DECIZIA nr. 651 din 15 decembrie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 2 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative și a dispozițiilor art. 1.2. și ale secțiunii VII a anexei nr. 1 la Legea nr. 176/2010, excepție ridicată de Gabriela Alina Ionescu în Dosarul nr. 30.751/4/2018 al Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.070D/2019. … 

2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 2.754D/2019, nr. 2.851D/2019 și nr. 414D/2022, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, ridicată de Iuliu Ursan în Dosarul nr. 11.695/299/2019 al Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția I civilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 și a cap. VII din anexa nr. 1 la Legea nr. 176/2010, ridicată de Alina Gherghelaș în Dosarul nr. 28.117/299/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția I civilă, respectiv excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (2) și ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 și ale anexei nr. 1 (cap. VII pct. 1.2) la această lege, ridicată de Ionuț-Ronald Rotaru în Dosarul nr. 8.570/302/2021 al Judecătoriei Sectorului 5 București – Secția a II-a civilă. … 4.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 5.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, având în vedere similitudinea de obiect al cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.754D/2019, nr. 2.851D/2019 și nr. 414D/2022 la Dosarul nr. 2.070D/2019, care a fost primul înregistrat. … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, arătând, în esență, că dispozițiile criticate sunt constituționale, având în vedere scopul Legii nr. 176/2010. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin Încheierea din 23 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 30.751/4/2018, Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 pct. 2 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative și a dispozițiilor art. 1.2 și ale secțiunii VII a anexei nr. 1 la Legea nr. 176/2010. … 8.Prin Sentința civilă nr. 5.532 din 2 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 11.695/299/2019, Judecătoria Sectorului 1 București – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 176/2010. … 9.Prin Sentința civilă nr. 2.943 din 20 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 28.117/299/2018, Judecătoria Sectorului 1 București – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 și ale cap. VII din anexa nr. 1 la Legea nr. 176/2010. … 10.Prin Încheierea din 8 iulie 2021, pronunțată în Dosarul nr. 8.570/302/2021, Judecătoria Sectorului 5 București – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (2) și ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 și ale anexei nr. 1 (cap. VII pct. 1.2) la această lege. … 11.Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Gabriela Alina Ionescu, de Iuliu Ursan, de Alina Gherghelaș și de Ionuț-Ronald Rotaru în cauze având ca obiect soluționarea unor cereri de anulare a proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției constând în nedeclararea veniturilor soților în cuprinsul declarației anuale de avere prevăzute de Legea nr. 176/2010. … 12.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că textele de lege criticate, care instituie obligația declarării veniturilor soțului/soției, sunt neconstituționale, deoarece încalcă dreptul la respectarea vieții private și de familie, consacrat de art. 26 din Constituție și de art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens, se arată că obligația de a declara veniturile soțului/soției reprezintă o ingerință nepermisă în viața familială și privată a celuilalt soț, deoarece instituția căsătoriei nu presupune o subordonare a soților, astfel încât unul să fie în măsură să controleze sau să administreze drepturile și obligațiile celuilalt. Soțul are dreptul să refuze solicitarea celuilalt soț, în situația în care solicitarea nu este justificată ori în cazul în care salariul nu este confidențial. … 13.Se mai arată că puterea legislativă poate restrânge exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți, însă numai după îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 53 din Constituție. Or, în cazul de față, restrângerea drepturilor familiei persoanei care face declarația de avere nu se impune în maniera adoptată prin Legea nr. 176/2010. Această măsură nici măcar nu este necesară într-o societate democratică, întrucât „pentru suspiciuni de fraudă sau de săvârșire a unor alte infracțiuni prin intermediul unor persoane foarte apropiate, există alte mijloace de control și sancționare“. … 14.Totodată, se arată că dispozițiile criticate contravin și prevederilor art. 44 din Constituție, deoarece soții își administrează și decid împreună cu privire la veniturile obținute din muncă, și anume cu privire la salarii. Or, a obliga un soț să dezvăluie date referitoare la veniturile din muncă ale celuilalt soț reprezintă o ingerință nepermisă în ceea ce privește proprietatea privată a soților, aceasta și pentru că ar avea urmări foarte greu de estimat și gestionat la momentul declarației. Nici din prisma limitărilor posibile, admise prin Constituție, ale dreptului de proprietate, prevederile de lege criticate nu justifică o asemenea reglementare. … 15.De asemenea, se susține că se încalcă și obligația constituțională prevăzută la art. 57 din Legea fundamentală, cu privire la faptul că o persoană poate dispune de drepturile și libertățile sale, fără a încălca drepturile celorlalți. … 16.Referitor la încălcarea art. 135 din Constituție, se arată că dispozițiile de lege criticate au ca efect un control al pieței, deoarece pot cauza prejudicii grave concurenților, prin publicarea unor date atât de sensibile, mai ales când există o clauză de confidențialitate cu privire la venituri. … 17.Se mai susține că drepturile salariale ale soțului/soției sunt date cu caracter personal, fiind protejate de norme europene, cum este Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor). Salariul face parte din viața privată a persoanei, astfel încât drepturile salariale reprezintă date personale private, garantate de lege. Datele referitoare la cuantumul veniturilor sunt accesibile doar părților care au semnat contractul individual de muncă, fiind protejate de clauze de confidențialitate, care se bucură de o opozabilitate erga omnes. … 18.Astfel, obligația de menționare în declarația de avere a cuantumului salariului obținut de la un angajator privat, în baza unui contract în care a fost prevăzută o clauză de confidențialitate, reprezintă o imixtiune nejustificată în viața privată a persoanei și încalcă atât legislația privind protecția datelor cu caracter personal, adoptată la nivelul Uniunii Europene și transpusă ca atare în legislația națională, cât și dispozițiile constituționale ale art. 26, privind viața intimă, familială și privată. … 19.În Dosarul Curții Constituționale nr. 414D/2022 se mai arată că, pornind de la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul la respectarea vieții private este dreptul la intimitate, dreptul fiecărei persoane de a trăi așa cum dorește, protejată de publicitate. Garanția oferită la art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale este destinată, în esență, asigurării dezvoltării, fără ingerințe externe, a personalității fiecărui individ în raport cu semenii săi. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a menționat că orice ingerință asupra unuia dintre drepturile garantate de art. 8 trebuie să îndeplinească trei condiții, și anume ca ingerința să fie: 1) legitimă și justificată; 2) în concordanță cu legea; 3) necesară într-o societate democratică. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, orice măsură de supraveghere trebuie să aibă o bază legală în legislația națională. Deoarece o măsură de supraveghere poate reprezenta o amenințare serioasă pentru drepturile garantate de art. 8 din Convenție, pentru a fi considerată legală, o măsură de supraveghere trebuie să fie în mod special clară, precisă și detaliată. Un scop legitim se referă exhaustiv la „securitatea națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinii și prevenirea faptelor penale, protejarea sănătății sau a moralei, ori protejarea drepturilor și libertăților altora“. Al treilea aspect se referă la necesitatea și proporționalitatea ingerinței într-o societate democratică. Această condiție solicită ca statul să demonstreze nu doar că ingerința corespunde unei nevoi sociale stringente, ci și că aceasta este proporțională cu scopul său. Statul va fi condamnat dacă comite sau admite o ingerință asupra dreptului respectiv și nu poate justifica ingerința în baza criteriilor sus-menționate. În contextul anterior expus, dacă pentru veniturile salariale obținute de la stat se poate accepta că există un interes public ce justifică adoptarea unor reguli privind transparentizarea acestora, nu același lucru este valabil și în cazul salariului obținut de la un angajator privat, cu atât mai mult cu cât între părți a fost convenită o clauză de confidențialitate. Deși scopul urmărit de legiuitor de a verifica modul de dobândire a averii de către persoanele care dețin funcții sau demnități publice este unul legitim, modalitatea în care se realizează acest demers, prin instituirea unei obligații de divulgare a veniturilor obținute de la un angajator privat, este excesivă, întrucât nu respectă criteriile de proporționalitate invocate mai sus. Pornind de la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se susține că scopul legii poate fi realizat și prin adoptarea unor măsuri mai puțin intruzive în viața privată, respectiv prin reglementarea posibilității obținerii direct de la angajator, în cazul existenței unei suspiciuni cu privire la modul de dobândire a averii, a situației veniturilor obținute de soțul/soția titularului obligației de depunere a declarației de avere. … 20.Conformarea cu prevederile instituite de Legea nr. 176/2010, în sensul consemnării de către persoana care ocupă o funcție publică, în declarația de avere, a veniturilor salariale obținute de soț/soție de la un angajator privat, pentru a evita aplicarea unei sancțiuni contravenționale, creează premisele declanșării unui litigiu civil, determinat tocmai de încălcarea acelei clauze de confidențialitate. Altfel spus, titularul obligației de întocmire a declarației de avere este pus în situația de a alege între respectarea dreptului la viață privată al unei persoane (drept fundamental garantat de Constituția României, dar și de legislația adoptată la nivelul Uniunii Europene) și comiterea unei fapte de natură contravențională, sancționată de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 176/2010. … 21.Curtea de Justiție a Uniunii Europene a tranșat această dilemă, statuând că protecția datelor cu caracter personal este prioritară, chiar și atunci când este pusă în discuție informarea contribuabililor cu privire la utilizarea fondurilor publice. Relevantă în acest sens este Hotărârea din 9 noiembrie 2010 (Marea Cameră), pronunțată în cauzele C-92/09 și C-93/09, Volker und Markus Schecke și Eifert, litigiul principal având ca părți mai mulți producători agricoli și Land Hessen, în legătură cu publicarea pe pagina de internet a Oficiului Federal pentru Agricultură și Alimentație a datelor cu caracter personal care îi privesc în calitate de beneficiari de fonduri din Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și ai Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR). Curtea a arătat, referitor la corelarea dintre dreptul la protecția datelor cu caracter personal recunoscut de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și obligația de transparență în materie de fonduri europene, că publicarea pe un site internet a datelor nominale ale beneficiarilor fondurilor și a sumelor primite de aceștia constituie, din cauza liberului acces la site al terților, o atingere adusă dreptului acelor beneficiari la respectarea vieții lor private, în general, și protecției datelor lor cu caracter personal, în particular (punctele 56-64). Pentru a fi justificată, o astfel de atingere trebuie să fie prevăzută de lege, să respecte substanța acestor drepturi și libertăți și, în aplicarea principiului proporționalității, să fie necesară și să răspundă efectiv unor obiective de interes general recunoscute de Uniunea Europeană, derogările sau restrângerile acestor drepturi trebuind să fie efectuate în limitele strictului necesar (punctul 65). În acest context, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a apreciat că, deși într-o societate democratică contribuabilii au dreptul să fie informați cu privire la utilizarea fondurilor publice, Consiliul și Comisia erau totuși obligate să realizeze un just echilibru între diferitele interese în cauză, ceea ce impunea, înainte de adoptarea dispozițiilor în litigiu, verificarea aspectului dacă publicarea de către statul membru prin intermediul unui site internet unic nu depășea ceea ce era necesar pentru realizarea obiectivelor legitime urmărite (punctele 77, 79, 85 și 86). Astfel, Curtea a declarat nevalide anumite dispoziții ale Regulamentului (CE) nr. 1.290/2005, precum și ale Regulamentului (CE) nr. 259/2008 în ansamblul său, în măsura în care, în ceea ce privește persoanele fizice beneficiare ale fondurilor din FEGA și din FEADR, aceste dispoziții impun publicarea datelor cu caracter personal referitoare la fiecare beneficiar fără a face distincție în funcție de criterii relevante, precum perioadele în care acestea au primit astfel de fonduri, frecvența sau tipul și valoarea acestora (punctul 92, dispozitiv 1). Pornind de la această hotărâre, în care a prevalat protecția datelor cu caracter personal în detrimentul transparenței în domeniul fondurilor europene, este evident că publicarea pe pagina de internet a Agenției Naționale de Integritate a declarațiilor de avere în care sunt inserate și veniturile de naturală salarială obținute de la un angajator privat de către terții care nu ocupă o funcție publică și nu au obligația proprie de declarare a averilor este excesivă din perspectiva cerinței de proporționalitate. … 22.Judecătoria Sectorului 4 București – Secția civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, situația particulară invocată de autoarea excepției, chiar dacă ar fi reală, neputând conduce la neconstituționalitatea textelor criticate. … 23.Judecătoria Sectorului 1 București – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, de vreme ce scopul legii nu ar mai fi atins în absența obligației de a indica și veniturile obținute de soțul/soția subiectului de drept. Scopul urmărit de lege este unul legitim, instanța apreciind că nu este cazul unui dezechilibru semnificativ între acesta și ingerința generată pentru subiectul de drept persoană fizică. Trebuie avut în vedere că prin înlăturarea obligației în discuție ar exista riscul ascunderii de către subiecții de drept a surselor de venit obținute prin comiterea de acte ilegale prin indicarea faptului că titularul acestor drepturi este soția sau copilul aflat în întreținere. În Dosarul Curții Constituționale nr. 2.851D/2019, instanța apreciază că nu sunt incidente dispozițiile art. 44 din Constituție. Cu privire la art. 45 și 135 din Legea fundamentală, arată că este firesc ca statul să impună obligația declarării unor venituri pentru a se asigura controlul efectiv al patrimoniului anumitor funcționari sau demnitari, această obligație nefiind de natură a prejudicia în vreun fel societatea în cauză sau de a influența activitatea sa economică, întrucât informațiile solicitate nu sunt diseminate unor terțe persoane, ele fiind destinate exclusiv atingerii scopului prevăzut de Legea nr. 176/2010, anonimizate ulterior și publicate ca atare. … 24.Judecătoria Sectorului 5 București – Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, scopul urmărit de legiuitor fiind reprezentat de transparența veniturilor obținute de o categorie de persoane care interesează opinia publică. … 25.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 26.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele de vedere solicitate. … 
CURTEA,examinând actele de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la Dosarul nr. 414D/2022 de către autorul excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:27.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 28.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din analiza motivărilor autorilor acesteia, îl constituie dispozițiile art. 3 alin. (2) și ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010, și ale pct. VII.1.2 din anexa nr. 1 la această lege. Dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 aveau, la data sesizării Curții Constituționale, următoarea redactare: „Declarațiile de avere se fac în scris, pe propria răspundere, și cuprind drepturile și obligațiile declarantului, ale soțului/soției, precum și ale copiilor aflați în întreținere, potrivit anexei nr. 1.“ Ulterior sesizării Curții Constituționale, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 127/2021 pentru modificarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative și a art. III din Legea nr. 105/2020 pentru completarea Legii nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1190 din 15 decembrie 2021, art. 3 alin. (2) a fost modificat, fără a se schimba soluția legislativă criticată, având în prezent următoarea redactare: „Declarațiile de avere se întocmesc pe propria răspundere și cuprind drepturile și obligațiile declarantului, ale soțului/soției, precum și ale copiilor aflați în întreținere, potrivit anexei nr. 1.“ Dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 au următorul cuprins: „Nedepunerea declarațiilor de avere și a declarațiilor de interese în termenele prevăzute de prezenta lege, precum și nedeclararea, în declarația întocmită potrivit anexei nr. 1, a cuantumului veniturilor realizate, sau declararea acestora cu trimitere la alte înscrisuri constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 50 lei la 2.000 lei. Agenția poate declanșa din oficiu procedura de evaluare.“ Dispozițiile pct. VII.1.2 din anexa nr. 1 – Declarația de avere la Legea nr. 176/2010 au următorul cuprins: Subsemnatul/Subsemnata, ………………………….., având funcția de ……………… la ………………., CNP ………………, domiciliul………………, cunoscând prevederile art. 292 din Codul penal privind falsul în declarații, declar pe propria răspundere că împreună cu familia^1) dețin următoarele: […] VII. Venituri ale declarantului și ale membrilor săi de familie, realizate în ultimul an fiscal încheiat (potrivit art. 41 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare)NOTĂ:Se vor declara inclusiv veniturile provenite din străinătate.

1)Prin familie se înțelege soțul/soția și copiii aflați în întreținerea acestora. …  … 29.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 26 privind viața intimă, familială și privată, art. 41 alin. (5) privind dreptul la negocieri colective, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 45 privind libertatea economică, art. 48 privind familia, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 57 privind exercitarea drepturilor și a libertăților constituționale cu bună-credință, art. 135 privind economia și art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 12 și art. 16 alin. (3) privind familia din Declarația Universală a Drepturilor Omului, ale art. 8 privind dreptul la respectarea vieții private și de familie din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale art. 7 privind dreptul la respectarea vieții private și de familie și ale art. 8 privind dreptul la protecția datelor cu caracter personal din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. … 30.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile criticate fac parte din titlul I – Obligații de integritate și transparență în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, cap. I – Declararea averii și a intereselor, respectiv din titlul III – Sancțiuni din Legea nr. 176/2010 și reglementează obligația declarării averii și, în mod corelativ, sancțiunea nerespectării acestei obligații legale. … 31.Cu titlu prealabil, Curtea reține că obligația persoanelor care dețin funcții și demnități publice de a-și declara averea a fost instituită prin Legea nr. 115/1996 privind declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcții de conducere, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 28 octombrie 1996, modificată prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003. Ulterior, prin Legea nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 25 mai 2007, a fost înființată Agenția Națională de Integritate, al cărei scop este, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, „asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale, prin exercitarea de responsabilități în evaluarea declarațiilor de avere, a datelor și informațiilor privind averea, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităților și a conflictelor de interese potențiale în care se pot afla persoanele prevăzute la art. 1, pe perioada îndeplinirii funcțiilor și demnităților publice“. … 32.Prin Decizia nr. 415 din 14 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 5 mai 2010, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat următoarele: dispozițiile art. 14 lit. c), d), e) și f) și ale cap. VI – Verificarea averilor, a conflictelor de interese și a incompatibilităților (art. 45-50) dinLegea nr. 144/2007 sunt neconstituționale; dispozițiile cap. I – Dispoziții generale (art. 1-9) dinLegea nr. 144/2007 sunt neconstituționale în măsura în care prevăd competența Agenției Naționale de Integritate de a efectua și întocmi acte de cercetare și de constatare referitoare la verificarea averilor, a conflictelor de interese și a incompatibilităților; dispozițiile art. 11 lit. e), f) și g), ale art. 12 alin. (2) și ale art. 42 alin. (2), (3) și (4) dinLegea nr. 144/2007 sunt neconstituționale în măsura în care prevăd transmiterea declarațiilor de avere și de interese Agenției Naționale de Integritate și publicarea lor pe pagina de internet a acesteia și a instituției. Cu privire la obligația publicării declarațiilor de avere, Curtea a reținut prin decizia menționată că, potrivit art. 26 alin. (1) din Constituție, autoritățile publice trebuie să respecte și să ocrotească viața intimă, familială și privată. Totodată, libera dezvoltare a personalității umane și demnitatea omului, valori consacrate în art. 1 alin. (3) din Constituție, nu pot fi concepute fără respectarea și ocrotirea vieții private. Dreptul la respectul și ocrotirea vieții intime, familiale și private face parte din categoria drepturilor și libertăților fundamentale, fiind expres prevăzut și în art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prevedere ce impune, în principal, obligația negativă din partea autorităților statului de a nu face nimic de natură a stânjeni exercițiul dreptului la viața privată. În acest sens, Curtea a constatat că obligația prevăzută de lege de a se publica declarațiile de avere și de interese pe paginile de internet ale entităților unde persoanele care, în conformitate cu prevederile legale, au obligația de a le depune, precum și transmiterea acestora către Agenția Națională de Integritate în vederea publicării pe pagina de internet a acesteia nesocotesc dreptul la respectul și ocrotirea vieții private, consacrat prin art. 26 din Legea fundamentală, precum și prin art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prin expunerea nejustificată în mod obiectiv și rațional, pe pagina de internet, a datelor referitoare la averea și interesele persoanelor ce au, potrivit legii, obligația de a depune declarații de avere și de interese. … 33.Ca urmare a acestei decizii, Parlamentul a adoptat Legea nr. 176/2010 prin care a pus de acord prevederile Legii nr. 144/2007 constatate ca fiind neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Referitor la obligația declarării averii, Legea nr. 176/2010 prevede că persoanele care intră sub incidența legii declară pe propria răspundere ce bunuri dețin „împreună cu familia“, iar, prin „familie“, anexa nr. 1 la acest act normativ prevede că „se înțelege soțul/soția și copiii aflați în întreținerea acestora“. Curtea reține că scopul reglementării criticate îl constituie asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale. … 34.Referitor la critica privind încălcarea dispozițiilor art. 26, componentele privind viața familială și viața privată, și ale art. 20 din Constituție raportate la cele ale art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a constatat că obligația de a se publica declarațiile de avere și de interese pe paginile de internet ale entităților unde persoanele care, în conformitate cu prevederile legale, au obligația de a le depune, precum și transmiterea acestora către Agenție în vederea publicării pe pagina de internet a acesteia nesocotesc dreptul la respectul și ocrotirea vieții private. … 35.Însă, în cauza de față, Curtea, analizând conținutul normativ al dispozițiilor de lege criticate, constată că autorii excepției de neconstituționalitate critică însăși instituirea obligației de a întocmi declarația de avere și de a declara veniturile soțului, precum și sancțiunea nedepunerii acesteia în termenul legal. Or, nici obligația de a întocmi declarația de avere și nici sancțiunea nedepunerii acesteia în termenul legal nu reprezintă încălcări ale dreptului la respectarea vieții private, având în vedere rațiunea instituirii acestei obligații, și anume asigurarea integrității în exercitarea funcțiilor și demnităților publice. … 36.Cu privire la pretinsa încălcare a dispozițiilor din Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 119 din 4 mai 2016, Curtea constată că, potrivit art. 6 – Legalitatea prelucrării alin. (1) lit. c) din acest regulament, „prelucrarea este legală numai dacă și în măsura în care se aplică cel puțin una dintre următoarele condiții: […] c) prelucrarea este necesară în vederea îndeplinirii unei obligații legale care îi revine operatorului;“. … 37.Așadar, Curtea constată că obligația de a declara veniturile soțului este instituită prin lege, este justificată de rațiunea asigurării integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și, totodată, legea obligă persoana responsabilă să publice declarațiile de avere cu anonimizarea adresei imobilelor declarate, a adresei instituției care administrează activele financiare, a codului numeric personal, precum și a semnăturii olografe. Astfel, potrivit art. 6 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 176/2010, „Persoanele responsabile cu implementarea prevederilor referitoare la declarațiile de avere și declarațiile de interese au obligația să se înregistreze în această calitate pe e-DAI și au următoarele atribuții: d) […] asigură afișarea și menținerea declarațiilor de avere și ale declarațiilor de interese, prevăzute în anexele nr. 1 și 2, pe pagina de internet a instituției, în termen de cel mult 30 de zile de la primire, prin anonimizarea adresei imobilelor declarate, cu excepția localității unde sunt situate, adresei instituției care administrează activele financiare, a codului numeric personal, precum și a semnăturii olografe. Declarațiile de avere și declarațiile de interese se păstrează pe pagina de internet a instituției și a Agenției pe toată durata exercitării funcției sau mandatului și 3 ani după încetarea acestora și se arhivează potrivit legii;“. … 38.De altfel, potrivit art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, principiile care guvernează activitatea de evaluare sunt legalitatea, confidențialitatea, imparțialitatea, independența operațională, celeritatea, buna administrare, dreptul la apărare, precum și prezumția dobândirii licite a averii. … 39.Pentru aceleași motive, Curtea constată că nu este întemeiată nici susținerea privind încălcarea dreptului la viață familială, obligația de a declara veniturile soțului neconstituind o ingerință în viața familială „a celuilalt soț“, așa cum susțin autorii excepției de neconstituționalitate. … 40.Referitor la susținerile autorilor excepției de neconstituționalitate potrivit cărora soțul are dreptul să refuze solicitarea celuilalt soț, în situația în care solicitarea nu este justificată ori în cazul în care salariul este confidențial, Curtea constată că acestea constituie aspecte privind aplicarea legii la cazurile concrete deduse judecății, iar nu veritabile critici de neconstituționalitate. De altfel, în Ghidul de completare a declarațiilor de avere și de interese se precizează că „în cazurile în care există norme speciale sau clauze privind asigurarea confidențialității veniturilor declarantului sau ale membrilor familiei sale, este obligatorie dovada acestor aspecte, prin anexarea la declarația de avere a unui document justificativ prin care se confirmă existența clauzei, respectiv prin indicarea normelor speciale care instituie obligația de confidențialitate, situație în care Agenția Națională de Integritate poate dispune anonimizarea veniturilor.“ … 41.Cât privește critica referitoare la încălcarea dreptului de proprietate, consacrat de art. 44 din Constituție, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, deoarece declararea veniturilor familiei nu afectează sub niciun aspect conținutul dreptului de proprietate. … 42.Referitor la invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 57 privind exercitarea drepturilor și a libertăților constituționale cu bună-credință și ale art. 135 privind economia de piață, Curtea reține că acestea nu au relevanță în analiza constituționalității dispozițiilor de lege care reglementează obligația depunerii declarațiilor de avere. … 43.Totodată, Curtea observă că dispozițiile art. 53 din Constituție nu au incidență în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale și, prin urmare, nu este incidentă ipoteza prevăzută de norma constituțională invocată. … 44.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gabriela Alina Ionescu în Dosarul nr. 30.751/4/2018 al Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă, de Iuliu Ursan în Dosarul nr. 11.695/299/2019 al Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția I civilă, de Alina Gherghelaș în Dosarul nr. 28.117/299/2018 al Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția I civilă și de Ionuț-Ronald Rotaru în Dosarul nr. 8.570/302/2021 al Judecătoriei Sectorului 5 București – Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. 3 alin. (2) și ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative și ale pct. VII.1.2. din anexa nr. 1 la această lege sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 4 București – Secția civilă, Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția I civilă și Judecătoriei Sectorului 5 București – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 decembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește