DECIZIA nr. 641 din 19 octombrie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală raportat la art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, excepție ridicată de Mihai Bogdan Pop în Dosarul nr. 5.702/117/2016/a1.5 al Tribunalului Cluj – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.146D/2018. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, considerând, în esență, că un act de procedură efectuat în cauza penală nu implică subiectivitatea procurorului care l-a întocmit. Reține că rechizitoriul este un act de sesizare a instanței, un act de trimitere în judecată, un act procesual complex, ce are în vedere aspecte referitoare la persoana trimisă în judecată și la faptele comise de aceasta. Apreciază însă că textul criticat prezintă suficiente garanții de imparțialitate care să asigure dreptul la un proces echitabil al părților din procesul penal. Reține, totodată, că soluția legislativă criticată constituie opțiunea legiuitorului, conform politicii sale penale, care este exercitată în marja de apreciere prevăzută de Legea fundamentală. Invocă, de asemenea, Decizia Curții Constituționale nr. 521 din 24 septembrie 2019. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 5 aprilie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 5.702/117/2016/a1.5, Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori, soluționând apelul declarat împotriva Încheierii penale nr. 78 din 13 februarie 2017, pronunțată de Tribunalul Cluj – Secția penală în Dosarul nr. 5.702/117/2016/a1.5, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, solicitarea de sesizare a instanței de control constituțional, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală raportat la art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Excepția a fost ridicată de Mihai Bogdan Pop în procedura camerei preliminare. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată că, în speță, rechizitoriul a fost emis în data de 29 noiembrie 2016 și a fost verificat de către procurorul-șef de serviciu sub aspectul legalității și temeiniciei și înregistrat la instanță la aceeași dată, deși acesta avea un număr semnificativ de file, la care se adăuga și probatoriul constituit în câteva volume. În aceste condiții, susține că prevederile art. 328 alin. (1) din Codul de procedură penală au fost respectate doar formal, fără a se garanta faptul că s-a efectuat o analiză în condițiile prevăzute de legea procesual penală și de Convenția europeană a drepturilor omului. Susține că efectivitatea controlului menționat este cu atât mai discutabilă cu cât procurorul de caz solicită trimiterea în judecată în numele Ministerului Public, iar procurorul ierarhic superior este și el membru al aceluiași minister. … 6.Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori apreciază că „o soluție legislativă completatoare a dispozițiilor art. 328 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală ar fi oportună, în sensul să prevadă și actul (o ordonanță) prin care se verifică rechizitoriul sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior; când a fost întocmit de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție verificarea se face de procurorul-șef secție, iar când a fost întocmit de acesta verificarea se face de procurorul general al acestui parchet, în prezent constituind doar o formalitate, pentru că nu se explică motivat elementele care să permită identificarea legalității și temeiniciei rechizitoriului“. De asemenea, consideră că ar trebui reglementat și un termen scurt, de recomandare, în condițiile în care doar în cauzele cu arestați legiuitorul specifică faptul că verificarea se face de urgență și înaintea expirării duratei arestării preventive, iar această ordonanță ar trebui să fie supusă verificării judecătorului de cameră preliminară în concordanță cu dispozițiile art. 342 din Codul de procedură penală, ulterior trimiterii în judecată. În concluzie, apreciază că art. 328 alin. (1) teza a doua raportat la art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016 este neconstituțional în raport cu prevederile art. 20 și art. 21 alin. (3) din Constituție, cu incidența aplicabilității art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 328 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură penală raportat la art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Autorul excepției a invocat, prin notele scrise, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 328 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 508/2004 privind înființarea, organizarea și funcționarea în cadrul Ministerului Public a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1089 din 23 noiembrie 2004. Legea nr. 508/2004 a fost abrogată prin art. 27 din capitolul V al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 78/2016, soluția legislativă cuprinsă în art. 20 alin. (1) din Legea nr. 508/2004 fiind preluată în art. 16 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016. Totodată, Curtea reține că, potrivit notelor autorului, rechizitoriul emis de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Cluj a fost verificat de către procurorul-șef de serviciu la data de 29 noiembrie 2016. În aceste condiții, având în vedere atât motivele de neconstituționalitate formulate de autor, cât și data verificării rechizitoriului emis în cauza penală în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, din perspectiva normei aplicabile în cauză, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 328 alin. (1) tezele a doua și a treia din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Textele de lege criticate au următorul conținut:– Art. 328 alin. (1) tezele a doua și a treia din Codul de procedură penală: „[…] Rechizitoriul este verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior. Când a fost întocmit de un procuror de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, rechizitoriul este verificat de procurorul-șef de secție, iar când a fost întocmit de acesta, verificarea se face de către procurorul general al acestui parchet. […]“; … – Art. 16 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016: „(1) Rechizitoriile întocmite de procurorii din cadrul serviciilor și birourilor teritoriale ale Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism sunt verificate de procurorii-șefi ai acestor servicii ori birouri.“ …  … 11.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că prevederile criticate sunt contrare atât dispozițiilor constituționale ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 21 alin. (3) privind dreptul părților la un proces echitabil, cât și dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 328 alin. (1) tezele a doua și a treia din Codul de procedură penală au în vedere ipoteza verificării rechizitoriului, sub aspectul legalității și temeiniciei, conform principiului controlului ierarhic, prevăzut la art. 132 din Constituție, de către prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmit de acesta, de către procurorul ierarhic superior (teza a doua) ori de către procurorul-șef de secție sau de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, când rechizitoriul a fost întocmit de un procuror de la acest parchet (teza a treia). … 13.Totodată, Curtea reține că rechizitoriul reprezintă actul de sesizare a instanței penale și, totodată, de trimitere în judecată, care cuprinde numeroase aspecte, respectiv cele prevăzute la art. 328 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală: fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală, mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2) din Codul de procedură penală, datele privitoare la fapta reținută în sarcina inculpatului și încadrarea juridică a acesteia, probele și mijloacele de probă, cheltuielile judiciare, mențiunile prevăzute la art. 330 și 331 din Codul de procedură penală, dispoziția de trimitere în judecată, precum și alte mențiuni necesare pentru soluționarea cauzei. Mențiunile prevăzute la art. 286 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt următoarele: denumirea parchetului și data emiterii; numele, prenumele și calitatea celui care o întocmește; fapta care face obiectul urmăririi penale, încadrarea juridică a acesteia și, după caz, datele privitoare la persoana suspectului sau inculpatului; obiectul actului sau măsurii procesuale ori, după caz, tipul soluției, precum și motivele de fapt și de drept ale acestora; atunci când este cazul, mențiunea căii de atac disponibile, cu arătarea termenului în care aceasta poate fi exercitată; date referitoare la măsurile asigurătorii, măsurile de siguranță cu caracter medical și măsurile preventive luate în cursul urmăririi; alte mențiuni prevăzute de lege; semnătura celui care a întocmit-o. La rândul lor, prevederile art. 330 și 331 din Codul de procedură penală fac trimitere la propunerea de luare, menținere, revocare sau înlocuire a unei măsuri preventive ori a unei măsuri asigurătorii și la luarea față de inculpat a unei măsuri de siguranță cu caracter medical. … 14.Prin urmare, Curtea reține că rechizitoriul este un act procesual complex, ce are în vedere aspecte referitoare la persoana trimisă în judecată și la faptele comise în cauza în care a fost întocmit. Multe dintre acestea sunt rezultatul efectuării a numeroase acte de procedură, care, în unele cazuri, pot fi realizate în perioade lungi de timp. Cu toate acestea, întocmirea unui act de procedură sau a unor acte de procedură în cauză nu implică, de plano, subiectivitatea procurorului care le-a întocmit ori a procurorului ierarhic superior care verifică rechizitoriul întocmit de procurorul de caz, astfel cum susține autorul, prin faptul că ambii sunt reprezentanți ai Ministerului Public și, implicit, ai acuzării. De altfel, legiuitorul a prevăzut, la art. 65 alin. (1) din Codul de procedură penală, prin trimitere la art. 64 alin. (1) lit. f) din același cod, că procurorul este incompatibil atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea sa este afectată. Această cauză de incompatibilitate a procurorului, formulată de o manieră foarte generală, constituie o garanție a imparțialității acestuia, de natură a fi aplicată în orice situație, diferită de cele reglementate la art. 64 alin. (1) lit. a)-d) din Codul de procedură penală, atunci când există suspiciuni că anumite aspecte concrete ale cauzei ar putea afecta imparțialitatea procurorului. Așa fiind, cauza de incompatibilitate prevăzută la art. 64 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură penală poate fi aplicabilă, în funcție de datele concrete ale cauzei, și în ipoteza invocată în susținerea excepției de neconstituționalitate. Această garanție asigură dreptul la un proces echitabil al părților procesului penal, astfel cum acesta este reglementat la art. 21 alin. (3) din Constituție și la art. 6 din Convenție, așa încât nu poate fi reținută încălcarea prin textele criticate a prevederilor constituționale și convenționale anterior menționate (în același sens este și Decizia nr. 521 din 24 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 5 februarie 2020). … 15.Totodată, față de critica autorului privind lipsa de efectivitate a verificării realizate de procurorul ierarhic superior cât privește rechizitoriul, Curtea reține că, potrivit art. 264 alin. 1 din Codul de procedură penală anterior, rechizitoriul constituia actul de sesizare a instanței de judecată. Anterior modificărilor aduse Codului de procedură penală din 1968 prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, rechizitoriul trebuia întocmit de procurorul care a supravegheat urmărirea penală și dispoziția sa de trimitere în judecată producea efecte juridice, ca regulă generală, fără ca actul său să mai fie supus avizării procurorului ierarhic superior. De la această regulă existau două excepții în care rechizitoriul era supus confirmării organului ierarhic superior. Astfel, dispozițiile art. 209 alin. 5 din Codul de procedură penală prevedeau că, atunci când urmărirea penală era efectuată, în mod obligatoriu, de procuror, rechizitoriul trebuia supus confirmării prim-procurorului parchetului, iar când urmărirea penală era realizată de acesta din urmă, atribuția confirmării revenea procurorului ierarhic superior. A doua situație era prevăzută în art. 264 alin. 2 din Codul de procedură penală. Potrivit acestui text de lege, când rechizitoriul era întocmit de procurorul de la parchetul ierarhic inferior celui corespunzător instanței competente să judece cauza în fond, acesta era supus confirmării procurorului de la parchetul corespunzător acestei instanțe. În ambele ipoteze, confirmarea rechizitoriului – act de sesizare a instanței – reprezenta o ratificare a acestuia, iar neconfirmarea lui în cazurile menționate atrăgea sancțiunea nulității absolute, dacă neregularitatea actului de sesizare nu putea fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen. Or, ca efect al modificărilor aduse prin actele normative menționate, dispozițiile art. 209 alin. 5 și ale art. 264 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968 au fost abrogate, astfel că singurele dispoziții care se refereau la emiterea rechizitoriului, ca act procedural de sesizare a instanței, au rămas cele ale art. 264 din Codul de procedură penală din 1968. … 16.Prin noile reglementări s-a eliminat confirmarea rechizitoriului de către procurorul-șef în cauzele în care urmărirea penală se efectua, în mod obligatoriu, de către procuror, apreciindu-se ca fiind o măsură de control și o ingerință din partea conducătorului parchetului, în condițiile în care nu are atribuții privind întocmirea actelor de urmărire penală, așa cum rezultă din expunerea de motive la Legea nr. 356/2006. Așa încât, în această materie, instituția confirmării a fost înlocuită cu instituția verificării, implicarea procurorului ierarhic superior fiind limitată la competența de a verifica rechizitoriul, sub aspectul legalității și temeiniciei, în conformitate cu prevederile alin. 3 al art. 264 din Codul de procedură penală din 1968. Activitatea de verificare se finaliza prin identificarea unor carențe de legalitate sau/și temeinicie ori, dimpotrivă, cu concluzia deplinei conformități a rechizitoriului cu cerințele de temeinicie/legalitate. Potrivit art. 264 alin. 4 din Codul de procedură penală din 1968, „dacă rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic superior care a efectuat verificarea îl înaintează instanței competente, împreună cu dosarul cauzei“. … 17.Curtea observă că lipsa reglementării exprese în legea procesuală anterioară cu privire la forma pe care trebuia să o îmbrace actul procesual al verificării legalității și temeiniciei rechizitoriului a fost motivul pentru care Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au pronunțat Decizia nr. 9 din 18 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 10 decembrie 2008, prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și sa decis că dispozițiile art. 264 alin. 3 din Codul de procedură penală din 1968 se interpretează în sensul că rechizitoriul trebuie să conțină mențiunea „verificat sub aspectul legalității și temeiniciei“. Lipsa acestei mențiuni atrage neregularitatea actului de sesizare, în condițiile art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968, în sensul că ea poate fi înlăturată, după caz, fie de îndată, fie prin acordarea unui termen în acest scop. … 18.În considerentele deciziei precitate, instanța supremă a reținut că nici dispozițiile procedurale anterioare nu prevedeau modalitatea în care trebuia consemnată în scris confirmarea rechizitoriului de către prim-procuror. Cu toate acestea, atestarea procedurii de confirmare se făcea prin mențiune expresă pe rechizitoriu, cu semnarea și parafarea de către primprocuror a rechizitoriului supus confirmării. Or, s-a reținut că „îndeplinirea procedurii de verificare prevăzute în art. 264 alin. 3 din Codul de procedură penală nu trebuie să fie echivocă și nici nu poate fi considerată că ar rezulta implicit din semnarea unei adrese de înaintare a dosarului, cât timp rechizitoriului îi lipsește mențiunea privind verificarea lui sub aspectul legalității și al temeiniciei. Adresa de înaintare semnată de prim-procuror constituie doar mijlocul de corespondență între autoritățile judiciare, sesizarea instanței neputând fi decât efectul rechizitoriului, care trebuie să cuprindă dispoziția de trimitere în judecată și mențiunea verificării acestuia sub aspectul legalității și temeiniciei de către prim-procurorul parchetului. Lipsa verificării legalității și temeiniciei rechizitoriului invalidează sesizarea instanței, aceasta fiind făcută cu încălcarea unor dispoziții legale esențiale“. … 19.Pe de altă parte, instanța supremă a observat că, potrivit art. 300 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968, „instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare“. Ca urmare, potrivit acestor din urmă prevederi, instanța, constatând neregularitatea actului de sesizare, sub aspectul lipsei mențiunii referitoare la verificarea rechizitoriului cu privire la legalitate și temeinicie, în condițiile art. 300 alin. 2 din Codul de procedură penală din 1968, trebuia să dispună înlăturarea neregularității, după caz, fie de îndată, fie prin acordarea unui termen. … 20.Curtea constată că, în prezent, în condițiile reglementării în legea procesual penală a unei noi faze procesuale – camera preliminară, având ca obiect verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală -, legiuitorul a asigurat garanțiile constituționale privind dreptul la un proces echitabil, invocate de autor, această procedură specială constituind un filtru anterior dispunerii începerii judecății, în acord cu dispozițiile constituționale invocate. În acest sens, Curtea reține că obiectivul camerei preliminare este de a stabili dacă urmărirea penală și rechizitoriul sunt apte să declanșeze faza de judecată ori trebuie refăcute, inclusiv sub aspectul verificării legalității și temeiniciei rechizitoriului de către procurorul ierarhic superior, iar, în ipoteza începerii judecății, de a stabili care sunt actele asupra cărora aceasta va purta și pe care părțile și ceilalți participanți își vor putea întemeia susținerile ori pe care trebuie să le combată. … 21.Astfel, potrivit art. 346 alin. (3) din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății, dacă a exclus toate probele administrate în cursul urmăririi penale și dacă procurorul solicită restituirea cauzei, în condițiile art. 345 alin. (3), ori nu răspunde în termenul prevăzut de aceleași dispoziții. Ipotezele anterior enumerate obligă procurorul la realizarea unor noi acte de urmărire penală, care să permită refacerea sau completarea rechizitoriului restituit, potrivit cerințelor judecătorului de cameră preliminară. Complinirea neregularităților astfel constatate va avea ca efect pronunțarea de către judecătorul de cameră preliminară a uneia dintre soluțiile prevăzute la art. 346 alin. (1), (2) sau (4) din Codul de procedură penală, soluții care prevăd începerea judecății. Așadar, având în vedere scopul camerei preliminare, acela de filtru de verificare, interpus între etapa urmăririi penale și cea a judecății, legiuitorul a prevăzut în privința judecătorului de cameră preliminară atribuții referitoare la îndeplinirea unor acte și luarea unor măsuri, ulterior finalizării urmăririi penale, care se concretizează în soluții de netrimitere în judecată, soluții care pot fi dispuse anterior judecății. … 22.De asemenea, Curtea reține că, potrivit art. 371 din Codul de procedură penală referitor la obiectul judecății, judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare a instanței. Așadar, pentru a se dispune începerea judecății, este necesar a se putea stabili cu claritate care sunt faptele cu care este sesizată instanța de judecată, respectiv care sunt persoanele acuzate de comiterea faptelor indicate și a căror judecare o solicită procurorul. De asemenea, tot în privința limitelor judecății, pornind de la limitele sesizării instanței, pentru a se putea dispune începerea judecății, trebuie respectate prevederile art. 328 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală, conform cărora rechizitoriul se limitează la fapta și persoana pentru care s-a efectuat urmărirea penală. Or, prin raportare la dispozițiile legale anterior invocate, prevederile art. 346 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală reglementează, în mod corespunzător, mijloacele procesuale de asigurare a limitelor actului de sesizare a instanței și a limitelor judecății. … 23.Curtea constată că rechizitoriul este reglementat la art. 327 lit. a) coroborat cu art. 329 din Codul de procedură penală, ca act de sesizare a instanței, astfel că natura acestuia trebuie analizată în corelație cu etapa procesuală a camerei preliminare, imediat următoare etapei urmăririi penale, în cadrul căreia acesta este supus controlului judecătorului de cameră preliminară. … 24.În fine, Curtea constată că soluția juridică criticată constituie opțiunea legiuitorului, conform politicii sale penale, opțiune exercitată conform dispozițiilor art. 61 alin. (1) din Constituție și în marja de apreciere prevăzută de acestea. … 25.Având în vedere considerentele anterioare, Curtea constată că prevederile art. 328 alin. (1) tezele a doua și a treia din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016 nu încalcă dispozițiile constituționale și convenționale privind dreptul la un proces echitabil. … 26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihai Bogdan Pop în Dosarul nr. 5.702/117/2016/a1.5 al Tribunalului Cluj – Secția penală și constată că dispozițiile art. 328 alin. (1) tezele a doua și a treia din Codul de procedură penală raportat la art. 16 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 78/2016 pentru organizarea și funcționarea Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 19 octombrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește