DECIZIA nr. 647 din 28 noiembrie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 28/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 212 din 13 martie 2024
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 45
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 45
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 381 31/05/2018
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 45
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 99
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 397 03/07/2014
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 47
ART. 9REFERIRE LALEGE 234 04/10/2018 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 45
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 99
ART. 13REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 340
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 381 31/05/2018
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 51
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 45
ART. 23REFERIRE LALEGE 305 15/11/2022
ART. 23REFERIRE LALEGE 305 15/11/2022 ART. 46
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 31
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 24REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 659 15/12/2022
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 643 01/11/2016
ART. 26REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 133
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 134
ART. 27REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 28REFERIRE LALEGE (R) 317 01/07/2004 ART. 45
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 52
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 34REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Valentina Bărbățeanu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a sintagmei „trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor“ din cuprinsul art. 45^1 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, excepție ridicată de Codruța Diana Drăgușelea în Dosarul nr. 1.004/2/2019 al Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.265D/2019.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.431D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 45^1 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, excepție ridicată de Valer Turcu în Dosarul nr. 8.810/2/2018 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.4.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.5.Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate din dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 2.431D/2019 la Dosarul nr. 2.265D/2019. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.431D/2019 la Dosarul nr. 2.265D/2019, care a fost primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că se critică limitarea soluțiilor pe care le poate pronunța instanța de judecată sesizată cu soluționarea contestațiilor împotriva rezoluțiilor de clasare ca urmare a constatării inexistenței indiciilor săvârșirii unei abateri disciplinare, cu excluderea posibilității de a reține cauza spre a judeca în mod direct în materia sancțiunilor disciplinare. Arată că sancțiunile disciplinare se aplică nu de către Inspecția Judiciară, ci prin hotărâre a Secției pentru judecători, respectiv a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, aceasta fiind supusă controlului judecătoresc, pe calea recursului, care, prin Decizia Curții Constituționale nr. 381 din 31 mai 2018, a fost interpretat ca o cale devolutivă de atac. Prin urmare, autorii prezentei excepții urmăresc reglementarea unei noi proceduri disciplinare, care să treacă peste etapa desfășurată în fața Consiliului Superior al Magistraturii, pentru a fi soluționată direct de instanța judecătorească.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin Încheierea din 21 iunie 2019 și prin Sentința civilă nr. 2.108 din 26 iunie 2019, pronunțate în dosarele nr. 1.004/2/2019 și, respectiv, nr. 8.810/2/2018, Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a sintagmei „trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor“ din cuprinsul art. 45^1 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, respectiv a prevederilor art. 45^1 alin. (4) lit. b) din aceeași lege, excepție ridicată de Codruța Diana Drăgușelea și Valer Turcu în cauze având ca obiect soluționarea unor contestații formulate, în principal, împotriva rezoluțiilor de clasare dispuse de Inspecția Judiciară prin care s-a reținut că, în urma verificărilor prealabile întreprinse față de anumiți judecători, nu au fost identificate date ori indicii din care să rezulte că aceștia ar fi comis fapte ce ar putea constitui abaterile disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t), respectiv de art. 99 lit. r) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.8.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate, introduse prin Legea nr. 234/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii ca urmare a constatării, prin Decizia Curții Constituționale nr. 397 din 3 iulie 2014, a neconstituționalității sintagmei „rezoluția de clasare este definitivă“ cuprinse inițial în art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, aduc atingere însăși substanței dreptului de acces liber la justiție, în condițiile în care instanța nu poate hotărî asupra încălcării drepturilor, obligațiilor și intereselor legitime, nu poate analiza fondul cauzei și nici nu poate obliga organul administrativ să pronunțe soluții întemeiate pe probele deja administrate, ci poate doar să verifice dacă au fost administrate toate mijloacele de probă.9.Practic, în situațiile în care faptele și împrejurările sunt lămurite, iar Inspecția Judiciară a dispus de toate mijloacele de probă necesare, însă nu le-a avut în vedere la pronunțarea soluției, art. 45^1 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, astfel cum a fost introdus prin art. I pct. 41 din Legea nr. 234/2018, nu permite unei instanțe independente și imparțiale să analizeze fondul și să constate dacă aspectele sesizate conțineau indicii ale comiterii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, cu consecința obligării Inspecției Judiciare să dispună începerea cercetării disciplinare a judecătorului față de care s-a introdus plângerea.10.Totodată, din dispozițiile legale criticate reiese că instanța poate constata că cercetările efectuate de Inspecția Judiciară sunt insuficiente și, în consecință, poate dispune completarea acestora, dar în situația în care verificările sunt complete, însă soluția de clasare dispusă de Inspecția Judiciară este vădit netemeinică, potrivit legii, instanța nu poate dispune nicio soluție.11.Ca atare, dreptul de acces la justiție devine un drept teoretic, iluzoriu și ineficace, ca urmare a faptului că instanța nu are plenitudine de competență, adică nu poate analiza situația dedusă judecății sub toate aspectele de fapt și de drept și nu poate pronunța o soluție în consecință. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat, în jurisprudența sa, că dreptul de acces la justiție, componentă a dreptului la un proces echitabil, este efectiv doar în măsura în care instanța are o competență de plină jurisdicție pentru a-i permite să examineze cauza pe fond, atât asupra aspectelor de fapt, cât și asupra celor de drept (Hotărârea din 23 iunie 1981, pronunțată în Cauza Le Compte, Van Leuven și De Meyere împotriva Belgiei, paragraful 51).12.Or, textul de lege criticat nu permite instanței să analizeze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept. Aceasta poate constata doar insuficiența verificărilor, nu și netemeinicia rezoluției de clasare raportat la verificările deja efectuate, astfel încât să aibă posibilitatea de a impune, în consecință, începerea cercetării disciplinare.13.Se susține că procedura supusă analizei este extrem de asemănătoare cu cea a plângerii persoanei vătămate împotriva soluției de clasare dispuse de către procuror, reglementată de art. 340 și următoarele din Codul de procedură penală. Totuși, în această din urmă procedură, legiuitorul a conferit judecătorului de cameră preliminară plenitudine de competență, acesta putând dispune începerea judecății, astfel încât dreptul de acces la justiție să fie unul efectiv, căci ar fi absurd ca judecătorul să constate că există probe din care să rezulte comiterea faptei penale, dar să nu poată desființa soluția de clasare decât dacă materialul probator ar prezenta deficiențe sub aspectul suficienței.14.Așadar, Inspecția Judiciară este singura autoritate care poate hotărî cu privire la începerea cercetării disciplinare, soluția acesteia de a nu dispune începerea cercetării neputând fi supusă controlului judecătoresc din perspectiva temeiniciei, aspect care conduce nu doar spre concluzia încălcării art. 21 din Constituție și a art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ci și a art. 52 alin. (1) din Constituție, care prevede că orice persoană vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptățită să obțină recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei.15.Se mai arată că prin Decizia nr. 381 din 31 mai 2018 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004, întrucât instanța nu avea competență de plină jurisdicție. Mai exact, Curtea a stabilit că norma legală este constituțională doar în măsura în care „recursul“ prevăzut de această dispoziție legală se interpretează ca o cale de atac devolutivă împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunțate în materie disciplinară, care să asigure toate garanțiile dreptului de acces la instanță și ale unui proces echitabil, prin luarea în considerare a tuturor aspectelor și prin verificarea atât a legalității procedurii, cât și a temeiniciei hotărârii instanței disciplinare.16.Or, aceleași motive impun și constatarea neconstituționalității sintagmei „pentru completarea verificărilor“ din cuprinsul art. 45^1 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, aspect care ar determina eliminarea acesteia din ordinea juridică, astfel încât instanța ar dobândi plenitudine de competență și, în consecință, ar putea analiza rezoluția Inspecției Judiciare sub toate aspectele de fapt și de drept și ar putea dispune o soluție în consecință.17.Curtea de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale, excepția fiind neîntemeiată prin raportare la criticile invocate.18.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază, în esență, că nu pot fi reținute criticile prin raportare la prevederile la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale deoarece nu sunt aplicabile față de specificul și regimul juridic al răspunderii disciplinare – etapa verificărilor prealabile. Pentru a fi incidente dispozițiile constituționale și convenționale referitoare la dreptul la un proces echitabil, ar trebui ca în prealabil să se stabilească incidența fie a unei acuzații în materie penală, fie a unei contestații asupra drepturilor și obligațiilor cu caracter civil, ceea ce nu este cazul, având în vedere specificul procedurii răspunderii disciplinare reglementate de Legea nr. 317/2004. Precizează că, prin natura și conținutul ei specific, procedura verificărilor prealabile în materie disciplinară are ca obiect examinarea existenței indiciilor săvârșirii unei abateri disciplinare. Prin urmare, această etapă a verificărilor prealabile nu are un caracter determinant asupra dreptului reclamantului în cauză, neconducând prin ea însăși la soluționarea fondului sesizării, ci privește doar verificarea întrunirii condițiilor de exercitare a acesteia.19.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.20.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:21.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.22.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 45^1 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, având următorul cuprins: „(4) Soluțiile pe care le poate pronunța Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt: (…) b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului-șef și a rezoluției de clasare și trimiterea dosarului pentru completarea verificărilor.“23.Legea nr. 317/2004 a fost abrogată de Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1105 din 16 noiembrie 2022, dar textul de lege cuprins în Legea nr. 317/2004 poate forma obiect al controlului de constituționalitate, fiind aplicabil în cauza aflată pe rolul Curții de Apel București, ținând seama de cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, cu referire la sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, sintagmă care este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. De altfel, soluția legislativă criticată s-a menținut, de principiu, și în noua reglementare, regăsindu-se în art. 46 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 305/2022.24.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 21 privind dreptul de acces liber la justiție și în art. 52 alin. (1) privind dreptul oricărei persoane vătămate întrun drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei. Sunt invocate, de asemenea, prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.25.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra textului de lege ce formează obiectul prezentei excepții, prin prisma unor critici similare, constatând conformitatea acestuia cu aceleași prevederi constituționale și convenționale invocate și în cauza de față.26.Astfel, prin Decizia nr. 659 din 15 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 20 aprilie 2023, Curtea a reiterat jurisprudența sa, prin care a arătat, referitor la procedura disciplinară a magistraților (Decizia nr. 643 din 1 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 2 martie 2017, paragraful 17), că specificul reglementării aplicabile judecătorilor și procurorilor este dat de existența Consiliului Superior al Magistraturii, care, potrivit art. 133 alin. (1) din Legea fundamentală, are rolul de garant al independenței justiției, iar, potrivit art. 134 alin. (2) din Legea fundamentală, îndeplinește rolul de instanță de judecată, prin secțiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor și procurorilor. Curtea a observat că, în ceea ce privește acțiunea disciplinară a judecătorilor și procurorilor, legiuitorul român a adoptat o reglementare similară cu cea a altor țări din Europa, prevăzând o fază administrativă, în cadrul căreia cercetarea disciplinară se efectuează de către inspectorii din cadrul Inspecției Judiciare, și o fază jurisdicțională, care se desfășoară în fața secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, potrivit dispozițiilor Legii nr. 317/2004 și ale Codului de procedură civilă.27.Prin Decizia nr. 659 din 15 decembrie 2022, precitată, Curtea a explicat pe larg procedura stabilirii răspunderii disciplinare a magistraților, descriind etapele pe care aceasta le presupune și constatând, în final, că nu poate reține critica de neconstituționalitate raportată la art. 21 din Constituție și la art. 6 din Convenție – conform căreia, în situația în care verificările sunt complete, însă soluția de clasare dispusă de Inspecția Judiciară este vădit netemeinică, instanța, potrivit legii, nu poate dispune nicio soluție.28.Pentru a argumenta această soluție, Curtea a observat (Decizia nr. 659 din 15 decembrie 2022, paragraful 25) că rezoluția de clasare este emisă de inspectorul judiciar în etapa efectuării verificărilor prealabile și este supusă confirmării inspectorului-șef. Rezoluția poate fi infirmată, o singură dată, de inspectorul-șef, care poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, completarea verificărilor. Ca urmare a soluționării contestației împotriva acestor rezoluții, instanța poate dispune admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului-șef și a rezoluției de clasare și trimiterea dosarului la Inspecția Judiciară pentru completarea verificărilor. În acest caz, hotărârea judecătorească – ce poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal – trebuie să cuprindă motivele pentru care au fost desființate rezoluțiile atacate și să indice faptele și împrejurările care trebuie lămurite, precum și mijloacele de probă ce urmează să fie administrate pentru completarea verificărilor, potrivit art. 45^1 alin. (5) din Legea nr. 317/2004. Aceasta, deoarece verificarea prealabilă a aspectelor cuprinse în sesizarea disciplinară ține de competența Inspecției Judiciare, în conformitate cu rolul acesteia de titular al acțiunii disciplinare a magistraților, astfel că, potrivit art. 45 alin. (5) din Legea nr. 317/2004, în cazul în care, în urma verificărilor prealabile, se constată că există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, numai inspectorul judiciar dispune, prin rezoluție, începerea cercetării disciplinare, ca etapă succesivă etapei verificării prealabile din cadrul procedurii disciplinare a magistraților.29.Așadar, persoana care a formulat sesizarea disciplinară împotriva magistratului are posibilitatea efectivă de a ataca la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București rezoluția inspectorului-șef și rezoluția de clasare, iar instanța judecătorească poate dispune admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului-șef și a rezoluției de clasare și trimiterea dosarului la Inspecția Judiciară pentru completarea verificărilor, caz în care hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele pentru care au fost desființate rezoluțiile atacate și să indice faptele și împrejurările care trebuie lămurite, precum și mijloacele de probă ce urmează să fie administrate pentru completarea verificărilor. De asemenea, această hotărâre judecătorească poate fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția contencios administrativ și fiscal (Decizia nr. 659 din 15 decembrie 2022, paragraful 26).30.Curtea a concluzionat (Decizia nr. 659 din 15 decembrie 2022, paragraful 27) că toate aceste aspecte reprezintă garanții ale asigurării unui acces liber și efectiv la o instanță judecătorească, în sensul art. 21 din Constituție și al art. 6 din Convenție și ale asigurării dreptului la un proces echitabil al persoanei care formulează o sesizare disciplinară împotriva unui magistrat.31.Referitor la critica privind încălcarea dispozițiilor art. 52 din Constituție, Curtea a constatat (Decizia nr. 659 din 15 decembrie 2022, paragraful 28) că și aceasta este neîntemeiată, deoarece persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim poate ataca actul administrativ emis de o autoritate publică – rezoluția de clasare a sesizării disciplinare, emisă de Inspecția Judiciară.32.În final, Curtea a observat (Decizia nr. 659 din 15 decembrie 2022, paragraful 29) că analogia făcută în motivarea excepției de neconstituționalitate între etapa verificării prealabile a aspectelor cuprinse în sesizarea disciplinară împotriva magistratului și procedura plângerii persoanei vătămate împotriva soluției de clasare dispuse de către procuror, reglementată de art. 340 și următoarele din Codul de procedură penală, nu poate fi primită, deoarece vizează proceduri de natură juridică diferită.33.Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudențe, își mențin valabilitatea atât soluția pronunțată prin Decizia nr. 659 din 15 decembrie 2022, cât și considerentele care au stat la baza pronunțării acesteia.34.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Codruța Diana Drăgușelea în Dosarul nr. 1.004/2/2019 al Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și de Valer Turcu în Dosarul nr. 8.810/2/2018 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 45^1 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 noiembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x