DECIZIA nr. 658 din 17 octombrie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 07/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 983 din 11 decembrie 2017
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 29
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 29
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 29
ART. 2REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 222
ART. 2REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 396
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 58
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 14
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 29
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 29
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 134
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 134
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 29
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 29
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 29
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 29
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 29
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 29
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 29
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 29
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 29
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 29
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 540 12/07/2016
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 323 30/04/2015
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 365 25/06/2014
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 1615 20/12/2011
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 276 24/02/2009
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 53 19/02/2002
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 29
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Mihaela Ionescu – magistrat-asistent

1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Angela Bianca Ispas în Dosarul nr. 4.323/1/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.068D/2016.2.Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 6 iulie 2017, dată la care, la cererea autoarei excepției, în temeiul art. 222 alin. (2) din Codul de procedură civilă coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, cauza s-a amânat pentru data de 11 iulie 2017, când Curtea, constatând că nu sunt prezenți toți judecătorii care au participat la dezbateri, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei pentru data de 19 septembrie 2017. La această dată, în temeiul dispozițiilor art. 57 și art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, precum și ale art. 396 din Codul de procedură civilă, pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru data de 5 octombrie 2017, când, constatând că nu sunt prezenți toți judecătorii care au participat la dezbateri, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, Curtea a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei la data de 17 octombrie 2017, dată la care a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:3.Prin Încheierea din 26 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 4.323/1/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. Excepția a fost ridicată de Angela Bianca Ispas într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate de autoare împotriva Hotărârii plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.208 din 24 noiembrie 2015.4.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional în interpretarea conform căreia contestația împotriva hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii privitoare la cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor suspendă executarea numai cu privire la judecătorul sau procurorul care a contestat hotărârea, în condițiile în care de soluționarea contestației depinde dreptul contestatorului în raport și cu drepturile altor judecători sau procurori, aspectul de nelegalitate invocat prin contestație aplicându-se tuturor persoanelor la care se referă hotărârea, în calitate de candidați la același concurs sau examen, în funcție de care sunt clasificați.5.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece dispozițiile art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 nu aduc atingere prevederilor art. 16 din Constituție, referitoare la egalitatea în drepturi.6.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.7.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că susținerile contestatoarei, autoare a excepției, au ca obiect aspecte de fapt care nu pot fi cenzurate de instanța constituțională. Totodată, reține că dispozițiile criticate sunt norme de procedură și reglementează suspendarea de drept a hotărârilor Consiliului Superior al Magistraturii care sunt contestate în instanță, ca o modalitate de protejare a drepturilor magistraților care se consideră prejudiciați de hotărârile Consiliului. Având în vedere impactul acestor hotărâri asupra carierei și drepturilor magistraților, legiuitorul a optat pentru soluția prezervării drepturilor până la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive în acest domeniu. Invocă art. 134 din Constituție, potrivit căruia „Consiliul Superior al Magistraturii îndeplinește și alte atribuții stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenței justiției“. Apreciază că este de competența legiuitorului să prevadă procedura atacării în justiție a actelor Consiliului Superior al Magistraturii, inclusiv posibilitatea suspendării de drept a efectelor acestora de la momentul exercitării căii de atac până la soluționarea definitivă a cauzei.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile scrise și orale ale autoarei excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012, cu modificările și completările ulterioare, care au următorul conținut: „Contestația suspendă executarea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii“11.Autoarea susține că normele criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi.12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că aceasta a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate de autoarea excepției, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, art. 29 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, și art. 16 alin. (2) din Constituție, împotriva Hotărârii plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.208 din 24 noiembrie 2015, prin care s-a solicitat anularea acestei hotărâri, atât în ceea ce privește amânarea validării rezultatului obținut de autoare în cadrul examenului de capacitate al procurorilor stagiari până la soluționarea Dosarului nr. 3.934/1/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, cât și în ceea ce privește validarea rezultatelor examenului de capacitate al procurorilor stagiari, desfășurat în perioada 3 iulie-5 noiembrie 2015, conform tabelului de clasificare a candidaților declarați admiși, anexat notei Direcției resurse umane și organizare.13.În contextul reținerii obiectului cauzei în cadrul căreia a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, Curtea observă că, în ședința plenului Consiliului Superior al Magistraturii din 27 octombrie 2015, autoarea excepției a solicitat invalidarea parțială a examenului de capacitate al judecătorilor stagiari și al procurorilor stagiari cu privire la proba scrisă la drept penal și drept procesual penal, iar, prin Hotărârea plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.074 din 27 octombrie 2015, s-a dispus – printre altele – respingerea solicitării privind invalidarea parțială a examenului de capacitate referitor la proba scrisă la disciplinele drept penal și drept procesual penal, respectiv respingerea memoriilor prin care s-a solicitat acordarea posibilității de a participa la probele orale ale examenului. Autoarea excepției a formulat contestație împotriva hotărârii menționate, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii și art. 29 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, fiind format Dosarul nr. 3.934/1/2015, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, în care a fost pronunțată Decizia nr. 3.976 din 9 decembrie 2015. Curtea reține că, în temeiul art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 – criticat în prezenta cauză, a fost suspendată de drept executarea Hotărârii plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1.074 din 27 octombrie 2015, până la soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a contestației formulate, în acest fel autoarea excepției de neconstituționalitate fiind programată pentru a participa la probele orale ale examenului de capacitate, în data de 2 noiembrie 2015.14.Prin Decizia nr. 3.976 din 9 decembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.934/1/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de autoare împotriva Hotărârii nr. 1.074 din 27 octombrie 2015 a plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată. În motivarea deciziei sale, Instanța Supremă a reținut, în principiu, că Consiliul Superior al Magistraturii nu putea imixtiona în sfera de activitate a comisiilor de concurs, având prerogative conferite de contextul legislativ doar pentru exercitarea controlului de legalitate pe baza verificărilor efectuate de comisiile cărora le-a stabilit atribuții specifice, soluțiile comisiilor fiind producătoare de efecte juridice în planul constatărilor și rezolvărilor pe care le stabilesc la problemele cu care sunt sesizate. Totodată, s-a reținut că, urmare a respingerii contestațiilor la barem formulate de persoanele interesate [s.n. inclusiv de autoarea excepției], în baza rezultatelor obținute de candidați la toate probele de examen, în mod legal, plenul, în aplicarea art. 29 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, a procedat la validarea examenului de capacitate.15.De asemenea, Curtea reține că plenul Consiliului Superior al Magistraturii s-a pronunțat prin Hotărârea nr. 1.388 din 17 decembrie 2015, cu referire la contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 1.208 din 24 noiembrie 2015, apreciind că aceasta nu produce efecte în ceea ce privește repartiția celorlalți candidați declarați admiși la examenul de capacitate al judecătorilor și procurorilor, desfășurat în perioada 3 iulie-5 noiembrie 2015. În cuprinsul acestei din urmă hotărâri s-a făcut referire la dispozițiile art. 29 alin. (5), (7) și (9) din Legea nr. 317/2004 și s-a constatat că rațiunea avută în vedere de legiuitor pentru instituirea acestui caz de suspendare de drept a fost aceea de a proteja drepturile părții contestatoare în situația în care, dacă executarea dispoziției cuprinse în hotărâre s-ar fi realizat, iar contestația formulată ar fi fost admisă, o eventuală întoarcere a executării ar fi fost imposibilă.16.În continuare, Curtea reține că, potrivit art. 29 alin. (5)-(9) din Legea nr. 317/2004, hotărârile plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor se redactează în cel mult 20 de zile și se comunică de îndată, se publică în Buletinul Oficial al Consiliului Superior al Magistraturii și pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii în termen de 10 zile de la redactare și pot fi atacate cu contestație de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul format din 3 judecători. Contestația suspendă executarea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii, iar hotărârea prin care se soluționează contestația este definitivă. În prezenta cauză, critica de neconstituționalitate privește prevederile art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004, potrivit cărora contestația suspendă executarea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii.17.Față de cele reținute în paragrafele anterioare, având în vedere criticile formulate de autoarea excepției, Curtea constată că, prin dispozițiile art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004, legiuitorul a instituit un caz de suspendare ope legis a hotărârii plenului Consiliului Superior al Magistraturii care privește cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, hotărâre susceptibilă de executare și împotriva căreia a fost formulată contestație de către o persoană interesată, în temeiul art. 29 alin. (7) din lege. În aplicarea textului de lege criticat, plenul Consiliului Superior al Magistraturii nu poate dispune suspendarea executării hotărârii contestate, ci doar constată apariția, în temeiul legii, a acestui incident, ca efect al formulării contestației pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.18.Curtea constată că este justificată instituirea acestui caz de suspendare de drept doar în raport cu drepturile și interesele legitime ale părții contestatoare, de vreme ce hotărârile plenului Consiliului Superior al Magistraturii privitoare la cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor pot fi cenzurate, prin formularea contestației pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, instanța de judecată având posibilitatea de a decide în sensul admiterii contestației și anulării actului atacat, în limitele solicitării contestatorului, în condițiile în care, în intervalul de timp de la formularea contestației și până la pronunțarea deciziei, actul este susceptibil de executare. Cu alte cuvinte, atât timp cât instanța de judecată analizează hotărârea contestată este echitabil ca aceasta din urmă să nu își producă efectele asupra celui ce a contestat-o.19.Așadar, Curtea constată că suspendarea de drept a executării hotărârii plenului Consiliului Superior al Magistraturii are caracter de protecție a contestatorului, având în vedere că, în sistemul nostru constituțional și legislativ, instanța de judecată este singura autoritate competentă să hotărască definitiv asupra legalității și temeiniciei hotărârii plenului Consiliului Superior al Magistraturii privitoare la cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, împotriva căreia s-a formulat contestație. Cu alte cuvinte, suspendarea ope legis, reglementată în art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004, este instituția prin care legiuitorul a înțeles să asigure protecție juridică contestatorului în raport cu hotărârea plenului Consiliului Superior al Magistraturii privitoare la cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor care rămâne executorie până la stabilirea, de către instanța de judecată, a legalității și temeiniciei sale.20.Totodată, cu privire la egalitatea în drepturi a cetățenilor, Curtea Constituțională a statuat că art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor (Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015, paragraful 19, și Decizia nr. 540 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 24 octombrie 2016, paragraful 21). De asemenea, Curtea a subliniat, în mod constant, în jurisprudența sa, că pentru situații juridice diferite legiuitorul poate institui un regim juridic diferit, fără a încălca, în acest fel, principiul constituțional al egalității în drepturi (a se vedea Decizia nr. 365 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 6 august 2014, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, și Decizia nr. 276 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din data de 19 martie 2009).21.Raportat la textul de lege criticat, Curtea reține că judecătorii/procurorii stagiari care au participat la examenul de capacitate al judecătorilor stagiari și al procurorilor stagiari, organizat de Consiliul Superior al Magistraturii, și au contestat o hotărâre a plenului Consiliului Superior al Magistraturii privitoare la cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, pe de o parte, și judecătorii/procurorii stagiari care au participat la același examen de capacitate al judecătorilor stagiari și al procurorilor stagiari, organizat de Consiliul Superior al Magistraturii, însă nu au contestat această hotărâre, pe de altă parte, se află în situații juridice care diferă în mod obiectiv, astfel încât și tratamentul juridic instituit nu poate fi decât diferit. Așa încât este justificat ca suspendarea de drept reglementată în cuprinsul normelor criticate să reprezinte o garanție pentru respectarea drepturilor și libertăților cetățenești, precum și a valorilor constituționale, în raport cu persoana care a formulat contestație împotriva hotărârii plenului Consiliului Superior al Magistraturii referitoare la cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, iar nu și cu privire la persoanele care nu au formulat o astfel de contestație. În același sens este jurisprudența constantă a instanței de control constituțional, potrivit căreia principiul constituțional al egalității în fața legii și a autorităților publice nu presupune egalitatea de tratament juridic aplicat unei categorii de cetățeni în comparație cu alta, astfel încât el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluții juridice diferite pentru situații diferite (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).22.În consecință, Curtea constată că dispozițiile legale criticate nu sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, astfel încât excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Angela Bianca Ispas în Dosarul nr. 4.323/1/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal.Pronunțată în ședința din data de 17 octombrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x