DECIZIA nr. 66 din 28 februarie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 350 din 15 aprilie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 52 13/05/2020
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 52 13/05/2020 ART. 1
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 52 13/05/2020
ART. 2REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 2REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 432 17/06/2021
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 431 17/06/2021
ART. 8REFERIRE LALEGE 52 13/05/2020
ART. 15REFERIRE LALEGE 52 13/05/2020
ART. 15REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 15REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 15REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 16REFERIRE LALEGE 52 13/05/2020
ART. 16REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 16REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 16REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 17REFERIRE LALEGE 52 13/05/2020
ART. 17REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 17REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 17REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 21REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 21REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 21REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 24REFERIRE LALEGE 52 13/05/2020 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE 52 13/05/2020
ART. 25REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 25REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 25REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 29REFERIRE LALEGE 52 13/05/2020
ART. 29REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 29REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 36REFERIRE LALEGE 52 13/05/2020
ART. 36REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 36REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 36REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 36REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 39REFERIRE LALEGE 52 13/05/2020 ART. 1
ART. 41REFERIRE LALEGE 52 13/05/2020
ART. 41REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 41REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 41REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 45REFERIRE LALEGE 52 13/05/2020
ART. 45REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 45REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 45REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 46REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 46REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 46REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 50REFERIRE LALEGE 52 13/05/2020
ART. 51REFERIRE LALEGE 312 28/06/2004 ART. 3
ART. 51REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 52REFERIRE LALEGE 52 13/05/2020
ART. 55REFERIRE LADECIZIE 731 06/11/2019
ART. 56REFERIRE LADECIZIE 731 06/11/2019
ART. 56REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 56REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 58REFERIRE LAOUG 52 14/09/2016
ART. 58REFERIRE LAOUG 52 14/09/2016 ART. 32
ART. 58REFERIRE LAOUG 50 09/06/2010
ART. 62REFERIRE LALEGE 52 13/05/2020 ART. 1
ART. 62REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 62REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 62REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 71REFERIRE LALEGE 52 13/05/2020
ART. 71REFERIRE LALEGE 52 13/05/2020 ART. 1
ART. 87REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 88REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 89REFERIRE LALEGE 52 13/05/2020
ART. 89REFERIRE LALEGE 52 13/05/2020 ART. 1
ART. 89REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 89REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 89REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 89REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 89REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 89REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 89REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 89REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 89REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 89REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 89REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 89REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 89REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 57
ART. 89REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 89REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 89REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 89REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 89REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 148
ART. 91REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 91REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 91REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 91REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 91REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 91REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 92REFERIRE LALEGE 52 13/05/2020
ART. 92REFERIRE LALEGE 52 13/05/2020 ART. 1
ART. 92REFERIRE LADECIZIE 244 06/04/2017
ART. 92REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 92REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 92REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 6
ART. 92REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 92REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 92REFERIRE LADECIZIE 297 27/03/2012
ART. 92REFERIRE LADECIZIE 775 07/11/2006
ART. 92REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 62
ART. 93REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 93REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 11
ART. 93REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 93REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 93REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 93REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 93REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 93REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 57
ART. 93REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 93REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 93REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 93REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 93REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 94REFERIRE LADECIZIE 432 17/06/2021
ART. 94REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 94REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 95REFERIRE LALEGE 52 13/05/2020
ART. 95REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 102REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 102REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 102REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 103REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 103REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 103REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 104REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 104REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 104REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 105REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 107REFERIRE LADECIZIE 415 19/06/2018
ART. 107REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 107REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 108REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 109REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 109REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 109REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 109REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 110REFERIRE LALEGE 52 13/05/2020
ART. 110REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 111REFERIRE LADECIZIE 806 07/12/2017
ART. 111REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 112REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 112REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 112REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 7
ART. 113REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 114REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 114REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 117REFERIRE LADECIZIE 623 25/10/2016
ART. 117REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 119REFERIRE LADECIZIE 95 28/02/2017
ART. 119REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 119REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 119REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 120REFERIRE LADECIZIE 432 17/06/2021
ART. 120REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 8
ART. 120REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 121REFERIRE LADECIZIE 39 30/01/2018
ART. 122REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 122REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 122REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 122REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Fabian Niculae – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și a legii, în ansamblul său, excepție ridicată de Banca Transilvania – S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 2.009/235/2020 al Judecătoriei Gherla și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.297D/2020.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 1.604D/2020, nr. 1.629D/2020, nr. 1.773D/2020, nr. 1.774D/2020, nr. 2.088D/2020, nr. 2.362D/2020, nr. 100D/2021, nr. 394D/2021, nr. 434D/2021, nr. 438D/2021, nr. 490D/2021, nr. 519D/2021, nr. 532D/2021, nr. 626D/2021, nr. 628D/2021, nr. 630D/2021, nr. 631D/2021, nr. 654D/2021, nr. 686D/2021, nr. 718D/2021, nr. 767D/2021, nr. 845D/2021, nr. 848D/2021, nr. 858D/2021, nr. 1.041D/2021, nr. 1.144D/2021, nr. 1.266D/2021, nr. 1.267D/2021, nr. 1.311D/2021, nr. 1.312D/2021, nr. 1.393D/2021, nr. 1.436D/2021, nr. 1.520D/2021, nr. 1.521D/2021, nr. 1.528D/2021, nr. 1.545D/2021, nr. 1.576D/2021, nr. 2.160D/2021, nr. 2.179D/2021, nr. 2.203D/2021, nr. 2.241D/2021, nr. 2.556D/2021, nr. 2.705D/2021, nr. 2.744D/2021, nr. 2.950D/2021, nr. 2.976D/2021, nr. 2.996D/2021, nr. 3.427D/2021, nr. 3.462D/2021, nr. 3.543D/2021 și nr. 1.328D/2022, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a unor dispoziții din Legea nr. 77/2016 și a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său, excepție ridicată de Banca Transilvania – S.A. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 1.998/292/2020 al Judecătoriei Roșiori de Vede, în Dosarul nr. 8.820/55/2020 al Judecătoriei Arad – Secția civilă, în dosarele nr. 7.411/271/2020, nr. 9.293/271/2020 și nr. 16.393/271/2020 ale Judecătoriei Oradea – Secția civilă, în Dosarul nr. 14.498/197/2020 al Judecătoriei Brașov, în dosarele nr. 13.632/280/2020 și nr. 9.364/280/2020 ale Judecătoriei Pitești – Secția civilă, în dosarele nr. 10.048/318/2020* și nr. 13.822/318/2020 ale Judecătoriei Târgu Jiu – Secția civilă, în Dosarul nr. 2.406/251/2020 al Judecătoriei Luduș, în Dosarul nr. 32.023/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 8.793/299/2021 al Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția I civilă, în dosarele nr. 24.356/300/2020, nr. 24.357/300/2020, nr. 14.104/300/2020, nr. 23.372/300/2020, nr. 13.530/300/2020, nr. 7.395/300/2021 și nr. 18.135/300/2020 ale Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția civilă, în dosarele nr. 27.303/301/2020, nr. 23.514/301/2020 și nr. 21.668/301/2020 ale Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția I civilă, în dosarele nr. 16.753/4/2020 și nr. 8.515/4/2021 ale Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă, în dosarele nr. 15.082/303/2020, nr. 9.259/303/2020 și nr. 9.699/303/2020 ale Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția civilă, în dosarele nr. 7.351/1.748/2020, nr. 8.999/1.748/2020, nr. 15.583/1.748/2020, nr. 7.505/1.748/2020 și nr. 5.360/1.748/2021 ale Judecătoriei Cornetu – Secția civilă, în dosarele nr. 20.120/215/2020 și nr. 20.924/215/2020 ale Judecătoriei Craiova – Secția I civilă, în Dosarul nr. 3.265/207/2020 al Judecătoriei Caracal, în Dosarul nr. 21.842/233/2020 al Judecătoriei Galați – Secția civilă, în Dosarul nr. 9.800/320/2020/a1 al Judecătoriei Târgu Mureș – Secția civilă, în dosarele nr. 26.304/245/2020, nr. 21.437/245/2020, nr. 21.436/245/2020 și nr. 24.440/245/2020 ale Judecătoriei Iași – Secția civilă, în Dosarul nr. 6.959/176/2020 al Judecătoriei Alba Iulia, în Dosarul nr. 3.398/263/2020 al Judecătoriei Motru, în Dosarul nr. 5.617/320/2020/a1 al Judecătoriei Reghin, în Dosarul nr. 9.419/193/2020 al Judecătoriei Botoșani – Secția civilă, în Dosarul nr. 15.566/236/2020 al Judecătoriei Giurgiu – Secția civilă, în Dosarul nr. 6.285/285/2020 al Judecătoriei Rădăuți, în Dosarul nr. 4.601/290/2020 al Judecătoriei Reșița, în Dosarul nr. 22.761/94/2020 al Judecătoriei Buftea – Secția civilă și în Dosarul nr. 5.325/306/2020 al Judecătoriei Sibiu – Secția civilă. 4.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5.Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 1.604D/2020, nr. 1.629D/2020, nr. 1.773D/2020, nr. 1.774D/2020, nr. 2.088D/2020, nr. 2.362D/2020, nr. 100D/2021, nr. 394D/2021, nr. 434D/2021, nr. 438D/2021, nr. 490D/2021, nr. 532D/2021, nr. 626D/2021, nr. 628D/2021, nr. 630D/2021, nr. 631D/2021, nr. 654D/2021, nr. 686D/2021, nr. 718D/2021, nr. 767D/2021, nr. 845D/2021, nr. 848D/2021, nr. 858D/2021, nr. 1.041D/2021, nr. 1.144D/2021, nr. 1.266D/2021, nr. 1.267D/2021, nr. 1.311D/2021, nr. 1.312D/2021, nr. 1.393D/2021, nr. 1.436D/2021, nr. 1.520D/2021, nr. 1.521D/2021, nr. 1.528D/2021, nr. 1.545D/2021, nr. 1.576D/2021, nr. 2.160D/2021, nr. 2.179D/2021, nr. 2.203D/2021, nr. 2.241D/2021, nr. 2.556D/2021, nr. 2.705D/2021, nr. 2.744D/2021, nr. 2.950D/2021, nr. 2.976D/2021, nr. 2.996D/2021, nr. 3.427D/2021, nr. 3.462D/2021, nr. 3.543D/2021 și nr. 1.328D/2022 la Dosarul nr. 1.297D/2020.6.Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.604D/2020, nr. 1.629D/2020, nr. 1.773D/2020, nr. 1.774D/2020, nr. 2.088D/2020, nr. 2.362D/2020, nr. 100D/2021, nr. 394D/2021, nr. 434D/2021, nr. 438D/2021, nr. 490D/2021, nr. 519D/2021, nr. 532D/2021, nr. 626D/2021, nr. 628D/2021, nr. 630D/2021, nr. 631D/2021, nr. 654D/2021, nr. 686D/2021, nr. 718D/2021, nr. 767D/2021, nr. 845D/2021, nr. 848D/2021, nr. 858D/2021, nr. 1.041D/2021, nr. 1.144D/2021, nr. 1.266D/2021, nr. 1.267D/2021, nr. 1.311D/2021, nr. 1.312D/2021, nr. 1.393D/2021, nr. 1.436D/2021, nr. 1.520D/2021, nr. 1.521D/2021, nr. 1.528D/2021, nr. 1.545D/2021, nr. 1.576D/2021, nr. 2.160D/2021, nr. 2.179D/2021, nr. 2.203D/2021, nr. 2.241D/2021, nr. 2.556D/2021, nr. 2.705D/2021, nr. 2.744D/2021, nr. 2.950D/2021, nr. 2.976D/2021, nr. 2.996D/2021, nr. 3.427D/2021, nr. 3.462D/2021, nr. 3.543D/2021 și nr. 1.328D/2022 la Dosarul nr. 1.297D/2020 care a fost primul înregistrat.7.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. Se arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate, menționându-se, în acest sens, deciziile nr. 431 și nr. 432 din 17 iunie 2021.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:8.Prin Încheierea din 22 iulie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.009/235/2020, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, precum și a Legii nr. 52/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, în ansamblul său (Dosarul nr. 1.297D/2020).9.Prin Încheierea din 27 august 2020, pronunțată în Dosarul nr. 1.998/292/2020, Judecătoria Roșiori de Vede a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (Dosarul nr. 1.604D/2020).10.Prin Încheierea din 22 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 8.820/55/2020, Judecătoria Arad – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, precum și a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (Dosarul nr. 1.629D/2020).11.Prin Încheierile din 6 octombrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 7.411/271/2020 și nr. 9.293/271/2020, Judecătoria Oradea – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, precum și a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (Dosarele nr. 1.773D/2020 și nr. 1.774D/2020).12.Prin Încheierea din 18 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 16.393/271/2020, Judecătoria Oradea – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (Dosarul nr. 1.144D/2021).13.Prin Încheierea din 16 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 14.498/197/2020, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, precum și a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (Dosarul nr. 2.088D/2020).14.Prin Sentința civilă nr. 5.725 din 28 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 13.632/280/2020, Judecătoria Pitești – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, precum și a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (Dosarul nr. 2.362D/2020).15.Prin Încheierea din 28 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 9.364/280/2020, Judecătoria Pitești – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1^1) lit. a), alin. (1^2), (1^3) și (3), ale art. 5 alin. (3) și (3^1), ale art. 7 alin. (4) și (5^1) din Legea nr. 77/2016, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 52/2020, precum și a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (Dosarul nr. 532D/2021).16.Prin Încheierea din 16 noiembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 10.048/318/2020*, Judecătoria Târgu Jiu – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1^1) lit. b), alin. (1^2), (1^3) și (3), ale art. 5 alin. (3) și (3^1), ale art. 7 alin. (4) și (5^1) și ale art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 52/2020, precum și a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (Dosarul nr. 100D/2021).17.Prin Încheierea din 18 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 13.822/318/2020, Judecătoria Târgu Jiu – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1^1)-(1^3) și (3), ale art. 5 alin. (3) și (3^1), ale art. 7 alin. (4) și (5^1) din Legea nr. 77/2016, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 52/2020 (Dosarul nr. 845D/2021).18.Prin Încheierea din 14 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 2.406/251/2020, Judecătoria Luduș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 52/2020, în ansamblul său [Dosarul nr. 394D/2021].19.Prin Încheierea din 21 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 32.023/299/2020, Judecătoria Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (Dosarul nr. 434D/2021).20.Prin Încheierea din 20 august 2021, pronunțată în Dosarul nr. 8.793/299/2021, Judecătoria Sectorului 1 București – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (Dosarul nr. 2.996D/2021).21.Prin Încheierile din 11 februarie 2021, pronunțate în dosarele nr. 24.356/300/2020 și nr. 24.357/300/2020, Judecătoria Sectorului 2 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1^1) lit. a) și b), alin. (1^3) și (3), ale art. 5 alin. (3) și (3^1), ale art. 7 alin. (4) și (5^1), ale art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, precum și a prevederilor Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (Dosarele nr. 630D/2021 și nr. 631D/2021).22.Prin Încheierea din 27 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 14.104/300/2020, Judecătoria Sectorului 2 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, precum și a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (Dosarul nr. 654D/2021).23.Prin Încheierile din 9 martie 2021 și 23 decembrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 23.372/300/2020 și nr. 13.530/300/2020, Judecătoria Sectorului 2 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, precum și ale Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (dosarele nr. 1.041D/2021 și nr. 1.545D/2021).24.Prin încheierile din 25 februarie 2021 și 15 septembrie 2021, pronunțate în dosarele nr. 18.135/300/2020 și nr. 7.395/300/2021, Judecătoria Sectorului 2 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2-7 din Legea nr. 52/2020, precum și a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (dosarele nr. 1.436D/2021 și nr. 2.950/2021).25.Prin Încheierea din 4 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 23.514/301/2020, Judecătoria Sectorului 3 București – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic al Legii nr. 52/2020 cu privire la modificările și completările art. 4 alin. (1^1)-(1^3) și (3), ale art. 5 alin. (3) și (3^1), ale art. 7 alin. (4) și (5^1) și ale art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 52/2020, precum și a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (Dosarul nr. 626D/2021).26.Prin încheierile din 15 și 19 februarie 2021, pronunțate în dosarele nr. 21.668/301/2020 și nr. 27.303/301/2020, Judecătoria Sectorului 3 București – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, precum și a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (dosarele nr. 686D/2021 și nr. 1.393D/2021).27.Prin Încheierea din 17 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 16.753/4/2020, Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (Dosarul nr. 1.312D/2021).28.Prin Încheierea din 7 iulie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 8.515/4/2021, Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2-7 din Legea nr. 52/2020, precum și a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său, excepție ridicată de Banca Transilvania – S.A., precum și din oficiu, de instanța judecătorească cu privire la legea în ansamblul său (Dosarul nr. 2.705D/2021).29.Prin Încheierea din 17 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 15.082/303/2020, Judecătoria Sectorului 6 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1^1)-(1^3) și (3), art. 5 alin. (3) și (3^1), ale art. 7 alin. (4), ale art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 52/2020, precum și a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (Dosarul nr. 628D/2021).30.Prin Încheierea din 19 februarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 9.259/303/2020, Judecătoria Sectorului 6 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020 (Dosarul nr. 858D/2021).31.Prin Încheierea din 19 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 9.699/303/2020, Judecătoria Sectorului 6 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, precum și a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (Dosarul nr. 1.328D/2022).32.Prin încheierile din 22 decembrie 2020 și 11 iunie 2021, pronunțate în dosarele nr. 7.351/1.748/2020 și nr. 8.999/1.748/2020, Judecătoria Cornetu – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (dosarele nr. 438D/2021 și nr. 3.462D/2021).33.Prin încheierile din 7 aprilie 2021 și 8 februarie 2021, pronunțate în dosarele nr. 15.583/1.748/2020 și nr. 7.505/1.748/2020, Judecătoria Cornetu – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020 (dosarele nr. 1.520D/2021 și nr. 1.521D/2021).34.Prin Încheierea din 30 iulie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 5.360/1.748/2021, Judecătoria Cornetu – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, precum și a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (Dosarul nr. 3.543D/2021).35.Prin Încheierea din 14 decembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 20.120/215/2020, Judecătoria Craiova – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, precum și a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (Dosarul nr. 490D/2021).36.Prin Încheierea din 7 iulie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 20.924/215/2020, Judecătoria Craiova – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1^1)-(1^3), (3) și (4), ale art. 5 alin. (3) și (3^1), ale art. 7 alin. (4) și (5^1) și ale art. 8 alin. 5 teza întâi din Legea nr. 77/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 52/2020, precum și a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (Dosarul nr. 2.556D/2021).37.Prin Încheierea din 21 octombrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 3.265/207/2020, Judecătoria Caracal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (Dosarul nr. 519D/2021).38.Prin Încheierea din 2 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 21.842/233/2020, Judecătoria Galați – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (Dosarul nr. 848D/2021).39.Prin Încheierea din 18 ianuarie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 9.800/320/2020/a1, Judecătoria Târgu Mureș – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2, 3 și 8 din Legea nr. 52/2020, precum și a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (Dosarul nr. 718D/2021).40.Prin încheierile din 24 februarie 2021, 25 martie 2021, 28 aprilie 2021 și 16 iunie 2021, pronunțate în dosarele nr. 26.304/245/2020, nr. 21.437/245/2020, nr. 21.436/245/2020 și nr. 24.440/245/2020, Judecătoria Iași – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2-7 din Legea nr. 52/2020, precum și a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (dosarele nr. 767D/2021, nr. 2.179D/2021, nr. 2.241D/2021 și nr. 2.744D/2021).41.Prin Încheierea din 8 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 6.959/176/2020, Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1^1)-(1^3) și (3), art. 5 alin. (3) și (3^1), ale art. 7 alin. (4) și (5^1) și ale art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 52/2020, precum și a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (Dosarul nr. 1.266D/2021).42.Prin Încheierea din 11 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 3.398/263/2020, Judecătoria Motru a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (Dosarul nr. 1.267D/2021).43.Prin Încheierea civilă nr. 288 din 1 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 5.617/320/2020/a1, Judecătoria Reghin a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, precum și a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (Dosarul nr. 1.311D/2021).44.Prin Încheierea din 11 martie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 9.419/193/2020, Judecătoria Botoșani – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020 (Dosarul nr. 1.528D/2021).45.Prin Încheierea din 26 aprilie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 15.566/236/2020, Judecătoria Giurgiu – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1^1)-(1^3) și (3), ale art. 5 alin. (3) și (3^1), ale art. 7 alin. (4) și (5^1) și ale art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 52/2020, precum și a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (Dosarul nr. 1.576D/2021).46.Prin Încheierea nr. 1.121 din 11 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 6.285/285/2020, Judecătoria Rădăuți a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, a dispozițiilor art. 4 alin. (1^1)-(1^3) și (3), ale art. 5 alin. (3) și (3^1), ale art. 7 alin. (4) și (5^1), ale art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, precum și a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (Dosarul nr. 2.160D/2021).47.Prin Încheierea din 28 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 4.601/290/2020, Judecătoria Reșița a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2-7 din Legea nr. 52/2020 (Dosarul nr. 2.976D/2021).48.Prin Încheierea din 25 mai 2021, pronunțată în Dosarul nr. 22.761/94/2020, Judecătoria Buftea – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său (Dosarul nr. 2.203D/2021).49.Prin Sentința civilă nr. 644 din 16 februarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 5.325/306/2020, Judecătoria Sibiu – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor articolului unic pct. 2-7 din Legea nr. 52/2020 (Dosarul nr. 3.427D/2021).50.Excepția a fost invocată de Banca Transilvania – S.A. din Cluj-Napoca în toate dosarele menționate mai sus, precum și de instanța judecătorească, din oficiu, în Dosarul nr. 2.705D/2021, cu privire la Legea nr. 52/2020, în ansamblul său, dosare având ca obiect darea în plată.51.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că legea criticată este neconstituțională pentru că a fost adoptată în lipsa solicitării unui aviz al Băncii Naționale a României, ceea ce încalcă art. 3 alin. (2) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, precum și art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție. Se subliniază că principiul legalității impune ca atât exigențele de ordin procedural, cât și cele de ordin substanțial să fie respectate în cadrul legiferării. 52.Se mai invocă faptul că Legea nr. 52/2020 aduce o gravă atingere dreptului la libertate economică și libertății comerțului, întrucât intervine în raporturile juridice încheiate între profesionist și consumatori, afectând în mod direct contraprestația la care creditorul este îndreptățit prin încheierea contractelor de credit. Modificarea condițiilor economice pe parcursul executării unui contract de credit, condiții care nu sunt sub influența creditorului, nu justifică modificarea obligației esențiale a debitorului, prin lipsirea creditorului de posibilitatea recuperării creanței în integralitatea sa. Legea nr. 52/2020 modifică raporturi juridice contractuale, intervenind exclusiv în favoarea uneia dintre părțile contractului, prin prejudicierea patrimoniului celeilalte părți contractante, instituind o discriminare inacceptabilă între subiecții de drept privat. 53.Se mai susține că legea criticată încalcă principiul securității juridice, intervine peste principiul pacta sunt servanda, dispunând peste voința părților la mult timp după realizarea raportului juridic dintre acestea, și creează un dezechilibru în interpretarea unitară a legii, fiind astfel inaccesibilă. Astfel, se arată că, prin natura sa, instituția impreviziunii reprezintă o situație de excepție de la principiul forței obligatorii a unui contract și are drept premise evenimente survenite după încheierea contractului care nu au fost prevăzute de părți la momentul încheierii acestuia și care nu au fost asumate de debitor și despre care nu s-ar putea, în mod rezonabil, considera că debitorul și-a asumat acest risc. Însă, deși pretextul este echilibrarea contractului, prezumția absolută de impreviziune nu pornește de la observarea mecanismului contractual în ansamblul său, ci are în vedere exclusiv o parte din obligațiile contractuale. Prin urmare, deși impreviziunea nu poate fi definită doar prin raportare la cursul de schimb, se ajunge, prin efectul legii, la o mutare a riscului cursului către creditor printr-o abordare superficială fără legătură cu contractul în ansamblul său, ceea ce constituie o privare nejustificată de proprietate a creditorului.54.Se mai arată că art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 încalcă dreptul de proprietate al creditorului, întrucât anularea debitelor deja scadente ar echivala cu o expropriere fără niciun fel de despăgubire. Mai mult decât atât, nu se poate justifica o ingerință și o privare de proprietate a creditorului în condițiile în care un imobil a fost deja executat silit în vederea stingerii creanței. Din punct de vedere juridic, un imobil executat silit nu mai poate fi dat în plată. Totodată, executarea silită nu reprezintă, în sine, o situație de impreviziune.55.Se mai arată că legea cuprinde o soluție legislativă care a fost constatată ca fiind neconstituțională prin Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019, pronunțată în cadrul controlului a priori de constituționalitate.56.Se susține că instituirea unui anumit prag valoric al fluctuației valutare, respectiv de 52,6%, reprezintă o încălcare a art. 44 și 147 din Constituție, precum și a Deciziei nr. 731 din 6 noiembrie 2019. În același sens, se apreciază că pentru a interveni impreviziunea este necesar ca, pe lângă condiția privind consistența valorică și persistența temporală, să fie îndeplinită și condiția potrivit căreia debitorul să nu fi avut intenția expres materializată de a se angaja în executarea unui risc supraadăugat asociat contractului de credit. Se mai arată că nu poate fi considerată impreviziune situația în care obligația de plată lunară înregistrează o creștere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă. Obligația lunară de achitare a ratelor de credit trebuie să reprezinte o abatere majoră de la situația avută în vedere la momentul contractării. Or, având în vedere faptul că debitorii au contractat pentru o perioadă îndelungată de timp, respectiv 20-30 de ani, analiza impreviziunii nu se poate raporta doar la ultimele 6 luni anterioare transmiterii notificării de dare în plată. Fiind o perioadă foarte scurtă de timp, nu se poate concluziona că această creștere a ratelor raportat la dobânda variabilă este una ireversibilă. Prin urmare, reglementarea celor două prezumții absolute de impreviziune este complet deficitară.57.Prevederile legale criticate pornesc fie de la praguri valorice nefundamentate, fie de la împrejurarea executării, fără grija corelării acestora cu regimul de drept comun al impreviziunii (respectiv, normele în vigoare la data încheierii contractelor).58.De asemenea, rațiunea legii criticate este discutabilă în considerarea unor reglementări adoptate recent și care asigură protecția consumatorilor în cazul contractelor de credit în monedă străină. În acest sens, se face trimitere la art. 32 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2016 privind contractele de credit oferite consumatorilor pentru bunurile imobile, precum și pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori (prin care a fost transpusă Directiva 2014/17/UE) care în materia împrumuturilor în monedă străină prevede dreptul de conversie a contractului (în condițiile stabilite în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2016).59.În concluzie, se apelează la o serie de prezumții și ipoteze de impreviziune care nu sunt proprii acestui mecanism, ajungându-se la modificări substanțiale ale regimului juridic al unor instituții de drept comun, fără grija reală a prezervării echilibrului și pentru creditor, cu afectarea securității juridice.60.Judecătoria Gherla apreciază în Dosarul nr. 1.297D/2020 că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.61.Judecătoria Roșiori de Vede apreciază în Dosarul nr. 1.604D/2020 că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.62.Judecătoria Arad – Secția civilă apreciază în Dosarul nr. 1.629D/2020 că dispozițiile art. 4 alin. (1^3) și cele ale art. 4 alin. (3) din Legea nr. 77/2016, astfel cum au fost introduse prin articolul unic pct. 2 și 3 din Legea nr. 52/2020, sunt neconstituționale în raport cu prevederile art. 44 și ale art. 147 alin. (4) din Constituție. Celelalte dispoziții criticate sunt, în opinia instanței, constituționale în raport cu criticile formulate.63.Judecătoria Oradea – Secția civilă apreciază în Dosarul nr. 1.773D/2020 că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar în dosarele nr. 1.774D/2020 și nr. 1.144D/2021 că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.64.Judecătoria Pitești – Secția civilă apreciază în Dosarul nr. 2.362D/2020 că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar în Dosarul nr. 532D/2021 că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în parte. 65.Judecătoria Târgu Jiu – Secția civilă apreciază în dosarele nr. 100D/2021 și nr. 845D/2021 că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.66.Judecătoria Luduș apreciază în Dosarul nr. 394D/2021 că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.67.Judecătoria Sectorului 1 București – Secția I civilă apreciază în Dosarul nr. 2.996D/2021, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.68.Judecătoria Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă apreciază în Dosarul nr. 434D/2021 că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.69.Judecătoria Sectorului 2 București – Secția civilă apreciază în dosarele nr. 630D/2021, nr. 631D/2021, nr. 654D/2021, nr. 1.041D/2021, nr. 1.545D/2021 și nr. 1.436D/2021 că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.70.Judecătoria Sectorului 3 București – Secția I civilă apreciază în dosarele nr. 626D/2021 și nr. 1.393D/2021 că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în parte.71.Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă apreciază în Dosarul nr. 1.312D/2021 că excepția de neconstituționalitate este întemeiată numai în ceea ce privește articolul unic pct. 8 din Legea nr. 52/2020, iar în Dosarul nr. 2.705D/2021 că dispozițiile art. 4 alin. (1^1)-(1^3) din Legea nr. 77/2016 introduse prin Legea nr. 52/2020 sunt constituționale în măsura în care se aplică numai situațiilor la care se referă (creșterea cursului valutar cu peste 52,6% față de data încheierii contractului de credit, respectiv creșterea obligației de plată lunară cu peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă), care intervin după intrarea în vigoare a Legii nr. 52/2020 (16 mai 2020) și se mențin 6 luni după această dată.72.Judecătoria Cornetu apreciază în dosarele nr. 438D/2021, nr. 1.520D/2021, nr. 1.521D/2021, nr. 3.462D/2021 și nr. 3.543D/2021, că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.73.Judecătoria Craiova – Secția I civilă apreciază în Dosarul nr. 490D/2021, că excepția de neconstituționalitate este parțial întemeiată, iar în Dosarul nr. 2.556D/2021 că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.74.Judecătoria Caracal apreciază în Dosarul nr. 519D/2021 că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.75.Judecătoria Galați – Secția civilă apreciază în Dosarul nr. 848D/2021 că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.76.Judecătoria Târgu Mureș – Secția civilă apreciază în Dosarul nr. 718D/2021 că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.77.Judecătoria Iași – Secția civilă și-a exprimat opinia în dosarele nr. 767D/2021, nr. 2.241D/2021 și nr. 2.744D/2021 apreciind că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar în Dosarul nr. 2.179D/2021, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în parte.78.Judecătoria Alba Iulia apreciază în Dosarul nr. 1.266D/2021 că excepția de neconstituționalitate este întemeiată.79.Judecătoria Motru apreciază în Dosarul nr. 1.267D/2021 că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.80.Judecătoria Reghin apreciază în Dosarul nr. 1.311D/2021 că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.81.Judecătoria Botoșani – Secția civilă apreciază în Dosarul nr. 1.528D/2021 că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.82.Judecătoria Giurgiu – Secția civilă apreciază în Dosarul nr. 1.576D/2021 că excepția de neconstituționalitate este parțial întemeiată.83.Judecătoria Rădăuți apreciază în Dosarul nr. 2.160D/2021 că excepția de neconstituționalitate este parțial întemeiată.84.Judecătoria Buftea – Secția civilă apreciază în Dosarul nr. 2.203D/2021 că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.85.Judecătoria Reșița apreciază în Dosarul nr. 2.976D/2021 că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.86.Judecătoria Sibiu – Secția civilă apreciază în Dosarul nr. 3.427D/2021 că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.87.Judecătoria Brașov, Judecătoria Sectorului 2 București – Secția civilă, Judecătoria Sectorului 3 București – Secția I civilă și Judecătoria Sectorului 6 București – Secția civilă, în dosarele nr. 2.088D/2020, nr. 2.950D/2021, nr. 686D/2021, nr. 628D/2021, nr. 858D/2021 și nr. 1.328D/2022, contrar dispozițiilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, nu și-au exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.88.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 89.Guvernul a comunicat punctul său de vedere în dosarele nr. 2.088D/2021 (având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, precum și a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său), nr. 2.950D/2021 (având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului unic pct. 2-7 din Legea nr. 52/2020, precum și a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său) nr. 490D/2021 (având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului unic pct. 2-8 din Legea nr. 52/2020, precum și a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său), nr. 519D/2021 (având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor Legii nr. 52/2020, în ansamblul său) și nr. 626D/2021 [având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor articolului unic al Legii nr. 52/2020 cu privire la modificările și completările art. 4 alin. (1^1)-(1^3) și (3), ale art. 5 alin. (3) și (3^1), ale art. 7 alin. (4) și (5^1) și ale art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 52/2020, precum și a Legii nr. 52/2020, în ansamblul său] apreciind, în esență, că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, față de criticile de neconstituționalitate raportate la dispozițiile constituționale ale art. 11, ale art. 20 alin. (2), ale art. 57 și ale art. 124 din Constituție, neîntemeiată, prin prisma prevederilor art. 1 alin. (4), ale art. 15 alin. (2), ale art. 16, ale art. 21 alin. (3), ale art. 44, 45, 53, 126, 135, ale art. 136 alin. (5) și ale art. 148 și întemeiată, prin prisma încălcării art. 1 alin. (5) și art. 147 alin. (4) din Constituție, conducând la neconstituționalitatea legii, în ansamblul său, pentru lipsa avizului Băncii Naționale a României, respectiv la neconstituționalitatea soluțiilor normative cuprinse la articolul unic pct. 2 din Legea nr. 52/2020, cu referire la art. 4 alin. (1^1) lit. b) din Legea nr. 77/2016 și la pct. 8 din Legea nr. 52/2020 cu referire la art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016. De asemenea s-a arătat și că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 alin. (1^1)-(3^3) din Legea nr. 77/2016, pct. 3 din Legea nr. 52/2020, cu referire la art. 4 alin. (3) și (4) din Legea nr. 77/2016 și pct. 8 din Legea nr. 52/2020 cu referire la art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, cât și a Legii nr. 52/2020, în integralitatea sa, este inadmisibilă și, în subsidiar, neîntemeiată.90.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 91.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.92.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din actele de sesizare, îl constituie Legea nr. 52/2020 în ansamblul său, respectiv dispozițiile articolului unic pct. 1-8 din Legea nr. 52/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 13 mai 2020. Având în vedere art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit căruia „Dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta“, dar și voința reală a autoarei excepției de neconstituționalitate (a se vedea în acest sens, Decizia nr. 775 din 7 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1006 din 18 decembrie 2006; Decizia nr. 297 din 27 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 309 din 9 mai 2012; Decizia nr. 244 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 529 din 6 iulie 2017), Curtea va reține ca obiect al excepției dispozițiile art. 4 alin. (1^1)-(1^3), (3) și (4), ale art. 5 alin. (3) și (3^1), ale art. 7 alin. (4) și (5^1) și ale art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 52/2020, sub aspectul criticilor de neconstituționalitate intrinsecă, precum și Legea nr. 52/2020, în ansamblul său, sub aspectul criticilor de neconstituționalitate extrinsecă. Textele legale criticate în mod punctual au următorul cuprins:– Art. 4 alin. (1^1)-(1^3), (3) și (4) din Legea nr. 77/2016: (1^1)Reprezintă impreviziune:a)pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o creștere de peste 52,6% față de data încheierii contractului de credit. În vederea calculării procentului de 52,6% se va avea în vedere cursul publicat de Banca Națională a României la data transmiterii notificării de plată și cursul de schimb publicat de Banca Națională a României la data încheierii contractului de credit;b)pe durata executării contractului de credit, obligația de plată lunară înregistrează o creștere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă.(1^2)În scopul aplicării prevederilor prezentei legi este necesară menținerea pragurilor valorice prevăzute la alin. (1^1) lit. a) și b) în ultimele 6 luni anterioare transmiterii notificării de dare în plată.(1^3)Prezumțiile prevăzute la alin. (1^1) au caracter absolut. Creditorul care formulează contestație, conform art. 7, are obligația de a dovedi omisiunea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate a notificării de dare în plată, prevăzute la alin. (1) lit. a)-d).[…](3)Impreviziunea este prezumată în favoarea consumatorului, care formulează o notificare în condițiile art. 5 sau art. 8 alin. (5).(4)Echilibrarea și continuarea contractului de credit sunt prioritare. Încetarea contractului de credit va putea fi dispusă doar în cazul imposibilității vădite a continuării sale.“;– Art. 5 alin. (3) din Legea nr. 77/2016: „(3) Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere și nici mai lung de 90 de zile, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum și orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de un creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia. Neprezentarea debitorului la termenele indicate în notificare echivalează cu renunțarea la notificarea de dare în plată și părțile vor fi repuse de drept în situația anterioară.“;– Art. 5 alin. (3^1) din Legea nr. 77/2016: „(3^1) Pe perioada notificării, precum și pe perioada soluționării cererilor prevăzute la art. 7 și 8, este interzisă înscrierea în Biroul de credit sau în alte baze de date negative cu privire la debitorii riscanți sau rău-platnici a debitorului care a efectuat notificarea prevăzută la art. 5 alin. (1), indiferent dacă înscrierea ar fi efectuată din inițiativa creditorului sau a unei autorități centrale sau locale. Dispozițiile prezentului alineat sunt aplicabile în mod corespunzător și persoanelor și procedurilor la care se referă art. 6 și, respectiv, art. 8 alin. (5).“;– Art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016: „(4) Până la soluționarea definitivă a contestației formulate de creditor se menține suspendarea oricărei plăți către acesta, precum și a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului. De la data comunicării notificării de dare în plată, executările silite aflate în derulare, inclusiv popririle, se suspendă automat.“– Art. 7 alin. (5^1) din Legea nr. 77/2016: „(5^1) În cazul admiterii contestației creditorului prin hotărâre definitivă, penalitățile și orice daune-interese care ar rezulta din parcurgerea procedurii notificării prevăzute la art. 5 și 6 vor putea fi pretinse doar dacă creditorul contestator probează că debitorul a fost de rea-credință la depunerea notificării.“;– Art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016: „(5) Dreptul de a cere instanței să constate stingerea datoriilor izvorâte din contractele de credit aparține și consumatorului care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra debitorului. Se consideră că există impreviziune în cazul în care debitorul, care formulează notificare de dare în plată, a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit, prin poprire sau alte forme de executare silită, pentru datoria inițială și pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat. Dispozițiile art. 4 alin. (1^3) se aplică în mod corespunzător.“93.În opinia autoarelor excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale reglementate de art. 1 alin. (3)-(5) privind principiului statului de drept, al separației puterilor în stat, al legalității, al calității legii și al securității juridice, art. 11 – Dreptul internațional și dreptul intern, art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 – Egalitatea în fața legii, art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 44 – Dreptul de proprietate privată, art. 53 – Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale, art. 57 – Exercitarea drepturilor și a libertăților, art. 135 – Economia și art. 147 alin. (4) privind efectele deciziilor Curții Constituționale. Se mai invocă și art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și art. 1 privind protecția proprietății din primul Protocol adițional la Convenție.94.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra prevederilor legale criticate ale art. 4 alin. (1^1)-(1^3), (3) și (4), ale art. 5 alin. (3) și (3^1), ale art. 7 alin. (4) și (5^1) și ale art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016, precum și asupra Legii nr. 52/2020, în ansamblul său, prin Decizia nr. 432 din 17 iunie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 21 septembrie 2021.95.Cu privire la critica de neconstituționalitate extrinsecă, referitoare la faptul că la adoptarea Legii nr. 52/2020 nu s-a solicitat avizul Băncii Naționale a României, potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 312/2004 privind Statutul Băncii Naționale a României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 30 iunie 2004, Curtea a statuat că Banca Națională a României nu este o instituție de rang constituțional, nefiind reglementată prin Constituție, astfel că solicitarea avizului său nu reprezintă un standard de constituționalitate, și că în discuție este o chestiune de drept civil, respectiv reglementarea ipotezelor de impreviziune care pot duce la încetarea contractului de credit prin darea în plată a imobilului ipotecat, astfel că nu intră în atribuțiile Băncii Naționale a României avizarea cazurilor de impreviziune, operațiune esențialmente de drept civil. Prin urmare, Curtea a reținut că Legea nr. 52/2020, în ansamblul său, nu încalcă art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție prin raportare la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 312/2004.96.Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinseci formulate, Curtea a reținut că acestea vizează în mod principal problema reglementării unor prezumții absolute de impreviziune. Pentru a determina dacă ele se plasează în sfera riscului supraadăugat al contractului de credit, trebuie să aibă în vedere criteriile consistenței valorice și persistenței temporale a fluctuației în sensul Deciziei nr. 731 din 6 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 29 ianuarie 2020. Pe baza acestor criterii, legea analizată a fixat (i) consistența valorică a diferenței de curs valutar dintre valoarea monedei naționale și a celei străine la un procent de 52,6% raportată la data contractării creditului și (ii) persistența temporală circumscrisă la o perioadă de 6 luni anterioare transmiterii notificării de dare în plată, perioadă în care diferența de curs valutar antereferită trebuie să se mențină.97.Cu privire la consistența valorică a diferenței de curs valutar, s-a reținut că art. 4 alin. (1^1) lit. a) din Legea nr. 77/2016 reglementează o prezumție de impreviziune care valorifică o creștere a cursului valutar de peste 50%, ceea ce reprezintă o abatere de la obișnuitul unor fluctuații valutare. Curtea a subliniat faptul că încheierea contractelor în monedă străină implică un risc valutar, risc care nu se poate transforma de plano într-o cauză de încetare a utilității sociale a contractului de credit. Prin urmare, riscul valutar nu are valențe subiective, ci obiective, astfel că impreviziunea întemeiată pe acesta nu ține seama de tipul sau durata contractului de credit ori de percepția ulterioară sau în timp a debitorului/creditorului. Ceea ce contează este ca legea să prezume că un risc valutar de o anumită consistență nu a putut face obiectul in concreto al unei previzionări de către niciuna dintre părțile contractului, trecând dincolo de puterea de prevedere a acestora. Faptul că legiuitorul nu a reglementat în mod distinct diferențele de risc valutar care se constituie în cazuri de impreviziune în funcție de durata contractului de credit nu demonstrează decât că toate situațiile trebuie tratate cu aceeași unitate de măsură, evitându-se, astfel, eventuale situații de inegalitate între debitori/creditori, după caz. Mai mult, pentru a preveni astfel de situații, creditorii (profesioniști) trebuie să fie diligenți și să stabilească în contractele de credit clauze prin care să se evite intervenirea unui astfel de caz de impreviziune. Nu este rolul Curții Constituționale să clasifice contractele de credit în contracte pe durată scurtă, medie sau lungă, în funcție de care să stabilească un anumit regim juridic sub aspectul reținerii impreviziunii și astfel să impună ea însăși anumite praguri pentru consistența valorică a diferenței de curs valutar.98.Cu privire la consistența temporală a diferenței de curs valutar, Curtea a reținut că menținerea pe o durată de 6 luni a diferenței de 52,6% dintre cursul actual și cel existent la data încheierii contractului de credit relevă un caracter constant, continuu, ireversibil al fluctuației, care nu este una temporară/circumstanțială/particulară. Nu este rolul Curții să stabilească dacă această perioadă trebuia să fie mai mare, ci doar să se asigure că este o perioadă rațională și care previne arbitrarul.99.O altă chestiune invocată sub aspectul cerințelor de calitate a legii a fost stabilirea procentului care se subsumează riscului inerent și a celui care intră în registrul celui supraadăugat. Această critică nu ține seama de conținutul normativ al textului analizat, care nu cuprinde vreo referire la un anumit procent care ar ține de riscul inerent, ci stabilește pur și simplu că dacă se atinge o asemenea diferență valorică între cursul monedei străine de la momentul contractării creditului și cel de la momentul invocării impreviziunii, intervenirea impreviziunii este prezumată, iar debitorul are opțiunea de a da în plată imobilul ipotecat.100.Criticile vizând situația creditelor reeșalonate/ restructurate aduc în discuție o problemă de aplicare a legii. În cazul contractului prin care se modifică contractul inițial în sensul prelungirii termenului de plată (reeșalonarea), cauza de impreviziune se raportează tot la data încheierii contractului de credit inițial, capitalul nefiind afectat, ci doar plata acestuia urmând a se realiza într-un interval temporal mai extins. În cazul creditelor deja restructurate, este o problemă distinctă în sensul că (i) dacă principalul sumei de plată (capitalul) a format obiectul unei negocieri între părți, diminuându-se, invocarea acestei cauze de impreviziune devine posibilă numai prin raportare la această nouă dată și (ii) a fost stinsă obligația inițială prin încheierea în mod subsecvent a unui nou contract între debitor și creditor, ipoteză în care invocarea acestei cauze de impreviziune devine posibilă numai prin raportare la această nouă dată. Redimensionarea capitalului constituie o modificare esențială a contractului inițial încheiat, astfel că modificările contractuale care afectează capitalul produc efecte și în privința datei la care se raportează această cauză de impreviziune, data încheierii contractului de credit fiind data încheierii actului care „restructurează“ capitalul.101.Raportat la criticile de neconstituționalitate referitoare la faptul că instanțele naționale s-au pronunțat deseori cu privire la imposibilitatea calificării fluctuațiilor valutare drept caz de impreviziune, iar aceste constatări se bucură de autoritate de lucru judecat, Curtea a observat că, potrivit noului cadru normativ, fluctuațiile valutare de peste 52,6% reprezintă impreviziune, astfel că instanțele judecătorești nu mai au competența de a decide ele însele dacă sau în ce măsură fluctuația valutară poate fi calificată drept impreviziune. Întrucât legea a reglementat, printr-o definiție legală, o prezumție absolută de impreviziune, instanța judecătorească trebuie să o aplice în consecință. Totodată, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești se raportează la norma aflată în vigoare, pe baza căreia a fost pronunțată, și nu împiedică modificarea acesteia. De altfel, în sistemul constituțional românesc, hotărârea judecătorească pronunțată de instanțele judecătorești ordinare nu constituie un izvor formal al dreptului. Prin urmare, noua reglementare nu încalcă exigențele de calitate a legii, din moment ce este comprehensibil faptul că se aplică și acelor contracte de credit în raport cu care, anterior intrării în vigoare a noii legi, instanțele judecătorești au considerat ca fiind întrunite condițiile impreviziunii sub imperiul vechii reglementări.102.Prin urmare, Curtea a constatat că art. 4 alin. (1^1) lit. a), alin. (1^2) și (1^3) din Legea nr. 77/2016 nu încalcă art. 1 alin. (5), art. 44 și art. 147 alin. (4) din Constituție.103.A doua prezumție reglementată valorifică creșterea obligației lunare de plată de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă. Întrucât obligația lunară de plată (rată lunară) constă din capital plus dobândă, rezultă că o creștere cu 50% a ratei lunare trebuie să fie determinată de creșterea dobânzii cu cel puțin același cuantum procentual. Această prezumție valorifică în latura sa de consistență valorică două aspecte: ponderea dobânzii în cadrul obligației lunare de plată și, corelativ cu aceasta, creșterea cu minimum 50% a dobânzii, care duce la creșterea cu cel puțin 50% a ratei lunare. Aceasta este condiția de consistență valorică, în timp ce criteriul persistenței temporale este menținerea pe o durată de 6 luni consecutive a acestei situații. Raportarea se face la rata precedentă perioadei de 6 luni consecutive în care trebuie să se mențină această creștere. Nu este rolul Curții să stabilească dacă această fluctuație a valorii obligației lunare de plată determinată de creșterea dobânzii trebuia să fie de 50%-100%, ci doar să se asigure că este o fluctuație rațională luată în calcul și care previne arbitrarul. Or, cele de mai sus indică o abatere de la riscul inerent contractului de credit. Prin urmare, art. 4 alin. (1^1) lit. b), alin. (1^2) și (1^3) din Legea nr. 77/2016 nu încalcă art. 1 alin. (5), art. 44 și art. 147 alin. (4) din Constituție.104.Cu privire la criticile de neconstituționalitate aduse art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 în raport cu art. 1 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din Constituție, Curtea a arătat că, de principiu, o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 77/2016 poate parcurge 4 faze (2 extrajudiciare și 2 judiciare), iar în cadrul acestei proceduri se interpune art. 4 alin. (4) din lege, care stabilește că „Echilibrarea și continuarea contractului de credit sunt prioritare. Încetarea contractului de credit va putea fi dispusă doar în cazul imposibilității vădite a continuării sale“. Curtea a reținut că întreaga procedură reglementată de Legea nr. 77/2016 include ideea de adaptare a contractului, astfel că fiecare fază a acestei proceduri implică aplicarea cu prioritate a soluției de adaptare a contractului în raport cu cea de încetare a acestuia. Astfel, în cele două faze extrajudiciare, cele două părți pot negocia atât adaptarea, cât și încetarea contractului de credit, iar dacă se ajunge la un acord în acest sens, fără intervenția instanței, fie creditorul nu mai formulează contestație, fie debitorul nu mai formulează acțiunea în stingerea creanței, după caz. Optându-se pentru soluția adaptării contractului se ajunge la evitarea încetării contractului de credit prin darea în plată a bunului imobil ipotecat, ceea ce reprezintă o aplicare fidelă a art. 4 alin. (4) teza întâi din lege. Prin urmare, dacă art. 4 alin. (4) teza întâi din lege este o reglementare de principiu care privește relația dintre debitor și creditor, atrăgându-le atenția asupra necesității menținerii utilității sociale a contractului de credit, teza a doua aduce în discuție obligația instanței judecătorești de a aplica – în mod prioritar – soluția adaptării contractului.105.Curtea a stabilit că atât debitorul, pe cale reconvențională în cadrul contestației, cât și creditorul, în cadrul acțiunii în stingerea creanței, pot formula cereri de adaptare a contractului de credit. Posibilitatea formulării unor astfel de cereri reconvenționale trebuie recunoscută în fiecare fază procesuală în parte întrucât, pe de o parte, evită multiplicarea corespunzătoare a cererilor formulate de debitor și creditor, astfel că partea nu mai trebuie să formuleze o nouă cerere de adaptare a contractului prin mijlocirea dreptului comun, iar, pe de altă parte, asigură egalitatea juridică între cele două părți. Prin urmare, ca o exigență a dreptului la un proces echitabil, prin aplicarea art. 4 alin. (4) din lege, cererea de adaptare a contractului poate fi formulată atât în contestație, cât și în acțiunea în stingerea obligației.106.În ipoteza intervenirii acordului părților pentru adaptarea contractului în cursul fazelor judiciare, instanța judecătorească va dispune adaptarea acestuia. În schimb, în măsura în care nu se ajunge la un asemenea acord, va evalua dacă în cauză există o imposibilitate vădită a continuării contractului, încetarea acestuia dispunându-se doar în această situație. Stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și transmiterea dreptului de proprietate către creditor echivalează cu încetarea contractului, însă art. 4 alin. (4) din lege stabilește că aceasta reprezintă o ultimă soluție aplicabilă în situația constatării impreviziunii, astfel că părțile trebuie să depună toate diligențele pentru menținerea utilității sociale a contractului, iar instanța judecătorească trebuie să urmărească, în mod firesc, continuarea contractului. De aceea, ca regulă, instanța trebuie să dispună adaptarea contractului de credit, cu excepția situației în care este demonstrată existența unei imposibilități vădite de continuare a acestuia. Această imposibilitate nu se analizează prin raportare la situația patrimonială a debitorului, pentru că nu există nicio relație între impreviziunea în contracte și situația financiară a debitorului, impreviziunea exprimând o tensiune intracontractuală, și nu una personală, ce transcende cadrului strict contractual. Așadar, sintagma „imposibilitate vădită a continuării contractului de credit“ se raportează întotdeauna la drepturile și obligațiile rezultate din contractul de credit, instanța judecătorească neputând realiza un inventar al situației patrimoniale a debitorului pentru a decide adaptarea sau încetarea contractului.107.În deciziile sale cu privire la Legea nr. 77/2016, Curtea a trebuit ea însăși să delimiteze impreviziunea de situația patrimonială actuală a debitorului (spre exemplu, Decizia nr. 415 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 781 din 12 septembrie 2018), tocmai pentru că, în mod greșit, instanțele judecătorești analizau și administrau un probatoriu pentru a determina situația materială a debitorului în vederea stabilirii unei afectări a echilibrului contractual, considerând că în acest mod se evaluează starea de impreviziune a contractului de credit. Or, echilibrul contractual în ipoteza contractului de credit nu se determină prin raportare la întregul patrimoniu al debitorului sau la posibilitățile sale financiare de rambursare a împrumutului, ci prin raportare strictă la conținutul clauzelor contractuale. Astfel, materializarea riscului supraadăugat are un efect direct asupra acestor clauze și, în consecință, generează în mod automat dezechilibrul contractual (Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019, precitată, paragraful 51). Prin urmare, odată constatată impreviziunea potrivit conținutului matematic al art. 4 alin. (1^1)-(3) din Legea nr. 77/2016, instanța judecătorească poate dispune adaptarea contractului de credit. În măsura în care executarea contractului este excesiv de oneroasă sub aspectul drepturilor și obligațiilor derivând din chiar prevederile sale, acesta își pierde utilitatea socială, fiind, așadar, imposibilă/irațională continuarea sa; în acest caz, instanța va dispune stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și transmiterea dreptului de proprietate către creditor. 108.Având în vedere cele expuse, Curtea a constatat că art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 nu încalcă cerințele de calitate a legii prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituție, întrucât stabilește în mod clar că soluția adaptării contractului este prioritară încetării acestuia prin darea în plată a imobilului ipotecat, iar pentru a dispune una dintre cele două soluții, oferă instanței judecătorești un criteriu rațional, și anume aprecierea posibilității continuării executării contractului de credit prin raportare strict la prestațiile la care părțile s-au obligat. Totodată, textul criticat nu încalcă art. 21 alin. (3) din Constituție pentru că atât debitorul, cât și creditorul în faze procesuale distincte pot formula cereri de adaptare a contractului. Prin urmare, art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 nu încalcă art. 1 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din Constituție.109.Cu privire la criticile aduse art. 5 alin. (3) și art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, Curtea a reiterat jurisprudența sa în materie, potrivit căreia suspendarea de drept operată prin textele de lege criticate este proporțională cu scopul legitim urmărit. Cu privire la art. 7 alin. (4) teza a doua din lege, Curtea a constatat că acest text este unul precizator, fără ca ipoteza sa normativă să dubleze art. 7 alin. (4) teza întâi din lege. Astfel, suspendarea executării silite, inclusiv a popririi, era deja prevăzută chiar de art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, în forma sa inițială. Prin urmare, art. 7 alin. (4) teza a doua din lege nu încalcă art. 1 alin. (5) din Constituție în componenta sa privind calitatea legii. În aceste condiții, art. 5 alin. (3^1) din Legea nr. 77/2016 nu este decât o consecință firească a art. 5 alin. (3), a art. 7 alin. (4) și a art. 8 alin. (3) din lege, faptul depunerii notificării și al desfășurării procedurilor judiciare consecutive acesteia neputând antrena înscrierea debitorului în Biroul de credit sau în alte baze de date negative cu privire la debitorii riscanți sau rău-platnici. Curtea a subliniat că textul criticat este unul de strictă interpretare, care se referă la datoria/penalitățile rezultate din contractul de credit supus notificării, și nu din alte acte/fapte juridice ale debitorului străine acestui contract. Având în vedere cele expuse, art. 5 alin. (3) și (3^1) și art. 7 alin. (4) din Legea nr. 77/2016 nu încalcă art. 44 și art. 147 alin. (4) din Constituție.110.Cu privire la criticile de neconstituționalitate aduse art. 7 alin. (5^1) din Legea nr. 77/2016 în raport cu art. 44 și art. 147 alin. (4) din Constituție, Curtea a observat că acest text a fost introdus prin Legea nr. 52/2020 și a format obiectul controlului a priori de constituționalitate prin Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019, paragrafele 114-116, fiind constatat neconstituțional, însă legiuitorul l-a pus de acord cu exigențele stabilite prin decizia antereferită a Curții Constituționale. Redactarea actuală diferă în mod esențial de cea constatată ca fiind neconstituțională, dispoziția legală criticată fiind pusă de acord cu decizia Curții Constituționale. Noua reglementare se circumscrie ipotezei admiterii contestației și se referă exclusiv la penalitățile și daunele-interese care ar rezulta din parcurgerea procedurii notificării, nu și la rata plătită de debitor. Astfel, dacă se probează că debitorul a fost de rea-credință, acesta datorează, în ipoteza admiterii contestației, pe lângă rată (capital și dobândă), penalități și daunele-interese; în schimb, dacă a fost de bună-credință va datora doar rata (capital și dobândă). Având în vedere cele expuse, art. 7 alin. (5^1) din Legea nr. 77/2016 nu încalcă art. 44 și art. 147 alin. (4) din Constituție.111.Cu referire specifică la prevederile art. 8 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 77/2016, se impune reiterarea paragrafelor 196-199 din Decizia nr. 806 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 413 din 15 mai 2018. Astfel, Curtea a reținut că, pentru o înțelegere clară a acestui text, se impune situarea sa în contextul mai larg al art. 8 din Legea nr. 77/2016 în integralitatea lui. Alin. (1) al art. 8 din Legea nr. 77/2016 instituie un remediu judiciar de drept civil specific Legii nr. 77/2016, respectiv dreptul de a cere instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și să se transmită dreptul de proprietate către creditor. Art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 mai reglementează, deopotrivă, două aspecte cu referire la acest remediu judiciar.112.În primul rând, dreptul debitorului de a cere instanței să pronunțe o hotărâre prin care să se constate stingerea obligațiilor născute din contractul de credit ipotecar și să se transmită dreptul de proprietate către creditor are o natură subsidiară, adică poate fi exercitat numai în situația în care creditorul nu se conformează dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 77/2016. Așadar, debitorul își poate exercita dreptul menționat: 1) în situația în care creditorul nu procedează, potrivit art. 5 alin. (2) și (4) din Legea nr. 77/2016, la încheierea actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului constând în principal, dobânzi și penalități izvorând din contractul de credit ipotecar, sau/și 2) în situația, reglementată de art. 7 alin. (6) din Legea nr. 77/2016, în care, în termen de 10 zile de la data respingerii definitive a contestației formulate potrivit art. 7 din legea menționată, creditorul nu se prezintă, în conformitate cu notificarea prealabilă a debitorului, la notarul public indicat în cuprinsul acesteia, în vederea semnării actului de dare în plată.113.În al doilea rând, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 îl indică pe titularul dreptului de a recurge la acest remediu judiciar specific, respectiv debitorul. Prevederile art. 8 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 77/2016 reprezintă, la rândul lor, o clarificare a sferei titularului dreptului de a recurge la remediul judiciar specific instituit de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016. Astfel, dacă art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 se referă doar la categoria generală a debitorului, art. 8 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 77/2016 se referă la o anumită categorie, specifică, de titulari ai acestui drept la acțiune, respectiv consumatorul, care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat. Cu alte cuvinte, legiuitorul a specificat, în mod expres, o anumită categorie de titulari ai remediului judiciar specific instituit de art. 8 al Legii nr. 77/2016 – consumatorul care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat. În sfârșit, în scopul clarificării sferei titularului dreptului la introducerea acțiunii instituite de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, art. 8 alin. (5) teza întâi al acesteia dispune că acel consumator care a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat poate formula această acțiune, indiferent de titularul creanței, de stadiul în care se află ori de forma executării silite care se continuă contra sa.114.Rezultă că, în soluționarea acțiunii în constatare instituite de art. 8 al Legii nr. 77/2016, deci inclusiv a celei formulate de către consumatorul care a fost supus executării silite a imobilului ipotecat, instanța judecătorească va aplica, în mod obligatoriu, teoria impreviziunii. O asemenea concluzie este, de altfel, reținută și în paragraful 123 al Deciziei nr. 623 din 25 octombrie 2016, în care Curtea a subliniat că instanța judecătorească are competența să aprecieze cu privire la îndeplinirea condițiilor privind existența impreviziunii și în faza executării silite. În urma procesului de aplicare a teoriei impreviziunii, inclusiv în faza executării silite, instanța judecătorească, potrivit considerentelor de la paragraful 121 al deciziei antereferite, va pronunța o hotărâre prin care va dispune fie adaptarea contractului în forma pe care o decide, fie încetarea sa. În acest context, Curtea respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 77/2016.115.În aceste condiții, pentru toate considerentele de mai sus, nu se poate reține încălcarea prevederilor constituționale și convenționale invocate.116.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența mai sus invocată, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.117.Curtea reține că dispozițiile art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016 au fost constatate ca fiind neconstituționale prin Decizia nr. 432 din 17 iunie 2021, precitată, motivat de faptul că nu respectă deciziile anterioare ale Curții Constituționale (Decizia nr. 623 din 25 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 18 ianuarie 2017, și Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019), fiind astfel contrare art. 147 alin. (4) din Constituție prin raportare la art. 1 alin. (5) și art. 44 din Constituție.118.Pentru a ajunge la această soluție, Curtea a reținut că prezumția legală absolută instituită vizează debitorul împotriva căruia s-a derulat și s-a finalizat o procedură de executare silită, prin vânzarea imobilului cu destinație de locuință, și împotriva căruia se continuă executarea, având ca debit un rest neacoperit ca urmare a vânzării realizate. O asemenea măsură reprezintă o ingerință a statului în dreptul de proprietate privată al creditorului, iar limitarea creanței antereferite numai la valoarea bunului ipotecat, pe motiv că acesta a fost executat silit, aspect căruia i se dă eficiența unei situații de impreviziune, fără ca aceasta să fie una reală și efectivă, nu relevă existența unui scop legitim al ingerinței, constituindu-se mai degrabă într-o măsură socială sau care valorifică o condiție potestativă simplă din partea debitorului, cu consecința privării de proprietate a creditorului asupra unei părți din creanța sa. Prin urmare, aceasta, în realitate, reprezintă o cauză de limitare a răspunderii contractuale a debitorului ce împiedică executarea contractului de credit, în funcție de voința debitorului. Practic, o circumstanță personală, fără legătură cu clauzele contractului, este convertită într-un caz de impreviziune.119.Curtea a mai reținut că art. 8 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 77/2016 cuprinde un element de procedură și unul de drept substanțial. Cel de procedură privește faptul că debitorul care apelează la procedura reglementată de art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016 nu o poate face direct, ci prin depunerea unei notificări conform art. 5 alin. (1) din aceeași lege. Această reglementare procedurală reprezintă o transpunere în plan normativ a paragrafului 44 din Decizia nr. 95 din 28 februarie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 9 august 2017. În schimb, reglementarea de drept substanțial, și anume prezumarea absolută a impreviziunii în ipoteza în care debitorul a fost supus unei executări silite a imobilului ipotecat, dar este în continuare executat silit pentru datoria inițială și pentru accesoriile acesteia, neacoperite prin executarea silită a imobilului ipotecat, conservă elementele de neconstituționalitate reținute în Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019, afectând art. 8 alin. (5) teza a doua din Legea nr. 77/2016. În concepția Deciziei nr. 731 din 6 noiembrie 2019, reținerea impreviziunii pentru un creditor aflat în situația descrisă parcurge etapa notificării, a contestației la notificare, a încheierii actului de dare în plată și, în caz de neconformare a creditorului, etapa de stingere a datoriei izvorâte din contractul de credit. Prin urmare, pentru etapa notificării, ipotezele de impreviziune sunt reglementate de art. 4 alin. (1^1)-(1^3) din lege, acestora neputându-le fi alăturată o nouă ipoteză care vizează o eventuală consecință a impreviziunii (faptul că bunul imobil ipotecat a fost executat și că executarea continuă pentru că datoria inițială/accesoriile acesteia nu a/au fost acoperită/ acoperite). Așadar, chiar dacă bunul imobil ipotecat a fost vândut la licitație publică, iar executarea silită continuă, debitorul trebuie să se încadreze în ipotezele de impreviziune prevăzute de art. 4 alin. (1^1)-(1^3) din lege pentru a putea solicita stingerea datoriei. În condițiile constatării neconstituționalității tezei a doua, Curtea a constatat și neconstituționalitatea tezei a treia pentru că aceasta devine restrictivă și poate relativiza întreaga procedură prin introducerea unui dubiu, respectiv acela că numai art. 4 alin. (1^3) se aplică în mod corespunzător, nu și celelalte dispoziții cuprinse în art. 4. Rezultă că, în ipoteza art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, pentru a se reține incidența impreviziunii, devin incidente art. 4 alin. (1) lit. e) și alin. (1^1)-(1^3) din aceeași lege.120.Având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“, precum și faptul că actele de sesizare au fost pronunțate anterior publicării Deciziei nr. 432 din 17 iunie 2021, Curtea va respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016.121.Desigur, revine instanțelor de judecată competența de a stabili cadrul procesual în care se soluționează litigiul dedus judecății, în funcție de stadiul derulării contractului de credit și de data încheierii acestuia, aplicând în mod corespunzător dispozițiile legale specifice fiecărei faze procesuale în parte, împreună cu jurisprudența Curții Constituționale asociată acestora (a se vedea mutatis mutandis Decizia nr. 39 din 30 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 7 septembrie 2018, paragraful 256).122.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi în privința punctului 1 și majoritate de voturi în privința punctului 2,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 8 alin. (5) tezele a doua și a treia din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Banca Transilvania – S.A. din București în Dosarul nr. 2.009/235/2020 al Judecătoriei Gherla, în Dosarul nr. 1.998/292/2020 al Judecătoriei Roșiori de Vede, în Dosarul nr. 8.820/55/2020 al Judecătoriei Arad – Secția civilă, în dosarele nr. 7.411/271/2020 și nr. 9.293/271/2020 și nr. 16.393/271/2020 ale Judecătoriei Oradea – Secția civilă, în Dosarul nr. 14.498/197/2020 al Judecătoriei Brașov, în dosarele nr. 13.632/280/2020 și nr. 9.364/280/2020 ale Judecătoriei Pitești – Secția civilă, în dosarele nr. 10.048/318/2020* și nr. 13.822/318/2020 ale Judecătoriei Târgu Jiu – Secția civilă, în Dosarul nr. 2.406/251/2020 al Judecătoriei Luduș, în Dosarul nr. 32.023/299/2020 al Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 8.793/299/2021 al Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția I civilă, în dosarele nr. 24.356/300/2020, nr. 24.357/300/2020, nr. 14.104/300/2020, nr. 23.372/300/2020, nr. 13.530/300/2020, nr. 7.395/300/2021 și nr. 18.135/300/2020 ale Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția civilă, în dosarele nr. 27.303/301/2020, nr. 23.514/301/2020 și nr. 21.668/301/2020 ale Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția I civilă, în dosarele nr. 16.753/4/2020 și nr. 8.515/4/2021 ale Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă, în dosarele nr. 15.082/303/2020, nr. 9.259/303/2020 și nr. 9.699/303/2020 ale Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția civilă, în dosarele nr. 7.351/1.748/2020, nr. 8.999/1.748/2020, nr. 15.583/1.748/2020, nr. 7.505/1.748/2020 și nr. 5.360/1.748/2021 ale Judecătoriei Cornetu – Secția civilă, în dosarele nr. 20.120/215/2020 și nr. 20.924/215/2020 ale Judecătoriei Craiova – Secția I civilă, în Dosarul nr. 3.265/207/2020 al Judecătoriei Caracal, în Dosarul nr. 21.842/233/2020 al Judecătoriei Galați – Secția civilă, în Dosarul nr. 9.800/320/2020/a1 al Judecătoriei Târgu Mureș – Secția civilă, în dosarele nr. 26.304/245/2020, nr. 21.437/245/2020, nr. 21.436/245/2020 și nr. 24.440/245/2020 ale Judecătoriei Iași – Secția civilă, în Dosarul nr. 6.959/176/2020 al Judecătoriei Alba Iulia, în Dosarul nr. 3.398/263/2020 al Judecătoriei Motru, în Dosarul nr. 5.617/320/2020/a1 al Judecătoriei Reghin, în Dosarul nr. 9.419/193/2020 al Judecătoriei Botoșani – Secția civilă, în Dosarul nr. 15.566/236/2020 al Judecătoriei Giurgiu – Secția civilă, în Dosarul nr. 6.285/285/2020 al Judecătoriei Rădăuți, în Dosarul nr. 4.601/290/2020 al Judecătoria Reșița, în Dosarul nr. 22.761/94/2020 al Judecătoriei Buftea – Secția civilă și în Dosarul nr. 5.325/306/2020 al Judecătoriei Sibiu – Secția civilă. 2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceleași autoare, în aceleași dosare ale acelorași instanțe și constată că dispozițiile art. 4 alin. (1^1)(1^3), (3) și (4), ale art. 5 alin. (3) și (3^1), ale art. 7 alin. (4) și (5^1) ale art. 8 alin. (5) teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, precum și Legea nr. 52/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, în ansamblul său, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Gherla, Judecătoriei Roșiori de Vede, Judecătoriei Arad – Secția civilă, Judecătoriei Oradea – Secția civilă, Judecătoriei Brașov, Judecătoriei Pitești – Secția civilă, Judecătoriei Târgu Jiu – Secția civilă, Judecătoriei Luduș, Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă, Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția I civilă, Judecătoriei Sectorului 2 București – Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția I civilă, Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția civilă, Judecătoriei Cornetu – Secția civilă, Judecătoriei Craiova – Secția I civilă, Judecătoriei Caracal, Judecătoriei Galați – Secția civilă, Judecătoriei Târgu Mureș – Secția civilă, Judecătoriei Iași – Secția civilă, Judecătoriei Alba Iulia, Judecătoriei Motru, Judecătoriei Reghin, Judecătoriei Botoșani – Secția civilă, Judecătoriei Giurgiu – Secția civilă, Judecătoriei Rădăuți, Judecătoriei Reșița, Judecătoriei Buftea – Secția civilă, precum și Judecătoriei Sibiu – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 februarie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x