DECIZIA nr. 641 din 16 octombrie 2018

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea petrolului nr. 238/2004, excepție ridicată de Ana Grăniceanu, Costică Grăniceanu, Gheorghe Grăniceanu, Ioan Grăniceanu și Virgil Grăniceanu în Dosarul nr. 5.237/285/2014 al Judecătoriei Rădăuți și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 691D/2017. … 2.La apelul nominal se prezintă personal domnul Costică Grăniceanu, autor al excepției de neconstituționalitate. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Societatea Raffles Energy – S.R.L. din București a depus note scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. … 4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul părții prezente, care, mai întâi, expune situația de fapt a cauzei și arată că în litigiu este vorba de un teren pe care s-a instalat „un cap de sondă“ pentru exploatarea gazelor naturale, teren care, după terminarea prospecțiunilor, ar fi trebuit adus la starea inițială (a fost decopertat etc.), astfel cum s-a convenit la începerea lucrărilor de sondare, în anul 2004, fiind vorba de diferiți operatori în această operațiune, care au avut drept de concesiune, exploatare etc. În anul 2014, autorii excepției de neconstituționalitate au fost solicitați/ofertați pentru a fi de acord cu vânzarea unor suprafețe din acele terenuri, însă, suma/contravaloarea oferită fiind derizorie, au refuzat tranzacția, considerându-se că terenurile în discuție sunt deja amenajate pentru a se efectua operațiuni petroliere, astfel că valoarea acestora nu poate fi comparată cu cea a unui teren agricol. Or, legiuitorul trebuia să stabilească și modalități de despăgubire a proprietarului nu numai pentru terenurile cu destinație agricolă, ci și pentru cele în discuție în cauza de față. În acest context, arată că în desfășurarea procesului ce se află pe rolul instanței de judecată s-a stabilit achitarea unor cheltuieli de judecată care depășesc valoarea terenului în discuție. … 5.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, deoarece sunt stabilite două modalități alternative de despăgubire, respectiv la contravaloarea producției estimate a culturilor care pot fi obținute pe acele terenuri sau la valoarea de circulație a terenurilor, astfel că nu se produce o încălcare a prevederilor constituționale invocate în susținerea acesteia. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Încheierea din 23 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 5.237/285/2014, Judecătoria Rădăuți a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea petrolului nr. 238/2004, excepție ridicată de Ana Grăniceanu, Costică Grăniceanu, Gheorghe Grăniceanu, Ioan Grăniceanu și Virgil Grăniceanu într-o cauză întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 238/2004. … 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, prin stabilirea, în caz de neînțelegere, a unei singure modalități de despăgubire a unui imobil (teren) fără să se țină seama de categoriile distincte de folosință a terenurilor din prezent și de destinația viitoare a terenurilor pe care urmează a se efectua operațiuni petroliere, prevederile criticate încalcă dreptul de proprietate privată, astfel cum este garantat de Constituție. Ca atare, la stabilirea despăgubirilor trebuie să se facă distincție între terenul pe care urmează să se efectueze operațiunile petroliere, teren cu o valoare mult mai mare, și terenul de acces la astfel de terenuri pe care urmează să se efectueze operațiunile petroliere, terenuri cu o valoare mult mai mică, astfel cum legiuitorul a făcut distincție între terenurile pe care urmează să se efectueze operațiunile petroliere (art. 6 din Legea nr. 238/2004) și terenurile, altele decât cele declarate de utilitate publică, necesare accesului în perimetrele de explorare sau exploatare și terenurile necesare oricăror activități pe care acestea le implică, altele decât cele declarate de utilitate publică [art. 7 alin. (1) din Legea nr. 238/2004]. … 8.Judecătoria Rădăuți, având în vedere prevederile constituționale și jurisprudența Curții Constituționale cu privire la dreptul de proprietate privată, arată că limitarea exercițiului dreptului de proprietate prin folosirea de către o autoritate publică a subsolului unei proprietăți trebuie să fie justificată de un interes general și trebuie însoțită, obligatoriu, și de acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul produs proprietarului. Obligația autorității publice de a-l despăgubi pe proprietar se referă la daunele provocate solului, plantațiilor sau construcțiilor, dar și la alte daune imputabile, sintagmă care poate include imposibilitatea proprietarului de a realiza construcții pe terenul afectat, scăderea valorii de circulație a terenului sau construcțiilor pe piața liberă. … 9.Legea nr. 238/2004 prevede unele limitări ale dreptului de proprietate privată, iar pentru asigurarea unei protecții reale a dreptului de proprietate, a principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice și, nu în ultimul rând, pentru respectarea dreptului la ocrotirea sănătății și a dreptului la viață al proprietarilor afectați de desfășurarea unor activități economice în urma exploatărilor, legiuitorul a prevăzut în mod special în cuprinsul art. 10 din această lege că despăgubirile se vor stabili avându-se în vedere contravaloarea producției estimate a culturilor și plantațiilor afectate, precum și valoarea de circulație a bunurilor imobile afectate, stabilite în condițiile legii, la momentul afectării. Ca atare, textul criticat face trimitere la două modalități de despăgubire, fiind acoperit în totalitate un eventual prejudiciu, astfel că dispozițiile criticate nu încalcă exigențele constituționale privind protecția dreptului de proprietate. … 10.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 11.Guvernul, având în vedere considerentele de principiu reținute în jurisprudența Curții Constituționale cu privire la dreptul de proprietate privată, arată că nu este posibilă absolutizarea exercițiului prerogativelor dreptului de proprietate privată, făcând abstracție de prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituție, precum și de cele ale art. 136 alin. (5). Potrivit acestor dispoziții constituționale, legiuitorul este competent să stabilească un cadru juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Or, prin reglementarea dedusă controlului de constituționalitate, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele și potrivit competenței sale constituționale. … 12.În ceea ce privește solicitarea autorilor excepției cu privire la acordarea despăgubirilor în funcție de categoria de folosință a terenurilor din prezent și de destinația viitoare a terenului pe care urmează a se efectua operațiunile petroliere, se arată că aceasta nu poate fi reținută, având în vedere reglementarea alternativă a modului de calcul al despăgubirilor reglementat de art. 10 alin. (2) din Legea petrolului nr. 238/2004, prevederi ce sunt în acord cu dispozițiile art. 44 alin. (5) din Constituție, iar art. 53 și art. 136 nu au incidență în prezenta speță. … 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție. … 15.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea petrolului nr. 238/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 15 iunie 2004, care au următorul cuprins: „(2) Despăgubirile se vor stabili avându-se în vedere contravaloarea producției estimate a culturilor și plantațiilor afectate, precum și valoarea de circulație a bunurilor imobile afectate, stabilite în condițiile legii, la momentul afectării.“ … 16.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 44 referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale si ale art. 136 privind proprietatea. De asemenea, sunt menționate prevederile art. 1 cu privire la protecția proprietății din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit Legii nr. 238/2004, autoritatea competentă în materie, Agenția Națională pentru Resurse Minerale (A.N.R.M.), care reprezintă interesele statului român în domeniul resurselor de petrol, în calitate de concedent, încheie cu una sau mai multe persoane juridice române sau străine un acord petrolier, în scopul acordării concesiunii petroliere, pe o perioadă determinată, prin care concesionarul dobândește: a) dreptul și obligația de a efectua, pe risc și cheltuială proprii, operațiuni petroliere ce cad sub incidența acestei legi, în schimbul unei redevențe; b) dreptul de a utiliza bunurile aflate în proprietatea publică, necesare realizării operațiunilor petroliere, în schimbul unei redevențe [art. 2 pct. 7 a) și b) din Legea nr. 238/2004]. … 18.Operațiunile petroliere pe care le poate desfășura concesionarul pot fi efectuate doar în interiorul unui perimetru petrolier stabilit în acest scop de către A.N.R.M. Perimetrul petrolier reprezintă „aria corespunzătoare proiecției la suprafață a conturului părții din scoarța terestră în interiorul căreia, pe un interval de adâncime determinat, se realizează lucrări de explorare, dezvoltare, exploatare sau înmagazinare, precum și suprafețele necesare desfășurării activităților de explorare, dezvoltare, exploatare, înmagazinare și transport al petrolului, situate în afara acestei arii“ (art. 2 pct. 25 din Legea nr. 238/2004). Pentru derularea acestor operațiuni petroliere care, în majoritatea lor, se efectuează în subsolul terenurilor petrolifere, este necesară utilizarea suprafeței corespunzătoare a solului, adică a acestui perimetru petrolier, care constituie, de cele mai multe ori, obiect al dreptului de proprietate privată al unor particulari, fie persoane fizice, fie persoane juridice. … 19.Din cauza complexității operațiunilor petroliere (care cuprind, potrivit art. 2 pct. 24 din Legea petrolului nr. 238/2004: explorarea, dezvoltarea, exploatarea și abandonarea unui zăcământ petrolier, înmagazinarea subterană, transportul și tranzitul petrolului pe conducte magistrale, precum și operarea terminalelor petroliere) și a efectelor pe care acestea le au asupra terenurilor proprietate privată, putând determina lipsirea totală a proprietarului de folosința acestora, aceste operațiuni se vor desfășura numai pe terenuri asupra cărora statul român sau titularul acordului petrolier a dobândit un drept de folosință, prin una dintre modalitățile prevăzute de art. 6 din Legea nr. 238/2004, și anume: a) vânzarea-cumpărarea terenurilor și, după caz, a construcțiilor situate pe acestea, la prețul convenit între părți; b) schimbul de terenuri, însoțit de strămutarea proprietarului afectat și de reconstrucția clădirilor pe terenul nou-acordat, pe cheltuiala titularului care beneficiază de terenul eliberat, conform convenției părților; c) închirierea terenului pe durată determinată, pe bază de contracte încheiate între părți; d) exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în condițiile legii; e) concesionarea terenurilor; f) asocierea dintre proprietarul terenului și titularul de acord; g) alte proceduri prevăzute de lege. … 20.Curtea constată că, reglementând în cuprinsul art. 6 din Legea nr. 238/2004 modurile de dobândire de către statul român sau de către titularul de acord petrolier a însuși dreptului de folosință asupra terenurilor în al căror subsol se află zăcăminte petroliere, în vederea explorării sau a exploatării acestora, legiuitorul român a avut în vedere caracterul permanent și poate uneori perpetuu al intervențiilor pe care aceste operațiuni le presupun asupra solului terenului inclus în perimetrele petroliere, precum și faptul că terenurile astfel afectate nu mai pot sau chiar nu vor mai putea niciodată să fie utilizate potrivit destinației lor inițiale, din cauza modificărilor structurale pe care le implică aceste activități. Tocmai în acest sens, pentru a preveni limitarea legală perpetuă a dreptului de proprietate privată al proprietarului terenului supus operațiunilor petroliere de o asemenea manieră încât acesta să fie lipsit, în fapt, totalmente, de prerogativa folosinței acestui teren, Legea petrolului nr. 238/2004 stabilește, și acest lucru este de netăgăduit, rezultând fără echivoc din studiul coroborat al art. 3 și art. 6 din lege, că orice operațiune petrolieră se desfășoară numai în cadrul perimetrului afectat de către Agenția Națională pentru Resurse Minerale în acest scop și numai pe un teren asupra căruia titularul de acord petrolier sau statul român are un drept de folosință. … 21.Art. 7 din Legea nr. 238/2004 stabilește cadrul juridic în care se dobândește de către titularul de acord petrolier dreptul de acces la perimetrul petrolier, respectiv la terenurile pe care se efectuează operațiuni petroliere, stipulând, la alin. (1), că „Asupra terenurilor, altele decât cele declarate de utilitate publică, necesare accesului în perimetrele de explorare sau exploatare și asupra terenurilor necesare oricăror activități pe care acestea le implică, altele decât cele declarate de utilitate publică, se instituie, în favoarea titularului, un drept de servitute legală“. Din cuprinsul textului reiese cu ușurință soluția adoptată de către legiuitor în privința dreptului de acces al titularului de acord petrolier la terenurile cuprinse în perimetrul petrolier, și anume crearea în favoarea acestuia a unui drept de servitute legală. Această servitute reprezintă o limitare legală a dreptului de proprietate privată al proprietarilor terenurilor afectate, o sarcină reală care servește bunei desfășurări a lucrărilor de utilitate publică privind operațiunile petroliere de explorare și de exploatare, așa cum sunt acestea definite în cuprinsul Legii nr. 238/2004, la art. 2 pct. 14, respectiv pct. 15, operațiuni efectuate în perimetrele prestabilite în acest sens de către Agenția Națională pentru Resurse Minerale. În accepțiunea Legii nr. 238/2004, „exploatare“ semnifică ansamblul de lucrări efectuate la și de la suprafață pentru extragerea petrolului, colectarea, tratarea, transportul, precum și tranzitul acestuia prin conductele magistrale, în vederea realizării unor scopuri economice prin folosirea și punerea în valoare a acestuia; iar „explorare“ semnifică ansamblul de studii și operațiuni care se realizează pentru cunoașterea condițiilor geologice de acumulare a petrolului și cuprinde identificarea zăcămintelor, evaluarea cantitativă și calitativă a acestora, precum și determinarea condițiilor tehnice și economice de valorificare. … 22.În acest context, Curtea constată că textul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 238/2004 cuprinde două teze, și anume: prima teză are în vedere accesul titularului acordului petrolier asupra terenurilor, altele decât cele declarate de utilitate publică, necesare accesului în perimetrele de explorare sau exploatare, respectiv care se limitează strict la terenurile unde se fac exploatări și explorări; a doua teză se referă la accesul asupra altor terenuri, pe care titularul acordului petrolier le poate folosi pentru alte activități pe care activitatea de exploatare și explorare le implică, fiind evident că pe acestea din urmă nu se fac nici exploatări, nici explorări. Așadar, pe aceste terenuri, titularii acordurilor petroliere au doar strict o servitute de trecere instituită în considerarea explorării/exploatării bogățiilor de interes public ale subsolului care fac obiectul acordului. … 23.Un exemplu de activități pe care le implică operațiunea de exploatare a zăcămintelor petroliere îl oferă chiar legiuitorul în cuprinsul art. 9 din Legea petrolului nr. 238/2004, în care particularizează exact acest drept de servitute legală specială instituit prin ipoteza a doua a alin. (1) al art. 7 din Legea nr. 238/2004. Astfel, operațiunea de exploatare, constând, printre altele, și în transportul petrolului prin conducte subterane sau supraterane, implică verificarea zilnică a perimetrelor de operare a conductelor magistrale, care delimitează culoarul de protecție și siguranță a conductelor, terenurile aferente stațiilor de pompare, comprimare și depozitare, precum și instalațiilor de protecție, securitate și comunicații aferente, pentru care dreptul de acces al beneficiarului servituții este permanent. Pentru lucrările de intervenții în caz de avarii și de reparații programate, dreptul de acces este ocazional, iar accesul presupune anunțarea prealabilă a proprietarilor de terenuri. … 24.Prin sintagma „activități pe care acestea (operațiunile de explorare, respectiv de exploatare) le implică“ trebuie înțelese orice activități adiacente, auxiliare operațiunilor de explorare și de exploatare, cu excepția însă a chiar acestora din urmă. Astfel, terenurile necesare oricăror activități implicate de explorarea, respectiv de exploatarea zăcămintelor de petrol sunt terenurile care nu se află în perimetrul de exploatare sau de explorare, dar de pe care se pot și trebuie să fie efectuate lucrări care să permită începerea, derularea ori sistarea operațiunilor de explorare sau de exploatare propriu-zise. Ar fi, în acest sens, lucrări: de montaj al instalațiilor, echipamentelor, mașinilor, uneltelor necesare explorării sau exploatării, de monitorizare a funcționării acestora, de demontare a lor, de intervenții în caz de avarie a oricăror instalații sau echipamente etc., lucrări care nu se pot efectua de pe terenul asupra căruia titularul de acord petrolier are un drept de folosință, teren aflat în interiorul perimetrului de exploatare sau de explorare. Aceasta, întrucât dreptul de acces conferit de servitutea legală specială instituită prin prima ipoteză a alin. (1) al art. 7 din Legea petrolului nr. 238/2004 nu conferă titularului acestuia și alte prerogative decât pe aceea a accesului, adică a traversării fondului aservit cu scopul de a ajunge la cel dominant, constituit de perimetrul de explorare sau de exploatare, căci titularul dreptului de servitute trebuie să își exercite dreptul în limitele titlului său, adică al temeiului juridic al dobândirii dreptului; or, legea făcând vorbire expressis verbis despre „dreptul de acces“, este cât se poate de clar că aceasta este singura prerogativă a beneficiarului servituții respective. … 25.De aceea, legiuitorul a instituit, prin a doua ipoteză a primului alineat al art. 7 din Legea petrolului nr. 238/2004, cea de-a doua servitute legală specială, care, înglobând în conținutul său dreptul de acces pe fondul aservit, nu se rezumă la acesta, ci îl îndrituiește pe titularul de acord petrolier să desfășoare și orice alte activități pe care explorarea sau exploatarea le implică, altele decât aceste operațiuni petroliere propriu-zise, în condiții de normalitate sau de forță majoră ori de avarie a oricăror echipamente, instalații, unelte etc. … 26.La această concluzie conduce și alin. (4) al art. 7 din Legea petrolului nr. 238/2004, care prevede că „Durata servituții legale stabilite potrivit prevederilor alin. (1) este cea a operațiunilor petroliere, iar terenurile ce urmează a fi afectate vor fi determinate, în ceea ce privește suprafețele și proprietarii, după principiul celei mai mici atingeri aduse dreptului de proprietate“, ceea ce înseamnă că aceste terenuri nu fac parte din perimetrele petroliere, în care sunt incluse și perimetrele de explorare și cele de exploatare, și care sunt prestabilite de către Agenția Națională pentru Resurse Minerale. … 27.Totodată, este de precizat faptul că durata servituților legale speciale instituite prin art. 7 din Legea petrolului nr. 238/2004 este egală cu aceea a derulării operațiunilor petroliere. Deși servituțile legale speciale de interes general sunt instituite, în majoritatea lor, cu titlu gratuit, Legea petrolului nr. 238/2004, în cuprinsul art. 7,8 și 9, consacră în favoarea titularului de acord petrolier servituți cu titlu oneros. Astfel, în alin. (2) și (3) ale art. 7 din actul normativ criticat se prevede că exercitarea dreptului de servitute legală stabilit potrivit prevederilor alin. (1) se face contra plății unei rente anuale către proprietarii terenurilor afectate de acesta, pe baza convenției încheiate între părți cu respectarea prevederilor legale, în termen de 60 de zile de la comunicarea către proprietarii de terenuri a unei notificări scrise din partea titularilor de acorduri și/sau permise. În cazul în care părțile nu ajung la un acord de voință în termenul mai sus menționat, stabilirea cuantumului rentei se va face de către instanță, în condițiile legii. De asemenea, pentru toate daunele provocate prin exercițiul oricărora dintre servituțile legale stipulate în cuprinsul legii în discuție, proprietarii fondurilor aservite sunt îndrituiți la despăgubiri, în sens general. … 28.În ceea ce privește dreptul de proprietate privată, Curtea Constituțională a reținut constant în jurisprudența sa, de exemplu prin Decizia nr. 59 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 9 martie 2004, că legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepțiunea principială conferită de Constituție, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel niște limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat. Astfel, potrivit art. 44 alin. (3) din Constituție, nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire, iar în virtutea art. 44 alin. (5) din Legea fundamentală, pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității. … 29.În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, în repetate rânduri (spre exemplu, Hotărârea din 24 februarie 2008, pronunțată în Cauza Dacia S.R.L. împotriva Moldovei, Hotărârea din 22 februarie 1986, Cauza James și alții împotriva Regatului Unit, sau Hotărârea din 23 septembrie 1982, pronunțată ]n Cauza Sporrong și Lonnroth împotriva Suediei), a precizat că art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cuprinde trei reguli distincte: prima, stabilită în prima teză din primul alineat, este de natură generală și enunță principiul respectării proprietății; a doua regulă, cuprinsă în teza a doua a aceluiași alineat, se referă la privațiunea de proprietate și o supune anumitor condiții; regula a treia, consemnată în al doilea alineat, recunoaște statelor prerogativa, între altele, de a reglementa folosința bunurilor în conformitate cu interesul general. Între aceste reguli există o interdependență. … 30.În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în Hotărârea din 2009 pronunțată în Cauza Vontas și alții împotriva Greciei, a considerat că statele au obligația pozitivă de a stabili proceduri judiciare, care oferă garanțiile procedurale necesare instanțelor judecătorești naționale să se pronunțe în mod eficient și corect în cazurile referitoare la chestiuni de proprietate. Aceasta înseamnă, în special, că art. 1 din Primul Protocol implică faptul că orice interferență în respectarea bunurilor trebuie să fie însoțită de garanții procedurale, care oferă persoanei sau entității vizate o ocazie adecvată de a prezenta cazul în fața autorităților competente. … 31.Totodată, referitor la art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în Hotărârea din 29 iulie 2004, pronunțată în Cauza Scordino împotriva Italiei, că o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor trebuie să asigure un just echilibru între exigențele interesului general al comunității și cele de protecție a drepturilor fundamentale ale individului. … 32.Față de această împrejurare, din evaluarea cadrului legislativ în materie, Curtea observă că legiuitorul a prevăzut în cuprinsul Legii nr. 238/2004 mijloace de protecție a dreptului de proprietate privată ca urmare a exercitării dreptului de servitute legală, care se face contra plății unei rente anuale către proprietarii terenurilor afectate de acesta, precum și ca urmare a desfășurării unor operațiuni petroliere, context în care se vor acorda despăgubiri, avându-se în vedere contravaloarea producției estimate a culturilor și plantațiilor afectate, precum și valoarea de circulație a bunurilor imobile afectate, stabilite în condițiile legii, la momentul afectării. Spre exemplu, cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirii în cazul exproprierii, Curtea, în jurisprudența sa, a arătat că aceasta este o măsură conexă și indisolubil legată de momentul transferului dreptului de proprietate, întrucât acest moment este cel determinant în raportul juridic ce se naște între expropriat și expropriator, iar nu de vreun alt moment ulterior stabilit aleatoriu. În consecință, în această privință legiuitorul nu are nicio marjă de apreciere, valoarea bunului expropriat neputând fi alta decât cea stabilită la momentul contemporan realizării transferului dreptului, sens în care este Decizia nr. 241 din 6 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 19 iulie 2017. Aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis și în ceea ce privește situațiile juridice create prin Legea nr. 238/2004. În acest context, Curtea reține că, indiferent dacă este vorba de situația juridică a terenurilor prevăzute la art. 6 sau art. 7 din Legea nr. 238/2004, valoarea acestora nu poate fi influențată de natura bogățiilor de interes public ale subsolurilor, întrucât acestea sunt oricum obiectul exclusiv al proprietății publice, potrivit art. 136 alin. (3) din Constituție. … 33.Prin urmare, Curtea constată că dispozițiile criticate prevăd diferite modalități de plată și de despăgubire, fiind acoperit în totalitate un eventual prejudiciu, astfel că nu sunt încălcate exigențele constituționale privind protecția dreptului de proprietate, iar excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea petrolului nr. 238/2004, în raport cu dispozițiile art. 44 și art. 136 din Constituție, precum și cu ale art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, având în vedere și faptul că nu este posibilă absolutizarea exercițiului prerogativelor dreptului de proprietate, făcându-se abstracție de prevederile constituționale și convenționale referitoare la garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate. … 34.În ceea ce privește dispozițiile art. 53 din Constituție, având în vedere că nu s-a constatat restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale, Curtea constată că acestea nu au incidență în cauză. … 35.Distinct de acestea, Curtea observă că autorii excepției de neconstituționalitate au în vedere și anumite chestiuni ce țin atât de omisiunea legislativă, dorind alte modalități de despăgubire, cât și de aplicarea și interpretarea normelor legale la speța dedusă judecății, aspecte ce țin, pe de o parte, de atribuția legiuitorului și, pe de altă parte, de competența instanțelor de judecată sau de autoritățile îndrituite în materie, iar nu de contenciosul constituțional. … 36.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ana Grăniceanu, Costică Grăniceanu, Gheorghe Grăniceanu, Ioan Grăniceanu și Virgil Grăniceanu în Dosarul nr. 5.237/285/2014 al Judecătoriei Rădăuți și constată că dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea petrolului nr. 238/2004 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Rădăuți și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 16 octombrie 2018.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește