DECIZIA nr. 654 din 29 septembrie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 3 din 4 ianuarie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 24
ActulREFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 35
ActulREFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 26
ActulREFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 45
ActulREFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 49
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 35
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 24
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 24
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 35
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 26
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 49
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 24
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 35
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 24
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 49
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 46
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 26
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 40
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 40
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 45
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 35
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 29
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 24
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 35
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 46
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 136
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 29
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 45
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 40
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 24
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 49
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 45
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 49
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 831 14/12/2017
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 298 01/03/2011
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 48
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 523 09/10/2014
ART. 24REFERIRE LALEGE 76 24/05/2012
ART. 24REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000
ART. 24REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 24REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 831 14/12/2017
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 48
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 831 14/12/2017
ART. 26REFERIRE LALEGE 76 24/05/2012
ART. 26REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 7 18/01/2018
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 233 25/05/2004
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 26
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 9
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 40
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 40
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 9
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 2
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000
ART. 31REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 49
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 32REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 33REFERIRE LAORDIN 210 05/02/2001
ART. 33REFERIRE LAREGULAMENT 05/02/2001 ART. 50
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 51
ART. 35REFERIRE LAHOTARARE 2 23/05/2014
ART. 35REFERIRE LASTATUT 23/05/2014 ART. 3
ART. 35REFERIRE LASTATUT 23/05/2014 ART. 4
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 35
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 45
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 46
ART. 36REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 46
ART. 37REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 37REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 37REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 lit. c), art. 49 alin. (1) lit. c) teza a doua, art. 26 și art. 45 raportat la art. 35 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Ioan Florin Frățilă în Dosarul nr. 4.622/2/2017 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 427D/2018. 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției a transmis la dosar un punct de vedere referitor la Deciziile Curții Constituționale menționate în cuprinsul raportului.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, arătând că pretinsa discriminare a executorului judecătoresc în raport cu propriii angajați cărora, susține autorul excepției, trebuie să le plătească salariile, este nefondată, întrucât aceștia sunt în situații juridice diferite. De asemenea, este nefondată și critica potrivit căreia Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești ar avea față de alți creditori un mijloc în plus de a pune în executare o astfel de creanță, deoarece numai Uniunea poate avea creanța cu privire la achitarea unei amenzi aplicate pentru o sancțiune disciplinară. Referitor la susținerea potrivit căreia instituirea unei singure case de asigurări pentru executorii judecătorești este neconstituțională arată că este nefondată, având în vedere că executorul judecătoresc ia cunoștință de statut încă de la intrarea în această profesie și nu există nicio interdicție în acest sens.5.După strigarea cauzei se prezintă autorul excepției de neconstituționalitate, care cere permisiunea de a-și susține cauza. Președintele acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, reiterând, pe larg, motivele formulate în fața instanței de judecată și aflate la dosarul cauzei. Astfel, se susține, în esență, că dispozițiile legale criticate contravin dreptului la muncă reglementat de art. 41 din Constituție, în sensul că limitează exercitarea acestui drept pentru existența unei datorii pecuniare. Așadar, dreptul la muncă este restrâns, însă nu în condițiile art. 53 din Constituție. Cu privire la art. 16 din Constituție, se susține că există o discriminare în raport atât cu creditorii existenți, cât și cu debitorii, întrucât Camerele executorilor judecătorești și Uniunea au posibilitatea suplimentară de a suspenda din funcție un executor judecătoresc până la achitarea contribuțiilor profesionale. Afirmă că, prin Decizia nr. 58 din 18.10.2012, Plenul Consiliului Concurenței a amendat Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești, iar conducerea acesteia nu a suferit nicio sancțiune legală. Totodată, se consideră că executorul judecătoresc suspendat din funcție este discriminat în raport cu proprii angajați, întrucât este obligat să îi plătească, dar, în același timp, pentru munca depusă acesta nu primește în compensare nicio sumă de bani pentru dosarele pe care le cedează Camerei pentru a fi instrumentate de alt executor judecătoresc. Se apreciază că dispozițiile criticate contravin și art. 44, art. 135 și art. 136 din Constituție. În final, se susține că Legea nr. 188/2000 este lipsită de previzibilitate.6.Reprezentantul Ministerului Public arată că excepția de neconstituționalitate este nefondată, reiterând concluziile puse la prima strigare a cauzei.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:7.Prin Sentința civilă nr. 788 din 23 februarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 4.622/2/2017, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 lit. c), art. 49 alin. (1) lit. c) teza a doua, art. 26 și art. 45 raportat la art. 35 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești. Excepția a fost ridicată de Ioan Florin Frățilă într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a unui ordin emis de către ministrul justiției.8.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 24 lit. c) și art. 49 lit. c) teza a doua din Legea nr. 188/2000 contravin art. 41, art. 16, art. 44, art. 135, art. 136 și art. 46 din Constituție, întrucât, prin suspendarea din funcție a executorului judecătoresc se limitează dreptul la muncă al acestuia care, ținând seamă de interdicțiile și incompatibilitățile legale, echivalează cu intrarea în șomaj, fără plata unei compensații. Neplata unor datorii private nu se încadrează în ipotezele prevăzute de art. 53 din Constituție pentru restrângerea dreptului la muncă. Așadar, Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești și Camerele teritoriale sunt organizații cu caracter privat, astfel încât creanțele acestora sunt datorii private.9.Se apreciază că prin dispozițiile criticate se creează un privilegiu pentru cei 16 creditori, respectiv pentru Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești și Camerele executorilor judecătorești de pe lângă curțile de apel, față de restul creditorilor, întrucât primii au la dispoziție un mijloc în plus pentru recuperarea creanțelor lor, și anume măsura suspendării din funcție a executorului judecătoresc. Totodată, se creează o discriminare în raport cu restul debitorilor, întrucât măsura suspendării din funcție se exercită doar față de un membru al celor 15 creditori. În acest context, se afirmă că în situația în care un executor judecătoresc are restanțe la plata contribuțiilor bănești profesionale la bugetul UNEJ sau al camerelor profesionale o perioadă mai mare de trei luni poate fi suspendat din funcție, însă, dacă UNEJ sau una din camere are datorii către un executor judecătoresc, membrii din conducerea acestor entități nu sunt suspendați din funcție.10.Se consideră că executorul judecătoresc suspendat din funcție este discriminat în raport cu propriii salariați (secretari, agenți procedurali, arhivari), întrucât acesta este obligat să le plătească salariile, în timp ce el nu are dreptul la nicio compensație pentru munca desfășurată. Prin urmare, sancțiunea aplicată este lipsită de proporționalitate față de fapta comisă, respectiv neplata unei sume insignifiante, prin raportare la veniturile unei organizații de drept privat și la profitul acesteia.11.Se susține, în esență, că, urmare a suspendării din funcția de executor judecătoresc, toate dosarele aflate în lucru sunt preluate de Cameră și acordate unui coleg care, fără să avanseze vreo cheltuială în acele dosare, beneficiază de întregul onorariu și de cheltuielile de executare. Așadar, în special în ceea ce privește dreptul executorului judecătoresc suspendat din funcție la onorariile și cheltuielile de executare silită făcute în dosarele predate altui executor, Legea nr. 188/2000 este lipsită de previzibilitate și încalcă dreptul la moștenire.12.Cât privește critica de neconstituționalitate a art. 26 din Legea nr. 188/2000, prin raportare la art. 40, art. 21, art. 45 și art. 135 din Constituție, se apreciază, în esență, că impunerea unei singure forme asociative la nivelul executorilor judecătorești, care să le reprezinte interesele, încalcă dreptul de asociere. Prin constrângerea de a aparține unei singure structuri în care să își desfășoare activitatea, executorului judecătoresc îi este afectat liberul acces la o activitate economică, fiind șicanat prin acțiuni de control repetate și impunerea unor contribuții profesionale mari.13.În final, autorul susține că dispozițiile art. 45 raportate la cele ale art. 35 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3), art. 16, 20, 26, 29, 44, 45, 47, 53 și 136. În acest sens afirmă că stabilirea unei unice case de asigurări a executorilor judecătorești la care aceștia sunt obligați să contribuie este neconstituțională, persoanele având dreptul să se asigure la orice societate de asigurări autorizată să funcționeze în România, așa încât instituirea unui monopol al asigurărilor executorilor judecătorești afectează drepturile acestora.14.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, întrucât dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale indicate.15.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.16.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.18.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 24 lit. c), art. 49 lit. c) teza a doua, art. 26 și art. 45 raportat la art. 35 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora:– Art. 24: „Exercițiul funcției de executor judecătoresc se suspendă: […] c) în caz de neplată a contribuțiilor bănești profesionale, timp de 3 luni de la scadența acestora, până la achitarea lor integrală;“;– Art. 26: (1)În circumscripția fiecărei curți de apel funcționează câte o Cameră a executorilor judecătorești, cu personalitate juridică.(2)Din Camera executorilor judecătorești fac parte toți executorii judecătorești din circumscripția curții de apel respective.– Art. 35: (1)În cadrul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești se va organiza și va funcționa o casă de asigurări pentru asigurarea de răspundere civilă a executorilor judecătorești, cu personalitate juridică, în condițiile stabilite prin statutul propriu aprobat de Congresul Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.(2)Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești va înființa și va administra, în termen de cel mult un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Registrul electronic de publicitate a vânzării bunurilor supuse executării silite, ce va funcționa ca un sistem informatic prin intermediul căruia toți executorii judecătorești vor efectua publicitatea la nivel național a vânzării bunurilor mobile cu valoare mai mare de 2.000 de lei și a bunurilor imobile aflate în procedura de executare silită. Prin hotărâre a Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești va fi stabilită procedura de implementare a sistemului și de raportare a datelor.– Art. 45: (1)Răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condițiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligațiilor sale profesionale.(2)Asigurarea de răspundere profesională a executorului judecătoresc se realizează prin Casa de asigurări constituită în acest scop, potrivit art. 35 alin. (1).– Art. 49 lit. c) teza a doua: Sancțiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea faptelor și constau în:c)amendă de la 500 lei la 3.000 lei, care se face venit la bugetul Camerei executorilor judecătorești în a cărei rază teritorială este situat biroul executorului judecătoresc respectiv. Neachitarea amenzii în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a stabilit sancțiunea disciplinară atrage suspendarea de drept din funcție a executorului judecătoresc până la achitarea sumei. Hotărârea definitivă constituie titlu executoriu;19.În opinia autorului excepției, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3) care consacră principiul statului de drept, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 26 referitor la viața intimă, familială și privată, art. 29 privind libertatea conștiinței, art. 40 care consacră dreptul de asociere, art. 41 referitor la munca și protecția socială a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 referitor la libertatea economică, art. 46 privind dreptul la moștenire, art. 47 referitor la nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 135 referitor la economie și art. 136 care consacră proprietatea.20.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin Ordinul nr. 3.652/C/14.10.2016, emis de ministrul justiției, s-a dispus suspendarea din funcția de executor judecătoresc a autorului excepției ca urmare a neachitării, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a stabilit sancțiunea disciplinară, a amenzii dispuse ca sancțiune disciplinară.21.Curtea observă că dispozițiile art. 24 lit. c) din Legea nr. 188/2000 prevăd suspendarea din funcția de executor judecătoresc pentru neplata contribuțiilor bănești profesionale. De asemenea, art. 35 alin. (2) reglementează înființarea și administrarea Registrului electronic de publicitate a vânzării bunurilor supuse executării silite. Or, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei reiese că autorul excepției a fost suspendat de drept din funcția de executor judecătoresc, în temeiul art. 49 lit. c) teza a doua din Legea nr. 188/2000. Ca atare, dispozițiile art. 24 lit. c) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 nu au legătură cu soluționarea cauzei, în sensul dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, respectiv nu sunt aplicabile cauzei. Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia“. Or, „legătura cu soluționarea cauzei“ presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului. În aceste condiții, excepția de neconstituționalitate a art. 24 lit. c) și art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 este inadmisibilă.22.În continuare, Curtea reține că dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate cuprind norme cu privire la organizarea și funcționarea camerei executorilor judecătorești – art. 26 -, a casei de asigurări pentru asigurarea de răspundere civilă a executorilor judecătorești – art. 35 alin. (1) -, cu privire la răspunderea civilă a executorului judecătoresc și la realizarea asigurării – art. 45 – și norme cu privire la suspendarea de drept din funcție pentru neachitarea amenzii în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a stabilit sancțiunea disciplinară – art. 49 lit. c) teza a doua.23.Relativ la executorii judecătorești, în jurisprudența sa, spre exemplu Decizia nr. 298 din 1 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 6 aprilie 2011, sau Decizia nr. 831 din 14 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 165 din 21 februarie 2018, paragraful 20, Curtea a statuat că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 188/2000, aceștia sunt învestiți să efectueze un serviciu de interes public, și anume executarea silită a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii, îndeplinind acte de autoritate publică, care au forța probantă specifică unui asemenea act. Pornind de la aceste observații, Curtea a constatat că este firesc ca activitatea executorilor judecătorești să fie supusă controlului profesional, iar, în situația în care sunt constatate abateri, aceștia să răspundă disciplinar. Curtea a observat că faptele pentru care executorul judecătoresc răspunde disciplinar sunt expres și limitativ prevăzute de lege și se referă la conduita profesională a acestuia. Așa fiind, Curtea a constatat că un control al activității executorilor judecătorești nu impietează asupra separației puterilor în stat și nici asupra dreptului la un proces echitabil, atât timp cât hotărârea prin care se soluționează acțiunea aparține organelor deliberative din cadrul profesiei, care poate fi atacată la curtea de apel în a cărei rază teritorială se află sediul profesional, astfel cum prevede art. 48 alin. (5) din Legea nr. 188/2000.24.Totodată, prin Decizia nr. 523 din 9 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 844 din 19 noiembrie 2014, paragrafele 24 și 25, Curtea a observat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut, referitor la competența unor organisme profesionale de a judeca acțiuni disciplinare, că în numeroase state ale Consiliului Europei abaterile disciplinare sunt de competența acestor structuri, iar o asemenea atribuire de competență nu este contrară dispozițiilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care impune totuși unul dintre următoarele sisteme: sau jurisdicțiile organismelor profesionale îndeplinesc exigențele art. 6 paragraful 1 din Convenție sau ele nu le îndeplinesc și atunci legea națională trebuie să permită accesul la o instanță judecătorească care prezintă toate garanțiile dreptului la un proces echitabil și la soluționarea cauzei de către o instanță independentă și imparțială (Hotărârea din 10 februarie 1983, pronunțată în Cauza Albert și Le Compte împotriva Belgiei, paragraful 29, Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza Bryan împotriva Regatului Unit, Hotărârea din 20 mai 1998, pronunțată în Cauza Gautrin și alții împotriva Franței, paragraful 57, Hotărârea din 16 decembrie 2008, pronunțată în Cauza Frankowicz împotriva Poloniei, și Hotărârea din 29 octombrie 2009, pronunțată în Cauza Chaudet împotriva Franței). Așa fiind, Curtea Constituțională a constatat că „recursul“ din materia disciplinară a executorilor judecătorești – astfel cum acesta era prevăzut anterior modificării Legii nr. 188/2000 prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012 – îndeplinește exigențele dreptului la un proces echitabil, prin asigurarea unei căi efective de atac la o instanță judecătorească, fiind o veritabilă și efectivă cale de atac împotriva hotărârii Comisiei superioare de disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, cale de atac prin care instanța de judecată, ținând seama și de rolul activ pe care trebuie să îl aibă, poate soluționa cauza sub toate aspectele, atât asupra legalității procedurii disciplinare, cât și asupra temeiniciei hotărârii.25.De altfel, Curtea a constatat că, potrivit art. 48 alin. (2)-(4) din Legea nr. 188/2000, pentru suspendarea din funcție sau excluderea din profesie este obligatorie cercetarea prealabilă, în cadrul căreia audierea celui în cauză este obligatorie, acesta fiind îndreptățit să ia cunoștință de conținutul dosarului și să își formuleze apărarea. Totodată, Consiliul de disciplină al Camerei executorilor judecătorești citează părțile și pronunță o hotărâre motivată care se comunică acestora, hotărâre care poate fi atacată cu contestație, în termen de 15 zile de la comunicare, la Comisia superioară de disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești. Curtea a observat că, alături de această procedură disciplinară, amănunțit reglementată, legiuitorul român a oferit posibilitatea contestării soluției pronunțate de Comisia superioară de disciplină în fața unei instanțe independente și imparțiale, pentru a da expresie dreptului de acces liber la justiție, pentru a conferi deplină eficacitate dreptului la apărare și pentru a oferi certitudinea întrunirii exigențelor dreptului la un proces echitabil, judecat de o instanță independentă și imparțială, în concordanță cu dispozițiile art. 21 din Legea fundamentală (a se vedea Decizia nr. 831 din 14 decembrie 2017, precitată, paragrafele 21 și 22).26.Referitor la caracterul definitiv al hotărârii pronunțate de Comisia superioară de disciplină a Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești, prin Decizia nr. 831 din 14 decembrie 2017, precitată, paragraful 24, Curtea a reținut că acesta vizează sistemul intern, din interiorul profesiei, de exercitare a acțiunii disciplinare, existând posibilitatea contestării acesteia în fața unei instanțe de judecată. În redactarea anterioară a Legii nr. 188/2000 era prevăzută calea de atac a recursului, dar, prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, acesta a fost înlocuit cu contestația care se judecă de curtea de apel, ceea ce înseamnă că soluția pronunțată de aceasta este susceptibilă de a fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție.27.Cât privește critica de neconstituționalitate raportată la art. 1 alin. (3) din Constituție, în jurisprudența sa, referitor la conceptul „statului de drept“, prin Decizia nr. 7 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 5 martie 2018, paragraful 25, Curtea a statuat că acesta presupune „capacitatea statului de a asigura cetățenilor servicii publice de calitate și de a crea mijloacele pentru a spori încrederea acestora în instituțiile și autoritățile publice. Aceasta presupune obligația statului de a impune standarde etice și profesionale în special celor chemați să îndeplinească activități ori servicii de interes public și cu atât mai mult celor care înfăptuiesc acte de autoritate publică, adică pentru acei agenți publici sau privați care sunt învestiți și au abilitarea de a invoca autoritatea statului în îndeplinirea anumitor acte sau sarcini. Statul este dator să creeze toate premisele – iar cadrul legislativ este una dintre ele – pentru exercitarea funcțiilor sale de către profesioniști care îndeplinesc criterii profesionale și de probitate morală. Din această perspectivă, în cazul în care un funcționar al statului învestit cu exercițiul autorității publice nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a ocupa funcția publică, suspendarea sa din exercitarea atribuțiilor apare ca o soluție firească și oportună“.28.Referitor la critica de neconstituționalitate a art. 26 din Legea nr. 188/2000 potrivit căreia impunerea unei singure forme asociative la nivelul executorilor judecătorești care să le reprezinte interesele încalcă dreptul de asociere, Curtea reține că „libertatea de asociere, consacrată de art. 40 din Legea fundamentală, nu înseamnă că orice persoană, indiferent de statutul său civil și profesional, poate face parte din orice tip de asociație. Legiuitorul are libertatea de a reglementa condițiile în care pot fi constituite, organizate și în care funcționează diferite tipuri și forme de asociație, inclusiv să dispună constituirea obligatorie a unor asociații pentru exercitarea unor profesii ori îndeplinirea unor atribuții de interes public. Această libertate se întemeiază pe prevederile art. 9 teza întâi din Constituție, potrivit cărora «Sindicatele, patronatele și asociațiile profesionale se constituie și își desfășoară activitatea potrivit statutelor lor, în condițiile legii.»“ (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 233 din 25 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 5 iulie 2004).29.Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești este o organizație profesională cu personalitate juridică, formată din toți executorii judecătorești, iar întreaga activitate desfășurată de aceasta și de membrii ei este una de interes public, ceea ce impune o reglementare legală mai cuprinzătoare, chiar și în ceea ce privește calitățile membrilor, condițiile de organizare și funcționare, nedemnitățile, incompatibilitățile, răspunderea disciplinară și altele. În acest sens, Legea nr. 188/2000 prevede la art. 2 că „executorii judecătorești sunt învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public“ și că „actul îndeplinit de executorul judecătoresc, în limitele competențelor legale, purtând ștampila și semnătura acestuia, precum și numărul de înregistrare și data, este act de autoritate publică și are forța probantă prevăzută de lege“. Importanța acestei activități necesită o organizare și funcționare unitară, cu respectarea unor reguli de disciplină și deontologie stricte. Ca atare, Curtea constată că textele de lege criticate nu obligă nicio persoană să facă parte, contrar voinței sale, dintr-o asociație. Înscrierea în tabloul executorilor judecătorești, tablou ce se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și se transmite instanțelor judecătorești, constituie o condiție legală pentru a putea exercita calitatea de executor judecătoresc. Așadar, nu executorul judecătoresc practicant este obligat să adere la organizația profesională, ci calitatea de membru al organizației profesionale condiționează practicarea profesiei.30.Având în vedere cele menționate, Curtea nu poate reține nici critica potrivit căreia dispozițiile de lege criticate creează un privilegiu pentru Uniune și camerele executorilor judecătorești de pe lângă curțile de apel, deoarece creanța referitoare la achitarea unei amenzi aplicate pentru o sancțiune disciplinară o poate avea numai Uniunea Națională a Executorilor Judecătorești.31.Cu privire la critica de neconstituționalitate a art. 49 lit. c) teza a doua din Legea nr. 188/2000 potrivit căreia suspendarea din calitatea de executor judecătoresc limitează dreptul la muncă, Curtea reține că dispozițiile legale criticate nu aduc atingere art. 41 alin. (1) din Constituție, întrucât executorii judecătorești efectuează un serviciu de interes public, îndeplinind acte de autoritate publică, iar dreptul exercitării unei anumite profesii, meserii sau ocupații nu poate fi absolutizat. Astfel, instituirea prin lege a condițiilor în care o anumită profesie poate fi desfășurată, precum și a condițiilor de suspendare/ încetare a exercitării acesteia nu aduce atingere dreptului la muncă consacrat de Legea fundamentală. Prevederile legale criticate nu instituie o restrângere a dreptului la muncă, ci stabilesc condițiile de suspendare de drept din calitatea de executor judecătoresc în caz de neachitare a amenzii în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a stabilit sancțiunea disciplinară până la achitarea sumei. În consecință, neexistând nicio încălcare a dreptului constituțional la muncă, art. 53 din Constituție, invocat în susținerile autorului excepției, nu are incidență în cauză.32.Referitor la critica potrivit căreia executorul judecătoresc suspendat din funcție este discriminat în raport cu propriii angajați, autorul afirmând că este obligat să le plătească salariile, Curtea constată netemeinicia acestei susțineri. Astfel, dispozițiile de lege criticate nu contravin principiului egalității în fața legii, consacrat prin art. 16 din Constituție, deoarece, așa cum a statuat în mod constant în jurisprudența sa, acest principiu constituțional presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, executorul judecătoresc titular al unui birou nu se află în aceeași situație juridică cu propriii angajați, respectiv cu personalul de specialitate și personalul auxiliar corespunzător care își desfășoară activitatea în baza unui contract individual de muncă.33.Mai mult, potrivit art. 51 din Legea nr. 188/2000, în caz de suspendare sau excludere din profesie ștampila, legitimația, registrele și lucrările executorului judecătoresc suspendat sau exclus vor fi depuse, în termen de 5 zile, sub luare de semnătură, la Camera executorilor judecătorești în a cărei rază teritorială este situat biroul acestuia și aceasta are obligația de a asigura continuarea lucrărilor neexecutate. În acest sens, potrivit art. 50 alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, aprobat prin Ordinul ministrului justiției nr. 210/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 6 februarie 2001, în toate cazurile de încetare sau suspendare a calității de executor judecătoresc ori de schimbare a sediului biroului în circumscripția altei judecătorii, în lipsa unui executor judecătoresc asociat sau a unui alt executor judecătoresc în aceeași circumscripție, colegiul director al Camerei executorilor judecătorești va delega, în termen de 10 zile de la data primirii ordinului de suspendare sau încetare a calității de executor judecătoresc, un executor judecătoresc din circumscripția altei judecătorii situate în raza aceleiași curți de apel, pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute la art. 7 din lege. Așadar, chiar dacă executorul judecătoresc titular al biroului este suspendat din funcție, se deleagă un executor judecătoresc care va îndeplini atribuțiile acestuia și va continua activitatea din cadrul biroului, așa încât personalul angajat își desfășoară în continuare activitatea.34.De asemenea, Curtea constată că susținerile privind crearea unor avantaje pentru executorii judecătorești care preiau dosarele celor suspendați din funcție, fără să avanseze vreo cheltuială în acele dosare, beneficiind de întregul onorariu și de cheltuielile de executare, nu pot fi convertite în vicii de neconstituționalitate ale textelor de lege criticate, întrucât vizează, în realitate, interpretarea și aplicarea legii, atribuții ce revin instanței judecătorești învestite cu soluționarea cauzei.35.Totodată, Curtea nu poate reține nici critica cu privire la dispozițiile art. 45 raportate la cele ale art. 35 alin. (1) din Legea nr. 188/2000, formulată din perspectiva stabilirii unei unice case de asigurări a executorilor judecătorești, la care aceștia sunt obligați să contribuie, întrucât, potrivit art. 3 din Statutul Casei de Asigurări a Executorilor Judecătorești, aprobat prin Hotărârea Congresului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești nr. 2/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 462 din 24 iunie 2014, sunt membri ai Casei de asigurări toți executorii judecătorești care își desfășoară activitatea pe teritoriul României, această calitate dobândindu-se de la data în care executorul judecătoresc începe să își desfășoare activitatea, potrivit legii. De asemenea, potrivit art. 4 din statut, casa de asigurări are drept scop asigurarea de răspundere civilă a executorului judecătoresc în funcție pentru prejudiciile cauzate din culpă, prin acte sau fapte, cu excepția prejudiciilor cauzate prin fapte săvârșite cu intenție. În temeiul art. 16 din statut, asigurarea acoperă prejudiciile cauzate de executorul judecătoresc, din culpă, prin acte sau fapte proprii sau ale angajaților săi, în exercitarea atribuțiilor profesionale, prejudiciile produse de executorul judecătoresc pentru valorile încredințate în depozit, în afară de cazurile în care dispariția, distrugerea sau pierderea acestora este urmarea unui caz fortuit ori caz de forță majoră, prejudiciile produse de executorul judecătoresc ca urmare a pierderii, distrugerii sau deteriorării documentelor originale date de clienți în depozit, în vederea întocmirii actelor solicitate, limitate la costul de refacere a documentelor.36.În final, Curtea constată că dispozițiile art. 46 din Constituție nu au incidență în cauză.37.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 lit. c) și ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Ioan Florin Frățilă în Dosarul nr. 4.622/2/2017 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 49 lit. c) teza a doua, art. 26 și art. 45 raportat la art. 35 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 29 septembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x