DECIZIA nr. 644 din 16 octombrie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 10/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 211 din 18 martie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ActulREFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 4REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 4REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 5REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 51 07/06/1995
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 51 07/06/1995 ART. 2
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 51 07/06/1995
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 10REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 12REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 5
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 51 07/06/1995 ART. 2
ART. 13REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016
ART. 13REFERIRE LALEGE 77 28/04/2016 ART. 4
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 51 07/06/1995 ART. 2
ART. 15REFERIRE LACOD CIVIL 17/07/2009
ART. 15REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 51 07/06/1995 ART. 3
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 26 18/01/2012
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 903 06/07/2010
ART. 16REFERIRE LAHOTARARE 25/01/2007
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 189 02/03/2006
ART. 16REFERIRE LAHOTARARE 04/05/2000
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 743 02/06/2011
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 903 06/07/2010
ART. 18REFERIRE LAHOTARARE 04/05/2000
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 8
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 36
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 51 07/06/1995
ART. 21REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Ionița Cochințu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Paul Alexandru Dugneanu în Dosarul nr. 30.101/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.568D/2017.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Arată că autorul acesteia critică modalitatea de notificare a creditorului de către debitor cu privire la darea în plată a imobilului, aspecte ce au fost supuse controlului de constituționalitate, sens în care menționează jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 26 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 30.101/301/2016, Judecătoria Sectorului 3 București – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, excepție ridicată de Paul Alexandru Dugneanu într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 77/2016.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, în ceea ce privește sintagma „prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public“, sunt constituționale în măsura în care obligația notificării privind darea în plată nu se întinde și asupra actului fizic al depunerii înscrisului la sediul creditorului, respectiv să nu se considere o modificare implicită a prevederilor art. 2 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Astfel, prevederile criticate sunt contrare art. 1 alin. (3) și alin. (5) din Constituție, deoarece încalcă principiul securității juridice, accesibilității și previzibilității legii, întrucât intermedierea nu se regăsește printre modalitățile de exercitare a profesiei de avocat, astfel că utilizarea unei sintagme de tipul „prin intermediul“ poate sugera că regimul juridic aplicat ar fi unul diferit de cel configurat de prevederile Legii nr. 51/1995, creându-se un paralelism legislativ, contrar Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.6.Judecătoria Sectorului 3 București – Secția civilă opinează în sensul caracterului neîntemeiat al excepției de neconstituționalitate, prin raportare la textele constituționale invocate în susținerea acesteia. Arată că textul criticat nu are nevoie de lămuriri, întrucât sintagma „prin intermediul“ nu poate conduce la ideea vreunei activități de intermediere, textul doar completându-se cu cel din Legea nr. 51/1995, neintrând în conflict cu acesta din urmă. De asemenea, menționează că autorul excepției nu face nicio precizare cu privire la celelalte profesii juridice prevăzute de textul criticat, profesii care, de asemenea, nu sunt afectate de prevederile Legii nr. 77/2016.7.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 330 din 28 aprilie 2016, care au următorul cuprins: „(1) În vederea aplicării prezentei legi, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind și condițiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4.“11.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept și alin. (5) în componenta sa privind calitatea legii. De asemenea, este invocată Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010.12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că aceasta a fost formulată în contextul în care, prin contestația formulată în temeiul Legii nr. 77/2016, contestatoarea a criticat lipsa împuternicirii avocațiale sau a calității de reprezentant în privința notificării formulate de părți, susținându-se că aceasta încalcă condițiile de formă prevăzute de lege, respectiv art. 5 alin. (1) din Legea nr. 77/2016. În aceste condiții, autorul excepției de neconstituționalitate consideră că prevederile criticate sunt neconstituționale dacă se interpretează în sensul că intermedierea în ceea ce privește obligația notificării privind darea în plată se întinde și asupra actului fizic al depunerii înscrisului la sediul creditorului, sens în care ar fi o modificare implicită a prevederilor art. 2 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 mai 2018.13.Examinând cadrul normativ în materie, Curtea constată că legiuitorul a prevăzut că, în vederea aplicării Legii nr. 77/2016, consumatorul transmite creditorului, prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public, o notificare prin care îl informează că a decis să îi transmită dreptul de proprietate asupra imobilului în vederea stingerii datoriei izvorând din contractul de credit ipotecar, detaliind și condițiile de admisibilitate a cererii, astfel cum sunt reglementate la art. 4. Această notificare trebuie să cuprindă și stabilirea unui interval orar, în două zile diferite, în care reprezentantul legal sau convențional al instituției de credit să se prezinte la un notar public propus de debitor în vederea încheierii actului translativ de proprietate, prin care se stinge orice datorie a debitorului, principal, dobânzi, penalități, izvorând din contractul de credit ipotecar, în conformitate cu dispozițiile prezentei legi. Prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum și orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia, îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia. Cu cel puțin 3 zile libere înainte de prima zi de convocare la notarul public, părțile transmit acestuia informațiile și înscrisurile necesare încheierii actului de dare în plată. Toate costurile notariale și, după caz, ale executorului judecătoresc sau ale avocatului se suportă de către debitor.14.În virtutea art. 2 alin. (1) și (3) din Legea nr. 51/1995, în exercitarea profesiei avocatul este independent și se supune numai legii, statutului profesiei și codului deontologic. Avocatul promovează și apără drepturile, libertățile și interesele legitime ale omului. Avocatul are dreptul să asiste și să reprezinte persoanele fizice și juridice în fața instanțelor autorității judecătorești și a altor organe de jurisdicție, a organelor de urmărire penală, a autorităților și instituțiilor publice, precum și în fața altor persoane fizice sau juridice, care au obligația să permită și să asigure avocatului desfășurarea nestingherită a activității sale, în condițiile legii.15.Totodată, potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 51/1995, activitatea avocatului se realizează prin: a) consultații și cereri cu caracter juridic; b) asistență și reprezentare juridică în fața instanțelor judecătorești, a organelor de urmărire penală, a autorităților cu atribuții jurisdicționale, a notarilor publici și a executorilor judecătorești, a organelor administrației publice și a instituțiilor, precum și a altor persoane juridice, în condițiile legii; c) redactarea de acte juridice, atestarea identității părților, a conținutului și a datei actelor prezentate spre autentificare; d) asistarea și reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în fața altor autorități publice cu posibilitatea atestării identității părților, a conținutului și a datei actelor încheiate; e) apărarea și reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice în raporturile acestora cu autoritățile publice, cu instituțiile și cu orice persoană română sau străină; f) activități de mediere; g) activități fiduciare desfășurate în condițiile Codului civil; h) stabilirea temporară a sediului pentru societăți la sediul profesional al avocatului și înregistrarea acestora, în numele și pe seama clientului, a părților de interes, a părților sociale sau a acțiunilor societăților astfel înregistrate; i) activitățile prevăzute la lit. g) și h) se pot desfășura în temeiul unui nou contract de asistență juridică; j) activități de curatelă specială potrivit legii și Statutului profesiei de avocat; k) orice mijloace și căi proprii exercitării dreptului de apărare, în condițiile legii.16.Cu privire la calitatea legii, Curtea reține că orice act normativ trebuie să îndeplinească anumite condiții calitative, printre acestea numărându-se previzibilitatea, ceea ce presupune că acesta trebuie să fie suficient de precis și clar pentru a putea fi aplicat (a se vedea în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 189 din 2 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2006, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, sau Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012). În același sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că legea trebuie, într-adevăr, să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în ceea ce privește efectele sale. Pentru ca legea să satisfacă cerința de previzibilitate, ea trebuie să precizeze cu suficientă claritate întinderea și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților în domeniul respectiv, ținând cont de scopul legitim urmărit, pentru a oferi persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrarului (a se vedea Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 52, și Hotărârea din 25 ianuarie 2007, pronunțată în Cauza Sissanis împotriva României, paragraful 66).17.O lege îndeplinește condițiile calitative impuse atât de Constituție, cât și de convenție numai dacă norma este enunțată cu suficientă precizie pentru a permite cetățeanului să își adapteze conduita în funcție de aceasta, astfel încât, apelând la nevoie la consiliere de specialitate în materie, el să fie capabil să prevadă, într-o măsură rezonabilă, față de circumstanțele speței, consecințele care ar putea rezulta dintr-o anumită faptă și să își corecteze conduita.18.Având în vedere principiul generalității legilor, Curtea a reținut că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea în acest sens Decizia Curții Constituționale nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, și Decizia Curții Constituționale nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011, precum și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la care se rețin, spre exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 25 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Wingrove împotriva Regatului Unit, paragraful 40, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, paragraful 55, Hotărârea din 9 noiembrie 2006, pronunțată în Cauza Leempoel S.A. ED. Cine Revue împotriva Belgiei, paragraful 59).19.Potrivit art. 8 alin. (4) teza întâi din Legea nr. 24/2000, „textul legislativ trebuie să fie formulat clar, fluent și inteligibil, fără dificultăți sintactice și pasaje obscure sau echivoce“, iar potrivit art. 36 alin. (1) din aceeași lege, „actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie“. Cu privire la evitarea paralelismelor, potrivit art. 16 din Legea nr. 24/2000, în procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere.20.Or, aplicând considerentele de principiu la prevederile criticate, Curtea constată că acestea se circumscriu prevederilor legale în materia activităților prevăzute de Legea nr. 51/1995, respectiv prevăd notificarea „prin intermediul unui executor judecătoresc, al unui avocat sau al unui notar public“, fără ca din acestea să decurgă înțelesul expus de autorul prezentei excepții de neconstituționalitate, respectiv faptul că sintagma „prin intermediul“ ar conduce la concluzia că actul trebuie depus fizic de către avocat la sediul creditorului (sau de către executorul judecătoresc, respectiv notarul public).21.Ca atare, față de cele prezentate, Curtea nu poate reține pretinsa încălcare a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție în componenta privind calitatea legii coroborată cu Legea nr. 24/2000 și, implicit, nici a prevederilor art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, astfel că excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.22.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Paul Alexandru Dugneanu în Dosarul nr. 30.101/301/2016 al Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția civilă și constată că dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 3 București – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 octombrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x