DECIZIA nr. 650 din 29 septembrie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 8 din 5 ianuarie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 23
ActulREFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 23
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 23
ART. 4REFERIRE LADECIZIE 372 26/06/2014
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 23
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 732 16/12/2014
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 23
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 23
ART. 13REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 396
ART. 13REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 91
ART. 13REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 336
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 23
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 50
ART. 14REFERIRE LALEGE 255 19/07/2013 ART. 44
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010
ART. 14REFERIRE LALEGE 332 17/07/2006
ART. 14REFERIRE LAOUG 190 21/11/2005
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 22
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 15
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 23
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 72 21/02/2013
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 674 26/06/2012
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 458 31/03/2009
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 2
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 4
ART. 16REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 23
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 680 17/11/2016
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 188 01/10/2000 ART. 23
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, excepție ridicată de Kovacs Levente Ferenc în Dosarul nr. 152/33/2017 al Curții de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 350D/2018. 2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției a transmis la dosar note scrise, prin care susține admiterea excepției de neconstituționalitate.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere, ca nefondată, a excepției de neconstituționalitate, întrucât textul criticat instituind, ca sancțiune, excluderea din profesia de executor judecătoresc în situația condamnării sau amânării aplicării pedepsei nu contravine principiului egalității în drepturi, aplicându-se în mod unitar în cadrul ordinului executorilor judecătorești. De asemenea, susținerea autorului că infracțiunea comisă nu ar fi fost una cu intenție este nefondată, întrucât natura infracțiunii se determină în urma judecării cauzei de către instanță, iar nu prin interpretarea unor texte de lege. În acest sens se invocă Decizia Curții Constituționale nr. 372 din 26 iunie 2014.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Încheierea din 30 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 152/33/2017, Curtea de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești. Excepția a fost ridicată de Kovacs Levente Ferenc într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ, respectiv a unui ordin emis de către ministrul justiției.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că textul legal criticat contravine dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, întrucât este „îngrădită egalitatea în drepturi față de alți funcționari publici și impredictibil raportat la natura infracțiunii comise“. Totodată, invocând Decizia Curții Constituționale nr. 732 din 16 decembrie 2014, autorul excepției apreciază că nu se poate susține că a comis o infracțiune cu intenție.7.Curtea de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este vădit nefondată, întrucât textul se aplică în mod unitar în cadrul ordinului executorilor judecătorești, fără discriminare. Totodată, norma este clară în sensul că încetarea calității de executor judecătoresc are loc în cazul săvârșirii unei infracțiuni cu intenție, aspect ce rezultă și din art. 23 alin. (1^1) din Legea nr. 188/2000, potrivit căruia executorul judecătoresc poate fi menținut în activitate în cazul în care, pentru o infracțiune săvârșită din culpă, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, suspendarea executării pedepsei, s-a aplicat pedeapsa amenzii ori acesta a beneficiat de amnistie sau grațiere înainte de începerea executării pedepsei și se apreciază că fapta săvârșită nu a adus atingere prestigiului profesiei.8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar de autorul excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 23 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: „(1) Calitatea de executor judecătoresc încetează: […] e) când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea sau amânarea aplicării pedepsei fața de executorul judecătoresc;“.12.În opinia autorului excepției, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține, din înscrisurile aflate la dosar, că prin Ordinul nr. 2.771/C/2016, emis de ministrul justiției, s-a dispus încetarea calității de executor judecătoresc a autorului excepției începând cu data de 22 iunie 2016, data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare, întrucât prin Sentința penală nr. 87 din 7 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori, definitivă prin neapelare la data de 22 iunie 2016, acesta a fost condamnat, în baza art. 336 alin. (1) din Codul penal raportat la art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, iar în baza art. 91 din Codul penal s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani. Reținând această stare de fapt, ministrul justiției a făcut aplicarea dispozițiilor art. 23 alin. (1) lit. e) și alin. (2), art. 50 alin. (2) și art. 51 din Legea nr. 188/2000 și a dispus încetarea calității de executor judecătoresc a autorului excepției.14.Analizând evoluția legislativă a dispozițiilor legale criticate, Curtea observă că, în forma inițială a legii, potrivit art. 22 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 188/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, „Calitatea de executor judecătoresc încetează: […] e) în cazul condamnării definitive la o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârșirea unei infracțiuni.“ Prin articolul unic pct. 6 din Legea nr. 332/2006 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor măsuri necesare în procesul de integrare europeană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 20 iulie 2006, dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 188/2000 au fost modificate, dobândind următorul cuprins: „Calitatea de executor judecătoresc încetează: […] e) în cazul condamnării definitive pentru săvârșirea cu intenție a unei infracțiuni care aduce atingere prestigiului profesiei.“. Legea nr. 188/2000 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 20 octombrie 2011, normele fiind renumerotate, art. 22 devenind art. 23. Ulterior, litera e) a art. 23 a fost modificată prin art. 44 pct. 1 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, și are în prezent următorul conținut: „Calitatea de executor judecătoresc încetează: […] e) când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea sau amânarea aplicării pedepsei față de executorul judecătoresc.“15.Curtea observă că dispozițiile legale criticate trebuie coroborate cu prevederile art. 23 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 188/2000, calitatea de executor judecătoresc încetând și „în cazul în care executorul judecătoresc nu mai îndeplinește condițiile prevăzute la art. 15 lit. a), b), d), e) și f)“, art. 15 lit. d) stipulând că „Executor judecătoresc poate fi persoana care îndeplinește următoarele condiții: […] d) nu are antecedente penale și se bucură de o bună reputație“.16.Prin Decizia nr. 72 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 12 aprilie 2013, Curtea a statuat că impunerea de către legiuitor a condiției lipsei antecedentelor penale și a unei bune reputații în cazul numirii în funcția de executor judecătoresc este pe deplin justificată de importanța socială a activității juridice desfășurate de către persoanele care dețin această funcție, executorii judecătorești fiind învestiți să îndeplinească un serviciu de interes public, conform prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/2000. Astfel, executorii judecătorești nu fac parte din autoritatea judecătorească, dar activitatea lor, potrivit prevederilor art. 4 din Legea nr. 188/2000, se află sub coordonarea și controlul Ministerului Justiției. De asemenea, această activitate constituie una din etapele procesului civil, care parcurge două faze: judecata și executarea silită, cea din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forței de constrângere a statului sau a altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu își execută de bunăvoie obligația (a se vedea Decizia nr. 674 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 13 august 2012, și Decizia nr. 458 din 31 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009). În acest sens este și practica Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat în deciziile pronunțate că dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciară definitivă și obligatorie să rămână inoperantă, în detrimentul unei părți, și că, într-adevăr, nu ar fi de înțeles ca art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale să descrie în detaliu garanțiile procedurii – echitate, publicitate și celeritate – acordate părților și să nu apere punerea în aplicare a deciziilor judiciare. Executarea unei sentințe sau a unei hotărâri, indiferent cărei jurisdicții ar aparține, trebuie deci considerată ca făcând parte integrantă din proces, în sensul art. 6 (a se vedea Hotărârea din 19 martie 1997, pronunțată în Cauza Hornsby împotriva Greciei, paragraful 40). În aceste condiții, dispozițiile art. 15 lit. d) din Legea nr. 188/2000 au fost reglementate în vederea asigurării nu numai a unei înalte pregătiri profesionale, ci și a unei foarte bune reputații morale a persoanelor ce dețin funcția de executor judecătoresc, reputație menită să asigure încrederea justițiabililor în actele îndeplinite de aceștia, încredere ce ar putea fi afectată de existența antecedentelor penale, chiar și a celor care nu au legătură cu exercitarea profesiei.17.Referitor la susținerea autorului excepției potrivit căreia prin dispozițiile legale criticate se creează o discriminare în drepturi față de alți funcționari publici, Curtea reține că acesta, chiar dacă invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16, nu indică categoria de funcționari publici cu care se compară, legislația prevăzând diferite categorii de funcționari publici care au statute diferite, cu drepturi și obligații diferite. Prin urmare, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate nu creează discriminări în cadrul categoriei profesionale din care face parte executorul judecătoresc, aplicându-se tuturor celor aflați în ipoteza normei. Mai mult, potrivit art. 23 alin. (1^1) din Legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc poate fi menținut în activitate în cazul în care, pentru o infracțiune săvârșită din culpă, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, suspendarea executării pedepsei, s-a aplicat pedeapsa amenzii ori acesta a beneficiat de amnistie sau grațiere înainte de începerea executării pedepsei și se apreciază că fapta săvârșită nu a adus atingere prestigiului profesiei.18.Totodată, Curtea reține că soluția legislativă privind încetarea calității profesionale a unei persoane care prestează un serviciu de interes public, în cazul unei condamnări penale, a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, excepția de neconstituționalitate fiind respinsă ca neîntemeiată. Astfel, prin Decizia nr. 680 din 17 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 2 din 3 ianuarie 2017, cu privire la instituția încetării calității de notar public în cazul unei condamnări penale, decizie aplicabilă mutatis mutandis și în prezenta cauză, Curtea a observat că „valoarea socială protejată este integritatea/probitatea persoanei care deține această calitate și prestează un serviciu public, exercitând autoritatea publică cu care a fost învestită de stat. Constatarea ilicitului penal printr-o hotărâre judecătorească definitivă înlătură prezumția de nevinovăție a persoanei acuzate și o plasează prin ea însăși în afara cadrului legal de exercitare a funcției. De aceea, condamnarea în sine este cea care determină pierderea integrității/probității, element fundamental al exercitării autorității publice fără de care persoana care ocupă respectiva funcție publică nu mai are legitimitatea de a-și continua activitatea. Condamnarea este cea care determină schimbarea situației juridice a persoanei care exercită autoritatea publică și o descalifică pe aceasta din punct de vedere legal și moral pentru ocuparea funcției în care a fost învestită. Prezumția de nevinovăție, de bună-credință și de loialitate a acesteia au fost desființate ca efect al hotărârii definitive de condamnare, astfel încât, indiferent de modul de executare a pedepsei, unei astfel de persoane nu i se mai poate încredința de către stat exercițiul autorității publice (a se vedea, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 582 din 20 iulie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 21 septembrie 2016).“19.Față de cele menționate, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 23 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 188/2000 este neîntemeiată.20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Kovacs Levente Ferenc în Dosarul nr. 152/33/2017 al Curții de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 23 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Cluj – Secția a III-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 29 septembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x