DECIZIA nr. 658 din 30 octombrie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 09/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 45 din 17 ianuarie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 83 12/12/2014 ART. 8
ActulREFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 8
ActulREFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 13
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 103 14/11/2013 ART. 9
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 103 14/11/2013 ART. 13
ActulREFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 9
ActulREFERIRE LAOUG 80 08/09/2010 ART. 2
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 80 08/09/2010 ART. 2
ActulREFERIRE LAOUG 37 26/03/2008 ART. 11
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 37 18/06/2014 ART. 1
ART. 1REFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 9
ART. 1REFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 13
ART. 1REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010 ART. 2
ART. 1REFERIRE LAOUG 37 26/03/2008 ART. 11
ART. 3REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 8
ART. 3REFERIRE LAOUG 37 18/06/2014 ART. 1
ART. 3REFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 9
ART. 3REFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 13
ART. 3REFERIRE LALEGE 283 14/12/2011 ART. 1
ART. 3REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010
ART. 3REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010 ART. 2
ART. 3REFERIRE LAOUG 37 26/03/2008 ART. 11
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 7REFERIRE LAOUG 37 18/06/2014 ART. 1
ART. 7REFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 9
ART. 7REFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 13
ART. 7REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010 ART. 2
ART. 7REFERIRE LAOUG 37 26/03/2008 ART. 11
ART. 8REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 8
ART. 8REFERIRE LAOUG 37 18/06/2014 ART. 1
ART. 8REFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 9
ART. 8REFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 13
ART. 8REFERIRE LALEGE 283 14/12/2011 ART. 1
ART. 8REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010
ART. 8REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010 ART. 2
ART. 8REFERIRE LAOUG 37 26/03/2008 ART. 11
ART. 10REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 18
ART. 10REFERIRE LACODUL MUNCII (R) 24/01/2003 ART. 137
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 10REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 10REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 8
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 422 24/10/2013
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 422 24/10/2013
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LALEGE 71 03/04/2015
ART. 17REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 8
ART. 17REFERIRE LAOUG 37 18/06/2014
ART. 17REFERIRE LAOUG 37 18/06/2014 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE 28 19/03/2014
ART. 17REFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 9
ART. 17REFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 13
ART. 17REFERIRE LALEGE 283 14/12/2011
ART. 17REFERIRE LALEGE 283 14/12/2011 ART. 1
ART. 17REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010 ART. 2
ART. 17REFERIRE LAOUG 37 26/03/2008 ART. 11
ART. 18REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 44
ART. 18REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 8
ART. 18REFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 13
ART. 18REFERIRE LAOUG 103 14/11/2013 ART. 9
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 18REFERIRE LAOUG 80 08/09/2010 ART. 2
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 31
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 19REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 8
ART. 19REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 114 13/03/2018
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 407 13/06/2017
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 22REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 8
ART. 22REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 255 20/04/2021





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Patricia Marilena Ionea – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. 9 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2014 pentru modificarea și completarea art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, prin care au fost introduse alin. (5) și (6) la art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrul de sindicat Marin Petrache, în Dosarul nr. 44.168/3/2015 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 460D/2017.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 486D/2017, nr. 1.769D/2017 și nr. 2.272D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, pct. 2 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, care modifică art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, art. 9 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 9 art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2014 pentru modificarea și completarea art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrii de sindicat Gabriel Dragne, Sorin-Dan Martac și Fănel Ganea, în dosarele nr. 44.178/3/2015, nr. 44.177/3/2015 și nr. 44.211/3/2015 ale Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.5.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 460D/2017, nr. 486D/2017, nr. 1.769D/2017 și nr. 2.272D/2017, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 486D/2017, nr. 1.769D/2017 și nr. 2.272D/2017 la Dosarul nr. 460D/2017, care este primul înregistrat. 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin Decizia civilă nr. 4.806 din 17 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 44.168/3/2015, și Decizia civilă nr. 5.098 din 31 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 44.178/3/2015, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. 9 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2014 pentru modificarea și completarea art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, prin care au fost introduse alin. (5) și (6) la art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013.8.Prin Decizia civilă nr. 6.099 din 16 decembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 44.177/3/2015, și Decizia civilă nr. 5.298 din 10 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 44.211/3/2015, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, pct. 2 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, care modifică art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, art. 9 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 9 art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2014 pentru modificarea și completarea art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.9.Excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrii săi Marin Petrache, Gabriel Dragne, Sorin-Dan Martac și Fănel Ganea. 10.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (1), art. 41 alin. (2) și art. 53 din Constituție, precum și art. 6 și art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, arată că sintagma „timp liber corespunzător“ nu este clară și precisă, nepermițând înțelegerea clară a modului de calcul al normei de muncă lunare pentru persoanele care prestează munca în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale sau alte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru. De asemenea, arată că restrângerea dreptului la sporul prevăzut de art. 137 din Legea nr. 53/2003 și art. 18 alin. (1) din Legea-cadru nr. 284/2010 s-a realizat prin ordonanță de urgență, deși exercițiul unor drepturi nu poate fi restrâns decât prin lege. 11.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, textele de lege criticate întrunind condițiile de claritate, precizie și previzibilitate. De asemenea, apreciază că aceste texte de lege nu constituie restrângeri ale exercițiului drepturilor prevăzute de art. 41 alin. (2) din Constituție. 12.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.13.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată și invocă cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 422 din 24 octombrie 2013. 14.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale și amintește, în acest sens, Decizia nr. 422 din 24 octombrie 2013.15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17.Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum reiese din actele de sesizare, îl constituie dispozițiile art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 10 septembrie 2010, pct. 2 din Legea nr. 283/2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 14 decembrie 2011, art. 9 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, art. 9 art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2014 pentru modificarea și completarea art. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 19 iunie 2014, și art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014. Curtea, examinând motivarea excepției de neconstituționalitate, apreciază că, în realitate, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie următoarele texte de lege: art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, cu modificările ulterioare, art. 9 alin. (1) teza a doua și art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 21 martie 2014 și modificată și completată ulterior prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2014, și art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015. Dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare:– Art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010: „(1) În anul 2012, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.“;– Art. 9 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013: „În anul 2014, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.“;– Art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013: „Prin excepție de la prevederile art. 9 alin. (1), în situația în care activitatea desfășurată de personalul militar, polițiștii, funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personalul civil din instituțiile publice de apărare, ordine publică și securitate națională, în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, nu se poate compensa cu timp liber corespunzător, se acordă o majorare de 75% din baza de calcul prevăzută la alin. (4).“;– Art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014: „În anul 2015, munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul din sectorul bugetar încadrat în funcții de execuție sau de conducere, precum și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru, se vor compensa numai cu timp liber corespunzător.“18.Curtea constată că, ulterior sesizării sale, dispozițiile art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010, ale art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și ale art. 9 și 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 au fost abrogate prin art. 44 alin. (1) pct. 27, 28 și, respectiv, pct. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Prin urmare, având în vedere că, deși nu mai sunt în vigoare, dispozițiile criticate își produc în continuare efectele juridice în cauzele în care s-a invocat prezenta excepție de neconstituționalitate, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea acestor texte de lege. 19.Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că dispozițiile de lege supuse analizei de constituționalitate contravin următoarelor prevederi din Constituție: art. 1 alin. (5) privind obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 41 alin. (2) referitor la dreptul salariaților la măsuri de protecție socială și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. De asemenea, consideră că sunt încălcate și prevederile art. 6 și 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care se referă la dreptul la un proces echitabil și dreptul la respectarea vieții private și de familie.20.Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituționalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 407 din 13 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 909 din 21 noiembrie 2017, și Decizia nr. 114 din 13 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 29 iunie 2018, Curtea a reținut, în esență, că „nu există obligația constituțională a statului de a asigura personalului bugetar compensare bănească pentru munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru și munca prestată în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează“ și, prin urmare, „acordarea de timp liber corespunzător, ca formă exclusivă de compensare a muncii suplimentare în anumiți ani, nu reprezintă o restrângere a dreptului la muncă și astfel nu poate fi reținută critica raportată la art. 53 din Constituție“. 21.De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate au un conținut clar, predictibil, interpretarea termenului „corespunzător“ fiind facilitată de o abordare sistematică a reglementării în materie.22.În sfârșit, referindu-se la criticile de neconstituționalitate raportate la art. 6 și 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dispoziții care se referă la dreptul la un proces echitabil și dreptul la respectarea vieții private și de familie, Curtea a reținut că acestea, prin conținutul lor, nu au incidență în cauză.23.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, considerentele și soluțiile deciziilor mai sus invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.24.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, în numele și pentru membrii săi Marin Petrache, Gabriel Dragne, Sorin-Dan Martac și Fănel Ganea, în dosarele nr. 44.168/3/2015, nr. 44.178/3/2015, nr. 44.177/3/2015 și nr. 44.211/3/2015 ale Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. II art. 7 alin. (1) teza a doua din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, art. 9 alin. (1) teza a doua și art. 13 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 30 octombrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x