DECIZIA nr. 65 din 21 februarie 2018

1.Pe rol se află soluționarea obiecției de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, obiecție formulată de un număr de 51 de deputați. … 2.Obiecția de neconstituționalitate a fost înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 479 din 22 ianuarie 2018 și constituie obiectul Dosarului nr. 89A/2018. … 3.În motivarea obiecției de neconstituționalitate, autorii arată, cu titlu de precizări prealabile cu privire la respectarea termenului de sesizare a Curții Constituționale, că obiecția este admisibilă, chiar dacă a fost depusă după expirarea termenului de protecție prevăzut de art. 15 alin. (2) din Legea nr. 47/1992. Arătând că motivul depășirii acestui termen (de 2 zile, legea examinată fiind adoptată în procedură de urgență) constă în imposibilitatea „obținerii numărului minim de susținători în cadrul termenului prescurtat“, aceștia invocă, în sensul admisibilității sesizării și soluționării sale pe fond, jurisprudența „îndelungată și constantă“ a Curții Constituționale, prin care aceasta, confruntându-se cu situații similare, nu a reținut neregularitatea sesizărilor, și anume deciziile nr. 718 din 8 noiembrie 2017, nr. 89 din 28 februarie 2017, nr. 767 din 14 decembrie 2016, nr. 1.612 din 15 decembrie 2010 și nr. 975 din 7 iulie 2010. … 4.Cât privește parcursul legislativ al legii supuse controlului, autorii sesizării arată că „Propunerea legislativă pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii“, inițiată de 8 deputați și 2 senatori, a fost înregistrată, în data de 31.10.2017, la Biroul permanent al Camerei Deputaților. La data de 8.11.2017 a fost primit avizul favorabil al Consiliului Legislativ, la 9.11.2017 a fost primit punctul de vedere neutru al Guvernului, iar la data de 15.11.2017 a fost înregistrat avizul negativ al CSM. În data de 13.12.2017 a fost primit raportul favorabil al Comisiei speciale comune a Camerei Deputaților și a Senatului pentru sistematizarea, unificarea și asigurarea stabilității legislative în domeniul justiției, prin care au fost recomandate 159 de amendamente pentru admitere și 117 amendamente pentru respingere. În aceeași zi, propunerea a fost introdusă pe ordinea de zi, dezbătută și adoptată în plenul Camerei Deputaților. În data de 14.12.2017, propunerea legislativă a fost înregistrată la Biroul Permanent al Senatului, în data de 20.12.2017 a primit raport favorabil întocmit de aceeași Comisie specială comună, fiind adoptată în Plenul Senatului în ședința din 21.12. 2017. … 5.În privința criticilor de neconstituționalitate extrinsecă se susține încălcarea normelor constituționale cuprinse la art. 61 alin. (2), art. 75, art. 1 alin. (5) și la art. 148 alin. (2) și (4).  … 6.Încălcarea principiului bicameralismului este prezentată în strânsă corelare cu principiul autonomiei parlamentare, susținându-se, în esență, că legea examinată a fost adoptată cu încălcarea procedurii de legiferare prescrise de Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului, deoarece Comisia specială comună a trimis-o direct la plenul Camerei Deputaților și apoi la plenul Senatului, fără a o supune analizei comisiilor juridice permanente, astfel încât acestea și plenurile celor două Camere să își poată exercita competențele conform principiului bicameralismului diferențiat și funcțional consacrat de Constituție ulterior revizuirii din anul 2003. Prin instituirea în beneficiul Comisiei speciale comune a unei competențe generale de a examina, modifica și completa toate actele normative cu incidență asupra justiției a fost eliminată din competența comisiilor juridice permanente ale Camerei Deputaților și Senatului, așa cum aceasta este stabilită pe cale regulamentară, dezbaterea inițiativelor și proiectelor legislative existente sau viitoare cu incidență într-un întreg domeniu de reglementare ce ținea de competența sa exclusivă. Prin urmare, restrângerea competenței comisiilor permanente de a dezbate, examina, modifica și completa proiecte și inițiative legislative în favoarea unei singure comisii speciale comune a încălcat principiul conform căruia dezbaterea parlamentară a unui proiect de lege sau a unei propuneri legislative nu poate face abstracție de evaluarea acesteia în plenul ambelor Camere ale Parlamentului, care este posibilă numai atunci când organele de lucru interne ale fiecăreia, care sunt competente să avizeze și să întocmească raport, se pot exprima cu privire la conținutul respectivelor proiecte de lege sau propuneri legislative, aspect fundamental pentru respectarea principiului bicameralismului.  … 7.Se mai arată că, din redactarea art. 1 alin. (1) lit. j) din Hotărârea Parlamentului României nr. 69/2017, astfel cum a fost modificat prin Hotărârea Parlamentului României nr. 95/2017, nu rezultă cu claritate și precizie care este rolul acestei Comisii speciale comune prin raportare la rolul comisiilor permanente ale celor două Camere cu atribuții de avizare și raportare în domeniul actelor normative cu incidență asupra justiției, în special prin raportare la comisiile permanente juridice ale Camerei Deputaților și Senatului. Totodată, art. 8 alin. (1) din Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului arată că la nivelul Parlamentului se pot constitui comisii speciale, având ca scop avizarea unor acte normative complexe, elaborarea unor propuneri legislative sau alte scopuri precizate prin hotărârile de constituire. Totodată, art. 8 alin. (4) teza a treia din același regulament prevede că propunerile legislative elaborate de către o comisie specială nu mai sunt supuse analizei altor comisii. Or, din analiza obiectivelor Comisiei speciale comune înființate prin Hotărârea Parlamentului României nr. 69/2017, modificată prin Hotărârea Parlamentului României nr. 95/2017, rezultă că nu ne aflăm în situația avizării unor acte normative complexe și nici în cea a elaborării unor propuneri legislative noi, operațiune care, presupunând redactarea unor proiecte normative de sine stătătoare, este diferită de cele constând în „înglobarea“ în conținutul unor acte normative existente a unor amendamente aduse prin legi, „punerea de acord“ sau „modificarea“ unor acte normative existente prin raportare la decizii ale Curții Constituționale, „transpunerea“ unor directive europene în ordinea juridică națională, „punerea în acord“ a legislației naționale în materie cu Raportul asupra relației dintre responsabilitatea ministerială politică și cea penală, adoptat de Comisia de la Veneția în anul 2013, respectiv cu o serie de rapoarte GRECO și, nu în ultimul rând, „examinarea, modificarea și completarea“ tuturor actelor normative cu incidență asupra justiției. Legea ce face obiectul controlului de constituționalitate în prezenta cauză nu a fost propriu-zis elaborată de Comisia specială comună, forma sa inițială fiind, în fapt, elaborată de Ministerul Justiției și apoi însușită de 10 parlamentari.  … 8.Comisia specială comună a fost abilitată să elaboreze o astfel de propunere legislativă abia ulterior datei de 20.11.2017, prin adoptarea Hotărârii Parlamentului României nr. 95/2017, astfel că, în perioada 30.10.2017 (data primirii propunerii pentru întocmirea raportului) și 20.11.2017, aceasta a dezbătut modificări ale organizării Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) fără a avea competență în acest sens, substituindu-se comisiilor juridice permanente în atribuțiile cărora intrau analizarea și dezbaterea propunerii legislative în discuție, cu încălcarea art. 64 alin. (1) și (4) din Constituție. … 9.În Decizia nr. 209/2012, Curtea Constituțională a reținut că, în desfășurarea procesului legislativ, Parlamentul are nevoie de suportul informațional necesar pentru a-și formula o opinie corectă asupra actelor normative adoptate. Totodată, a statuat că „autonomia regulamentară nu poate fi exercitată în mod discreționar, abuziv, cu încălcarea atribuțiilor constituționale ale Parlamentului. Astfel, între principiul constituțional referitor la autonomia Parlamentului de a-și stabili reguli interne de organizare și funcționare și principiul constituțional referitor la rolul Parlamentului, în ansamblul autorităților publice ale statului (…) există un raport ca de la mijloc/instrument la scop/interes (…) Regulamentul parlamentar trebuie interpretat și aplicat cu bună-credință și în spiritul loialității față de Legea fundamentală.“ … 10.Deși Curtea Constituțională a arătat, de exemplu în deciziile nr. 710/2009, nr. 44/1993, nr. 68/1993, nr. 22/1995 și nr. 98/2005, că nu este competentă a se pronunța și asupra modului de aplicare a regulamentelor parlamentare, autorii sesizării solicită reconsiderarea jurisprudenței Curții în această materie, așa cum a mai procedat și în alte situații, de pildă prin Decizia nr. 530/2013. Principalul motiv ce justifică un reviriment jurisprudențial în această materie constă în aceea că, în lipsa exercitării unui control asupra modului în care Parlamentul legiferează, din perspectiva respectării sau încălcării normelor de procedură stabilite prin regulamentele proprii, cu consecința declarării ca neconstituționale a legilor adoptate cu grava încălcare a unor prevederi esențiale, care protejează valori și principii constituționale, competența Curții Constituționale de a cenzura regulamentele și hotărârile Parlamentului din perspectiva conformității cu Legea fundamentală este golită de conținut. În concret, în lipsa intervenției Curții, se susține că anumite derapaje ale coaliției majoritare aflate la guvernare, constând în legiferarea abuzivă și cu încălcarea flagrantă a normelor de procedură parlamentară, rămân nesancționate, deși partidele din opoziție le reclamă. Or, un astfel de precedent important al Curții, permis, de altfel, de art. 3 din Legea nr. 47/1992, ar fi de natură să responsabilizeze legiuitorul în exercitarea activității sale viitoare. Nu în ultimul rând, având în vedere că regulamentele parlamentare sunt asimilate, în ierarhia actelor normative, legii, autorii sesizării consideră că activitatea de legiferare desfășurată în mod neregulamentar poate reprezenta și o încălcare a principiului respectării legii, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție, împrejurare ce justifică, o dată în plus, intervenția instanței de contencios constituțional.  … 11.Încălcarea principiului respectării legii este susținută prin raportare la obligația Parlamentului de a se supune, în activitatea de legiferare, dispozițiilor imperative ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Se arată, în esență, că legea examinată nesocotește prevederile art. 3 alin. (1), art. 6, art. 30 alin. (1) și ale art. 32 din actul normativ menționat, deoarece aceasta nu are o expunere de motive care să explice necesitatea fiecărei modificări importante aduse, prin noua lege, față de forma actuală a Legii nr. 317/2004. Expunerea de motive ce însoțește legea adoptată este extrem de sumară față de complexitatea actului normativ în forma sa finală și nu conține niciun fel de justificare a noilor măsuri propuse și nici studii sau analize care să demonstreze că noile soluții juridice adoptate sunt apte să remedieze presupusele deficiențe ale legislației în vigoare în această materie.  … 12.Încălcarea obligațiilor rezultate din aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene – art. 148 alin. (2) și (4) din Constituție este susținută prin raportare la Decizia Comisiei din 13 decembrie 2006 de stabilire a unui mecanism de cooperare și de verificare a progresului realizat de România în vederea atingerii anumitor obiective de referință specifice în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției, precum și la Decizia nr. 2/2012, prin care Curtea Constituțională a reținut că, în virtutea calității de stat membru al Uniunii Europene, statului român îi revine obligația de a aplica Mecanismul de cooperare și de verificare (MCV) și de a da curs recomandărilor stabilite în acest cadru.  … 13.În cel mai recent raport emis în cadrul MCV la data de 15.11.2017, Comisia Europeană a recomandat expres României ca, „în vederea îmbunătățirii în continuare a transparenței și a predictibilității procesului legislativ, precum și pentru a consolida garanțiile interne în materie de ireversibilitate, Guvernul și Parlamentul ar trebui să asigure transparență totală și să țină seama în mod corespunzător de consultările cu autoritățile relevante și cu părțile interesate în cadrul procesului decizional și în activitatea legislativă legate de Codul penal și de Codul de procedură penală, de legile anticorupție, de legile în materie de integritate (incompatibilități, conflicte de interese, avere ilicită), de legile justiției (referitoare la organizarea sistemului justiției), precum și de Codul civil și Codul de procedură civilă.“ Referindu-se în mod specific la modificarea legilor justiției, Comisia Europeană a reținut că ignorarea avizelor negative ale CSM și a opoziției ferme a corpului magistraților trebuie imediat abandonate, ridicând întrebări cu privire la necesitatea reexaminării tuturor progreselor înregistrate în legătură cu independența sistemului judiciar.  … 14.Or, la adoptarea legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 s-au ignorat toate manifestările publice de opoziție față de acest demers legislativ, respectiv: avizele negative ale CSM; opoziția exprimată de peste 90% dintre adunările generale ale instanțelor și parchetelor; Memoriul pentru retragerea acestui proiect de lege, adresat Guvernului și semnat de peste 4.000 de judecători și procurori, reprezentând peste 50% din totalul magistraților în funcție; protestele tăcute ale magistraților; protestele organizațiilor nonguvernamentale, ale societății civile și ale cetățenilor simpli; opoziția Președintelui României; demersul GRECO; apelul comun al ambasadelor Belgiei, Danemarcei, Finlandei, Franței, Germaniei, Olandei și Suediei și mesajul Departamentului de Stat al S.U.A. De asemenea, proiectul de modificare a legilor justiției a fost adoptat în procedură de urgență, fără dezbateri reale în plenul fiecărei Camere a Parlamentului, ci cu dezbateri simulate în cadrul Comisiei speciale comune, care a respins cu foarte puține excepții toate amendamentele propuse de partidele din opoziție, iar la lucrările acestei Comisii au fost invitate doar anumite asociații profesionale nereprezentative, altor asociații profesionale fiindu-le refuzată participarea.  … 15.Criticile de neconstituționalitate intrinsecă vizează, punctual, prevederile art. I pct. 25, pct. 34, pct. 35 și pct. 59 din Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii.  … 16.În opinia autorilor sesizării, dispozițiile art. I pct. 25, 34 și 41 din legea supusă controlului de constituționalitate contravin art. 133 alin. (1) și art. 134 alin. (4) din Constituție, arătând, în esență, că separarea competențelor decizionale referitoare la cariera magistraților nu ar trebui să afecteze rolul CSM, care, în componența sa plenară, reprezintă garantul independenței justiției, ceea ce înseamnă că toate atribuțiile CSM care privesc aspectele generale și comune ale carierei magistraților și organizarea instanțelor și parchetelor trebuie să aparțină în exclusivitate Plenului CSM, și nu secțiilor CSM.  … 17.Secțiile CSM sunt menționate în mod expres de art. 134 alin. (2) din Constituție doar cu privire la îndeplinirea rolului acestora de instanță de judecată în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor. O precizare similară lipsește însă din cuprinsul art. 134 alin. (1) și (4) din Legea fundamentală. Aceste dispoziții statuează rolul CSM ca întreg, respectiv al Plenului său de 19 membri, în ceea ce privește adoptarea hotărârilor în general – atât pentru propunerea către Președintele României a numirii în funcție a judecătorilor și procurorilor, cu excepția celor stagiari, în condițiile legii, cât și pentru alte atribuții stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenței justiției.  … 18.Împrejurarea că există secții separate în privința judecătorilor sau a procurorilor nu implică faptul ca hotărârile pronunțate de aceste secții să fie definitive ori plângerile formulate împotriva lor să fie soluționate tot de către fiecare secție în cauză. Arhitectura constituțională a CSM, organ colegial, implică atacarea la Plen a hotărârilor fiecărei secții, cu excepția celor în materie disciplinară, care pot fi atacate la Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit art. 134 alin. (3) din Constituție.  … 19.Singura formă prin care se poate efectua separarea strictă a carierelor judecătorilor și procurorilor, fără ca o astfel de modificare să fie neconstituțională, este revizuirea prealabilă a Legii fundamentale. În Franța și Belgia însă, modele constituționale tradiționale și pentru România, președinții instanțelor supreme s-au pronunțat recent pentru unitatea magistraturii în cadrul aceluiași consiliu.  … 20.În plus, introducerea, în art. I pct. 25 din legea examinată, a alin. (3) al art. 30 din Legea nr. 317/2004 (prin care secțiile CSM dispun măsuri în situațiile în care este afectată independența, imparțialitatea sau reputația profesională a unui judecător sau procuror) încalcă flagrant rolul Plenului CSM de garant al independenței justiției. Așa cum s-a arătat constant în rapoartele MCV, CSM ar trebui să stabilească dacă pot fi întreprinse măsuri suplimentare pentru a furniza un sprijin adecvat magistraților împotriva cărora sunt îndreptate critici ce subminează independența justiției.  … 21.Art. I pct. 59, cu referire la modificarea alin. (1)-(5) ale art. 55 din Legea nr. 317/2004, este criticat în privința noilor soluții legislative cuprinse la alin. (1) și (3) ale art. 55, prin care sunt stabilite cazurile de revocare din funcția de membru ales al CSM, precum și procedura de revocare în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), în care persoanei în cauză „îi este retrasă încrederea“. Se susține că aceste dispoziții încalcă art. 1 alin. (5), precum și art. 133 și art. 134 coroborat cu art. 124 și art. 125 din Constituție, având în vedere că noul motiv al revocării ce constă în „retragerea încrederii“ nesocotește raționamentul avut în vedere de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 196/2013, prin care a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 55 alin. (4) și (9) din Legea nr. 317/2004. Astfel, se arată că, și în cazul acestui nou motiv de revocare, se mențin aceleași motive pentru care Curtea a constatat că sintagma „neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor încredințate prin alegerea ca membru al Consiliului“ – motiv de revocare din funcția de membru ales al CSM, judecător sau procuror – este neclară, fiind de natură a expune membrul CSM unor eventuale presiuni, afectând independența, libertatea și siguranța în exercitarea drepturilor și obligațiilor ce îi revin potrivit Constituției și legilor. Curtea a arătat, cu acel prilej, că membrii aleși ai CSM își exercită atribuțiile constituționale în baza unui mandat reprezentativ, și nu a unui mandat imperativ, acesta din urmă fiind incompatibil cu rolul și atribuțiile conferite de art. 133 și art. 134 coroborate cu art. 124 și art. 125 din Constituție.  … 22.În conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, obiecția de neconstituționalitate a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și exprima punctele lor de vedere. … 23.Președintele Camerei Deputaților a transmis, cu Adresa nr. 2/1.212 din 7 februarie 2018, punctul său de vedere, prin care apreciază că sesizarea de neconstituționalitate privind Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind organizarea și funcționarea Consiliul Superior al Magistraturii este neîntemeiată. … 24.Cu privire la motivele de neconstituționalitate extrinsecă invocate se arată că nu poate fi reținută încălcarea principiului bicameralismului, deoarece nu sunt întrunite cele două condiții cumulative esențiale statuate de Curtea Constituțională în jurisprudența sa, respectiv: existența unor deosebiri majore de conținut juridic între formele adoptate de cele două Camere ale Parlamentului și existența unei configurații deosebite, semnificativ diferite, între cele două forme (în acest sens este invocată Decizia nr. 718/2017). … 25.Nu poate fi reținută ca întemeiată nici critica referitoare la încălcarea principiului respectării legii, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție, cu referire la anumite dispoziții invocate din Legea nr. 24/2000. Astfel, în legătură cu documentele de motivare și stilul explicativ și clar al acestora, așa cum prevede art. 32 alin. (1) din legea menționată, se arată că legea ce constituie obiectul controlului de constituționalitate a fost înaintată în faza de proiect însoțită de o expunere de motive, iar Legea nr. 24/2000 nu prevede dimensiunea expunerii de motive, ci conține prevederi generale cu privire la conținutul acesteia. În continuare sunt redate considerente relevante din jurisprudența Curții Constituționale referitoare la condițiile calitative ale previzibilității, accesibilității și clarități, ce definesc exigențele specifice normei juridice (Decizia nr. 189/2006, nr. 903/2010, nr. 26/2012 și nr. 743/2011).  … 26.Cu privire la motivele de neconstituționalitate intrinsecă invocate se arată că interpretarea, de către autorii sesizării, a prevederilor art. 133 și art. 134 din Legea fundamentală este eronată, deoarece art. 30, art. 40, art. 41 și art. 55 din Legea nr. 317/2004, astfel cum sunt modificate prin legea examinată, dezvoltă teza constituțională privind rolul, structura și atribuțiile CSM. Aceste norme constituționale se coroborează cu cele ale art. 73 alin. (3) lit. l), potrivit cărora organizarea și funcționarea CSM se reglementează prin lege organică, ceea ce îndrituiește legiuitorul ordinar de a stabili regulile de organizare și funcționare ale CSM, cu respectarea condițiilor generale impuse de Legea fundamentală în art. 133 și art. 134. Printr-un raționament ad absurdum ar însemna că toate dispozițiile Legii nr. 317/2004 care nu sunt prevăzute în Constituție sunt neconstituționale, deoarece ele „adaugă“ la Constituție. … 27.Cu privire la revocare se arată că Legea nr. 317/2004 a stabilit în mod concret, prin mai multe articole, cine poate solicita revocarea membrilor CSM, motivele pentru care se poate solicita revocarea, care este procedura de adoptare a revocării. Aceste proceduri sunt menționate în legea organică și, nefiind combătute prin alte texte constituționale, au fost reținute și implicit urmează a fi promulgate. În concluzie, apreciază că obiecția de neconstituționalitate formulată este neîntemeiată. … 28.Președintele Senatului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra obiecției de neconstituționalitate. … 29.La dosarul cauzei, Asociația Forumul Judecătorilor din România, cu sediul în București, precum și domnul Miron Damian au depus, în calitate de amicus curiae, câte un memoriu cu privire la obiecția de neconstituționalitate formulată. … 
CURTEA,examinând obiecția de neconstituționalitate, punctul de vedere al președintelui Camerei Deputaților, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispozițiile legii criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:30.Curtea Constituțională a fost sesizată, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. a) din Constituție, precum și ale art. 1, art. 10, art. 15 și art. 18 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluționeze obiecția de neconstituționalitate. … 31.Obiectul controlului de constituționalitate îl constituie Legea pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii. … 32.Textele constituționale invocate în susținerea obiecției de neconstituționalitate sunt cele ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, art. 61 alin. (2) raportat la art. 75 privind principiul bicameralismului, art. 124 privind înfăptuirea justiției, art. 125 privind statutul judecătorilor, art. 131 privind rolul Ministerului Public, art. 133 privind rolul și structura Consiliului Superior al Magistraturii, art. 134 privind atribuțiile Consiliului Superior al Magistraturii și art. 148 alin. (2) și (4) privind obligațiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeană. În susținerea obiecției de neconstituționalitate sunt invocate și prevederile art. 3 alin. (1), art. 6,art. 16,art. 30 alin. (1) lit. a) și art. 32 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010. … 33.În prealabil examinării obiecției de neconstituționalitate, Curtea are obligația verificării condițiilor de admisibilitate ale acesteia, prin prisma titularului dreptului de sesizare, a termenului în care acesta este îndrituit să sesizeze instanța constituțională, precum și a obiectului controlului de constituționalitate. Dacă primele două condiții se referă la regularitatea sesizării instanței constituționale, din perspectiva legalei sale sesizări, cea de-a treia vizează stabilirea sferei sale de competență, astfel încât urmează a fi cercetate în ordinea antereferită, iar constatarea neîndeplinirii uneia are efecte dirimante, făcând inutilă analiza celorlalte condiții. … 34.Cu privire la regularitatea sesizării instanței constituționale, din perspectiva titularului dreptului de sesizare, Curtea constată că obiecția de neconstituționalitate a fost semnată de un număr de 51 deputați, dintre care trei deputați au semnat, însă, și o altă obiecție de neconstituționalitate privind aceeași lege, cu care Curtea a fost, de asemenea, sesizată. Mai exact, obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, depusă la Curtea Constituțională la data de 27 decembrie 2017 și care a format obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.978A/2017, a fost semnată de un număr de 52 de deputați, dintre care 51 aparținând Grupului parlamentar al Partidului Național Liberal și 1 deputat neafiliat. Între semnatarii acestei sesizări se regăsesc doamna deputat Ana-Adriana Săftoiu, domnul deputat Ionel Palăr și domnul deputat Ovidiu-Ioan Sitterli, care au semnat și prezenta obiecție de neconstituționalitate, vizând aceeași lege. … 35.Or, deputații și senatorii nu pot semna două sau mai multe obiecții de neconstituționalitate, actul semnării fiind unul unic și univoc în privința susținerii unei singure astfel de sesizări. În caz contrar, s-ar ajunge la situația în care acelorași deputați/senatori să li se confere îndreptățirea de a sesiza la nesfârșit Curtea Constituțională, cu privire la una și aceeași lege, ceea ce ar duce la tergiversarea sine die a promulgării legii. Cu privire la acest aspect, Curtea constată că legiuitorul constituant a dat dovadă de o atenție deosebită în privința configurării subiectului colectiv de sorginte parlamentară care poate sesiza Curtea Constituțională; astfel, acesta a avut în vedere, pe de o parte, fixarea unui anumit grad de reprezentativitate a acestui subiect colectiv, raportat la numărul total al deputaților/senatorilor, iar, pe de altă parte, crearea tuturor condițiilor necesare pentru a permite opoziției parlamentare să se exprime. În consecință, Curtea constată că intenția legiuitorului constituant, în urma configurării acestui subiect colectiv ținând cont de cele două rațiuni antereferite, a fost aceea de a pune la dispoziția opoziției parlamentare un mecanism constituțional suplu, apt să deschidă calea controlului a priori de constituționalitate, și nu să blocheze legea în această fază ca urmare a sesizării repetate a Curții Constituționale de către aceiași deputați/senatori care își exercitaseră deja dreptul de sesizare. Aceste considerente sunt valabile mutatis mutandis și în privința celorlalți titulari ai dreptului de sesizare a Curții Constituționale prevăzuți de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție, astfel încât Președintele României, președintele Camerei Deputaților, președintele Senatului, Guvernul, Înalta Curte de Casație și Justiție și Avocatul Poporului își pot exercita o singură dată dreptul de sesizare a Curții Constituționale cu o obiecție de neconstituționalitate vizând una și aceeași lege. … 36.În aceste condiții, raportat la cauza de față, eliminând din numărul celor 51 de deputați care au sesizat Curtea Constituțională pe cei trei deputați care au semnat, așadar, două sesizări de neconstituționalitate în mod succesiv, rezultă că numărul celor care au semnat în mod valid obiecția de neconstituționalitate aflată pe rolul instanței constituționale este de 48 de deputați. Prin urmare, Curtea constată că nu este îndeplinită condiția de admisibilitate referitoare la titularii dreptului de sesizare, aceasta fiind semnată valid de 48 de deputați, și nu de un număr de cel puțin 50, astfel cum prevede art. 146 lit.a) teza întâi din Constituție. … 37.În legătură cu numărul minim de 50 de deputați sau 25 de senatori necesar pentru sesizarea Curții Constituționale, în jurisprudența sa, Curtea a reținut că nu sunt valide sesizările semnate de un număr mai mic de deputați, respectiv senatori și că sesizările trebuie semnate distinct de către deputați și senatori, chiar și în situația în care legea a fost adoptată în ședința comună a celor două Camere ale Parlamentului. Astfel, constatând că în cuprinsul listei celor 50 de deputați care au semnat obiecția de neconstituționalitate figura și un senator, Curtea a stabilit că sesizarea nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție, deoarece, prin eliminarea domnului senator de pe lista deputaților semnatari ai sesizării, numărul acestora scade sub 50, drept care Curtea, nefiind legal sesizată, nu s-a putut pronunța asupra obiecției de neconstituționalitate formulate (Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995). Într-o altă cauză, fiind sesizată cu o obiecție de neconstituționalitate de către un grup de 53 de deputați și 11 senatori, Curtea a reținut că numărul senatorilor fiind inferior celui de 25 de senatori prevăzut de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție, Curtea este legal sesizată numai de către grupul de deputați (Decizia nr. 35 din 2 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 11 aprilie 1996). În același sens, Curtea a statuat, fiind sesizată de un număr de 39 de deputați și 28 de senatori, că, dintre aceștia, doar cei 28 de senatori anterior menționați îndeplinesc condițiile constituționale pentru a deține calitatea de titular al sesizării, potrivit dispozițiilor constituționale ale art. 146 lit. a) teza întâi (Decizia nr. 412 din 14 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 597 din 25 iulie 2017, paragraful 21). … 38.Astfel, Curtea constată neîndeplinirea cerințelor constituționale fixate prin art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție sub aspectul titularului dreptului de sesizare, ceea ce produce efecte dirimante în privința analizării respectării celorlalte condiții de admisibilitate menționate la paragraful 34 al prezentei decizii. Prin urmare, având în vedere că nu a fost legal sesizată, Curtea constată că obiecția de neconstituționalitate formulată este inadmisibilă și, în temeiul art. 146 lit. a) teza întâi din Constituție, o va respinge ca atare. … 39.Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 146 lit. a) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) și al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi*,Notă …

* Cu opinia separată a doamnei judecător Livia Doina Stanciu, în sensul menținerii argumentării cuprinse în Opinia separată formulată la Decizia nr. 66 din 21 februarie 2018 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 9 martie 2018.  … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Președintelui României și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 februarie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent-șef,
Claudia-Margareta Krupenschi

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește