DECIZIA nr. 644 din 28 noiembrie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 65 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Carmen Sîrboiu în Dosarul nr. 2.889/1/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și care constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.174D/2019.  … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent învederează faptul că autoarea excepției a transmis note scrise prin care a solicitat admiterea acesteia. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că prevederile criticate nu contravin dispozițiilor de lege invocate. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 26 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.889/1/2018/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 65 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Carmen Sîrboiu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva hotărârii prin care Consiliul Superior al Magistraturii a propus Președintelui României eliberarea din funcția de procuror a acesteia, ca urmare a condamnării sale definitive pentru săvârșirea unei infracțiuni, cu amânarea aplicării pedepsei. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea precizează că instanța a dispus față de aceasta măsura amânării aplicării pedepsei pe o perioadă de 2 ani sub aspectul săvârșirii infracțiunii de instigare la folosirea în orice mod, direct sau indirect, de informații care nu sunt destinate publicității. Susține, în esență, că dispozițiile art. 65 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 303/2004, referitoare la eliberarea din funcție a judecătorilor și procurorilor în ipoteza amânării aplicării pedepsei pentru săvârșirea unei infracțiuni, încalcă principiul egalității, în condițiile în care art. 90 alin. (1) din Codul penal stabilește că persoanei față de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei nu i se mai aplică pedeapsa și nu este supusă niciunei decăderi, interdicții sau incapacități ce ar putea decurge din infracțiunea săvârșită. Or, prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, autoarei excepției i se interzice dreptul de a mai exercita profesia de procuror, propunându-se Președintelui României eliberarea din funcția acesteia, în temeiul textului de lege criticat. … 6.În motivarea criticii se face referire și la prevederile art. 67 din Codul penal, privitoare la condițiile aplicării pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi, și la cele ale art. 68 din același cod, care stabilesc momentul de la care începe executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi. Concluzia autoarei excepției este că legea generală stabilește fără echivoc că instituția amânării pedepsei nu este o soluție de condamnare și nu atrage după sine aplicarea unor măsuri complementare accesorii sau de orice altă natură, decât în situația în care în cauză s-ar aplica dispozițiile art. 88 din Codul penal privind revocarea amânării aplicării pedepsei, situație în care se aplică și celelalte pedepse, pe lângă pedeapsa principală. Arată că legiuitorul a asimilat aplicarea acestui articol cu procedura unei achitări condiționate, care nu atrage nicio pedeapsă, sub condiția de a respecta obligațiile impuse de instanțele judecătorești. Susține că art. 65 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 303/2004 este neconstituțional, astfel că nu poate fi aplicat în legătură cu o persoană față de care s-a dispus măsura amânării aplicării pedepsei, atât timp cât efectele amânării aplicării pedepsei, așa cum sunt prevăzute în art. 90 din Codul penal, nu atrag după sine niciun fel de răspundere față de această persoană. … 7.Mai arată că, în cadrul tuturor instituțiilor publice, soluția de amânare a aplicării pedepsei dispusă față de o persoană ce are calitatea de funcționar public sau funcționar public cu statut special nu atrage după sine vreo măsură complementară privind excluderea, destituirea și detașarea persoanei respective de la locul de muncă deținut la momentul săvârșirii vreunei infracțiuni sau dobândit după săvârșirea vreunei infracțiuni. De aceea, consideră că este vorba despre o vădită discriminare instituțională, care încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi, dar și art. 1 și 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 8.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 65 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, care, la data ridicării excepției, aveau următorul conținut: „(1) Judecătorii și procurorii sunt eliberați din funcție în următoarele cazuri: (…) f) condamnarea, amânarea aplicării pedepsei și renunțarea la aplicarea pedepsei, dispuse printr-o hotărâre definitivă, precum și renunțarea la urmărirea penală, confirmată de judecătorul de cameră preliminară, pentru o infracțiune prin care se aduce atingere prestigiului profesiei“. … 12.Ulterior sesizării Curții Constituționale, Legea nr. 303/2004 a fost abrogată în integralitatea sa, fiind înlocuită prin Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 16 noiembrie 2022, care a intrat în vigoare la 16 decembrie 2022. … 13.Având însă în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care Curtea a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, instanța de contencios constituțional se va pronunța asupra dispozițiilor de lege indicate de autoarea excepției, care sunt aplicabile în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate. De altfel, textul de lege criticat se regăsește, în prezent, cu un conținut normativ similar, în art. 201 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 303/2022. … 14.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, art. 11 alin. (1) și (2) privind îndeplinirea de către statul român a obligațiilor ce îi revin din tratatele la care este parte, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil. Sunt invocate, de asemenea, și prevederile art. 1 – Obligația de a respecta drepturile omului și ale art. 6 – Dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că se critică, în esență, diferența de regim juridic aplicabil judecătorilor și procurorilor prin comparație cu celelalte categorii profesionale, în ceea ce privește consecințele amânării aplicării pedepsei.  … 16.Sub acest aspect, Curtea constată însă că nu sunt nesocotite prevederile art. 16 din Constituție, care consacră principiul egalității în drepturi. Potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). De asemenea, situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esență pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 207 din 31 martie 2003, Decizia nr. 476 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 599 din 11 iulie 2006, Decizia nr. 573 din 3 mai 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 363 din 25 mai 2011, și Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014). … 17.Or, în cauza de față, autoarea excepției invocă o diferență de tratament între judecătorii și procurorii care sunt excluși din magistratură ca urmare a săvârșirii unei fapte penale pentru care sunt condamnați definitiv la o pedeapsă a cărei aplicare este amânată, pe de o parte, și, pe de altă parte, celelalte persoane aflate în aceeași situație din perspectiva dreptului execuțional penal, dar pentru care legea nu produce consecințe în ceea ce privește situația profesională.  … 18.Curtea apreciază că eliberarea din funcție a judecătorilor și procurorilor în ipoteza în discuție este, însă, pe deplin justificată ca urmare a statutului special al acestora, în care onoarea și probitatea profesională și morală sunt caracteristici definitorii ale acestor funcții, orice incident care ar aduce atingere acestor valori având drept consecință lezarea prestigiului justiției și, implicit, destabilizarea ideii de stat de drept. Legiuitorul a considerat oportun să sancționeze cu eliberarea din funcție a judecătorilor și procurorilor care au fost condamnați pentru săvârșirea unei infracțiuni, indiferent dacă aplicarea pedepsei cuvenite pentru aceasta a fost amânată. Rațiunea unei astfel de soluții legislative rezidă în necesitatea ca sistemul judiciar să întrunească integral exigențele de integritate, corectitudine, onestitate ce stau la baza unui sistem judiciar independent și imparțial. Așadar, măsura are ca scop protejarea prestigiului profesiei și a funcției exercitate și menținerea încrederii cetățenilor în actul jurisdicțional, îndepărtarea magistratului din exercițiul funcției sale justificându-se pe considerentul păstrării imaginii sistemului judiciar, în ansamblul său, eliminându-se orice fel de suspiciuni care ar putea să umbrească ideea de verticalitate morală pe care magistrații trebuie să o demonstreze în întreaga lor activitate. … 19.În acest context, Curtea reține că măsura amânării aplicării pedepsei este o modalitate de individualizare a pedepsei care poate fi aplicată de instanța de judecată dacă sunt întrunite condițiile legale, atunci când scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia, instanța stabilind un termen de supraveghere a conduitei condamnatului (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 721 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 20 ianuarie 2017, paragraful 21). Așadar, este eronată afirmația autoarei excepției în sensul că aceasta ar echivala cu o achitare. Dimpotrivă, în primul caz, instanța va pronunța o soluție de condamnare a inculpatului, constatând identitatea dintre acesta și autorul faptei penale, gradul de vinovăție cu care aceasta a fost săvârșită, precum și inexistența unei cauze de exonerare de răspundere penală. În schimb, achitarea presupune o situație cu totul deosebită, în care instanța constată nevinovăția inculpatului, printr-o hotărâre definitivă. … 20.Prin urmare, nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, având în vedere că tratamentul diferențiat al persoanelor are o justificare obiectivă și rezonabilă și urmărește un obiectiv legitim, necesar într-o societate democratică. … 21.În ceea ce privește critica prin raportare la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituție și la cele ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ambele referitoare la dreptul la un proces echitabil, Curtea observă că autoarea excepției nu a formulat argumente care să susțină critica de neconstituționalitate prin raportare la prevederile constituționale și convenționale menționate. … 22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Carmen Sîrboiu în Dosarul nr. 2.889/1/2018/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 65 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 noiembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește