DECIZIA nr. 657 din 15 decembrie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 396 din 9 mai 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 3
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 57 09/12/2015 ART. 3
ActulREFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 83 12/12/2014 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 43 31/08/2016
ART. 1REFERIRE LAOUG 20 08/06/2016 ART. 3
ART. 1REFERIRE LALEGE 71 03/04/2015 ART. 1
ART. 1REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015
ART. 1REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 1
ART. 1REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014
ART. 1REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 4REFERIRE LAOUG 43 31/08/2016
ART. 4REFERIRE LAOUG 20 08/06/2016 ART. 3
ART. 4REFERIRE LALEGE 71 03/04/2015 ART. 1
ART. 4REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 794 15/12/2016
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 23 26/09/2016
ART. 6REFERIRE LAOUG 20 08/06/2016
ART. 6REFERIRE LALEGE 71 03/04/2015
ART. 6REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015
ART. 6REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014
ART. 6REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 794 15/12/2016
ART. 7REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015
ART. 7REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 124
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 794 15/12/2016
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 23 26/09/2016
ART. 9REFERIRE LALEGE 71 03/04/2015
ART. 9REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014
ART. 10REFERIRE LADECIZIE 30 17/10/2016
ART. 10REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ANEXA 0
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 11REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 12REFERIRE LADECIZIE 794 15/12/2016
ART. 12REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015
ART. 12REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LAOUG 43 31/08/2016
ART. 17REFERIRE LAOUG 20 08/06/2016 ART. 3
ART. 17REFERIRE LALEGE 71 03/04/2015 ART. 1
ART. 17REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015
ART. 17REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014
ART. 18REFERIRE LAOUG 43 31/08/2016
ART. 18REFERIRE LAOUG 20 08/06/2016
ART. 18REFERIRE LALEGE 71 03/04/2015
ART. 18REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 3
ART. 18REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014
ART. 18REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 1
ART. 18REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 5
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 62
ART. 19REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 31
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 20REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 14
ART. 20REFERIRE LADECLARATIE 10/12/1948 ART. 1
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 794 15/12/2016
ART. 21REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 3
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 794 15/12/2016
ART. 22REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 3
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 794 15/12/2016
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 23 26/09/2016
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 218 09/04/2019
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 504 07/10/2014
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 838 27/05/2009
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 28REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 3
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 29REFERIRE LADECIZIE 875 16/12/2021
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 142
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 30REFERIRE LAOUG 57 09/12/2015 ART. 3
ART. 30REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Varga Attila – judecător
Ioana Marilena Chiorean – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative și ale art. 3^1 alin. (1^1)-(1^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, pentru modificarea și completarea unor acte normative și pentru aplicarea unitară a dispozițiilor legale, excepție ridicată de Achim Ilarie în Dosarul nr. 35.817/3/2018 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.392D/2019.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 24 iunie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 35.817/3/2018, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014, ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 și ale art. 3^1 alin. (1^1)-(1^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Achim Ilarie într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de plată a diferențelor dintre salariul de bază, indemnizațiile și sporurile încasate și cele cuvenite la nivel maxim al salariului de bază/indemnizațiilor de încadrare pentru fiecare funcție, grad, treaptă, clasă, gradație, vechime în funcție sau specialitate, existente în cadrul categoriei profesionale sau familiei ocupaționale.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că apărarea pârâtei – instituție publică – în sensul că prevederile criticate, Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 și Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu sunt aplicabile cadrelor militare și polițiștilor este neconstituțională. 6.Astfel, atât Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cât și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 reglementează chiar prin titlurile lor salarizarea personalului plătit din fonduri publice, motiv pentru care se aplică tuturor funcționarilor publici, inclusiv polițiștilor. În nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 20/2016, legiuitorul a precizat că prevederile normative ale acesteia se referă la toate autoritățile/instituțiile publice centrale și locale și sunt menite a înlătura discrepanțele/discriminările rezultate din neaplicarea integrală a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.7.Se mai arată că, potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, excluderea polițiștilor și cadrelor militare de la majorările salariale stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești, în cadrul calculului nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul autorității publice, este contrară art. 16, 124 și 126 din Constituție. Așa cum s-a stabilit la paragraful 31 al deciziei sus-menționate, pentru respectarea principiului constituțional al egalității în fața legii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, trebuie să includă majorările (indexările) stabilite prin hotărâri judecătorești și să fie același pentru tot personalul salarizat potrivit dispozițiilor de lege aplicabile în cadrul aceleiași categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale prevăzute de Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. De asemenea, așa cum a stabilit Curtea la paragraful 34 al aceleiași decizii, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile/definitive, astfel că acesta urmează să se stabilească prin raportare la aceeași funcție, același grad, aceeași gradație, vechime în muncă și în specialitate, aceleași condiții de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv familii ocupaționale, indiferent de instituția sau autoritatea publică.8.Autorul excepției de neconstituționalitate mai arată că susținerea pârâtei – instituția publică – în sensul că Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 nu este aplicabilă și polițiștilor și cadrelor militare este contrară atât considerentelor, cât și dispozitivului deciziei sus-menționate, fiind, de asemenea, contrară legii, abuzivă și discriminatorie.9.De asemenea, invocarea neaplicabilității actelor normative criticate în cazul militarilor și al polițiștilor este contrară și Deciziei nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în care, la paragraful 21, se precizează că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, se aplică tuturor categoriilor de funcționari publici. 10.Se mai arată că, în perioada 2015-2018, la nivelul familiei ocupaționale de funcții bugetare „Apărare, ordine publică și siguranță națională“ prevăzute în anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice au fost câștigate o serie întreagă de procese prin care instanțele au obligat pârâtele la plata către reclamanți a unor drepturi salariale, precum și a diferențelor rezultate dintre salariul încasat și cel cuvenit la nivel maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare pentru fiecare funcție, grad, treaptă, gradație, vechime în funcție sau specialitate, existent la nivel de categorie profesională sau familie ocupațională. Însă, contrar jurisprudenței instanțelor judecătorești, pârâta consideră că aceste acte normative nu sunt aplicabile polițiștilor sau cadrelor militare, deoarece nu mai au corespondent în legislația actuală, invocând în acest sens Decizia nr. 30/2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Însă, prin această decizie, paragraful 61, instanța supremă a stabilit că polițiștii se încadrează în categoria personalului instituțiilor publice.11.În sprijinul criticilor de neconstituționalitate, autorul excepției invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul nediscriminării, prevăzut de art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene care consacră principiul remunerării egale pentru muncă egală, însă doar atunci când aceasta este realizată în aceeași instituție sau în același serviciu, privat sau public, deci când obligația există în sarcina aceluiași angajator sau chiar a unor angajatori diferiți, dar se poate identifica o sursă unică la baza stabilirii mărimii plății. Prin urmare, ordinea juridică comunitară permite tuturor persoanelor care se consideră nedreptățite de o discriminare rezultată dintr-un act normativ să o invoce efectiv în litigiile de pe rolul instanțelor naționale, dată fiind preeminența dreptului Uniunii Europene, consacrată și prin art. 20 alin. (2) din Constituție.12.Se mai susține că, așa cum rezultă din nota de fundamentare și din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2016, de la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 nu au fost aplicate valoarea de referință sectorială și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele acestei legi. Recunoașterea validității unei alte interpretări, în sensul excluderii polițiștilor și a cadrelor militare de la aplicarea dispozițiilor criticate și de la Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016, ar însemna, pe de o parte, îndepărtarea de la scopul normei și chiar infirmarea lui pe cale de interpretare, iar, pe de altă parte, operațiunea de aplicare a legii ar presupune luarea în considerare și raportarea permanentă la un criteriu extrinsec salarizării personalului din cadrul respectivei autorități sau instituții publice; or, într-o astfel de ipoteză nu s-ar putea ajunge la eliminarea diferențelor salariale în cadrul aceleiași categorii de personal din cadrul aceleiași autorități sau instituții publice, care ocupă aceleași funcții, în aceleași condiții de studii și vechime. În consecință, persistă discriminarea pe care legiuitorul a dorit să o elimine prin dispozițiile criticate.13.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în dispozitivul încheierii de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (5^1) din Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015, cu modificările ulterioare, ale art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 434 din 9 iunie 2016, și ale art. 3^1 alin. (1^1)-(1^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, pentru modificarea și completarea unor acte normative și pentru aplicarea unitară a dispozițiilor legale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 31 august 2016.18.Analizând aceste acte normative, Curtea constată că Legea nr. 71/2015 a introdus art. 1 alin. (5^1) în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014, că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2006 a introdus art. 3^1 alin. (1) în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 și că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016 a introdus art. 3^1 alin. (1^1)-(1^3) în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015. Ținând cont de dispozițiile art. 62 teza întâi („Efectele dispozițiilor de modificare și de completare“) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, potrivit cărora „dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta“, Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 și ale art. 3^1 alin. (1) și (1^1)-(1^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, care au următorul cuprins:– Art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014: „(5^1) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.“;– Art. 3^1 alin. (1) și (1^1)-(1^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015:(1)Prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu luna august 2016, personalul plătit din fonduri publice care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază/indemnizațiilor de încadrare, aferent unui program normal al timpului de muncă, mai mic decât cel stabilit în plată la nivel maxim pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, după caz, va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.(1^1)Sintagma «fiecare funcție» prevăzută la alin. (1) reprezintă funcțiile prevăzute în aceeași anexă, capitol, literă, număr și număr curent în Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.(1^2)În aplicarea prevederilor alin. (1), pentru stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice respective, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești.(1^3)În aplicarea prevederilor alin. (1), prin instituție sau autoritate publică se înțelege acea instituție sau autoritate publică cu personalitate juridică care are patrimoniu propriu, buget propriu de venituri și cheltuieli, conduce contabilitate proprie, iar conducătorul acesteia are calitatea de ordonator de credite. În cazul instituțiilor sau autorităților publice aflate în subordinea aceluiași ordonator de credite, având același scop, îndeplinind aceleași funcții și atribuții, aflate la același nivel de subordonare din punct de vedere financiar, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare se va stabili la nivelul maxim aflat în plată din cadrul tuturor acestor instituții sau autorități publice subordonate.19.Curtea reține că dispozițiile criticate au fost abrogate prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Având în vedere că dispozițiile criticate reprezintă temeiul cererii de chemare în judecată, Curtea constată că acestea își produc în continuare efecte în litigiul pendinte în fața instanței de judecată, astfel că urmează ca instanța de contencios constituțional să se pronunțe asupra lor.20.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) și (5) privind statul român și obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 15 alin. (1) privind universalitatea și alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) și (2) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 41 alin. (2) privind măsurile de protecție socială, art. 47 privind nivelul de trai și dreptul la pensie, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 alin. (1) și (2) privind înfăptuirea justiției și în art. 126 privind instanțele judecătorești. De asemenea, sunt invocate și prevederile art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cele ale art. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului privind egalitatea în demnitate și în drepturi.21.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, Curtea reține că, prin Decizia nr. 794 din 15 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1029 din 21 decembrie 2016, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 sunt neconstituționale, reținând, în esență, că, în vederea egalizării prevăzute de art. 3^1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile/definitive.22.Având în vedere că, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale“ și ținând cont de data sesizării Curții Constituționale în prezenta cauză, prin Încheierea din 24 iunie 2019, deci ulterior publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Deciziei nr. 794 din 15 decembrie 2016, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 este inadmisibilă.23.Examinând în continuare motivarea excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul acesteia consideră că este neconstituțională apărarea pârâtei – instituție publică angajatoare – formulată în cauza dedusă soluționării instanței judecătorești, apărare potrivit căreia prevederile criticate, Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 și Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nu sunt aplicabile cadrelor militare și polițiștilor. 24.Or, Curtea observă că autorul excepției de neconstituționalitate nu este nemulțumit de conținutul normativ al dispozițiilor criticate, ci de apărarea părții adverse potrivit căreia prevederile criticate „nu sunt aplicabile cadrelor militare și polițiștilor“, așadar, de o eventuală neaplicare a acestora în cauza dedusă soluționării instanței judecătorești care a sesizat Curtea Constituțională.25.Așa cum a reținut Curtea Constituțională în jurisprudența sa, interpretarea și aplicarea legii vizează identificarea normei aplicabile, analiza conținutului său și o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanța de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). Printr-o jurisprudență constantă, Curtea s-a pronunțat cu privire la competența exclusivă a instanțelor judecătorești de a soluționa probleme care țin de interpretarea și/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunțat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992, aceasta asigură controlul de constituționalitate a legilor, a ordonanțelor Guvernului, a tratatelor internaționale și a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispozițiile și principiile Constituției. Așadar, aplicarea și interpretarea legii nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curtea Constituțională, acestea fiind de resortul exclusiv al instanței de judecată care judecă fondul cauzei, precum și, eventual, al instanțelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) și (3) din Constituție (a se vedea și Decizia nr. 218 din 9 aprilie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 24 iulie 2019, paragraful 25).26.Având în vedere că, în prezenta cauză, critica formulată vizează modul de interpretare și aplicare a legii la cauza dedusă judecății, soluționarea acesteia excedează competenței Curții Constituționale. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată“, iar nu cu privire la modul de interpretare și aplicare a legii în concret la o cauză. 27.Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor criticate este inadmisibilă prin prisma art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992.28.În final, Curtea observă că, în privința dispozițiilor art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, sunt incidente două cauze de inadmisibilitate, de naturi juridice diferite, una referitoare la obiectul excepției de neconstituționalitate, și anume cea prevăzută de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, iar cealaltă referitoare la competența Curții Constituționale.29.Cu privire la ordinea de examinare a condițiilor de admisibilitate reglementate de Legea nr. 47/1992, prin Decizia nr. 875 din 16 decembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 3 martie 2022, Curtea a reținut că art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 constituie sediul materiei în privința condițiilor de admisibilitate ce țin de cadrul procesual în care se ridică excepția de neconstituționalitate (autoritatea în fața căreia se ridică excepția, titularul dreptului de a o invoca ori legătura cu soluționarea cauzei), precum și de obiectul excepției în sens de trăsături distinctive și definitorii ale normei care poate fi supusă controlului (caracterul său de act de reglementare primară, de a fi în vigoare și de a nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională în precedent). În schimb, art. 61, art. 126 alin. (1), art. 142 alin. (1) și art. 146 lit. d) din Constituție, precum și art. 2 alin. (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 constituie un cadru referențial cu privire la condițiile de admisibilitate ce țin de limitele de competență ale instanței constituționale atunci când aceasta procedează la soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea neputând să modifice sau să completeze textul criticat și nici să îl interpreteze sau să îl aplice în cauza a quo. Având în vedere natura acestor condiții de admisibilitate, precum și succesiunea logică a intervenirii acestora în procedura de analiză a admisibilității excepției de neconstituționalitate, Curtea se pronunță mai întâi asupra celor cuprinse în art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, iar ulterior asupra celor ce privesc delimitarea competenței sale în raport cu celelalte autorități publice.30.Astfel, ținând cont de jurisprudența Curții Constituționale, precum și de succesiunea logică a examinării condițiilor de admisibilitate, referitor la dispozițiile art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, Curtea constată cu prioritate neîndeplinirea condiției de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.31.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și ale art. 3^1 alin. (1) și (1^1)-(1^3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, excepție ridicată de Achim Ilarie în Dosarul nr. 35.817/3/2018 al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x