DECIZIA nr. 646 din 19 octombrie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1193 din 16 decembrie 2021
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LADECIZIE 16 08/06/2016
ActulREFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 116 10/03/2020
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 5REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 6REFERIRE LALEGE 420 22/11/2006
ART. 6REFERIRE LACONVENTIE 16/05/2005
ART. 6REFERIRE LACONVENTIE 16/05/2005 ART. 9
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 16 08/06/2016
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 7REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 418 19/06/2018
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 16 08/06/2016
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 13REFERIRE LALEGE 129 11/07/2019
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 31
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 16 08/06/2016
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 16 08/06/2016
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 16 08/06/2016
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 17REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 116 10/03/2020
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 545 26/09/2019
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 16 08/06/2016
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 418 19/06/2018
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 16 08/06/2016
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 116 10/03/2020
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 545 26/09/2019
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 16 08/06/2016
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 418 19/06/2018
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 16 08/06/2016
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 22REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 215 12/04/2016
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 545 26/09/2019
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 418 19/06/2018
ART. 24REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 270
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 656 07/12/2002 ART. 29
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 26REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 26REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Mihaela Ionescu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. a) teza a doua din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, excepție ridicată de Valer Turcu și Daniela Turcu în Dosarul nr. 18.556/117/2012/a15 al Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.804D/2018.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorii au comunicat la dosar concluzii scrise prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, Decizia Curții Constituționale nr. 116 din 10 martie 2020.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea penală nr. 133 din 6 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 18.556/117/2012/a15, Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. a) teza a doua din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului. Autorii excepției de neconstituționalitate au fost condamnați, în primă instanță, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, șantaj și spălare de bani. 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia precizează că motivele de neconstituționalitate vizează răspunderea subiectului activ al infracțiunii predicat pentru infracțiunea de spălare a banilor în modalitatea schimbării sau transferului de bunuri în scopul sustragerii de la urmărire, judecată ori executarea pedepsei. Susțin că art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 23 alin. (12) din Constituție permit interpretarea normelor de drept, însă interpretarea trebuie să fie una strictă, cerință impusă de principiul legalității în componenta sa lex stricta. Arată că art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 incriminează schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri sau în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei. Rețin că, în esență, infracțiunea de spălare a banilor transpune în legislația internă prevederile Directivei 91/308/CEE, care stabilesc că spălarea banilor reprezintă, printre altele, activitatea de „convertire sau transfer de bunuri despre care cel care le efectuează știe că provin dintr-o activitate cu caracter infracțional sau dintr-o participare la o astfel de activitate, în scopul de a disimula sau de a masca originea ilicită a numitelor bunuri sau de a ajuta orice persoană implicată în această activitate să scape de consecințele juridice ale actelor sale“. Susțin că din modul de redactare a prevederilor directivei nu reiese obligația statelor de a incrimina infracțiunea de spălare a banilor atunci când fapta este comisă de subiectul activ al infracțiunii predicat în scopul sustragerii de la răspunderea penală. 6.Rețin că singurul instrument internațional care aduce în discuție o atare obligație este Convenția Consiliului Europei privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii și finanțarea terorismului, adoptată la Varșovia la 16 mai 2005, ratificată de România prin Legea nr. 420/2006. Aceasta prevede, în art. 9 paragraful 1 lit. a), că fiecare parte adoptă măsurile legislative și alte măsuri care se dovedesc necesare pentru a conferi caracterul de infracțiune, conform dreptului său intern, atunci când sunt comise cu intenție, acțiunilor de transformare sau transfer al bunurilor, cunoscând că acestea constituie produse, în scopul de a disimula sau a ascunde originea ilicită a acestor bunuri ori de a ajuta orice persoană implicată în comiterea infracțiunii predicat să se sustragă de la consecințele juridice ale faptelor sale. Susțin că, interpretând gramatical norma, nu reiese cu certitudine că este impusă statelor obligația de a incrimina spălarea banilor atunci când fapta este comisă în scopul sustragerii de la răspunderea penală de către subiectul activ al infracțiunii predicat, întrucât textul vorbește despre „scopul de a ajuta orice persoană implicată (…)“, ceea ce pare a exclude autofavorizarea. Consideră că argumentul esențial al Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea susținerii soluției concursului de infracțiuni între cea predicat și spălarea banilor este tocmai Convenția de la Varșovia. Or, Convenția impune obligația incriminării faptelor de spălare a banilor doar în raport cu anumite infracțiuni, rămânând la latitudinea statelor incriminarea faptei în raport cu orice altă infracțiune, fiind chiar discutabil dacă aceasta impune incriminarea faptei săvârșite în scopul sustragerii de la răspunderea penală atunci când este comisă de subiectul activ al infracțiunii predicat.7.Autorii excepției susțin că din interpretarea gramaticală a textului reiese că fapta nu ar putea fi săvârșită în scopul sustragerii de la urmărire, judecată ori executarea pedepsei de către subiectul activ al infracțiunii predicat, întrucât legiuitorul folosește sintagma „în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea“. Arată că, deși interpretarea în defavoarea inculpatului este interzisă de principiul legalității incriminării, tocmai acest lucru s-a întâmplat prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, întrucât redactarea textului de lege nu permite o atare interpretare, sfera sa de incidență fiind extinsă în defavoarea inculpatului. Totodată, când fapta este comisă în scopul special al ajutării persoanei care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei, dacă aceasta este săvârșită chiar de subiectul activ al infracțiunii predicat, ne aflăm în situația unei autofavorizări, care în sistemul nostru de drept nu este sancționată. În consecință, autorii excepției susțin că, prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a încălcat prevederile art. 126 alin. (3) din Constituție, întrucât a depășit limitele interpretării. În consecință, susțin că au fost încălcate dispozițiile art. 61 alin. (1) și, implicit, ale art. 23 alin. (12) din Legea fundamentală și ale art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât a fost extinsă sfera de incidență a art. 29 alin. (1) lit. a) teza a doua din Legea nr. 656/2002 cu privire la o situație nereglementată, în defavoarea inculpatului.8.Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori apreciază că dispozițiile criticate, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în raport cu prevederile constituționale invocate, sunt constituționale. Reține că din conținutul formulării acțiunii de comitere a infracțiunii reiese faptul că teza a doua a normei de la art. 29 alin. (1) lit. a) din lege este posibil a fi comisă doar de un subiect activ străin infracțiunii predicat, aspect care rezultă din însăși modalitatea de redactare a textului legal, care se referă la ajutorul dat persoanei care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile, așadar ajutorul dat persoanei care a săvârșit infracțiunea predicat. Observă că aceeași interpretare este dată și prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind reținut faptul că subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi orice persoană, inclusiv autorul infracțiunii din care provin bunurile, cu unele excepții care exclud posibilitatea ca autorul infracțiunii din care provin bunurile să fie și autor al infracțiunii de spălare a banilor. Astfel, se arată că infracțiunea de la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, în modalitatea faptică de săvârșire prin schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei, nu poate fi comisă de autorul infracțiunii din care provin bunurile, deoarece acesta nu se poate autofavoriza. Așa încât, reținând că cele criticate de autori prin cererea de sesizare a Curții Constituționale se rezumă doar la textul normei de incriminare, în modalitatea din teza a doua a lit. a) a alin. (1) al art. 29 din Legea nr. 656/2002, și având în vedere considerentele desprinse din Decizia Curții Constituționale nr. 418 din 19 iunie 2018, apreciază că norma criticată este conformă dispozițiilor art. 20 și art. 23 alin. (12) din Constituție, textul îndeplinind condițiile de coerență și claritate logică.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. a) teza a doua din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 12 octombrie 2012, care au următorul cuprins: „Constituie infracțiunea de spălare a banilor și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani: a) schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că provin din săvârșirea de infracțiuni, […] în scopul de a ajuta persoana care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; […].“13.Ulterior invocării prezentei excepții de neconstituționalitate, Legea nr. 656/2002 a fost abrogată prin Legea nr. 129/2019 pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 589 din 18 iulie 2019. Cu privire la o astfel de ipoteză, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care a constatat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare. Având în vedere că autorii prezentei excepții de neconstituționalitate au fost trimiși în judecată, printre altele, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în forma prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, precum și soluția pronunțată prin Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, Curtea urmează a examina constituționalitatea dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului.14.Anterior sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. a) teza a doua din Legea nr. 656/2002 au făcut obiectul Deciziei nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 25 august 2016. Prin decizia anterior menționată, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că: (i) acțiunile enumerate în cuprinsul art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv schimbarea sau transferul, ascunderea ori disimularea, dobândirea, deținerea sau folosirea, sunt modalități alternative ale elementului material al infracțiunii unice de spălare a banilor, (ii) subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi și subiect activ al infracțiunii din care provin bunurile, (iii) infracțiunea de spălare a banilor este o infracțiune autonomă, nefiind condiționată de existența unei soluții de condamnare pentru infracțiunea din care provin bunurile. Așa fiind, la data sesizării Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate, prevederile art. 29 alin. (1) lit. a), b) și c) din Legea nr. 656/2002 erau aplicabile în interpretarea dată acestora prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016.15.Prin notele scrise, autorii excepției de neconstituționalitate au criticat dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. a) teza a doua din Legea nr. 656/2002 în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunțată de instanța supremă.16.Având în vedere cele menționate anterior, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. a) teza a doua din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.17.Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile criticate, în interpretarea instanței supreme, sunt contrare atât dispozițiilor constituționale ale art. 20 referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 23 alin. (12) potrivit cărora nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii, ale art. 61 alin. (1) potrivit cărora Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării și ale art. 126 alin. (3) care stabilesc că Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale, cât și dispozițiilor art. 7 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. 18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, referitoare la infracțiunea de spălare a banilor, au mai făcut obiectul unor critici similare, Curtea Constituțională pronunțând în acest sens deciziile nr. 116 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 564 din 29 iunie 2020, și nr. 545 din 26 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 10 februarie 2020, prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate invocată.19.În considerentele deciziilor precitate, Curtea a reamintit că, prin Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 19 iulie 2018, a constatat că dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii (pct. 2 din dispozitiv), sunt neconstituționale. S-a reținut, totodată, că, în soluția pronunțată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, atunci când a stabilit că subiectul activ al infracțiunii de spălare a banilor poate fi și subiect activ al infracțiunii din care provin bunurile, nu a distins între modalitățile normative alternative ale infracțiunii de spălare a banilor, prevăzute la art. 29 alin. (1) lit. a), b) și, respectiv, c) din Legea nr. 656/2002. Însă instanța de contencios constituțional, în cuprinsul Deciziei nr. 418 din 19 iunie 2018, paragraful 14, a făcut o distincție referitoare la varianta normativă reglementată la art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, arătând că, în ipoteza săvârșirii faptelor de spălare a banilor și a infracțiunii din care aceștia provin de către același subiect activ, organele judiciare sunt chemate să aprecieze, în fiecare situație în parte, dacă infracțiunea de spălare a banilor este suficient de bine individualizată față de infracțiunea predicat și dacă se impune reținerea unui concurs de infracțiuni sau a unei infracțiuni unice.20.Prin Decizia nr. 116 din 10 martie 2020, paragraful 23, și prin Decizia nr. 545 din 26 septembrie 2019, paragrafele 26-32, analizând dispozițiile art. 29 din Legea nr. 656/2002, Curtea Constituțională a reținut că varianta normativă prevăzută la alin. (1) lit. a) constă în fapte de schimbare sau transfer de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni, în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor bunuri ori în scopul ajutării persoanei care a săvârșit infracțiunea din care provin bunurile să se sustragă de la urmărire, judecată sau executarea pedepsei; varianta normativă reglementată la alin. (1) lit. b) constă în ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni; iar varianta infracțională prevăzută la alin. (1) lit. c) din aceeași lege constă în dobândirea, depunerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni. Curtea a stabilit că primele două modalități normative, reglementate la art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, corespund scopului reglementării infracțiunilor de spălare a banilor, acela de combatere a acțiunilor de ascundere și disimulare a provenienței unor bunuri rezultate din săvârșirea de infracțiuni, în timp ce modalitatea normativă prevăzută la art. 29 lit. c) din Legea nr. 656/2002, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, este neconstituțională în ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii.21.Cu referire la prevederile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, Curtea a constatat, astfel cum s-a reținut atât în Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cât și în Decizia Curții Constituționale nr. 418 din 19 iunie 2018, paragraful 21, că acestea reglementează o modalitate faptică de săvârșire a infracțiunii de spălare a banilor, modalitate ce nu poate fi comisă de autorul infracțiunii din care provin bunurile, deoarece acesta nu se poate autofavoriza. Prin urmare, modalitatea normativă prevăzută la art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, prin felul în care este reglementată, exclude, de plano, incriminarea „autospălării“, motiv pentru care nu încalcă principiul ne bis in idem.22.De asemenea, prin aceleași decizii, Curtea a mai reținut că dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 sunt clare, precise și previzibile sub aspectul acțiunilor care constituie elementul material al infracțiunii de spălare a banilor, potrivit acestora elementul material al infracțiunii menționate constând în schimbarea sau transferul de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni. Așa fiind, Curtea a constatat că prevederile art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 sunt în acord cu dispozițiile art. 23 alin. (12) din Constituție și cu cele ale art. 7 din Convenție.23.În același sens, prin Decizia nr. 215 din 12 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 3 iunie 2016, paragraful 20, Curtea a constatat că dispozițiile art. 29 din Legea nr. 656/2002 stabilesc criterii obiective de apreciere a caracterului penal al operațiunilor săvârșite în legătură cu bunul sau sumele rezultate dintr-o anumită infracțiune.24.În ceea ce privește potențialul paralelism între infracțiunea de tăinuire, prevăzută la art. 270 din Codul penal, și cea de spălare a banilor, reglementată la art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, prin Decizia nr. 418 din 19 iunie 2018, paragraful 14, Curtea a reținut că împrejurarea că infracțiunea criticată ar fi ușor confundată cu cea de tăinuire nu conferă caracter neconstituțional primeia, deoarece interpretarea și aplicarea în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanțelor de judecată, cu atât mai mult cu cât diferența esențială dintre spălarea de bani și tăinuire este că, la dobândirea unui bun în cazul infracțiunii de spălare a banilor, fondurile provin din operațiuni ilicite, ce au ca scop ascunderea banilor negri, pe când în cazul tăinuirii dobândirea bunurilor se face numai cu bani albi. De asemenea, prin Decizia nr. 545 din 26 septembrie 2019, paragraful 32, Curtea a constatat că infracțiunea de tăinuire, fiind inclusă în titlul IV al părții speciale a Codului penal – Infracțiuni contra înfăptuirii justiției, reprezintă o incriminare cu caracter general, prin raportare la aceasta, dispozițiile legale criticate constituind norme juridice speciale de incriminare a unor infracțiuni cu un obiect juridic bine determinat, acela al protecției valorilor sociale din domeniul circulației legale a banilor și al prevenirii și combaterii finanțării terorismului. Așa fiind, încadrarea faptelor, potrivit art. 270 din Codul penal sau conform art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, va fi făcută de instanțele judecătorești, în fiecare caz în parte, în funcție de specificul lor, aceasta reprezentând o chestiune de interpretare și aplicare a legii, ce excedează competenței instanței de contencios constituțional, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată.25.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele care au fundamentat deciziile mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Valer Turcu și Daniela Turcu în Dosarul nr. 18.556/117/2012/a15 al Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori și constată că dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. a) teza a doua din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 8 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 19 octombrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x