DECIZIA nr. 64 din 28 februarie 2023

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 666 din 20 iulie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 41 16/05/2018 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 41 16/05/2018 ART. 1
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 3 08/02/2018 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 3 08/02/2018 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 82 08/11/2017 ART. 6
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 82 08/11/2017 ART. 6
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 79 08/11/2017 ART. 1
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 79 08/11/2017 ART. 1
ActulREFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 41 16/05/2018
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 79 08/11/2017 ART. 1
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 700 31/10/2019
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 4REFERIRE LAORD DE URGENTA 41 16/05/2018
ART. 4REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 4REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ART. 5REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 5REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 25
ART. 6REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 7REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 25
ART. 7REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 8REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 8REFERIRE LAORD DE URGENTA 79 08/11/2017
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 872 25/06/2010
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 10REFERIRE LAORD DE URGENTA 41 16/05/2018
ART. 10REFERIRE LAORD DE URGENTA 3 08/02/2018
ART. 10REFERIRE LAHOTARARE 846 29/11/2017
ART. 11REFERIRE LAORD DE URGENTA 41 16/05/2018
ART. 11REFERIRE LAORD DE URGENTA 3 08/02/2018
ART. 11REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 11REFERIRE LAORD DE URGENTA 79 08/11/2017
ART. 12REFERIRE LAORD DE URGENTA 41 16/05/2018
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 13REFERIRE LAORD DE URGENTA 41 16/05/2018
ART. 13REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 13REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 13REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 14REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 14REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 132
ART. 15REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 15REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 303 28/06/2004 ART. 74
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 6
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 13
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 22
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 16REFERIRE LAORD DE URGENTA 79 08/11/2017 ART. 1
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 842 02/06/2009
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 1221 12/11/2008
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 18REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 21REFERIRE LAORD DE URGENTA 41 16/05/2018 ART. 1
ART. 21REFERIRE LAORD DE URGENTA 3 08/02/2018 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 21REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 21REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ART. 21REFERIRE LAORD DE URGENTA 82 08/11/2017 ART. 6
ART. 21REFERIRE LAORD DE URGENTA 79 08/11/2017 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE 170 07/10/2016
ART. 21REFERIRE LALEGE 223 24/07/2015 ART. 31
ART. 21REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015
ART. 21REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015
ART. 21REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015 ART. 60
ART. 21REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015 ART. 138
ART. 21REFERIRE LACOD FISCAL 08/09/2015 ART. 168
ART. 21REFERIRE LALEGE 263 16/12/2010
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 115
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 132
ART. 23REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 25
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 520 30/06/2020
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 519 30/06/2020
ART. 24REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 28REFERIRE LAORD DE URGENTA 79 08/11/2017
ART. 28REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 29REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 450 23/06/2020
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 134 10/03/2020
ART. 32REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 32REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 32REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 1
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 131
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 132
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 CAP. 6
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 34REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 34REFERIRE LAORD DE URGENTA 79 08/11/2017
ART. 34REFERIRE LADECIZIE 1221 12/11/2008
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Mihaela Ciochină – judecător
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Patricia-Marilena Ionea – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale capitolului I pct. B și ale capitolului II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, ale capitolului I pct. A.I lit. d) și ale capitolului II pct. A.I.1 lit. b) din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, ale art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, ale art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative, ale art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2018 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2018 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Cosneanu și alții în Dosarul nr. 5.718/2/2018 al Curții de Apel București veche – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.329D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens, arată că, potrivit art. 41 alin. (2) din Constituție, se instituie un salariu minim brut pe țară fără a se preciza cuantumul acestuia. Nu se aduce atingere dreptului fundamental la salariu și, practic, se vizează o redimensionare a politicii bugetare. În sprijinul celor arătate, invocă jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu, Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Sentința civilă nr. 1.676 din 8 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 5.718/2/2018, Curtea de Apel București veche – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale capitolului I pct. B și ale capitolului II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, ale capitolului I pct. A.I lit. d) și ale capitolului II pct. A.I.1 lit. b) din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, ale art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, ale art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative, ale art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2018 privind unele măsuri fiscal-bugetare, precum și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2018 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Cosneanu și alții într-o cauză având ca obiect soluționarea unor cereri de anulare a unui act administrativ privind stabilirea unor drepturi salariale.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia arată că, pentru o parte dintre ei, drepturile lor salariale au fost diminuate începând cu data de 1 ianuarie 2018. Această diminuare salarială a avut loc ca urmare a plafonării salariilor de bază și soldelor de funcție, conform dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin neaplicarea dispozițiilor art. 25 alin. (2) din aceeași lege în sensul stabilirii procentului până la care sporurile prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017, cuvenite procurorilor militari și grefierilor din sistemul parchetelor militare, se încadrează în limita de 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă și a indemnizațiilor lunare, după caz, raportată la bugetul total al ordonatorului principal de credite pentru sistemul parchetelor militare, respectiv Ministerul Apărării Naționale, și prin transferul de la angajator la angajat a obligației de plată a contribuției pentru asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat.6.Autorii excepției arată, în esență, că dreptul la salariu este un drept fundamental, iar afectarea sa prin dispozițiile Legii-cadru nr. 153/2017 nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 53 din Constituție, întrucât nu a fost nici necesară, nici proporțională cu situația care a determinat-o și nici nu a fost aplicată în mod nediscriminatoriu. În acest sens, arată că deși diminuările salariale care vizează anumite persoane sunt prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017, din cuprinsul acestui act normativ sau al expunerii de motive nu numai că nu rezultă motivele pentru care se impune doar pentru anumite persoane restrângerea dreptului la salariu, ci rezultă chiar contrariul, și anume că prin lege se elimină disfuncționalitățile și cresc, în cele mai multe cazuri, în mod substanțial salariile de bază ale angajaților din sistemul bugetar.7.Semnificativ în acest sens este art. 38 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, conform căruia, începând cu data de 1 ianuarie 2018, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor, premiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții.8.În plus, spre deosebire de măsura reducerii salariilor cu 25%, care a făcut obiectul Deciziei Curții Constituționale nr. 872 din 25 iunie 2010, reducerea substanțială a salariilor anumitor angajați prin Legea-cadru nr. 153/2017 și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 nu are o durată limitată în timp, ci are un caracter permanent. Conform jurisprudenței Curții, restrângerea exercițiului unui drept trebuie să dureze numai atât timp cât se menține amenințarea în considerarea căreia această măsură a fost edictată, însă, în ceea ce privește actul normativ criticat, amenințarea nu poate fi identificată, câtă vreme toate celelalte venituri salariale au crescut, fiind majorate, cele mai multe dintre ele în mod semnificativ, prin legea-cadru de salarizare.9.Prin urmare, dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 încalcă prevederile art. 41 și 53 din Constituție.10.În continuare, autorii excepției arată că deși drepturile lor salariale au fost diminuate pe o perioadă nelimitată, ulterior, prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2018, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2018 și Hotărârea Guvernului nr. 846/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, s-a prevăzut reîntregirea drepturilor salariale. Prin urmare, anumite persoane aparținând anumitor categorii socioprofesionale, cum este și cazul personalului din sistemul parchetelor militare, nu au fost supuse aceluiași tratament juridic ca toate celelalte persoane aflate în aceeași situație, ci au fost supuse unei duble discriminări. Astfel, spre deosebire de aproape toți angajații din sistemul bugetar cărora le-au fost mărite veniturile salariale, lor le-au fost scăzute, după care, spre deosebire de cei cărora le-au fost reîntregite veniturile, veniturile lor salariale, inclusiv cele ale personalului din sistemul parchetelor militare, au fost menținute la același nivel diminuat.11.Din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 3/2018 și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2018 nu rezultă care sunt motivele măsurii legislative de a reîntregi veniturile salariale doar ale unora dintre persoanele cărora le fuseseră scăzute anterior aceste venituri, prin intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017 și a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2017.12.Așa fiind, consideră că dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, ale art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2018 și ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 41/2018 încalcă prevederile art. 16 din Constituție. În plan mai larg, apreciază că diminuarea veniturilor salariale a fost făcută fără respectarea cerințelor imperative ale art. 53 din Constituție, cu depășirea marjei de intervenție recunoscute statului în domeniul politicii salariale și cu afectarea statutului constituțional sau legal de care beneficiază.13.Pentru motive asemănătoare, autorii excepției susțin că dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 raportat la dispozițiile din capitolul I pct. B și capitolul II al anexei nr. V, respectiv la dispozițiile din capitolul I pct. A.I lit. d) și capitolul II pct. A.I.1 lit. b) din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 încalcă prevederile art. 41 și 53 din Constituție. În acest sens, arată că dispozițiile Legii-cadru nr. 153/2017 au intrat în vigoare începând cu data de 1 ianuarie 2018, dar dispozițiile art. 38 alin. (6^1) din aceeași lege, introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2018, nu sunt aplicabile autorilor excepției, acestea vizând doar categoriile de personal prevăzute de art. 38 alin. (3) lit. b), c), d), d^1) și d^2) din Legea-cadru nr. 153/2017, în cazul cărora dispozițiile privind salarizarea în anul 2018 s-au aplicat începând cu data de 1 martie 2018.14.În continuare, autorii excepției arată că dispozițiile art. 38 alin. (6) raportate la dispozițiile din capitolul I pct. B al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 încalcă prevederile art. 124 alin. (3) și pe cele ale art. 132 alin. (1) din Constituție. În acest sens, arată că prin diminuarea drepturilor salariale este afectată independența personală de care trebuie să se bucure magistrații. Invocă mai multe documente internaționale ale Organizației Națiunilor Unite și ale unor organisme europene referitoare la independența judecătorilor și procurorilor, precum: art. 11 din Principiile de bază referitoare la independența magistraturii, adoptate prin rezoluțiile Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite nr. 40/32 din 29 noiembrie 1985 și nr. 40/146 din 13 decembrie 1985, Recomandarea nr. 94(12) a Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei privind independența, eficiența și rolul judecătorului, Recomandarea nr. (2000)19 a Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei privind rolul procurorului în sistemul judiciar penal, Recomandarea nr. (2010)12 a Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei privind independența, eficiența și responsabilitățile judecătorilor, Carta europeană privind statutul judecătorilor, Avizul nr. 1 (2001) al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni referitor la standardele privind independența puterii judecătorești și inamovibilitatea judecătorilor și altele.15.Autorii excepției amintesc că, potrivit art. 74 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor nu pot fi diminuate sau suspendate decât în cazurile prevăzute de această lege, dar salarizarea judecătorilor și procurorilor se stabilește prin lege specială. Or, dispozițiile de lege criticate fac parte din legea-cadru de salarizare, care nu este o lege specială. Această lipsă de corelare legislativă nu respectă cerințele de claritate, precizie, previzibilitate și predictibilitate a normelor juridice, fiind încălcate prevederile art. 6, 13 și 22 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Prin urmare, lipsa de corelare a prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 cu dispozițiile art. 74 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 conduce la încălcarea prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție de către art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 și lit. B din capitolul I al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, prin stabilirea, începând cu data de 1 ianuarie 2018, a unor indemnizații de încadrare mai mici decât cele în plată la data de 31 decembrie 2017.16.În sfârșit, autorii excepției arată că dispozițiile art. I pct. 42-44, 62 și 68-70 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 care prevăd transferul contribuțiilor obligatorii în sarcina angajatului contracarează majorările salariale acordate prin Legea-cadru nr. 153/2017. Astfel, contravine celor statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1221 din 12 noiembrie 2008 și Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009, precum și prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (4) și (5), ale art. 41, ale art. 47 alin. (1), ale art. 61 alin. (1) și ale art. 115 alin. (4) și (6).17.Curtea de Apel București veche – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în măsura în care se reține că aplicarea prevederilor normative contestate ar putea crea o încălcare a prevederilor art. 16 din Constituție.18.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.19.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:20.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.21.Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum reiese din actul de sesizare și din motivarea autorilor excepției, îl constituie dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, ale capitolului I pct. B și ale capitolului II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, ale capitolului I pct. A.I lit. d) și ale capitolului II pct. A.I.1 lit. b) din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, ale art. I pct. 42-44, 62 și 68-70 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 10 noiembrie 2017, ale art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 16 noiembrie 2017, ale art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2018 privind unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 8 februarie 2018, și ale articolului unic pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2018 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 22 mai 2018. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut:– Art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017: „În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.“Dispozițiile capitolului I pct. B și ale capitolului II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează indemnizația de încadrare pentru procurori, respectiv salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor.Capitolul I pct. A.I lit. d) și capitolul II pct. A.I.1 lit. b) din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 reglementează salarizarea funcțiilor publice generale de execuție din administrația publică centrală, respectiv salarizarea personalului contractual din administrația publică centrală de specialitate, servicii deconcentrate ale ministerelor și ale altor organe centrale de specialitate, prefecturi, consilii județene, municipii, administrația publică locală – consilii, primării și servicii publice din subordinea acestora.– Art. I pct. 42-44, 62 și 68-70 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017:Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: […]42.Articolul 138 se modifică și va avea următorul cuprins: + 
Articolul 138Cotele de contribuții de asigurări socialeCotele de contribuții de asigurări sociale sunt următoarele:a)25% datorată de către persoanele fizice care au calitatea de angajați sau pentru care există obligația plății contribuției de asigurări sociale, potrivit prezentei legi;b)4% datorată în cazul condițiilor deosebite de muncă, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, de către persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora;c)8% datorată în cazul condițiilor speciale de muncă, astfel cum sunt prevăzute în Legea nr. 263/2010, de către persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora.
43.La articolul 139, denumirea marginală, partea introductivă a alineatului (1) și alineatul (4) se modifică și vor avea următorul cuprins: + 
Articolul 139Baza de calcul al contribuției de asigurări sociale în cazul persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor(1)Baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale, în cazul persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, o reprezintă câștigul brut realizat din salarii și venituri asimilate salariilor, în țară și în alte state, cu respectarea prevederilor legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, care include:……………………………………………………………………………………(4)Sumele prevăzute la alin. (1) lit. d) și f) intră în baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale, indiferent dacă persoanele respective sunt din cadrul aceleiași entități ori din afara ei, pensionari sau angajați cu contract individual de muncă.
44.Articolul 140 se modifică și va avea următorul cuprins: + 
Articolul 140Baza de calcul al contribuției de asigurări sociale datorate de angajatori sau persoane asimilate acestoraPentru persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajatori sau sunt asimilate acestora, baza lunară de calcul pentru contribuția de asigurări sociale o reprezintă suma câștigurilor brute prevăzute la art. 139, realizate de persoanele fizice care obțin venituri din salarii sau asimilate salariilor asupra cărora se datorează contribuția, pentru activitatea desfășurată în condiții deosebite, speciale sau în alte condiții de muncă.
[…]62.La articolul 153 alineatul (1), litera a) se modifică și va avea următorul cuprins:a)cetățenii români cu domiciliul sau reședința în România;[…]68.Articolul 155 se modifică și va avea următorul cuprins: + 
Articolul 155Categorii de venituri supuse contribuției de asigurări sociale de sănătate(1)Contribuabilii la sistemul de asigurări sociale de sănătate, prevăzuți la art. 153 alin. (1) lit. a)-d), datorează, după caz, contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru veniturile din salarii și asimilate salariilor, definite potrivit art. 76, realizate din România și din afara României, cu respectarea legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, pentru care există obligația declarării în România.(2)Contribuabilii la sistemul de asigurări sociale de sănătate, prevăzuți la art. 153 alin. (1) lit. a)-d), care nu se încadrează în categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate potrivit prevederilor art. 154, datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate dacă realizează venituri anuale cumulate cel puțin egale cu 12 salarii de bază minime brute pe țară din una sau mai multe surse de venituri din următoarele categorii:a)venituri din activități independente, definite conform art. 67 și 67^1;b)venituri din asocierea cu o persoană juridică, contribuabil potrivit titlurilor II, III sau Legii nr. 170/2016, pentru care sunt aplicabile prevederile art. 125;c)venituri din cedarea folosinței bunurilor, definite conform art. 83;d)venituri din investiții, definite conform art. 91;e)venituri din activități agricole, silvicultură și piscicultură, definite conform art. 103;f)venituri din alte surse, definite conform art. 114 și 116.(3)Prevederile alin. (1) și (2) sunt aplicabile și în cazul în care veniturile sunt realizate de persoane fizice aflate în situațiile prevăzute la art. 60.
69.Articolul 156 se modifică și va avea următorul cuprins: + 
Articolul 156Cota de contribuție de asigurări sociale de sănătateCota de contribuție de asigurări sociale de sănătate este de 10% și se datorează de către persoanele fizice care au calitatea de angajați sau pentru care există obligația plății contribuției de asigurări sociale de sănătate, potrivit prezentei legi.
70.La articolul 157, denumirea marginală și partea introductivă a alineatului (1) se modifică și vor avea următorul cuprins: + 
Articolul 157Baza de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate în cazul persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor(1)Baza lunară de calcul al contribuției de asigurări sociale de sănătate, în cazul persoanelor fizice care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, în țară și în străinătate, cu respectarea prevederilor legislației europene aplicabile în domeniul securității sociale, precum și a acordurilor privind sistemele de securitate socială la care România este parte, o reprezintă câștigul brut care include:
– Art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2017:Începând cu data de 1 ianuarie 2018, articolul 31 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și va avea următorul cuprins: + 
Articolul 31(1)Cota de contribuție individuală la bugetul de stat este egală cu cota de contribuție de asigurări sociale prevăzută la art. 138 lit. a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.(2)Termenele de declarare și de plată a sumelor reprezentând contribuțiile individuale la bugetul de stat sunt cele prevăzute de legislația fiscală pentru declararea și plata contribuțiilor de asigurări sociale.
– Art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2018:(1)Prevederile prezentului articol se aplică persoanelor fizice care realizează venituri din salarii și asimilate salariilor în baza contractelor individuale de muncă sau a actelor de detașare, aflate în derulare la data de 31 decembrie 2017, și care se încadrează în categoriile de persoane scutite de la plata impozitului pe venit potrivit art. 60 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, al căror salariu brut lunar este majorat cu cel puțin 20% față de nivelul celui din luna decembrie 2017, în perioada de aplicare a prezentului articol, precum și persoanelor fizice prevăzute la art. 168 alin. (2) și (4) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare.(2)În sensul prezentei ordonanțe de urgență salariul brut din luna decembrie 2017, prevăzut la alin. (1), cuprinde salariul brut de încadrare și elementele de natura veniturilor salariale care se acordă, în fiecare lună, conform contractului individual de muncă valabil în luna decembrie 2017, care constituie bază de calcul al contribuțiilor sociale obligatorii.(3)În cazul în care contractul individual de muncă a fost suspendat până la data de 31 decembrie 2017 sau este suspendat la data menționată anterior, iar angajatul își reia activitatea în cursul anului 2018, salariul brut luat în considerare este cel prevăzut la alin. (2).(4)Prevederile prezentului articol nu se aplică:a)personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, prevăzut în Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare;b)în situațiile în care, potrivit acordului de voință al părților, în cadrul perioadei prevăzute la art. III alin. (1) nivelul salariului brut lunar este diminuat sub nivelul prevăzut la alin. (1), de la data modificării contractului individual de muncă;c)pentru perioada în care contractul individual de muncă este suspendat potrivit Legii nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.(5)Prin derogare de la prevederile art. 168 alin. (5) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, pentru angajații prevăzuți la alin. (1) și (3) angajatorii/plătitorii, după caz, stabilesc, rețin la sursă și plătesc contribuția de asigurări sociale de sănătate, după următoarea formulă de calcul:CASS_reținută = venit brut_2018 – CAS_datorată în 2018 – salariu net_decembrie2017Simbolurile utilizate au următoarele înțelesuri:a)CASS_reținută = contribuția de asigurări sociale de sănătate reținută de către angajatori/plătitori din salariul brut în lună, care nu poate fi mai mare decât contribuția calculată și datorată conform dispozițiilor Legii nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare;b)venit brut_2018 = venitul bază de calcul al CASS, realizat în anul 2018;c)CAS_datorată în 2018 = contribuția de asigurări sociale, calculată și reținută de către angajatori/plătitori, potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare;d)salariu net_decembrie2017 = salariul net, determinat prin deducerea din salariul brut a contribuțiilor sociale individuale obligatorii, potrivit legii, în luna decembrie 2017, corespunzător salariului brut prevăzut în contractul individual de muncă, aflat în derulare la data de 31 decembrie 2017.(6)În cazul în care, în cursul lunii, contractul individual de muncă este suspendat, a încetat raportul de muncă sau intervine detașarea angajatului, salariul brut de referință prevăzut la alin. (2) se recalculează proporțional cu numărul de zile lucrate în luna pentru care se datorează contribuția de asigurări sociale de sănătate.(7)Dispozițiile prezentului articol sunt aplicabile și în cazul în care, pentru angajații detașați, drepturile salariale sunt plătite de către entitatea la care au fost detașați pe baza informațiilor transmise de angajator referitoare la îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1), respectiv majorarea cu cel puțin 20% a salariului brut de referință prevăzut la alin. (2).(8)Valoarea reprezentând diferența pozitivă dintre contribuția de asigurări sociale de sănătate datorată și calculată potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, și contribuția de asigurări sociale de sănătate reținută potrivit alin. (5) se stabilește de către angajator/plătitor și se evidențiază distinct ca sumă dedusă în Declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate, reglementată potrivit Legii nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare.(9)Organul fiscal central transmite zilnic, în sistem informatic, unităților Trezoreriei Statului un fișier conținând sumele deduse potrivit alin. (8). Acest fișier cuprinde și data plății reprezentată de scadența contribuției de asigurări sociale de sănătate declarată. Pe baza acestui fișier se debitează automat un cont distinct de venituri al bugetului de stat codificat cu codul de identificare fiscală al angajatorului/plătitorului și se creditează contul de venituri al Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate codificat cu codul de identificare fiscală al angajatorului/plătitorului. Documentul justificativ pe baza căruia se realizează fișierul îl reprezintă Declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate.(10)Organul fiscal central transmite zilnic, în sistem informatic, Casei Naționale de Asigurări de Sănătate informații cu privire la contribuția de asigurări sociale de sănătate, datorată și calculată potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, declarată prin Declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate.(11)Verificarea modului de determinare a diferenței prevăzute la alin. (8) se realizează de organele fiscale potrivit dispozițiilor Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, pe baza unei analize de risc specifice.(12)Dispozițiile prezentului articol sunt aplicabile și în cazul în care sunt stabilite diferențe în plus față de suma dedusă de angajator/plătitor prin declarația prevăzută la alin. (8), fie prin corectarea declarației fiscale de către angajator/plătitor, fie prin emiterea unei decizii de impunere de către organul fiscal competent.(13)În cazul în care sunt stabilite diferențe în minus față de suma dedusă de angajator/plătitor prin declarația prevăzută la alin. (8), fie prin corectarea declarației fiscale de către angajator/plătitor, fie prin emiterea unei decizii de impunere de către organul fiscal competent, aceasta se recuperează la bugetul de stat prin debitarea contului de venituri al Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate codificat cu codul de identificare fiscală al angajatorului/plătitorului și creditarea contului bugetului de stat codificat cu codul de identificare fiscală al angajatorului/plătitorului. În acest caz, angajatorul/plătitorul este obligat la plata diferenței în minus.– Articolul unic pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2018:Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, se modifică și se completează după cum urmează:[…]6.La articolul 38, după alineatul (6) se introduce un nou alineat, alineatul (6^1), cu următorul cuprins:(6^1)Începând cu luna mai 2018, în situația în care veniturile salariale nete acordate potrivit prevederilor prezentei legi sunt mai mici decât cele aferente lunii februarie 2018, se acordă o sumă compensatorie cu caracter tranzitoriu care să acopere diferența, în măsura în care persoana își desfășoară activitatea în aceleași condiții. Suma compensatorie este cuprinsă în salariul lunar și nu se ia în calcul la determinarea limitei prevăzute la art. 25. Suma compensatorie se determină lunar pe perioada în care se îndeplinesc condițiile pentru acordarea acesteia.
22.Autorii excepției susțin că normele de lege criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituție: art. 1 alin. (4) și (5) privind separația puterilor în stat și obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, art. 47 alin. (1) privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, art. 124 privind înfăptuirea justiției, art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului, art. 115 alin. (4) și (6) referitor la ordonanțele de urgență, art. 124 alin. (3) referitor la independența judecătorilor și art. 132 alin. (1) referitor la statutul procurorilor.23.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că, în principal, critica de neconstituționalitate formulată de autorii excepției vizează reducerea cuantumului drepturilor salariale, ceea ce aduce atingere mai multor prevederi constituționale, așa cum sunt dreptul la muncă, în componenta sa privind dreptul la remunerarea muncii și dreptul la un nivel de trai decent, precum și condițiilor constituționale referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale. Aceste reduceri au avut loc ca efect al dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin neaplicarea dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 și prin transferul de la angajator la angajat al obligației de plată a contribuției pentru asigurări sociale datorate bugetului asigurărilor sociale de stat.24.Față de această critică, instanța de contencios constituțional reține că dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, prin Decizia nr. 700 din 31 octombrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 29 ianuarie 2020, Decizia nr. 519 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 998 din 28 octombrie 2020, Decizia nr. 520 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1027 din 4 noiembrie 2020, și altele, pronunțându-se în sensul constituționalității acestora. Astfel, Curtea a reținut, în esență, că stabilirea, prin prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, a unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022 are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice. Integrate regulilor privind aplicarea etapizată a legii, prevederile legale criticate vizează reglarea în timp a disfuncționalităților existente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin limitarea creșterilor salariale la un nivel stabilit prin lege. O asemenea soluție legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunțat în expunerea de motive la Legea-cadru nr. 153/2017, și anume acela de „eliminare a disfuncționalităților salariale existente în sistemul public de salarizare“, și vizează, în ansamblu, toate categoriile de personal plătit din fonduri publice.25.Curtea a amintit că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului. De asemenea, legiuitorul are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57, Decizia din 6 decembrie 2011, pronunțată în cauzele Felicia Mihăieș împotriva României și Adrian Gavril Senteș împotriva României, paragraful 15.26.În raport cu cele mai sus arătate, Curtea a reținut că prevederile legale criticate, prin conținutul lor normativ, nu pun în discuție o restrângere a exercițiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituție, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.27.Cât privește critica de neconstituționalitate formulată prin raportare la art. 47 din Constituție privind dreptul la un nivel de trai decent, Curtea a apreciat că măsura stabilită prin textele de lege criticate se integrează ansamblului de acțiuni ale statului de adaptare la resursele financiare existente, neputându-se reține o afectare a nivelului de trai decent, contrară Constituției.28.În ceea ce privește scăderea cuantumului venitului net în luna ianuarie 2018 față de luna decembrie 2017 ca urmare a incidenței altor acte normative, așa cum este Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017, care a prevăzut transferul contribuțiilor de la angajator la angajat, Curtea a amintit că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi sau texte legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că într-o astfel de situație nu se pune în discuție o chestiune privind constituționalitatea, ci una de coordonare a legislației în vigoare, ceea ce este de competența autorității legiuitoare.29.Curtea a observat însă că, pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea personalului bugetar, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 apare ca un proces complex care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecții și corelări cu ansamblul actelor normative ce fac parte din fondul activ al legislației, aspecte de competența autorității legiuitoare.30.Referitor la critica de neconstituționalitate pe care autorii excepției o formulează în prezenta cauză cu privire la diminuarea drepturilor salariale ca urmare a neaplicării dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea constată că aceasta are în vedere aspecte ce țin de aplicarea legii, ce revin competenței exclusive a instanței de judecată.31.În continuare, examinând criticile de neconstituționalitate pe care autorii excepției le formulează în raport cu prevederile constituționale privind egalitatea în drepturi, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a statuat că situația obiectiv diferită în care se află diferite categorii de persoane plătite din fonduri publice justifică și chiar impune un tratament juridic diferit. De asemenea, Curtea a statuat că este dreptul exclusiv al legiuitorului să facă diferențierea corespunzătoare la stabilirea drepturilor salariale. Atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate sunt diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții similare la diferite autorități sau instituții publice și, prin urmare, stabilirea unui tratament juridic diferențiat apare ca justificată (de exemplu, Decizia nr. 450 din 23 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1225 din 14 decembrie 2020). De asemenea, Curtea a reținut că art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, ci și necesitatea lui (de exemplu, Decizia nr. 134 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 30 iunie 2020).32.Referitor la criticile de neconstituționalitate ce vizează dispozițiile capitolului I pct. B din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 și ale art. 38 alin. (6) din această lege prin raportare la prevederile constituționale ale art. 124 alin. (3) și ale art. 132, Curtea apreciază că sunt relevante cele reținute prin Decizia nr. 450 din 23 iunie 2020, precitată, în care a arătat că în vreme ce, potrivit art. 124 alin. (3) din Constituție, „Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii“, nicio dispoziție constituțională nu prevede un statut similar pentru procurori. Astfel, conform art. 132 alin. (1) din Constituție, „Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiului legalității, al imparțialității și al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiției“. Prin urmare, în vreme ce judecătorii sunt independenți, procurorii își desfășoară activitatea sub autoritatea ministrului justiției. Aceste deosebiri reflectă, în mod firesc, natura diferită a funcțiilor constituționale pe care cele două categorii de magistrați le îndeplinesc. Astfel, potrivit art. 124 alin. (1) din Constituție, judecătorii înfăptuiesc justiția în numele legii, în vreme ce, potrivit art. 131 alin. (1) din Constituție, în activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor. De altfel, sesizând aceste diferențe, Curtea Constituțională a constatat că Ministerul Public nu face parte din puterea judecătorească, ci din autoritatea judecătorească, concepte diferite în esența lor. Potrivit art. 126 alin. (1) din Constituție, „Justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege“, ceea ce înseamnă că dintre cele trei entități cuprinse în autoritatea judecătorească, respectiv în capitolul VI al titlului III din Constituție, numai instanțele judecătorești fac parte din puterea judecătorească. Deși nu face parte nici din puterea executivă sau autoritatea executivă, Ministerul Public nu are o poziție de independență instituțională față de aceasta, întrucât textul Constituției este foarte clar, activitatea desfășurată de procurori fiind sub autoritatea ministrului justiției. Mai mult, astfel cum s-a arătat, în privința tezelor elaborării Constituției s-a respins expressis verbis un amendament care prevedea caracterul independent al Ministerului Public în cadrul organizării puterii publice, astfel că nu poate fi ignorată și încălcată voința constituantului originar, care nu a dorit conferirea unei astfel de poziții instituționale. În consecință, interpretarea textului constituțional urmează, în mod firesc, voința legiuitorului constituțional expres normativizată sub forma punerii activității desfășurate de procurori sub autoritatea ministrului justiției.33.În continuare, analizând criticile de neconstituționalitate ce vizează pretinsa contrarietate dintre dispozițiile art. 74 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005 și cele ale art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 și ale lit. B din capitolul I al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea apreciază că se impun aceleași considerente vizând compararea prevederilor mai multor legi sau texte legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției, aspecte ce nu revin competenței Curții Constituționale.34.În sfârșit, analizând critica de neconstituționalitate vizând dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 79/2017, Curtea constată că, spre deosebire de cele reținute prin Decizia nr. 1.221 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 2 decembrie 2008, și Decizia nr. 842 din 2 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 464 din 6 iulie 2009, dispozițiile de lege criticate, care reglementează transferul contribuțiilor de asigurări sociale către persoanele care realizează venituri din salarii sau asimilate salariilor, constituie o materie distinctă de cea a Legii-cadru nr. 153/2017, care se referă la salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Din contră, prin deciziile Curții Constituționale mai sus amintite s-a constatat neconstituționalitatea unor reglementări dispuse de Guvern pe calea unor ordonanțe de urgență prin care se lipsea de efect voința exprimată de Parlament în aceeași materie, respectiv în ceea ce privește salarizarea personalului din învățământ. Astfel, considerentele și concluziile reținute de Curtea Constituțională prin aceste decizii nu pot fi reținute, nefiind incidente în cauză.35.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Cosneanu și alții în Dosarul nr. 5.718/2/2018 al Curții de Apel București veche – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, ale capitolului I pct. B și ale capitolului II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, ale capitolului I pct. A.I lit. d) și ale capitolului II pct. A.I.1 lit. b) din anexa nr. VIII din Legea-cadru nr. 153/2017, ale art. I pct. 42-44, 62 și 68-70 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 79/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, ale art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 82/2017 pentru modificarea și completarea unor acte normative, ale art. I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 3/2018 privind unele măsuri fiscal-bugetare și ale articolului unic pct. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2018 pentru modificarea și completarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București veche – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 28 februarie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Patricia-Marilena Ionea

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x