DECIZIA nr. 66 din 28 ianuarie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 14/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 466 din 4 mai 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 129
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 5REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ART. 6REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 7REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 12REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 13REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 718 05/11/2019
ART. 15REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 509
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 41 31/01/2017
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 126 03/03/2016
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 457
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 129
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 24 16/02/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 189 06/04/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 234 03/05/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 412 22/09/2022
ActulREFERIT DEDECIZIE 420 17/06/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 609 30/09/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 822 09/12/2021





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Valentina Bărbățeanu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 1 teza a doua și alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Livia Alice Teodorescu în Dosarul nr. 32.225/3/2017 al Tribunalului București – Secția a IV-a civilă și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 166D/2018.

2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent învederează Curții că autoarea excepției de neconstituționalitate a transmis la dosar note scrise, prin care solicită admiterea acesteia.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a constatat că prevederile de lege criticate sunt norme de procedură, iar potrivit art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, legiuitorul are competență exclusivă cu privire la instituirea procedurii de judecată și de exercitare a căilor de atac. Arată că, în mod firesc, numai o hotărâre prin care se evocă fondul cauzei ar putea fi criticată pentru un eventual minus petita.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Decizia civilă nr. 3.466A din 24 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 32.225/3/2017, Tribunalul București – Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 1 teza a doua și alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Livia Alice Teodorescu într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea cererii de revizuire împotriva unei decizii civile pronunțate cu privire la o contestație în anulare.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia arată, în esență, că a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 teza a doua și alin. (2) din Codul procedură civilă, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra unor lucruri cerute. Potrivit prevederilor criticate, revizuirea profită numai acelor subiecte de drept în procesele cărora instanțele au antamat fondul, ceea ce constituie o discriminare, neexistând o motivare obiectivă și rezonabilă. Art. 509 alin. (2) din Codul procedură civilă prevede situațiile în care evocarea fondului nu constituie o condiție de admisibilitate a cererii de revizuire. Condiționarea admisibilității cererii de revizuire de antamarea fondului hotărârii ce se atacă reprezintă, în realitate, o sancțiune aplicată revizuentului, cu consecința posibilității trecerii în puterea lucrului judecat a unor hotărâri ilegale, bazate pe o situație de fapt contrară realității. Arată că se încalcă astfel în mod flagrant art. 21 și art. 1 alin. (5) din Constituție. În cazul în care s-a pronunțat o hotărâre definitivă bazată pe o situație de fapt contrară realității, iar cererea de revizuire se respinge ca inadmisibilă, întrucât instanța nu a antamat fondul hotărârii care se atacă, se încalcă nu numai accesul liber la justiție al cetățenilor, ci și autoritatea de lucru judecat. Susține că se încalcă și art. 124 alin. (2) din Constituție.7.Tribunalul București – Secția a IV-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, din moment ce ipoteza de revizuire prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură civilă, constând în faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, nu poate fi aplicată hotărârilor judecătorești prin care nu se antamează fondul, întrucât acestea nu dispun nimic cu privire la o cerere. Prin urmare, o astfel de cerere ar fi în mod logic inutilă și inadmisibilă.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 teza a doua și alin. (2) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:(1)Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. (…) nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.(2)Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.“12.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării legii, art. 21 privind dreptul de acces liber la justiție și art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți. Prin raportare la dispozițiile art. 20 din Constituție, invocă, de asemenea, și prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autoarea excepției critică prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 teza a doua și alin. (2) din Codul de procedură civilă în interpretarea coroborată a acestora, din care rezultă că doar unele hotărâri care nu evocă fondul pot fi supuse revizuirii. Per a contrario, împotriva tuturor celorlalte hotărâri care nu evocă fondul, precizând ipoteza unei contestații în anulare, nu se va putea introduce calea de atac a revizuirii, ceea ce, în opinia sa, ar fi contrar prevederilor constituționale care garantează dreptul de acces liber la justiție. În cauză, revizuirea a fost formulată împotriva unei hotărâri prin care a fost respinsă contestația în anulare, situație care nu a pus în discuție fondul dreptului în litigiu.14.Curtea reține că, potrivit art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă, revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, care poate fi exercitată împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și care poate fi cerută doar pentru ipotezele prevăzute de lege, enumerate în cuprinsul articolului menționat. Alin. (2) prevede, tot limitativ, ipoteze de excepție, în care, chiar dacă nu s-a evocat fondul, hotărârea este susceptibilă de a fi atacată pe calea revizuirii. Revizuirea poate fi formulată doar împotriva hotărârilor judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) din Codul de procedură civilă. În caz contrar, ar fi încălcat principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.15.Astfel, Curtea constată că revizuirea este o cale de atac nedevolutivă care vizează remedierea procesuală a erorilor de judecată care au condus la stabilirea greșită a situației de fapt prin hotărârea atacată. În ceea ce privește categoriile de hotărâri care pot fi supuse revizuirii, legiuitorul a stabilit, în principal, că acestea sunt reprezentate de hotărârile judecătorești prin care instanțele judecătorești s-au pronunțat cu privire la caracterul fondat sau nefondat al cererii, obiectul revizuirii constituindu-l hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și doar cu titlu de excepție și pentru motivele limitativ prevăzute de alin. (2) al art. 509 din Codul de procedură civilă pot face obiect al revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul (a se vedea Decizia nr. 718 din 5 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 174 din 3 martie 2020).16.Rațiunea pentru care cazul de revizuire la care face referire autoarea excepției de neconstituționalitate – și anume, atunci când judecătorul nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut – nu este aplicabil și hotărârilor în care instanța nu s-a pronunțat asupra fondului și nici nu evocă fondul rezidă în faptul că, într-o asemenea ipoteză, acțiunea se respinge exclusiv pe considerente de procedură, fără să fie antamate aspecte substanțiale, care să se concretizeze în măsuri dispuse de judecător prin dispozitivul hotărârii și care să fie susceptibile de a fi schimbate pe calea revizuirii. Ca atare, introducerea acestei căi de atac ar fi complet ineficientă, lipsind finalitatea esențială a revizuirii, aceea de retractare, totală sau parțială, a unei hotărâri judecătorești care dezleagă o situație conflictuală, oferind o soluție juridică și dispunând, în consecință, în spiritul și litera legii, cu privire la drepturile și obligațiile izvorâte din raporturile juridice deduse judecății.17.De altfel, în acest context, prezintă relevanță dispozițiile art. 129 din Constituție, potrivit cărora împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii. În interpretarea acestei prevederi, Curtea Constituțională a statuat, în jurisprudența sa, că, în privința condițiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze categoria persoanelor care pot exercita căile de atac, hotărârile supuse acestora, termenele de declarare, forma în care trebuie făcută declarația, conținutul său, instanța la care se depune, competența și modul de judecare, soluțiile ce pot fi adoptate și altele de același gen, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constituție, conform căruia „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.“ (Decizia nr. 126 din 3 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 11 martie 2016). Principiul constituțional al legalității căilor de atac, preluat și de Codul de procedură civilă în art. 457 alin. (1), nu face altceva decât să stabilească expres că legea este cea care recunoaște sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac, iar nu judecătorul sau părțile dintr-un proces (a se vedea Decizia nr. 41 din 31 ianuarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 391 din 24 mai 2017).18.Totodată, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, că accesul liber la justiție nu presupune ca, în toate cauzele, să fie asigurat la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competența și procedura de judecată sunt stabilite de legiuitor, iar acesta, asigurând posibilitatea de a ajunge în fața instanțelor judecătorești în condiții de egalitate, poate stabili reguli deosebite (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Livia Alice Teodorescu în Dosarul nr. 32.225/3/2017 al Tribunalului București – Secția a IV-a civilă și constată că dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 teza a doua și alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 ianuarie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x