DECIZIA nr. 656 din 17 octombrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cristina Bunea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 435 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Daniel Dan în Dosarul nr. 3.230/97/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 416D/2018. … 2.La apelul nominal se prezintă autorul excepției, asistat de domnul avocat Andrei Silviu Guga, din cadrul Baroului Hunedoara, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsesc celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul apărătorului autorului excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia, reiterând motivele de neconstituționalitate formulate în notele scrise aflate la dosar. În plus, precizează că, în speță, după cinci luni de la pronunțarea hotărârii judecătorești definitive de condamnare, a fost publicată Decizia Curții Constituționale nr. 405 din 15 iulie 2016. Or, autorul excepției nu mai poate beneficia de efectele deciziei precitate, de vreme ce termenul de recurs în casație s-a epuizat. Susține că nu există o motivație pentru care interesul general să fie protejat în raport cu interesul individual afectat prin imposibilitatea de a se exercita recursul în casație. Invocă Decizia Curții Constituționale nr. 88 din 13 februarie 2019, care statuează că nulitățile nu pot fi înlăturate prin tăcerea sau prin voința părților sau prin alt mijloc procesual. Susține că termenul de 30 de zile, în care poate fi formulat recursul în casație, reprezintă mijlocul procesual care permite să nu poată fi înlăturată o nulitate absolută. În final invocă dispozițiile art. 438 alin. (3) din Codul de procedură penală, care, în opinia sa, justifică necesitatea inexistenței unui termen de declarare a recursului în casație. Depune concluzii scrise în susținerea celor orale anterior reținute. … 4.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că impunerea prin lege a unor exigențe, cum ar fi instituirea unor termene sau condiții procesuale pentru valorificarea de către titular a dreptului său subiectiv, chiar dacă reprezintă îngrădiri ale accesului liber la justiție, are o solidă justificare, constând în limitarea în timp a stării de incertitudine în derularea raporturilor juridice și în restrângerea exercitării abuzive a acestor drepturi. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea nr. 27/RC din 31 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.230/97/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 435 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Daniel Dan în procedura de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație formulată de acesta împotriva Deciziei penale nr. 338/A din 5 aprilie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția penală în Dosarul nr. 3.230/97/2015, prin care sa respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, autor al excepției, împotriva Sentinței penale nr. 133 din 21 octombrie 2015, pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul penal nr. 3.230/97/2015, prin care acesta a fost condamnat. Astfel cum s-a reținut în actul de sesizare, din dosarul cauzei reiese faptul că decizia pronunțată în apel a fost comunicată condamnatului, autor al excepției, la data de 10 mai 2016, iar acesta a formulat recurs în casație la data de 5 octombrie 2017. … 6.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că excluderea posibilității atacării cu recurs în casație a hotărârilor definitive, prin care s-a soluționat fondul cauzei peste termenul prohibitiv și neconstituțional de 30 de zile, fără să existe o justificare obiectivă și rezonabilă, atrage încălcarea art. 16 din Constituție. Solicită ca dispozițiile art. 435 din Codul de procedură penală să fie evaluate în conformitate cu standardul de protecție pe care îl asigură art. 16 și 21 din Constituție, prin sporirea garanțiilor care însoțesc accesul liber la justiție. În acest sens, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 651 din 17 octombrie 2017, paragrafele 19-22, respectiv 31-33, și Decizia Curții Constituționale nr. 501 din 30 iunie 2016. … 7.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală reține că dispozițiile art. 435 din Codul de procedură penală sunt în acord cu prevederile care reglementează egalitatea cetățenilor în fața legii sau accesul liber la justiție, întrucât recursul în casație se poate exercita numai în anumite cazuri, strict și limitativ prevăzute de legiuitor, determinat de caracterul acesteia de cale extraordinară de atac și în condiții stricte cu privire la termenul de declarare, la cuprinsul cererii de recurs în casație și la titularii căii de atac. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar, susținerile apărătorului autorului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 435 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „Recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.“ … 12.În susținerea neconstituționalității normelor penale criticate, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi și ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiție. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în jurisprudența sa referitoare la instituția recursului în materie penală, a reținut că, în reglementarea anterioară, începând cu Codul de procedură penală din 1936, recursul a constituit o cale de atac ordinară, și nu extraordinară, determinând verificarea legalității și temeiniciei hotărârii atacate, pentru o serie de motive expres prevăzute de lege. În noua reglementare însă, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, de anulare, dată în competența exclusivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Noul Cod de procedură penală a revenit la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, constând în fond și apel, astfel că în recurs nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se apreciază dacă hotărârea dată corespunde sau nu legii. Recursul în casație reprezintă, așadar, un mijloc de a repara ilegalitățile și nu are drept obiect rezolvarea unei cauze penale, ci sancționarea hotărârilor necorespunzătoare, cu scopul de a asigura respectarea legii, recursul având și un rol subsidiar în uniformizarea jurisprudenței. Întrucât recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare, instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, ci judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este corespunzătoare din punctul de vedere al dreptului, adică dacă aceasta este conformă cu regulile de drept aplicabile. Astfel, spre deosebire de contestația în anulare – care vizează îndreptarea erorilor de procedură – și de revizuire – cale de atac ce urmărește eliminarea erorilor de judecată -, recursul în casație are ca obiect verificarea conformității hotărârii atacate cu normele juridice aplicabile, în scopul îndreptării erorilor de drept. Motivele de recurs, potrivit noii reglementări, se limitează la cele prevăzute de art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală, și anume: nerespectarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente; condamnarea inculpatului pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; încetarea în mod greșit a procesului penal; lipsa constatării sau constatarea greșită a grațierii pedepsei aplicate inculpatului și aplicarea de pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Cu excepția primului caz de casare – necompetența instanței, care se referă la încălcarea unor norme de procedură, celelalte motive de recurs au în vedere încălcări ale legii penale, unele având implicații și în soluționarea acțiunii civile (Decizia nr. 540 din 12 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 841 din 24 octombrie 2016, paragrafele 16-20, respectiv Decizia nr. 651 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 1000 din 18 decembrie 2017, paragrafele 22-24). … 14.Potrivit dispozițiilor art. 436 alin. (1) lit. a)-c) din Codul de procedură penală, persoanele care pot formula cerere de recurs în casație sunt: procurorul, inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente. Procurorul poate declara recurs în casație atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă a cauzei. Inculpatul poate formula cerere de recurs în casație atât în ceea ce privește latura penală, cât și în ceea ce privește latura civilă, dar numai împotriva hotărârilor prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal, ceea ce înseamnă că, în cazul în care s-a pronunțat o hotărâre de achitare, inculpatul nu poate declara recurs cu privire la temeiul achitării, acest aspect neîncadrându-se, de altfel, în niciunul dintre cazurile în care se poate face recurs în casație, prevăzute de art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală. În fine, partea civilă și partea responsabilă civilmente pot formula cerere de recurs în casație referitor la latura civilă, iar în ceea ce privește latura penală, numai în măsura în care soluția din această latură a influențat soluția în latura civilă. Referitor la obiectul acestei căi extraordinare de atac, pot fi atacate cu recurs în casație numai hotărâri penale definitive prin care s-a soluționat fondul cauzelor. Potrivit soluțiilor de la judecata recursului în casație prevăzute de art. 448 din Codul de procedură penală, Înalta Curte de Casație și Justiție, admițând recursul în casație, casează hotărârea atacată și, după caz, în funcție de motivul invocat, desființează și hotărârea primei instanțe, dacă se constată aceleași încălcări de lege ca în decizia recurată, sau poate dispune rejudecarea de către instanța competentă material sau după calitatea persoanei, fiind evident că, și în această din urmă situație, sentința dată cu încălcarea normelor privind competența după materie sau după calitatea persoanei este desființată în recurs. Așadar, Curtea reține că, pe calea recursului în casație, se asigură verificarea legalității unor hotărâri penale definitive – prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege – ca garanție a efectivității principiului legalității procesului penal. … 15.Termenul de declarare a recursului în casație este de „30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel“, potrivit art. 435 din Codul de procedură penală, normă procesual penală criticată în cauză. Termenul de recurs se calculează conform regulii stabilite în art. 269 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală privind calculul termenelor procedurale pe zile, fiind aplicabile și prevederile art. 269 alin. (4) privind situațiile când ultima zi a termenului cade într-o zi nelucrătoare și cele ale art. 270 alin. (1) și (2) referitoare la actele considerate ca făcute în termen. Momentul inițial al termenului este data comunicării deciziei instanței de apel, indiferent de titularul căii de atac, în condițiile în care decizia instanței de apel se comunică atât părților, cât și procurorului, potrivit art. 424 alin. (5) din Codul de procedură penală. Cât privește deciziile pronunțate în apel înainte de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac prevăzute de legea anterioară nu expirase la data intrării în vigoare a legii noi, care sunt supuse recursului în casație, potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, „termenul de 30 de zile de declarare a recursului în casație curge după cum urmează: a) de la data intrării în vigoare a Codului de procedură penală, pentru procuror și pentru părțile cu privire la care legea anterioară nu prevedea obligația comunicării deciziei de apel, precum și pentru părțile cărora decizia le-a fost comunicată anterior intrării în vigoare a Codului de procedură penală; b) de la data comunicării, pentru părțile cărora decizia le-a fost comunicată după data intrării în vigoare a Codului de procedură penală.“ În cazul nerespectării termenului de declarare, cererea de recurs în casație este respinsă ca inadmisibilă, prin încheiere definitivă, potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) din Codul de procedură penală.  … 16.Luând în considerare toate cele menționate anterior, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate reprezintă o normă de procedură, a cărei stabilire, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, intră în competența exclusivă a legiuitorului. … 17.Cât privește dispozițiile art. 21 din Constituție, referitor la accesul liber la justiție, se reține că acest drept constituțional reprezintă fundamentul art. 129 din Constituție, potrivit căruia „împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii“. Prin urmare, legiuitorul poate să reglementeze, în privința căilor de atac, termene, forma și conținutul, instanța la care se depun, competența și modul de judecare, soluțiile ce pot fi adoptate, astfel cum prevede și art. 126 alin. (2) din Constituție, potrivit căruia „Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege“.  … 18.Totodată, în jurisprudența sa, instanța de contencios constituțional a reținut că accesul liber la justiție nu vizează numai acțiunea introductivă la prima instanță de judecată, ci și sesizarea oricăror altor instanțe care, potrivit legii, au competența de a soluționa fazele ulterioare ale procesului, deci inclusiv cu privire la exercitarea căilor de atac, deoarece apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor legitime ale persoanelor presupune, în mod logic, și posibilitatea acționării împotriva hotărârilor judecătorești considerate ca fiind nelegale sau neîntemeiate (Decizia nr. 482 din 9 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1200 din 15 decembrie 2004). Așadar, accesul, formularea și exercitarea căilor de atac, în cauza de față, declararea recursului în casație, reprezintă un aspect al accesului liber la justiție, drept fundamental protejat de art. 21 din Constituție, în condițiile în care instituirea unei căi extraordinare de atac, ca modalitate de acces la justiție, implică în mod necesar și asigurarea posibilității de a o utiliza pentru toți cei care au un drept, un interes legitim, capacitate și calitate procesuală. … 19.Curtea a reținut, de asemenea, că stabilirea unor condiționări pentru introducerea acțiunilor în justiție nu constituie, în sine, o încălcare a accesului liber la justiție, el presupunând accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuiește justiția, fiind de competența exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești, soluție ce rezultă din dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție (în acest sens, Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Însă legiuitorul este ținut să o facă orientându-se după principiul est modus in rebus, respectiv să fie preocupat ca exigențele instituite să fie îndeajuns de rezonabile încât să nu pună sub semnul întrebării însăși existența dreptului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 39 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 12 martie 2004, Decizia nr. 40 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 16 martie 2004, Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014). … 20.În aceste condiții, Curtea constată că declararea, în mod condiționat, a recursului în casație – cale extraordinară de atac -, prin respectarea unui termen de introducere a acestuia, are ca finalitate buna administrare a justiției, ocrotirea, pe de o parte, a garanțiilor procesuale ale părților, iar, pe de altă parte, a autorității de lucru judecat a hotărârilor definitive, a securității raporturilor juridice stabilite prin hotărâri definitive. Cu alte cuvinte, instituirea unui termen, pentru formularea recursului în casație, este in abstracto o măsură rezonabilă pentru impunerea unei rigori și discipline procesuale, în vederea soluționării într-un termen rezonabil a procesului penal, și o garanție că această cale extraordinară de atac nu va deveni o posibilitate a părților interesate de a înlătura, oricând, efectele pe care trebuie să le producă hotărârile judecătorești definitive. … 21.Totodată, referitor la încălcarea principiului egalității în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituție, Curtea reține că nu este contrară principiului egalității instituirea unor reguli speciale pentru promovarea căilor extraordinare de atac, inclusiv instituirea unui termen pentru declararea recursului în casație, atât timp cât acestea asigură egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea lor. … 22.În fine, situației particulare a autorului, astfel cum aceasta a fost expusă de apărătorul său în susținerea excepției de neconstituționalitate în fața Curții, i-ar putea fi aplicabilă Decizia Curții nr. 651 din 25 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.083 din 20 decembrie 2018, prin care s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală, care nu prevede și decizia Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare ca un caz de înlăturare sau modificare a pedepsei/măsurii educative, respectiv soluția legislativă cuprinsă în art. 4 din Codul penal, care nu asimilează efectele unei decizii a Curții Constituționale prin care se constată neconstituționalitatea unei norme de incriminare cu cele ale unei legi penale de dezincriminare, sunt neconstituționale. … 23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Daniel Dan în Dosarul nr. 3.230/97/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și constată că dispozițiile art. 435 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 octombrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește