DECIZIA nr. 660 din 30 octombrie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 09/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 70 din 29 ianuarie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 31
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 31
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 31
ART. 5REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 31
ART. 6REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 31
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 50
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 50
ART. 9REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 268
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 334 10/04/2012
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 31
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 50
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 334 10/04/2012
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 657 30/04/2009
ART. 17REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 31
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 57
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 57
ART. 18REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 31
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 50
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 50
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Patricia Marilena Ionea – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepție ridicată de Octavian Pocora în Dosarul nr. 562/88/2016 al Curții de Apel Constanța – Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 546D/2017.2.La apelul nominal se prezintă partea Administrația Fluvială a Dunării de Jos R.A. Galați, reprezentată de consilier juridic Gina Constantinescu, cu împuternicire la dosar. Lipsește autorul excepției. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Administrației Fluviale a Dunării de Jos R.A. Galați, care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența în materie a Curții Constituționale.4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea din 7 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 562/88/2016, Curtea de Apel Constanța – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Excepția a fost ridicată de Octavian Pocora cu prilejul soluționării contestației formulate împotriva deciziei de concediere. 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 sunt lipsite de claritate, de precizie și de previzibilitate, lezându-i dreptul la apărare, întrucât creează posibilitatea angajatorului să înceteze contractul individual de muncă în mod arbitrar, fără niciun fel de motiv obiectiv. Astfel, salariatul este luat prin surprindere și se află în imposibilitatea de a se apăra în lipsa oricărei motivări a măsurii dispuse. În plus, angajatorul poate avea o atitudine abuzivă, solicitând mită sau șantajând salariatul, iar, în cazul în salariatul nu răspunde acestor solicitări, contractul individual de muncă încetează fără motivare și fără preaviz, printr-o simplă notificare. O astfel de situație contravine statului de drept, consacrat de art. 1 alin. (3) din Constituție.7.Totodată, consideră că sunt încălcate prevederile art. 24 alin. (1) din Constituție, referitoare la dreptul la apărare, întrucât exercitarea acestui drept în fața instanței de judecată presupune în primul rând cunoașterea concretă a motivelor care au stat la baza încetării raporturilor de serviciu și acordarea unui interval de timp minim în care să poată contesta măsura. Or, din moment ce i se conferă angajatorului posibilitatea și chiar dreptul de a nu-și motiva măsura, dreptul la apărare devine iluzoriu.8.Autorul excepției susține că situația este mai gravă în cazul său, întrucât este o persoană cu handicap locomotor accentuat, astfel că dispozițiile de lege criticate aduc atingere și principiului protecției speciale de care trebuie să se bucure persoanele cu handicap accentuat, principiu consacrat de art. 50 din Constituție. 9.Curtea de Apel Constanța – Secția I civilă consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată. În acest sens arată, în esență, că norma de lege criticată nu este obscură ori imprevizibilă, fiecare salariat cunoscând de la început faptul că este supus unui anumit termen reprezentând perioada de probă, iar legea este cea care determină perioada și modalitatea în care încetează contractul de muncă în acest răstimp. De asemenea, consideră că nu este încălcat dreptul la apărare, deoarece notificarea încetării contractului individual de muncă nu este exclusă de la aplicarea art. 268 din Codul muncii. Totodată, arată că reaua-credință a angajatorului și atitudinea sa abuzivă pot fi puse în discuție cu prilejul contestației formulate împotriva deciziei de încetare a raportului de muncă. În sfârșit, menționează că gradul de handicap nu generează o situație aparte în viziunea legii, în condițiile în care legiuitorul nu a făcut distincție în textul criticat cu privire la modul de încetare a raporturilor de muncă în funcție de acest criteriu. 10.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.11.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată și invocă în acest sens cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 334 din 10 aprilie 2012.12.Avocatul Poporului, invocând, de asemenea, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, arată că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, dispoziții potrivit cărora: „(3) Pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta exclusiv printr-o notificare scrisă, fără preaviz, la inițiativa oricăreia dintre părți, fără a fi necesară motivarea acesteia.“16.Autorul excepției consideră că aceste texte de lege contravin următoarelor prevederi constituționale: art. 1 alin. (3) și (5) referitor la statul de drept și obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare și art. 50 teza întâi referitor la protecția specială de care se bucură persoanele cu handicap. 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse analizei de constituționalitate. Astfel, în ceea ce privește criticile referitoare la lipsa de claritate, de precizie și de previzibilitate a dispozițiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 53/2003, invocate de autorul prezentei excepții de neconstituționalitate, Curtea apreciază că sunt relevante cele reținute prin Decizia nr. 334 din 10 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 28 mai 2012, în sensul că „regimul juridic aplicabil raporturilor de muncă pe parcursul perioadei de probă a fost expres reglementat de legiuitor ca fiind unul special față de cele pentru care nu se stabilește o atare perioadă. De aceea, pentru a verifica aptitudinile profesionale ale angajatului, legiuitorul a introdus și o condiție specială, aplicabilă raportului de muncă astfel încheiat, și anume notificarea prevăzută la art. 31 alin. (3) din Codul muncii, notificare ce nu trebuie motivată și care echivalează cu faptul că aptitudinile profesionale ale angajatului nu corespund cerințelor postului. Este o decizie discreționară luată de angajator, acesta deținând o poziție care presupune inclusiv luarea unei atare decizii. De altfel, clauza contractuală criticată încurajează perfecționarea profesională continuă a angajaților, fiind convenită și agreată de ambele părți la încheierea contractului“. De asemenea, prin aceeași decizie, Curtea a reținut că „textele criticate nu împiedică angajații ale căror contracte individuale de muncă încetează în timpul perioadei de probă, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. (3) din Codul muncii, să se adreseze justiției pentru a contesta notificarea emisă de angajator și de a beneficia de toate mijlocele și garanțiile procesuale prevăzute în acest sens de legea procesual civilă“. Totodată, prin Decizia nr. 657 din 30 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 18 iunie 2009, Curtea a reținut că o eventuală atitudine abuzivă a angajatorului – spre exemplu, obligarea salariatului la executarea unor sarcini de serviciu care nu corespund funcției sau postului ocupat – ar putea fi contestată în fața instanței de judecată în virtutea principiului bunei-credințe în desfășurarea relațiilor de muncă, principiu consacrat de art. 8 din Codul muncii, dar și de art. 57 din Constituție.18.Referitor la critica de neconstituționalitate raportată la art. 50 din Constituție, Curtea apreciază că autorul excepției este nemulțumit, în realitate, de faptul că dispozițiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 nu instituie un regim mai favorabil pentru persoanele cu handicap. Or, Curtea constată că dispozițiile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 instituie o reglementare distinct aplicabilă persoanelor cu handicap, în care se prevede că „Verificarea aptitudinilor profesionale la încadrarea persoanelor cu handicap se realizează exclusiv prin modalitatea perioadei de probă de maximum 30 de zile calendaristice“. Prin urmare, este exclus concursul/examenul ca formă de evaluare a performanțelor profesionale la angajare a persoanelor cu handicap, creându-se o modalitate adaptată situației acestora, care să aibă în vedere atât pregătirea profesională, cât și capacitatea fizică și psihică de a răspunde în mod concret cerințelor locului de muncă și care exclude comparația cu persoane care nu au un handicap. Așa fiind, Curtea apreciază că și această din urmă critică de neconstituționalitate este neîntemeiată. 19.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Octavian Pocora în Dosarul nr. 562/88/2016 al Curții de Apel Constanța – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Curții de Apel Constanța – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 octombrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x