DECIZIA nr. 657 din 19 octombrie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. XVIII teza finală din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, ale art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, precum și ale art. 64 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 73 alin. (2) și ale art. 74 alin. (2) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Ciprian Iulian Damian în Dosarul nr. 1.402/89/2014/a17 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.365D/2018. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Decizia nr. 2.925 din 14 iunie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 1.402/89/2014/a17, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. XVIII teza finală din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, ale art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, precum și ale art. 64 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 73 alin. (2) și ale art. 74 alin. (2) din Codul de procedură civilă. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Ciprian Iulian Damian cu prilejul examinării recursului declarat împotriva Deciziei nr. 409 din 24 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Iași – Secția civilă, prin care a fost respins apelul declarat de apelantul Ciprian Iulian Damian, în calitate de administrator special al S.C. Sporting Club – S.A. Vaslui, împotriva Încheierii de ședință din 22 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul Vaslui – Secția civilă. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că textele legale criticate creează o situație discriminatorie între persoanele fizice și juridice care participă la litigii de o valoare similară, însă în proceduri de drept civil pur, față de alți participanți care sunt chemați în judecată în cauze inițiate de către persoane aflate în procedura insolvenței. O altă critică constă în faptul că textul supus controlului din Legea nr. 2/2013 nu a realizat o coordonare a celorlalte reglementări din dreptul existent, astfel încât să permită o aplicare unitară a incidenței căii de atac a recursului. În acest sens, arată că prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, Curtea Constituțională a declarat ca fiind neconstituțional sistemul pragului valoric de filtrare a recursurilor, iar în speță critica vizează, în mod similar, excluderea unor categorii de cetățeni prin simplul fapt că sunt pârâți în procedura insolvenței, care este exclusă de la calea de atac a recursului. Susține, de asemenea, că nu există posibilitatea de a realiza o interpretare unitară a dispozițiilor legale criticate din Codul de procedură civilă din perspectiva ipotezei aplicabilității recursului. Învederează faptul că interpretarea situației de față trebuie realizată într-o modalitate coordonată, nu exclusiv în baza dispozițiilor Legii nr. 85/2006 sau ale Codului de procedură civilă, context în care solicită instanței de contencios constituțional să constate faptul că, în prezenta cauză, instanța de recurs este chemată să se pronunțe asupra unui incident procedural, a cărui reglementare nu se găsește în Legea nr. 85/2006, ci exclusiv în Codul de procedură civilă. … 6.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar textele de lege criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil, nu instituie discriminări și nu contravin principiului egalității de tratament între subiectele de drept, în condițiile în care Curtea Constituțională a statuat că este competența exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, conform art. 126 alin. (2) din Constituție.  … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost invocat de autorul excepției și reținut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie prevederile art. XVIII teza finală din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene, precum și pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009 din 15 decembrie 2016. Curtea constată că este criticată soluția legislativă potrivit căreia „În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.“ … 11.Constituie obiect al excepției de neconstituționalitate și dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, potrivit cărora „Hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel.“ Deși Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței a fost abrogată expres prin art. 344 lit. a) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, în contextul Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a fost interpretată sintagma „în vigoare“ din cuprinsul art. 29 din Legea nr. 47/1992, text care circumstanțiază controlul de constituționalitate numai la legile și ordonanțele în vigoare, Curtea Constituțională a reținut că acest control vizează „dispozițiile aplicabile cauzei, chiar dacă acestea nu mai sunt în vigoare“, dar ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Așa fiind, deși nu mai sunt în vigoare, prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței își produc în continuare efectele juridice, fiind aplicabile cauzei, astfel încât, în aceste condiții, Curtea urmează a se pronunța asupra constituționalității acestor prevederi legale. … 12.De asemenea, prin raportare la reglementările mai sus menționate, sunt criticate și dispozițiile art. 64 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 73 alin. (2) și ale art. 74 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins normativ:– Art. 64 alin. (4): „În cazul admiterii căii de atac exercitate împotriva încheierii prin care instanța a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție, hotărârea pronunțată este desființată de drept, iar cauza se va rejudeca de instanța în fața căreia s-a formulat cererea de intervenție de la momentul discutării admisibilității în principiu a acesteia.“; … – Art. 73 alin. (2): „Cererea făcută de reclamant sau de intervenientul principal se va depune cel mai târziu până la terminarea cercetării procesului înaintea primei instanțe.“; … – Art. 74 alin. (2): „Dispozițiile art. 64 și art. 65 alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător.“ …  … 13.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) potrivit cărora „În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și ale art. 21 alin. (3) potrivit cărora „Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil“. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că soluția legislativă criticată a mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 648 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 4 din 3 ianuarie 2018, Decizia nr. 385 din 4 iunie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 862 din 25 octombrie 2019, Decizia nr. 620 din 10 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 942 din 25 noiembrie 2019, Decizia nr. 624 din 10 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 20 ianuarie 2020, Decizia nr. 389 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din 28 august 2020, și Decizia nr. 532 din 2 iulie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 74 din 25 ianuarie 2021, decizii prin care Curtea a statuat în sensul conformității textelor de lege criticate cu Legea fundamentală.  … 15.Astfel, Curtea reține că prin Decizia nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, instanța de contencios constituțional a constatat că prin impunerea unui prag valoric al cererii pentru accesul la calea de atac a recursului, legiuitorul nu asigură egalitatea juridică a cetățenilor în accesul la această cale extraordinară de atac, parte componentă a dreptului la un proces echitabil, și a statuat că sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, contravine dispozițiilor art. 16 alin. (1) și celor ale art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală. De asemenea, Curtea a constatat că efectul constatării neconstituționalității sintagmei „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în condițiile prorogării aplicării până la 1 ianuarie 2019 a dispozițiilor art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă, este acela că, de la data publicării deciziei mai sus menționate în Monitorul Oficial al României, Partea I, urmează a se aplica prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunțate, după publicarea acestei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I, în cererile evaluabile în bani, mai puțin cele exceptate după criteriul materiei, prevăzute expres în tezele cuprinse de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.  … 16.Curtea constată că în cauză, autorul excepției de neconstituționalitate își formulează critica tocmai prin prisma considerentelor deciziei precitate, în sensul extinderii efectelor acestei decizii și cu privire la criteriul materiei, respectiv la procedura insolvenței. În acest context, prin jurisprudența mai sus menționată, Curtea a reținut că în cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 sunt enumerate expres situațiile în care nu sunt supuse recursului hotărârile judecătorești, și anume în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Codul de procedură civilă, cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. Astfel cum reiese din conținutul normativ al art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, acesta nu are în vedere și materia insolvenței, care guvernează litigiul în care autorul excepției este parte.  … 17.În jurisprudența sa, Curtea a precizat că art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 reprezintă o normă procedurală care exclude calea de atac a recursului în ceea ce privește hotărârile judecătorului-sindic, iar aceasta este consecința caracterului special, derogatoriu, al procedurii insolvenței. Potrivit art. 11 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 85/2006, una dintre atribuțiile judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, o reprezintă judecarea acțiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidator pentru anularea unor acte frauduloase și a unor constituiri ori transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii, iar, în temeiul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, hotărârile judecătorului-sindic sunt executorii și pot fi atacate, separat, numai cu apel. De asemenea, în conformitate cu art. 8 alin. (1) din același act normativ, „Curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic în temeiul art. 11. Hotărârile curții de apel sunt definitive.“ … 18.Prin urmare, în această materie, legiuitorul a consacrat dublul grad de jurisdicție, iar, întrucât apelul este o cale devolutivă de atac, părțile beneficiază de o examinare pe fond a cauzei lor, atât în fața tribunalului, cât și în fața curții de apel. Împrejurarea că hotărârile pronunțate în materia insolvenței nu pot fi atacate cu recurs decurge tocmai din specificul acestei proceduri, care a impus adoptarea unor reguli de procedură speciale, ce derogă de la normele dreptului comun. În acest context, Curtea a reținut că atât doctrina, cât și jurisprudența au recunoscut procedurii insolvenței caracterul său special, derogatoriu dreptului comun, dreptului procesual civil și dreptului civil. Prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței (și ulterior prin Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență) s-a instituit o procedură legală distinctă, specială față de dreptul comun, aplicabilă societăților în insolvență, legiuitorul consacrând, în mod expres, că dispozițiile legii privind procedura insolvenței se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului de procedură civilă și ale Codului civil. … 19.Curtea a mai reținut că principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 67 din 26 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 185 din 18 martie 2015). Totodată, Curtea a subliniat, în mod constant, în jurisprudența sa, că pentru situații juridice diferite legiuitorul poate institui un regim juridic diferit, fără a încălca, în acest fel, principiul constituțional al egalității în drepturi (a se vedea Decizia nr. 365 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 6 august 2014). … 20.În consecință, exceptarea de la accesul la calea de atac a recursului este dată de faptul că justițiabilul se află într-o procedură de judecată specială față de cea de drept comun, ceea ce se constituie într-un criteriu obiectiv și rațional pentru diferența de tratament a acestuia în raport cu un justițiabil aflat în procedura generală. Totodată, stabilirea procedurii de judecată speciale nu are un caracter arbitrar, fiind o concretizare a unei necesități de soluționare rapidă și simplificată a unor cereri de un anumit cuantum care reflectă aspecte cotidiene ale vieții sociale. Prin urmare, nu se poate reține încălcarea art. 16 din Constituție. … 21.În ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, chiar dacă accesul la calea extraordinară de atac este o parte componentă a acestuia, se constată că accesul liber la justiție nu are semnificația accesului la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege. Accesul liber la justiție implică prin natura sa o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului, în acest sens statuând și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, de exemplu, prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006. Mai mult, nicio dispoziție cuprinsă în Legea fundamentală nu instituie obligația legiuitorului de a garanta parcurgerea în fiecare cauză a tuturor gradelor de jurisdicție, ci, dimpotrivă, potrivit art. 129 din Constituție, căile de atac pot fi exercitate în condițiile legii. Legea fundamentală nu cuprinde dispoziții referitoare la obligativitatea existenței tuturor căilor de atac, ci reglementează accesul general neîngrădit la justiție al tuturor persoanelor pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor lor legitime, precum și dreptul tuturor părților interesate de a exercita căile de atac prevăzute de lege.  … 22.De asemenea, Curtea a reținut că, instituind reguli speciale privind exercitarea căilor de atac, legiuitorul trebuie să asigure părților interesate posibilitatea de a formula o cale de atac împotriva hotărârii judecătorești considerate defavorabile, doar lipsa oricărei căi de atac împotriva unei hotărâri pronunțate în instanță echivalând cu imposibilitatea exercitării unui control judecătoresc efectiv, dreptul de acces liber la justiție devenind astfel un drept iluzoriu și teoretic (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 500 din 30 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 14 august 2015, paragraful 16). Reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție (Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 26 octombrie 2000, pronunțată în Cauza Kudła împotriva Poloniei, paragraful 157). Totodată, instanța de la Strasbourg, prin Hotărârea din 21 februarie 1975, pronunțată în Cauza Golder împotriva Regatului Unit, paragrafele 37 și 38, a statuat, cu privire la art. 6 paragraful 1 din Convenție, că „Dreptul de acces la tribunale nu este absolut. Fiind vorba de un drept pe care Convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conținutul oricărui drept“. … 23.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față. … 24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ciprian Iulian Damian în Dosarul nr. 1.402/89/2014/a17 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă și constată că prevederile art. XVIII teza finală din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, ale art. 12 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, precum și ale art. 64 alin. (4) coroborate cu cele ale art. 73 alin. (2) și ale art. 74 alin. (2) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 19 octombrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește