferi autosanitară prevăzute în anexa nr. II cap. I se majorează la nivelul salariului de bază stabilit potrivit prezentei legi pentru anul 2022.17.Analizând prevederile legale criticate în ansamblul actului normativ din care fac parte, Curtea reține că Legea-cadru nr. 153/2017 are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, începând cu data de 1 iulie 2017, data intrării în vigoare a legii. De la această dată, drepturile salariale ale personalului plătit din bugetul general consolidat al statului sunt și rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în lege, astfel cum prevede art. 1 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017.18.În privința modului de stabilire a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, art. 12 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 dispune că acestea se stabilesc potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 și anexelor nr. I-IX la lege, astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile aprobate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile de personal, în vederea realizării obiectivelor, programelor și proiectelor stabilite. Începând cu anul 2023, potrivit prevederilor art. 12 alin. (2) din lege, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare se vor stabili pentru toate funcțiile cuprinse în anexele nr. I-VIII la lege, prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în anexele nr. I-VIII cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, în vigoare.19.În vederea punerii în aplicare a dispozițiilor Legii-cadru nr. 153/2017, prin art. 36 din acest act normativ s-a stabilit că, la data intrării în vigoare, 1 iulie 2017, trebuie să se procedeze la reîncadrarea personalului salarizat „pe noile funcții, grade/trepte profesionale, gradație corespunzătoare vechimii în muncă și vechime în specialitate/vechime în învățământ avute, cu stabilirea salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare și indemnizațiilor lunare potrivit art. 38“. Astfel, art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 cuprinde dispoziții prin care se determină în mod specific condițiile de aplicare în timp a legii. Prin alin. (1) al acestui articol este instituită regula aplicării etapizate a legii, începând cu data de 1 iulie 2017, iar etapele ulterioare sunt enunțate în alin. (2)-(6).20.În acest context, Curtea reține că prevederile legale criticate se circumscriu scopului general urmărit de legiuitor de a regla în timp disfuncționalitățile existente în sistemul public de salarizare. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. Constituția prevede în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaților la protecția socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe țară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia. (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 706 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 23 octombrie 2007)21.Curtea a mai statuat că legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 707 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 17 februarie 2017, Decizia nr. 291 din 22 mai 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 451 din 20 iunie 2014, și Decizia nr. 31 din 5 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 266 din 13 mai 2013). În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011 pronunțată în cauzele Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragraful 15.22.De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, Convenția pentru apărarea drepturilor omului nu conferă dreptul de a primi în continuare un salariu într-un anumit cuantum (a se vedea, în acest sens, Hotărârea din 19 aprilie 2007, pronunțată în Cauza Vilho Eskelinen și alții împotriva Finlandei, paragraful 94).23.În raport cu cele enunțate și aplicând aceste considerente de principiu în prezenta cauză, Curtea constată că prevederile legale criticate, prin conținutul lor normativ, nu pun în discuție o restrângere a exercițiului dreptului fundamental la salariu, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, cu referire la o anumită categorie profesională, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.24.Prin urmare, stabilirea prin lege a regulii majorării salariilor de bază ale personalului care ocupă funcțiile de medici, de asistenți medicali și ambulanțieri/șoferi autosanitară până la nivelul salariului de bază stabilit potrivit prezentei legi pentru anul 2022 nu încalcă dispozițiile art. 41 și ale art. 53 din Constituție.25.În plus, în acord cu jurisprudența sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 29 ianuarie 2020) Curtea reiterează că, pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea bugetarilor, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 apare ca un proces complex, care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecții și corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislației, aspecte de competența autorității legiuitoare. Astfel, în aplicarea dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, legiuitorul a intervenit prin Legea nr. 79/2018 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 91/2017 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 276 din 28 martie 2018, stabilind prin art. II că: „Începând cu luna aprilie 2018, în aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, salariul de bază va fi recalculat, după caz, prin raportarea salariului de bază astfel cum a fost stabilit în urma aplicării prevederilor art. 38 alin. (3) la salariile de bază stabilite în anexele la lege.“ În același sens, prin art. II din Legea nr. 287/2018 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.029 din 4 decembrie 2018, „Începând cu luna decembrie 2018, în aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, salariul de bază va fi recalculat, după caz, prin raportarea salariului de bază astfel cum a fost stabilit în urma aplicării prevederilor art. 38 alin. (3) la salariile de bază stabilite în anexele la lege“. De asemenea, prin articolul unic pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2018 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 22 mai 2018, s-a stabilit că „Începând cu luna mai 2018, în situația în care veniturile salariale nete acordate potrivit prevederilor prezentei legi sunt mai mici decât cele aferente lunii februarie 2018, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Suma compensatorie este cuprinsă în salariul lunar și nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25. Suma compensatorie se determină lunar pe perioada în care se îndeplinesc condițiile pentru acordarea acesteia“.26.Cât privește invocarea unor aspecte din jurisprudența Curții Constituționale privind restrângerea exercițiului dreptului fundamental la salariu (spre exemplu, Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010 sau Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010), Curtea observă că acestea vizează ipoteze juridice distincte de cea avută în vedere prin prevederile legale criticate, motiv pentru care acestea nu au relevanță pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.27.Referitor la aspectele privind modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017, Curtea reține că aceasta excedează controlului de constituționalitate exercitat de instanța de contencios constituțional, revenind autorităților publice responsabile, iar în caz de litigiu, instanțelor judecătorești.28.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Tar Gyongyi în Dosarul nr. 282/96/2018, de Gothard Eva în Dosarul nr. 291/96/2018, de Miklos Eliza Eva în Dosarul nr. 290/96/2018, de Nagy Erzsebet în Dosarul nr. 293/96/2018, de Hajdu Katalin în Dosarul nr. 285/96/2018 și de Lukacs Erika în Dosarul nr. 286/96/2018, dosare ale Tribunalului Harghita – Secția civilă și constată că prevederile art. 38 alin. (3) lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Harghita – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 29 septembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x