DECIZIA nr. 641 din 13 decembrie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite, excepție ridicată de Societatea Elimax Market – S.R.L., cu sediul în comuna Buntești, satul Poienii de Sus, județul Bihor, în Dosarul nr. 2.559/187/2018 al Judecătoriei Beiuș și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.263D/2019. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența în materie a Curții Constituționale. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 22 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.559/187/2018, Judecătoria Beiuș a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite, excepție ridicată de Societatea Elimax Market – S.R.L., cu sediul în comuna Buntești, satul Poienii de Sus, județul Bihor, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții prevăzute de Legea nr. 12/1990. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că scopul urmărit de legiuitor prin normele criticate este reglementarea confiscării acelor sume de bani sau bunuri care au o proveniență ilicită, respectiv acelea care sunt produsul săvârșirii unei fapte contravenționale. Or, acest scop este deturnat atunci când se procedează la confiscarea unei sume care este mai mare decât cea care a rămas efectiv în patrimoniul contravenientului, incluzând și sumele care reprezintă contravaloarea contribuțiilor fiscale și care sunt deja plătite la bugetul de stat. Astfel, sintagma „sumele de bani și bunurile dobândite prin săvârșirea contravenției“ are un conținut ambiguu, putând să descrie, în același timp, două ipoteze diferite: pe de o parte, acele sume de bani brute obținute din desfășurarea unor activități și fapte contravenționale, iar, pe de altă parte, acele sume de bani cu care contravenientul a rămas după ce a achitat contribuțiile la bugetul de stat [taxa pe valoarea adăugată, accize, impozite etc.] aferente sumelor în discuție. Aceste aspecte sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, coroborate cu ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. … 6.În acest context, referitor la confiscarea dispusă în temeiul art. 3 din Legea nr. 12/1990, se învederează că aceasta constituie o veritabilă ingerință în dreptul de proprietate privată prin scoaterea din patrimoniul contravenientului a unei sume licite, urmată de trecerea automată a acesteia în bugetul de stat, astfel că, în măsura în care contravenientul a achitat deja contribuțiile la stat pentru suma rezultată în urma comiterii faptei contravenționale, confiscarea suplimentară a contravalorii taxei pe valoarea adăugată, a accizelor și a altor taxe este nejustificată și excesivă, străină de scopul asigurării plății impozitelor ori a altor contribuții recunoscut de Constituție și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, având în vedere că scopul sancțiunii este deja îndeplinit. Prin urmare, înțelesul noțiunii de sumă dobândită prin săvârșirea contravenției, supusă efectiv confiscării, ar trebui să se limiteze la suma cu care contravenientul rămâne în urma achitării contribuțiilor antereferite, în caz contrar s-ar ajunge să i se confiște de două ori aceeași sumă de bani, respectiv, o dată, plata contribuțiilor la buget și, a doua oară, contravaloarea acestora inclusă în suma generală. De altfel, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut că noțiunea de „bun“ înglobează orice interes al unei persoane de drept privat, atât timp cât prezintă o valoare economică, astfel că prin această dublă confiscare nejustificată se aduce atingere și normelor convenționale care prevăd protecția bunurilor și a proprietății, cu excepția cazului când în discuție este vorba de o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. … 7.Judecătoria Beiuș opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât, potrivit prevederilor art. 44 alin. (9) din Constituție, bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii, iar prin jurisprudența Curții Constituționale s-a arătat în mod constant că măsura confiscării nu contravine dispozițiilor constituționale, fiind consecința încălcării unor legi. … 8.Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele: 10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 121 din 18 februarie 2014. Dispozițiile criticate au următorul cuprins: „Bunurile care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1, dacă sunt ale contravenientului, precum și sumele de bani și bunurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă.“ … 12.Ulterior sesizării, Legea nr. 12/1990 a fost abrogată expres prin art. I din Legea nr. 222/2020 pentru abrogarea Legii nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite și pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.018 din 2 noiembrie 2020. Însă, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care s-a statuat că sintagma „în vigoare“ din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează să analizeze excepția de neconstituționalitate a prevederilor criticate. … 13.În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, ale art. 20 – Tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 44 alin. (1), (2) și (9) privind protecția și garantarea proprietății, precum și confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții numai în condițiile legii. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 privind dreptul la respectarea bunurilor din primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, în ceea ce privește critica raportată la dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, potrivit cărora „în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie“, coroborate cu prevederile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, Curtea observă că aceasta este formulată prin prisma faptului că sintagma „sumele de bani și bunurile dobândite prin săvârșirea contravenției“ ar avea un conținut neclar și ar cuprinde mai multe ipoteze, respectiv, pe de o parte, s-ar referi la sumele de bani brute obținute din desfășurarea unor activități și fapte contravenționale, iar, pe de altă parte, s-ar referi la acele sume de bani cu care contravenientul a rămas după ce a achitat contribuțiile la bugetul de stat [taxa pe valoarea adăugată, accize, impozite etc.] aferente sumelor în discuție.  … 15.Referitor la normele de tehnică legislativă, Curtea, în jurisprudența sa, a statuat că, deși nu au valoare constituțională, prin reglementarea acestora, legiuitorul a impus o serie de criterii obligatorii pentru adoptarea oricărui act normativ, a căror respectare este necesară pentru a asigura sistematizarea, unificarea și coordonarea legislației, precum și conținutul și forma juridică adecvate pentru fiecare act normativ. Astfel, respectarea acestor norme concură la asigurarea unei legislații ce respectă principiul legalității consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 845 din 18 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 13 mai 2021, paragraful 94].  … 16.Având în vedere dezvoltarea jurisprudențială, instanța de contencios constituțional a reținut că dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție cuprind anumite exigențe ce țin de principiul legalității, de asigurarea interpretării unitare a legii, de calitatea legii (căreia i se subsumează claritatea, precizia, previzibilitatea și accesibilitatea legii), de principiul securității juridice care consacră securitatea juridică a persoanei și a raporturilor juridice, concept ce se definește ca un complex de garanții de natură sau cu valențe constituționale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligația constituțională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, cât și valorificarea în condiții optime a drepturilor și a libertăților fundamentale [a se vedea Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 68]. Curtea a stabilit că cerința de claritate a legii vizează caracterul neechivoc al obiectului reglementării, cea de precizie se referă la exactitatea soluției legislative alese și a limbajului folosit, în timp ce previzibilitatea legii privește scopul și consecințele pe care le antrenează, iar accesibilitatea, din punct de vedere formal, are în vedere aducerea la cunoștința publică a actelor normative de rang infraconstituțional și intrarea în vigoare a acestora, care se realizează prin publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I [a se vedea, în acest sens, spre exemplu, Decizia nr. 363 din 7 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, paragrafele 16-20 și 26].  … 17.Aplicând considerentele de principiu mai sus enunțate la textul supus controlului de constituționalitate, Curtea observă că dispozițiile art. 3 din Legea nr. 12/1990 sunt în consonanță cu cerințele de calitate a legii, întrucât din economia acestora se poate deduce înțelesul lor și consecințele pe care le antrenează nerespectarea legii, respectiv faptul că bunurile care au servit sau au fost destinate să servească la săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 din Legea nr. 12/1990, dacă sunt ale contravenientului, precum și sumele de bani și bunurile dobândite prin săvârșirea contravenției se confiscă, aspecte care sunt aduse la cunoștința publică prin publicarea legii în discuție în Monitorul Oficial al României, Partea I. Însă, autoarea excepției de neconstituționalitate aduce în discuție o altă ipoteză care aparține normelor de drept fiscal, și anume veniturile brute și veniturile nete, rezultate în urma deducerii cheltuielilor aferente contribuțiilor fiscale, și, astfel cum reiese din dosarul cauzei, pretinsa neclaritate a legii este susținută prin prisma interpretării date normelor legale de către organele fiscale în speța aflată pe rolul instanțelor judecătorești care, în opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, ar fi dispus confiscarea unei sume ce este mai mare decât cea care a rămas efectiv în patrimoniul contravenientului, incluzând și sumele care reprezintă contravaloarea contribuțiilor fiscale și care au fost deja plătite la bugetul de stat. În acest context, Curtea reține că acestea sunt aspecte care țin de interpretarea și aplicarea legii, iar normele criticate nu trebuie interpretate și aplicate disparat, ci ținând seama de cadrul normativ în materie fiscală – Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, și Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015. Pentru identitate de rațiune, a se vedea Decizia nr. 242 din 19 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 13 iulie 2018, paragrafele 18-20. De asemenea, Curtea învederează că, în situația în care persoanele asupra cărora au avut înrâurire normele criticate apreciază că acestea au fost interpretate și aplicate necorespunzător sau consideră că organele abilitate au dat un alt sens prevederilor legale sau au consemnat în procesul-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții aspecte neconforme realității, acestea se pot adresa instanțelor judecătorești, întrucât, potrivit art. 4 din Legea nr. 12/1990, contravențiilor prevăzute la art. 1 din aceeași lege le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001. Astfel, în virtutea prevederilor art. 31 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, autorului contravenției i se asigură, fără nicio îngrădire, dreptul de a se adresa justiției, cerând anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, având în vedere că art. 34 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 prevede faptul că instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.  … 18.Prin urmare, având în vedere considerentele mai sus prezentate, Curtea nu poate reține pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, coroborate cu ale Legii nr. 24/2000, astfel că, din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 12/1990 urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. … 19.De asemenea, Curtea constată că textul criticat a mai format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu prevederile constituționale ale art. 44 în componentele privind protecția și garantarea proprietății, precum și confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții numai în condițiile legii, sens în care sunt, spre exemplu, Decizia nr. 486 din 25 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.177 din 4 decembrie 2020, Decizia nr. 417 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.254 din 18 decembrie 2020, Decizia nr. 128 din 9 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 25 mai 2017, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate. … 20.Astfel, instanța de contencios constituțional a reținut că măsura confiscării cu privire la mărfurile și produsele care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârșirea activităților comerciale ilicite prevăzute de art. 1 din Legea nr. 12/1990, precum și a sumelor de bani și a lucrurilor dobândite prin săvârșirea respectivelor contravenții reprezintă o privare de proprietate impusă de necesitatea protejării populației împotriva unor activități comerciale ilicite. O atare atingere adusă dreptului de proprietate este permisă expres de dispozițiile art. 44 alin. (9) din Constituție, potrivit cărora „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii“. Soluția legislativă criticată nu instituie o prezumție de dobândire ilicită a bunurilor, deoarece presupune existența dovedirii caracterului ilicit al dobândirii, iar măsura confiscării beneficiilor și încasărilor rezultate din vânzarea unor asemenea mărfuri apare ca o măsură accesorie aplicată în contextul dobândirii ilegale și se impune tocmai pentru că acestea au servit la săvârșirea contravenției (Decizia nr. 417 din 18 iunie 2020, paragrafele 15 și 16, sau Decizia nr. 429 din 18 noiembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003). … 21.Aplicarea și executarea unor sancțiuni pecuniare, inclusiv măsura confiscării unor bunuri sau valori, cu toate că determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancționat, nu încalcă dispozițiile constituționale privind ocrotirea proprietății private, întrucât sunt consecința directă a unor încălcări ale legii (Decizia nr. 486 din 25 iunie 2020, paragraful 1). Or, interdicția confiscării averii dobândite licit și prezumția caracterului licit al dobândirii, reguli stabilite de alin. (8) al art. 44 din Constituție, nu exclud posibilitatea confiscării bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții, potrivit alin. (9). Prin însăși săvârșirea contravenției, autorul acesteia se situează în afara sferei licitului, cu consecința firească, prevăzută de art. 44 alin. (9) din Constituție, a posibilității de a suferi rigorile legii, între care și confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din fapta sa. Prin săvârșirea unei contravenții se încalcă o normă legală care reglementează un anumit domeniu de activitate. Acest fapt constituie, eo ipso, o cauză de înlăturare a prezumției generale de dobândire licită a averii. O interpretare contrară ar duce la concluzia eronată că proprietatea ar trebui ocrotită în orice condiții, inclusiv când legea este încălcată (Decizia nr. 154 din 17 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 11 aprilie 2005). Aceste considerente sunt aplicabile mutatis mutandis și în prezenta cauză.  … 22.De altfel, în virtutea prevederilor art. 1 referitoare la protecția proprietății din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, deși a recunoscut că o anumită măsură de confiscare a unor bunuri reprezintă o privare de proprietate, a reținut că aceasta nu intră sub incidența celei de-a doua fraze din paragraful 1 al art. 1 din Primul Protocol, ci ține de paragraful 2, care reglementează folosința bunurilor în conformitate cu interesul general, iar prin Hotărârea din 22 februarie 1994, pronunțată în Cauza Raimondo împotriva Italiei, paragraful 30, a constatat că, în speță, confiscarea efectuată a avut drept scop prevenirea folosirii bunurilor confiscate de către reclamant pentru săvârșirea altor infracțiuni.  … 23.Prin urmare, Curtea nu poate reține nici pretinsa încălcare a dispozițiilor convenționale, menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate prin prisma art. 20 din Constituție, și nici a celor cuprinse în art. 44 alin. (1), (2) și (9) din Constituție, astfel că, și din această perspectivă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 12/1990 urmează a fi respinsă ca neîntemeiată. … 24.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,  … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Elimax Market – S.R.L., cu sediul în comuna Buntești, satul Poienii de Sus, județul Bihor, în Dosarul nr. 2.559/187/2018 al Judecătoriei Beiuș și constată că dispozițiile art. 3 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Beiuș și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 13 decembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ionița Cochințu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește