DECIZIA nr. 65 din 28 februarie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 357 din 16 aprilie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 132 31/05/2017 ART. 14
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 132 31/05/2017 ART. 14
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 583 23/11/2022
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 29REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 29REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 31REFERIRE LALEGE 132 31/05/2017 ART. 6
ART. 39REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 41REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 41REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 41REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 41REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 41REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 41REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 43REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 43REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 43REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 44REFERIRE LADECIZIE 583 23/11/2022
ART. 45REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 46REFERIRE LALEGE 132 31/05/2017 ART. 6
ART. 46REFERIRE LANORMA 20 27/07/2017 ART. 19
ART. 47REFERIRE LANORMA 20 27/07/2017 ART. 2
ART. 48REFERIRE LANORMA 20 27/07/2017 ART. 23
ART. 49REFERIRE LANORMA 20 27/07/2017 ART. 24
ART. 52REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 54REFERIRE LALEGE 363 21/12/2007
ART. 54REFERIRE LALEGE 363 21/12/2007 ART. 4
ART. 54REFERIRE LALEGE 363 21/12/2007 ART. 10
ART. 54REFERIRE LALEGE 363 21/12/2007 ART. 12
ART. 57REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 57REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 57REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 57REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 57REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 57REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 57REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Fabian Niculae – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, excepție ridicată de Societatea de Asigurare Reasigurare City Insurance – S.A. din București în Dosarul nr. 22.372/299/2019 al Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.271D/2020.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în dosarele nr. 2.195D/2020, nr. 2.224D-2.234D/2020, nr. 2.257D/2020, nr. 2.270D/2020, nr. 111D/2021, nr. 114D/2021, nr. 413D/2021 și nr. 2.440D/2021, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, excepție ridicată de Societatea de Asigurare Reasigurare City Insurance – S.A. din București în dosarele nr. 19.611/299/2020, nr. 19.608/299/2020, nr. 19.895/299/2020 și nr. 19.902/299/2020 ale Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă, în dosarele nr. 2.529/299/2020, nr. 11.830/299/2020, nr. 15.868/299/2020, nr. 11.108/299/2020, nr. 15.910/299/2020 și nr. 3.051/299/2020 ale Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția I civilă, în dosarele nr. 2.865/299/2019, nr. 20.456/299/2019, nr. 3.348/299/2019 și nr. 11.308/300/2019 ale Tribunalul București – Secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. 18.424/325/2019 al Judecătoriei Timișoara – Secția I civilă, în Dosarul nr. 13.349/325/2020 al Judecătoriei Timișoara – Secția a II-a civilă și în dosarele nr. 18.740/325/2019 și nr. 27.303/325/2019 ale Tribunalului Timiș – Secția a II-a civilă.4.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5.Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor nr. 2.195D/2020, nr. 2.224D-2.234D/2020, nr. 2.257D/2020, nr. 2.270D/2020, nr. 111D/2021, nr. 114D/2021, nr. 413D/2021 și nr. 2.440D/2021 la Dosarul nr. 1.271D/2020.6.Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.195D/2020, nr. 2.224D-2.234D/2020, nr. 2.257D/2020, nr. 2.270D/2020, nr. 111D/2021, nr. 114D/2021, nr. 413D/2021 și nr. 2.440D/2021 la Dosarul nr. 1.271D/2020 care a fost primul înregistrat.7.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Se arată că instanța de contencios constituțional s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor legale criticate prin Decizia nr. 583 din 23 noiembrie 2022.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:8.Prin încheierile din 16 iulie 2020 și 18 noiembrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 22.372/299/2019, nr. 19.611/299/2020, nr. 19.608/299/2020, nr. 19.895/299/2020 și nr. 19.902/299/2020, Judecătoria Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie (dosarele nr. 1.271D/2020, nr. 2.231D/2020, nr. 2.232D/2020, nr. 2.233D/2020 și nr. 2.234D/2020).9.Prin încheierile din 9 octombrie 2020, 27 octombrie 2020 și 28 octombrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 2.529/299/2020, nr. 11.830/299/2020, nr. 15.868/299/2020 și prin sentințele civile nr. 7.641 și nr. 7.648 din 28 octombrie 2020 și, respectiv, nr. 5.824 din 11 septembrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 11.108/299/2020, nr. 15.910/299/2020 și nr. 3.051/299/2020, Judecătoria Sectorului 1 București – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 (dosarele nr. 2.228D/2020, nr. 2.229D/2020, nr. 2.230D/2020, nr. 111D/2021, nr. 114D/2020 și nr. 413D/2021).10.Prin încheierile din 2 noiembrie 2020, 3 noiembrie 2020 și 19 noiembrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 2.865/299/2019, nr. 20.456/299/2019, nr. 3.348/299/2019 și nr. 11.308/300/2019, Tribunalul București – Secția a VI-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 (dosarele nr. 2.195D/2020, nr. 2.226D/2020, nr. 2.227D/2020 și nr. 2.257D/2020).11.Prin Încheierea din 1 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 18.424/325/2019, Judecătoria Timișoara – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 (Dosarul nr. 2.224D/2020).12.Prin Sentința civilă nr. 9.945 din 5 octombrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 13.349/325/2020, Judecătoria Timișoara – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 (Dosarul nr. 2.225D/2020).13.Prin încheierile din 13 octombrie 2020 și 18 noiembrie 2020, pronunțate în dosarele nr. 18.740/325/2019 și nr. 27.303/325/2019, Tribunalul Timiș – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 (dosarele nr. 2.270D/2020 și nr. 2.440D/2021).14.Excepția de neconstituționalitate a fost invocată de Societatea de Asigurare Reasigurare City Insurance – S.A. din București cu prilejul soluționării unor cauze civile având ca obiect pretenții derivând din asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților. 15.În motivarea excepției de neconstituționalitate, referitor la încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție, autoarea acesteia susține, în esență, că atât în jurisprudența constantă a Curții Constituționale, cât și în cea a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că norma legală trebuie să fie suficient de accesibilă și de previzibilă, încât să permită cetățeanului să dispună de informații suficiente asupra normelor juridice aplicabile într-un caz dat, astfel încât acesta să fie capabil să prevadă, rezonabil, consecințele care pot apărea. 16.Autoarea excepției invocă bogata jurisprudență a Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește previzibilitatea legii, în acest sens fiind, cu titlu exemplificativ, Hotărârea din 7 iunie 2012, pronunțată în Cauza Centro Europa 7 S.R.L. et Di Stefano împotriva Italiei, paragraful 142, Hotărârea din 24 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Tourancheau și July împotriva Franței, paragraful 54 și Hotărârea din 8 iulie 1999, pronunțată în Cauza Bașkaya și Okçuoğlu împotriva Turciei, paragraful 36. 17.Raportat la speță, se susține că lipsa de previzibilitate și claritate a normei legale supuse controlului de constituționalitate permite stabilirea în mod arbitrar și abuziv de către unitățile reparatoare a unui preț pe oră de manoperă mult peste prețurile de referință din piața specifică. În acest sens, se arată că textul criticat prevede că unitatea reparatoare „poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată“, or, într-o asemenea redactare, este evident că norma de drept este lipsită de predictibilitate, în sensul că lasă la dispoziția unității reparatoare posibilitatea de a stabili practic orice valoare a reparației, neexistând nici măcar obligația legală de raportare la anumite criterii, cum ar fi, spre exemplu, prețurile de referință din piață sau prețurile recomandate de producător. Apreciază că în acest mod este neîndoielnic că s-au creat premisele comportamentului abuziv al unităților reparatoare, care au înțeles să utilizeze prețuri pe oră de manoperă cu mult peste ceea ce se practică pe piața de profil și să utilizeze un alt preț, cu mult majorat față de cel afișat. 18.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, o altă gravă deficiență a textului incriminat, sub aspectul impreciziei și impredictibilității lui, constă și în faptul că legiuitorul lasă la totala dispoziție a unității reparatoare să opteze pentru una „sau“ pentru alta din modalitățile de stabilire a valorii reparației, și anume: „folosind sistemele de evaluare specializate sau prin documente emise în condițiile legii în care unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată“. Așa fiind, consideră că dispozițiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 prezintă o gravă deficiență de conținut, care îi conferă un caracter neconstituțional, întrucât aceste norme nu prevăd criteriul legal de stabilire a cuantumului orei de manoperă. 19.Autoarea excepției face, totodată, referire și la art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituție, coroborat cu art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, context în care arată că „bunurile“ societății sunt reprezentate de sumele de bani achitate în plus ca urmare a majorării în mod arbitrar și abuziv a prețului orei de manoperă de către unitățile reparatoare. În acest context, autoarea apreciază că modul de redactare a textului de lege criticat permite unităților reparatoare ca, invocând principiile pieței libere, în special atunci când valoarea reparației urmează a fi plătită de către asigurător, să convină prețuri arbitrare, excesive și abuzive în relația contractuală directă cu persoana prejudiciată. 20.Concluzionând, autoarea excepției susține că prin actuala redactare a legii, unitățile reparatoare pot adopta o conduită arbitrară și abuzivă, cu consecința afectării grave a dreptului său de proprietate.21.Judecătoria Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă consideră excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Instanța apreciază că normele legale criticate au o redactare fluentă, inteligibilă, fără dificultăți sintactice ori pasaje echivoce, fiind exprimată într-un limbaj și stil juridic specific normativ și permițând, în același timp, oricărei persoane, care, la nevoie, poate apela la consultanță de specialitate, să își corecteze conduita și să fie capabilă să prevadă, într-o măsură rezonabilă, consecințele ce pot apărea dintr-un act determinat.22.În opinia instanței de judecată, împrejurarea că unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată corespunde principiului libertății economice. Nu se poate impune unităților reparatoare auto o altă valoare a orei de manoperă, întrucât, astfel, s-ar aduce atingere principiului liberei circulații a serviciilor și principiului garantării proprietății. 23.De altfel, prin încheierea contractului de asigurare, contract esențialmente aleatoriu, asigurătorul dobândește șansa unui câștig, fiind expus totodată la riscul unei pierderi, împrejurări ce depind de un eveniment viitor și incert, în timp ce obligația de plată a primei de asigurare este totdeauna certă în ceea ce îl privește pe asigurat, astfel că, în mod normal, asigurătorul trebuie să suporte consecințele producerii riscului asigurat.24.Judecătoria Sectorului 1 București – Secția I civilă consideră excepția de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. În opinia instanței de judecată, împrejurarea că unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată corespunde principiului libertății economice, prezumtivii beneficiari ai serviciilor auto fiind liberi să aleagă un alt cocontractant, în măsura în care consideră că valoarea manoperei este disproporționată. Nu se poate impune unităților reparatoare auto o altă valoare a orei de manoperă, întrucât, astfel, s-ar aduce atingere principiului liberei circulații a serviciilor și principiului garantării proprietății. Totodată, instanța reține că nu poate fi limitat dreptul persoanei păgubite de a alege service-ul în care își repară autoturismul, câtă vreme această alegere se face pe criterii de calitate și performanță.25.Faptul că dispozițiile legale criticate tind să genereze eventuale dezechilibre pe piața asigurărilor nu conduce automat la concluzia că acestea sunt neconstituționale. Nu sunt încălcate nici dispozițiile art. 44 din Constituție întrucât, indiferent de formulare, dispoziția va produce efecte asupra patrimoniului, fie al asigurătorului, fie al unităților reparatoare. Faptul că o anumită categorie s-ar considera dezavantajată de aceste prevederi nu poate să justifice argumentul că dispozițiile sunt neconstituționale. De altfel, prin încheierea contractului de asigurare, contract esențialmente aleatoriu, asigurătorul dobândește șansa unui câștig, fiind expus totodată la riscul unei pierderi, împrejurări ce depind de un eveniment viitor și incert, în timp ce obligația de plată a primei de asigurare este totdeauna certă în ceea ce îl privește pe asigurat, astfel că, în mod normal, asigurătorul trebuie să suporte consecințele producerii riscului asigurat.26.Tribunalul București – Secția a VI-a civilă, în dosarele nr. 2.195D/2020 și nr. 2.257D/2020, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât argumentele expuse de autoarea acesteia se referă la oportunitatea reglementării criticate, nu la calitatea legii, iar aceasta nu deține un bun în sensul Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.27.Instanța consideră că posibilitatea instituită de prevederile legale criticate de a se stabili contravaloarea reparației, fie folosind sistemele de evaluare specializate, fie documentele emise în condițiile legii în care unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată, concretizează opțiunea legiuitorului privind modul de calcul al cuantumului despăgubirilor ce pot fi acordate de asigurătorul de răspundere civilă auto. Dispozițiile criticate nu sunt neclare, imprecise sau imprevizibile.28.Faptul că acest text legal i-ar permite unității reparatoare să perceapă și să solicite de la asigurătorul R.C.A. propria valoare a orei de manoperă afișate care ar fi sporită în mod abuziv de către unitățile reparatoare în relația cu asigurătorii R.C.A. nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci doar o critică privind oportunitatea adoptării unei astfel de reglementări, într-o formă considerată de autoarea excepției defavorabilă intereselor sale.29.De asemenea, art. 44 din Constituție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu sunt aplicabile în speță, întrucât autoarea excepției nu deține un bun în sensul autonom al acestei noțiuni, stabilit în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.30.În dosarele nr. 2.226D/2020 și nr. 2.227D/2020, instanța judecătorească apreciază că art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 este contrar art. 1 alin. (5) și art. 44 din Constituție. Astfel, stabilirea valorii reparației folosind documentele emise în condițiile legii în care unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată, fără stabilirea unor criterii obiective prin intermediul cărora poate fi apreciat caracterul rezonabil al despăgubirilor prin raportare la costul manoperei, poate duce la o denaturare a scopului pentru care a fost adoptată legea.31.Prejudiciul este definit de legiuitor ca reprezentând efectul negativ suferit de către persoana prejudiciată prin producerea unui risc acoperit printr-un contract R.C.A. Fără a se depăși limitele de răspundere prevăzute în contractul R.C.A., în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) și (5) din Legea nr. 132/2017 și în condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs în perioada de valabilitate a contractului R.C.A., asigurătorul R.C.A. acordă despăgubiri în bani, printre altele, și pentru costurile privind readucerea vehiculului la starea dinaintea evenimentului asigurat, dovedite cu documente emise prin sisteme specializate sau prin documente emise în condițiile legii.32.Readucerea vehiculului la starea de dinaintea evenimentului asigurat implică efectuarea de reparații în cadrul unei unități specializate, situație care presupune încheierea unui contract de prestări servicii între client, terțul păgubit, și profesionist, unitatea reparatoare. Cu respectarea libertății de a contracta, părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și de bunele moravuri. Pe de altă parte, printre condițiile esențiale pentru validitatea contractului se numără atât un obiect determinat și licit, cât și o cauză licită și morală.33.În situația particulară a asigurării obligatorii de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, terțul păgubit are posibilitatea de a suporta personal costurile privind readucerea vehiculului la starea de dinaintea evenimentului asigurat sau de a cesiona această creanță, având înțelegerea faptului că, în final, costurile vor fi acoperite de către asigurător. Un asemenea mecanism poate afecta faza de negociere a contractului de prestări de servicii încheiat cu unitatea reparatoare, terțul păgubit având posibilitatea de a accepta oferta de a contracta fără să analizeze proporționalitatea prețului solicitat pentru serviciul prestat cu natura și complexitatea reparațiilor efectuate, inclusiv contravaloarea manoperei.34.Astfel, aplicarea dispozițiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 obligă asigurătorul să achite despăgubiri care pot depăși prejudiciul efectiv suferit de către terțul prejudiciat, fiind încălcat dreptul de proprietate al societății de asigurare.35.Judecătoria Timișoara – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, câtă vreme autoarea acesteia critică opțiunea legiuitorului de a conferi o marjă de acțiune unităților reparatoare care își pot utiliza propria valoare a orei de manoperă. Or, aceste aspecte nu se circumscriu unor veritabile critici de neconstituționalitate din perspectiva caracterului clar și previzibil al legii. Totodată, împrejurarea că unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată corespunde principiului libertății economice și nu se poate impune unităților reparatoare auto o altă valoare a orei de manoperă, întrucât astfel s-ar aduce atingere principiului liberei circulații a serviciilor și principiului garantării proprietății. Prin contractul de asigurare, contract esențialmente aleatoriu, asigurătorul dobândește șansa unui câștig, fiind expus totodată la riscul unei pierderi, împrejurări ce depind de un eveniment viitor și incert, în timp ce obligația de plată a primei de asigurare este totdeauna certă în ceea ce îl privește pe asigurat, astfel că, în mod normal, asigurătorul trebuie să suporte consecințele producerii riscului asigurat. 36.Judecătoria Timișoara – Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, instanța judecătorească apreciază că dispozițiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 sunt constituționale și nu aduc limitări dreptului de proprietate, fiind clare și previzibile, context în care arată că este atributul exclusiv al legiuitorului să stabilească criteriile de determinare a valorii reparațiilor. Faptul că unitatea reparatoare auto, împreună cu persoana păgubită, agreează un anumit cost al reparațiilor, inclusiv al manoperei, nu înseamnă că se aduce atingere dreptului de proprietate al societății de asigurări, întrucât aceasta are posibilitatea verificării concordanței devizului de lucrări cu procesul-verbal de constatare a daunelor, precum și a eventualelor intenții speculative, relativ la costul nejustificat al reparației (cost exagerat de mare al pieselor sau manoperei), situație în care poate refuza motivat plata solicitată, urmând ca despăgubirile să fie stabilite de instanța de judecată.37.Tribunalul Timiș – Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, textul reglementează modalitatea de calcul al valorii reparațiilor autovehiculului avariat fie că despăgubirea se solicită înainte de efectuarea reparației, fie că despăgubirea se solicită după efectuarea reparației. Criteriile în funcție de care se determină această valoare sunt sistemele de evaluare specializate sau documentele emise în condițiile legii în care unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată, reprezentând opțiunea legiuitorului de a apela la aceste criterii, nu la altele, precum un preț legal sau un preț de referință. Cele două criterii nu sunt lipsite de previzibilitate și claritate, chiar dacă în concret valoarea reparației autovehiculului va fi diferită de valoarea reparației unui alt autovehicul în condiții similare, diferența fiind dată și de tarifele practicate de unitățile reparatoare auto pentru ora de manoperă.38.De altfel, criticile aduse de autoarea excepției de neconstituționalitate nu sunt argumentate prin prisma efectelor pe care le produce această modalitate de calcul, ci prin raportare la practica unităților reparatoare auto, învederată de autoare, de a percepe tarife majorate pentru ora de manoperă în cazul reparațiilor autovehiculelor care cad sub incidența contractelor de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto.39.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 40.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 41.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.42.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 12 iunie 2017, potrivit cărora: „Valoarea reparației se stabilește folosind sistemele de evaluare specializate sau prin documente emise în condițiile legii în care unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată.“43.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții contravin normelor constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta referitoare la calitatea legii și celor ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, precum și prevederilor art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la protecția proprietății.44.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra prevederilor legale criticate prin Decizia nr. 583 din 23 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 6 februarie 2023, prin care a respins, ca neîntemeiată, o excepție de neconstituționalitate formulată de aceeași autoare. 45.Referitor la critica de neconstituționalitate formulată din perspectiva încălcării dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție, în componenta referitoare la calitatea normei juridice, Curtea a observat că autoarea excepției deduce pretinsa neconstituționalitate a art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 din faptul că unitatea reparatoare „poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată“, redactare care, în opinia acesteia, lasă la dispoziția unității reparatoare posibilitatea de a stabili orice valoare a reparației, neexistând obligația legală de raportare la anumite criterii, cum ar fi, spre exemplu, prețurile de referință din piață sau prețurile recomandate de producător, o atare împrejurare fiind de natură a crea premisele comportamentului abuziv al unităților reparatoare, care utilizează prețuri pe oră de manoperă cu mult peste ce se practică pe piața de profil și un alt preț, cu mult majorat față de cel afișat. 46.Curtea a mai observat, astfel, că se critică opțiunea legiuitorului de a conferi o marjă de acțiune unităților reparatoare care își pot utiliza propria valoare a orei de manoperă, aspect ce nu se subsumează însă unor veritabile critici de neconstituționalitate. Împrejurarea că unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată corespunde principiului libertății economice și al liberei circulații a serviciilor, prezumtivii beneficiari ai serviciilor auto fiind liberi să aleagă un alt cocontractant, în măsura în care consideră că valoarea manoperei este disproporționată. În acest sens sunt, de altfel, prevederile art. 19 alin. (5) lit. k) și alin. (12) din Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 20/2017 privind asigurările auto din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 1 august 2017, precum și cele ale art. 6 alin. (8) și (9) din Legea nr. 132/2017, care conferă persoanei prejudiciate dreptul ca, în cazul producerii unui prejudiciu, să se poată adresa pentru efectuarea reparației oricărei unități reparatoare auto, fără nicio restricție sau constrângere din partea asigurătorului R.C.A. sau a unității reparatoare auto, care ar putea să îi influențeze opțiunea. 47.De asemenea, Curtea a reținut că, potrivit criticilor formulate, o altă deficiență a textului incriminat constă în faptul că legiuitorul lasă la dispoziția unității reparatoare să opteze pentru una „sau“ alta din modalitățile de stabilire a valorii reparației. Cu privire la acestea Curtea a arătat că textul de lege criticat este redactat într-o manieră clară, lipsită de orice echivoc, de natură să satisfacă criteriile de claritate, precizie și previzibilitate pe care normele juridice trebuie să le îndeplinească, evidențiind explicit cele două modalități de cuantificare a despăgubirilor datorate de asigurător, și anume prin folosirea sistemelor de evaluare specializate (precum Audatex, Autovista, DAT, GT Motive) și prin documente emise în condițiile legii în care unitatea reparatoare își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată. În acest context, potrivit art. 2 alin. (1) lit. h) din Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 20/2017, sistemele de evaluare specializate reprezintă o aplicație informatică ce se bazează pe un ansamblu de date, metode și algoritmi de calcul care este utilizat ca suport în stabilirea costurilor de reparație a vehiculelor și a bunurilor avariate, precum și/sau la stabilirea valorii de piață a acestora la data evenimentului. 48.Totodată, art. 23 alin. (1) din Norma Autorității de Supraveghere Financiară nr. 20/2017 stipulează că, la stabilirea ofertei de despăgubire după identificarea vehiculelor și evidențierea complexității structurii de echipare, a dotărilor de serie și opționale, se iau în considerare o serie de factori, și anume: a) pentru evaluarea costurilor de readucere a vehiculului la starea anterioară producerii evenimentului: piese și materiale noi care pot fi utilizate legal în procesele de reparație în România și statele membre; manopera aferentă reparației și cea aferentă operațiilor necesare din punct de vedere tehnic și tehnologic, conform tehnologiei producătorului; b) pentru evaluarea valorii de vânzare de piață: factori specifici de corecție; existența unor avarii preexistente; istoricul de exploatare a vehiculului, precum utilizarea în regim de școală de șoferi, taxi, închiriere și altele. 49.Așadar, cuantificarea despăgubirilor se face pe baza prețurilor de referință pe piață, în stabilirea acestora folosindu-se sisteme de evaluare specializate, acestea reprezentând un punct de pornire, de evaluare estimativă a daunelor, luându-se în calcul piese și materiale noi care pot fi utilizate legal în procesele de reparație, la care se adaugă manopera aferentă reparației și operațiunilor necesare, din punct de vedere tehnic și tehnologic, conform tehnologiei producătorului. De asemenea, potrivit art. 24 alin. (6) și (9) din norma precitată, dacă pentru anumite părți componente sau piese ale vehiculului lipsesc prețurile practicate pe piața din România, valoarea acestora se stabilește pe baza prețurilor de piață din alte state membre, dovedite prin orice mijloc de probă. La evaluarea vehiculului se au în vedere starea tehnică, de întreținere și eventualele modificări ale structurii de echipare a acestuia survenite între data comercializării și data producerii evenimentului, certificate de către specialistul în constatarea daunelor.50.Tocmai pentru a preîntâmpina situații în care evaluarea estimativă poate fi diferită în funcție de utilizatorul sistemului de evaluare specializat, legiuitorul a instituit obligația asigurătorului de a formula oferta de despăgubire luând în calcul toate elementele necesare aducerii autovehiculului la starea anterioară evenimentului rutier și posibilitatea persoanei prejudiciate de a alege în mod liber o unitate reparatoare auto în vederea efectuării reparației, urmând ca în cazul în care există diferențe de costuri, indiferent de modalitatea de stabilire a valorii reparației, acestea să fie reglate după depunerea documentelor de reparație din care să rezulte costurile certe. Or, procedând într-o atare manieră, nu se aduce atingere drepturilor asigurătorului R.C.A., răspunderea de care este ținut acesta fiind una limitată de contractul de asigurare și de lege.51.Prin urmare, din perspectiva conținutului său normativ, reglementarea din legea criticată este clară, sub aspectul caracterului neechivoc al obiectului reglementării, precisă, sub aspectul soluției legislative alese și al limbajului folosit, și previzibilă, sub aspectul scopului și al consecințelor pe care le antrenează. În consecință, Curtea a constatat că nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție.52.Pentru considerentele mai sus arătate, Curtea a observat că nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 44 din Constituție coroborate cu cele ale art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dedusă, în opinia autoarei excepției, din împrejurarea că sunt favorizate unitățile reparatoare care, invocând principiile pieței libere, stabilesc prețuri arbitrare în detrimentul societăților de asigurare, al căror patrimoniu este mai puțin ocrotit de legiuitor. Se susține, astfel, că prin aplicarea dispozițiilor de lege criticate se ajunge la situația în care asigurătorul suferă o pierdere patrimonială, o pagubă, în favoarea unei persoane străine de contractul de asigurare, care se îmbogățește nejustificat prin decontarea unor sume stabilite în mod arbitrar sub titlul de costuri de reparație. 53.În acest context, Curtea a observat că prin încheierea contractului de asigurare, care este esențialmente aleatoriu, asigurătorul dobândește șansa unui câștig, fiind expus, totodată, și la riscul unei pierderi, iar existența și întinderea acestuia depind de hazard, adică de un eveniment viitor și incert. Riscul, adică șansa de câștig sau posibilitatea de pierdere, este un atribut esențial al economiei de piață liberă, funcțională, atribut care justifică libera concurență. Totodată, nimic nu împiedică antrenarea răspunderii civile delictuale a asiguratului, persoana vinovată, în temeiul principiului reparației integrale a prejudiciului, pentru diferența de despăgubire nesuportată de asigurător. Eventualele disfuncționalități apărute în practică referitoare la modalitatea în care unitățile reparatoare auto înțeleg să aplice art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017, cu ocazia desfășurării activităților specifice acestora, nu pot fi însă convertite în vicii de neconstituționalitate de natură să antreneze controlul de constituționalitate exercitat de către instanța de contencios constituțional.54.Curtea a mai observat, de altfel, că prin Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii și armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 28 decembrie 2007, legiuitorul a avut drept scop o mai bună funcționare a pieței și asigurarea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor, prin reglementarea practicilor comerciale ce pot aduce atingere intereselor economice ale consumatorilor. Potrivit art. 4 alin. (1) din acest act normativ, o practică comercială este incorectă dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții, și anume: este contrară cerințelor diligenței profesionale; deformează sau este susceptibilă să deformeze în mod esențial comportamentul economic al consumatorului mediu la care ajunge sau căruia i se adresează ori al membrului mediu al unui grup, atunci când o practică comercială este adresată unui anumit grup de consumatori. Potrivit art. 10 din acest act normativ: „(1) În vederea stopării și combaterii practicilor comerciale incorecte, persoanele sau organizațiile care, potrivit legii, au un interes legitim pot fie să sesizeze Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor în legătură cu practicile comerciale incorecte pentru ca aceasta să decidă asupra reclamațiilor, fie să inițieze acțiuni în justiție împotriva comercianților care au săvârșit sau sunt susceptibili să săvârșească practici comerciale incorecte.“, iar „(2) Operatorii economici concurenți pot informa Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor în legătură cu practicile comerciale incorecte.“ De asemenea, la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 363/2007 se prevede că „Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor poate dispune măsuri conform prezentei legi, prin ordin emis de conducătorul Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor sau prin decizie emisă de conducătorii unităților cu personalitate juridică din subordinea Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor“.55.Curtea a mai statuat că, în situația constatării unor eventuale neregularități/abuzuri din partea unităților reparatoare auto (cu privire la stabilirea valorii proprii a orei de manoperă), acestea pot fi sancționate prin mecanisme instituite la nivel legal, preponderent de natură jurisdicțională, dar și prin sesizarea instituțiilor cu atribuții în acest domeniu (de exemplu, Consiliul Concurenței sau Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor), care pot interveni pentru remedierea neregularităților/abuzurilor constatate (paragraful 46).56.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în decizia menționată își păstrează valabilitatea și în cauza de față.57.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată de Societatea de Asigurare Reasigurare City Insurance – S.A. din București în dosarele nr. 22.372/299/2019, nr. 19.611/299/2020, nr. 19.608/299/2020, nr. 19.895/299/2020 și nr. 19.902/299/2020 ale Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă, în dosarele nr. 2.529/299/2020, nr. 11.830/299/2020, nr. 15.868/299/2020, nr. 11.108/299/2020, nr. 15.910/299/2020 și nr. 3.051/299/2020 ale Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția I civilă, în dosarele nr. 2.865/299/2019, nr. 20.456/299/2019, nr. 3.348/299/2019 și nr. 11.308/300/2019 ale Tribunalului București – Secția a VI-a civilă, în Dosarul nr. 18.424/325/2019 al Judecătoriei Timișoara – Secția I civilă, în Dosarul nr. 13.349/325/2020 al Judecătoriei Timișoara – Secția a II-a civilă și în dosarele nr. 18.740/325/2019 și nr. 27.303/325/2019 ale Tribunalului Timiș – Secția a II-a civilă și constată că prevederile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția I civilă, Judecătoriei Sectorului 1 București – Secția a II-a civilă, Tribunalului București – Secția a VI-a civilă, Judecătoriei Timișoara – Secția I civilă, Judecătoriei Timișoara – Secția a II-a civilă și Tribunalului Timiș – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 februarie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x