DECIZIA nr. 642 din 16 octombrie 2018

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 09/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 70 din 29 ianuarie 2019
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 922
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 922
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 921
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 918
ActulREFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 921
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 920
ART. 1REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 921
ART. 3REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 921
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 26
ART. 4REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 5REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 921
ART. 5REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 917
ART. 6REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 918
ART. 7REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 918
ART. 7REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 921
ART. 9REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 922
ART. 11REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 921
ART. 11REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 922
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 922
ART. 13REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 921
ART. 14REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 918
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 922
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 918
ART. 17REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 921
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 49
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 28
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 26
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 48
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 18 27/09/1990
ART. 18REFERIRE LALEGE 18 27/09/1990
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE (R) 20/11/1989 ART. 2
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE (R) 20/11/1989 ART. 9
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE (R) 20/11/1989 ART. 12
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE (R) 20/11/1989 ART. 18
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE (R) 20/11/1989 ART. 8
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 20/11/1989 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE (R) 20/11/1989 ART. 3
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE (R) 20/11/1989 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 20/11/1989 ART. 18
ART. 18REFERIRE LAPROTOCOL 7 22/11/1984 ART. 5
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 8
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 19REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 918
ART. 19REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 922
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 276 10/05/2016
ART. 22REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Simina Popescu-Marin – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Sorin-Ioan-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 917 alin. (1),art. 920 alin. (1) și art. 921 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Simona Corneluța Mosoia în Dosarul nr. 1.888/109/2016 al Tribunalului Argeș – Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 857D/2017.2.La apelul nominal răspunde personal autoarea excepției Simona Corneluța Mosoia, asistată de avocat Artin Sarchizian, din cadrul Baroului București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește partea Gabriel Mosoia. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului autoarei excepției, care solicită admiterea criticilor de neconstituționalitate. Susține că prevederile art. 917 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale deoarece permit interpretarea potrivit căreia o acțiune de divorț poate fi redactată și, respectiv, semnată de reprezentantul convențional al unuia dintre soți. Invocă aspecte din jurisprudența Curții Constituționale prin care s-a statuat că acțiunea de divorț are un caracter strict personal, în întregul său, și nu doar cu privire la anumite elemente ale acesteia, și consideră că substituirea juridică nu e posibilă în cadrul unei acțiuni de divorț, având în vedere că aspectele ce țin de viața privată, intimă a persoanei și a cuplului sunt strict personale și nu pot fi divulgate unui terț. Susține, de asemenea, că prevederile legale criticate sunt neconstituționale deoarece nu prevăd expres că desfacerea căsătoriei prin divorț poate fi cerută numai de soți „personal“. Totodată, susține că dispozițiile art. 921 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale în măsura în care permit reprezentarea unuia dintre soți, în cadrul procesului de divorț în fața instanțelor de fond, în lipsa prevederii unor garanții exprese că acesta se află într-o situație excepțională, ce îl împiedică a fi prezent personal. Sintagma „își are reședința în străinătate“, din cuprinsul art. 921 alin. (1) din Codul de procedură civilă, este neclară, deoarece nu lămurește dacă este vorba despre o reședință legal stabilită sau o simplă „prezență a soțului“ într-un alt stat. Or, păstrarea echilibrului – condiție impusă de art. 53 din Constituție – dintre dreptul soțului de a fi reprezentant și dreptul celuilalt soț la confidențialitatea și prezervarea datelor vieții sale intime se poate realiza numai prin reglementarea unui cadru normativ apt să permită reprezentarea numai în acele cazuri absolut excepționale ce împiedică prezența soțului. Depune note scrise.4.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, sens în care precizează că procedura divorțului are caracter special, iar desfacerea căsătoriei prin divorț implică, prin natura sa, dezvăluirea unor aspecte ale vieții private, fără a avea însă semnificația încălcării art. 26 din Constituție.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:5.Prin Încheierea din 26 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.888/109/2016, Tribunalul Argeș – Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor „art. 917 alin. (1),art. 920 alin. (1) și art. 921 alin. (1) din Codul de procedură civilă“. Excepția a fost ridicată de Simona Corneluța Mosoia cu prilejul soluționării cererii de revizuire împotriva unei decizii civile pronunțate într-o cauză având ca obiect „divorț cu copii“.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autoarea acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale deoarece permit ca, în procesul de divorț, mandatarul soțului reclamant să formuleze acțiunea de divorț și alte acte procedurale. Astfel, prevederile art. 918 alin. (1) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora desfacerea căsătoriei prin divorț poate fi cerută numai de soți, sunt neconstituționale, întrucât au permis instanței interpretarea normei prin analogie cu dispozițiile art. 83,85 și art. 151 din Codul de procedură civilă, încălcând principiul ocrotirii căsătoriei și al vieții private, intime și de familie, al demnității și sensibilității soților și copiilor lor, anulând caracterul strict personal al unei astfel de acțiuni. Pentru a fi înlăturată interpretarea normei speciale prin analogie cu dreptul comun și pentru ca norma să ocrotească efectiv valori sociale deosebit de importante, art. 918 alin. (1) din Codul de procedură civilă ar fi trebuit să prevadă că: „Desfacerea căsătoriei prin divorț poate fi cerută numai de soți, în mod direct, personal și nemijlocit.“ Prevederile art. 918 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale în măsura în care au permis instanței să decidă că nu există niciun articol de lege prin care, în procesul de divorț, legiuitorul să interzică ingerințele terților în viața intimă, privată și de familie. Legiuitorul trebuie să asigure prezervarea familiei și protejarea drepturilor fundamentale ale mamei cu un copil minor și să interzică mandatarilor, terți față de raportul de căsătorie, să dispună de documentele cu caracter personal ale familiei, de scrisorile de familie.7.Prevederile art. 921 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale în măsura în care au permis instanței să decidă că norma criticată reglementează atât reprezentarea în promovarea cererii de divorț/apel, cât și reprezentarea în instanță, stabilind că norma acoperă atât etapa promovării cererii, cât și etapa dezbaterilor, astfel încât dispozițiile art. 918 din Codul de procedură civilă nu mai prezintă relevanță, devenind lipsite de conținut.8.S-a mai arătat că norma legală criticată este neconstituțională în măsura în care a permis instanței să anuleze caracterul strict personal al unei cereri de divorț și să decidă că cererea de divorț/apel poate fi promovată și de procuror, pentru soțul care execută o pedeapsă privativă de libertate, de curator, pentru soțul dispărut sau împiedicat de o boală gravă, și de mandatar (avocat sau neavocat), pentru soțul care locuiește „fără rost“ în străinătate.9.Dispozițiile art. 922 din Codul de procedură civilă sunt neconstituționale deoarece sunt neclare, ilogice si inutile. Normele criticate sunt neconstituționale în măsura în care instanța de fond și instanța de apel au soluționat dosarul având ca obiect „divorț cu copii“ fără ca reclamantul apelant, aflat în străinătate, să semneze personal vreun act de procedură din dosar și fără să se prezinte la ședințele de judecată, astfel încât aspecte ce țin de viața intimă, privată și de familie a autoarei excepției au fost dezbătute și susținute în totalitate de mandatare, în diferite faze ale procesului.10.Autoarea consideră că se încalcă principiul egalității în drepturi, deoarece normele legale criticate instituie un tratament preferențial în favoarea soțului care locuiește „ilegal“ în străinătate. De asemenea, prin dispozițiile legale criticate, legiuitorul a legitimat, în mod ilegal și profund inechitabil, o gravă imixtiune a mandatarilor în relația dintre doi soți, dintre părinte și copil, a legitimat violarea corespondenței dintre membrii unei familii de către mandatari și încălcarea dreptului la nume și identitate socială a membrilor familiei. Susține că normele juridice criticate încalcă principiul constituțional al proporționalității și arată că acestea favorizează divorțul, în dauna căsătoriei, apărând interesul unui soț aflat în străinătate, anulând drepturile soțului pârât și neglijând interesul superior al minorului.11.Tribunalul Argeș – Secția civilă opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată și că dispozițiile legale criticate reprezintă norme de procedură ce nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Astfel, noțiunea de „soți“ face referire atât la soție, cât și la soț, adică la femeia și bărbatul uniți prin căsătorie, drept conferit de Codul de procedură civilă, fără privilegii sau discriminări. Prevederile art. 921 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu constituie o normă discriminatorie și nu contravin principiului egalității cetățenilor în fața legii, întrucât instituie aceleași obligații pentru părțile unui proces de divorț, conferindu-le aceleași drepturi. În fine, art. 922 din Codul de procedură civilă nu contravine Legii fundamentale și nu este discriminatoriu, chiar dacă se referă doar la reclamant, legiuitorul având în vedere ipoteza în care pârâtul nu dorește divorțul, astfel că lipsa reclamantului echivalează cu nesusținerea cererii.12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.13.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că alin. (1) al art. 918 din Codul de procedură civilă este tocmai expresia caracterului strict personal al acțiunii în desfacerea căsătoriei, în considerarea respectării dreptului soților la viață privată și al determinării personale a acestora în ceea ce privește continuarea sau încetarea căsătoriei. Dispoziția explicită a alin. (1) al art. 918 din Codul de procedură civilă nu poate primi o interpretare – ca aceea dezvoltată de autoarea excepției – care să răstoarne sensul acesteia și să fie utilizată pentru deturnarea normei de la scopul său. Pe de altă parte, art. 921 alin. (1) din Codul de procedură civilă instituie unele excepții de la regula prezenței personale a soților la instanța de fond, excepții care sunt de strictă interpretare și care permit instanței să soluționeze cererea de divorț în unele situații precis determinate în care prezența personală a unuia dintre soți nu este posibilă. Aceasta este tot o aplicare a dreptului recunoscut oricăruia dintre soți de a obține încetarea căsătoriei, fără ca anumite împrejurări obiective să constituie o piedică a acestui demers, dar și o expresie a liberului acces la justiție, care trebuie să permită oricăruia dintre soți, indiferent de calitatea procesuală în procesul de divorț, săși exercite drepturile procesuale, prin formularea apărărilor, susținerea cererii, fără ca imposibilitatea prezentării să constituie o piedică absolută în obținerea desfacerii căsătoriei. Nici dispoziția art. 922 din Codul de procedură civilă nu încalcă, în opinia Guvernului, vreun principiu constituțional, dispoziția referitoare la respingerea cererii ca nesusținută, în cazul lipsei nejustificate a reclamantului, reprezentând o prezumție a lipsei de interes în susținerea cererii și o aplicare a principiului disponibilității părților.14.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 918 alin. (1),art. 921 alin. (1) și art. 922 alin. (1) din Codul de procedură civilă sunt constituționale. Textele de lege nu aduc atingere principiului egalității cetățenilor în fața legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Părțile unui proces de divorț se află într-o situație juridică diferită de a părților în procese cu alte obiecte, determinată de caracterul strict personal al divorțului. Procesul de divorț în întregul său, și nu doar acțiunea prin care aceste aspecte sunt deduse judecății, are caracter strict personal, ceea ce a impus adoptarea unei proceduri speciale, derogatorii de la normele dreptului comun. Mai mult, obligativitatea prezenței personale a părților în fața instanței de fond sau prin avocat, mandatar sau, după caz, prin tutore ori curator, în cazurile expres prevăzute de lege, nu face decât să dea expresie acestei particularități esențiale a domeniului supus incidenței sale, respectiv procesul de divorț. De asemenea, precizează că prevederile art. 918 alin. (1),art. 921 alin. (1) și art. 922 alin. (1) din Codul de procedură civilă reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, conform art. 126 alin. (2) din Constituție.15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile avocatului părții prezente, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este reținut în dispozitivul actului de sesizare, îl constituie prevederile „art. 917 alin. (1),art. 920 alin. (1) și art. 921 alin. (1)“ din Codul de procedură civilă. Din analiza motivării excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că, în realitate, criticile de neconstituționalitate vizează prevederile art. 918 alin. (1),art. 921 alin. (1) și art. 922 din Codul de procedură civilă, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, și, în consecință, reține ca obiect al excepției aceste prevederi legale, care au următorul cuprins:– Art. 918 alin. (1): „Desfacerea căsătoriei prin divorț poate fi cerută numai de soți.“;– Art. 921 alin. (1): „În fața instanțelor de fond, părțile se vor înfățișa în persoană, afară numai dacă unul dintre soți execută o pedeapsă privativă de libertate, este împiedicat de o boală gravă, este pus sub interdicție judecătorească, are reședința în străinătate sau se află într-o altă asemenea situație, care îl împiedică să se prezinte personal; în astfel de cazuri, cel în cauză se va putea înfățișa prin avocat, mandatar sau, după caz, prin tutore ori curator.“;– Art. 922: „Dacă la termenul de judecată, în primă instanță, reclamantul lipsește nejustificat și se înfățișează numai pârâtul, cererea va fi respinsă ca nesusținută“. 18.În opinia autoarei excepției, prevederile legale supuse controlului de constituționalitate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în: art. 1 alin. (3) privind trăsăturile statului român, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 26 privind viața intimă, familială și privată, art. 28 privind secretul corespondenței, art. 48 privind familia, art. 49 privind protecția copiilor și a tinerilor, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 privind înfăptuirea justiției. De asemenea, sunt invocate dispoziții din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv: art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 8 privind dreptul la respectarea vieții private și de familie, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, art. 14 privind interzicerea discriminării, art. 17 privind interzicerea abuzului de drept și art. 18 privind limitarea folosirilor restrângerilor drepturilor, precum și art. 5 din Protocolul nr. 7 la convenție, privind egalitatea soților. Totodată, sunt invocate și prevederile art. 2,3,8,9,12,16 și art. 18 din Convenția cu privire la drepturile copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 și ratificată de România prin Legea nr. 18/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001.19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că motivele invocate de autoarea excepției relevă nemulțumirea sa față de interpretarea și aplicarea de către instanța de judecată a prevederilor legale care instituie unele reguli procedurale privind divorțul, ceea ce ar genera o încălcare a principiului ocrotirii căsătoriei, a dreptului la viață intimă, familială și privată, anihilând caracterul strict personal al unei astfel de acțiuni și creând, totodată, o situație discriminatorie între soții justițiabili. Curtea reține că aceste critici vizează, în realitate, aspecte referitoare la interpretarea și aplicarea prevederilor art. 918 alin. (1),art. 921 alin. (1) și art. 922 din Codul de procedură civilă de către instanțele judecătorești învestite cu judecarea cauzei având ca obiect divorțul.20.În jurisprudența sa, Curtea a reținut că nu are competența de a elimina, pe calea controlului de constituționalitate, din conținutul normativ al textului legal o anumită interpretare izolată, legislația în vigoare oferind alte remedii procesuale, ce au ca scop interpretarea unitară a normelor juridice. A accepta un punct de vedere contrar ar echivala cu încălcarea competenței instanțelor judecătorești, iar Curtea și-ar aroga competențe specifice acestora, transformându-se din instanță de control al constituționalității în una de control judiciar (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016).21.În atare situație, Curtea nu poate cenzura astfel de critici, întrucât, dacă ar proceda ca atare, ar săvârși o imixtiune în atribuțiile autorității judecătorești.22.Din această perspectivă, având în vedere dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 47/1992 și art. 126 alin. (1) din Constituție, excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, soluționarea sa excedând competenței Curții Constituționale.23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 918 alin. (1), art. 921 alin. (1) și art. 922 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Simona Corneluța Mosoia în Dosarul nr. 1.888/109/2016 al Tribunalului Argeș – Secția civilă.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Argeș – Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 octombrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Simina Popescu-Marin

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x