DECIZIA nr. 64 din 1 februarie 2024

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Bogdan (fost Corduneanu), Viorel Potorac, Iulian Cătălin Bogdan și Marian Simon (fost Corduneanu) în Dosarul nr. 4.183/100/2010/a35 al Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.794D/2020. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă Decizia Curții Constituționale nr. 48 din 28 februarie 2023. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 30 ianuarie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 4.183/100/2010/a35, Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Bogdan (fost Corduneanu), Viorel Potorac, Iulian Cătălin Bogdan și Marian Simon (fost Corduneanu) cu ocazia soluționării apelului într-o cauză penală. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia realizează o scurtă prezentare a istoricului reglementării procesuale referitoare la valoarea probatorie a declarațiilor persoanelor acuzate de săvârșirea unei infracțiuni. În continuare, apreciază că, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor de lege criticate, rezultă calitatea de mijloc de probă necondiționat a declarațiilor părților și ale subiecților procesuali principali, ceea ce contravine exigențelor constituționale rezultate din prevederile art. 21, 23 și 24 din Legea fundamentală. Arată că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, noțiunea de martor are un sens autonom, intrând în această categorie orice persoană care furnizează declarații care pot servi ca temei al condamnării, indiferent de calitatea procesuală atribuită potrivit legii naționale, fiind aplicabile în aceste cazuri toate garanțiile prevăzute de art. 6 paragraful 1 și paragraful 3 lit. d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Susține că nu pot fi înțelese rațiunile pentru care legiuitorul a atribuit valoare probatorie similară declarațiilor acuzaților și celor ale martorilor, în condițiile în care acuzații nu sunt expuși unei sancțiuni, chiar dacă nu declară adevărul, în timp ce martorii riscă să răspundă penal atunci când nu spun adevărul. … 6.Având în vedere aceste aspecte, se apreciază că este inechitabilă atribuirea unei valori probatorii necondiționate declarațiilor unui suspect sau ale unui inculpat făcute cu privire la alt inculpat sau suspect. Celui acuzat trebuie să i se asigure posibilitatea de a se confrunta cu acuzatorul său, prin asigurarea prezenței acestuia din urmă în fața unei instanțe, în cadrul unei ședințe publice în care să fie ascultată mărturia acuzatoare. În caz contrar, se ajunge la o restrângere nejustificată a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 paragraful 3 din Convenție, care presupune acordarea oportunității adecvate de audiere de către acuzat a unui martor a cărui declarație poate servi ca temei determinant al condamnării. … 7.Se susține că dispozițiile de lege criticate reflectă inconsecvența legiuitorului în privința aptitudinii probatorii necircumstanțiate a declarațiilor inculpatului în cazul procedurii simplificare de judecată, nefiind suficientă simpla recunoaștere a comiterii faptei de către inculpat. Or, dacă declarația de recunoaștere a inculpatului nu poate întemeia în măsură determinantă o hotărâre de condamnare a acestuia, cu atât mai puțin o probă de asemenea natură nu poate fundamenta fără rezerve o condamnare a unui coinculpat, fără să se încalce dreptul la proces echitabil. … 8.Atribuirea unei importanțe capitale declarației unui coacuzat este contrară exigențelor unei justiții echitabile, în înfăptuirea căreia nu este permisă răsturnarea prezumției de nevinovăție prin declarații făcute de persoane care sunt mânate de anumite interese, situație inevitabilă în privința coinculpaților, care, în mod firesc, urmăresc disculparea lor sau asigurarea unui regim sancționator favorabil. O protecție eficientă și reală a prezumției de nevinovăție presupune înlăturarea legislativă a situațiilor în care prezumția de nevinovăție poate fi răsturnată prin mijloace de probă cu privire la care există suspiciuni in abstracto, iar formal nu există instrumente de asigurare a fiabilității acestora. … 9.Referitor la forța probantă a declarațiilor investigatorilor, colaboratorilor ori martorilor anonimi, se arată că instanța de la Strasbourg a statuat că o hotărâre de condamnare nu se poate întemeia în măsură exclusivă sau determinantă pe declarațiile acestora, întrucât drepturile apărării, mai ales în componenta privitoare la posibilitatea de a interoga martorii acuzării, sunt prejudiciate prin imposibilitatea confruntării depline a acestor martori. … 10.Apreciază că același neajuns există și în situația confruntării coinculpaților care formulează declarații acuzatoare, în privința acestora simpla facultate recunoscută de lege de a nu da declarații autoacuzatoare punând apărarea în imposibilitatea de a interoga pe deplin aceste categorii de subiecți procesuali, ceea ce constituie o limitare nejustificată a dreptului la apărare. Se face referire la Decizia nr. 10 din 17 aprilie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Se apreciază că rațiunile arătate mai sus se aplică mutatis mutandis și în privința persoanei vătămate, subiect pasiv al infracțiunii, precum și a denunțătorilor, care au obținut avantaje procesuale ori substanțiale. … 11.Omisiunea includerii mijloacelor de probă reprezentate de declarațiile suspecților, ale inculpaților sau ale persoanelor vătămate în categoria celor care nu pot întemeia în măsură determinantă o hotărâre de condamnare conduce la o protecție insuficientă a drepturilor celui acuzat, ceea ce impune interpretarea și aplicarea lor în concordanță cu perspectiva oferită de prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului. … 12.Curtea de Apel Cluj – Secția penală și de minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că prevederile criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil în înțelesul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și al art. 21 alin. (3) din Constituție. Nu se poate aprecia că omisiunea includerii mijloacelor de probă reprezentate de declarațiile suspecților, ale inculpaților sau ale persoanelor vătămate în categoria celor care nu pot întemeia în măsură determinantă o hotărâre de condamnare ar conduce la o protecție insuficientă a drepturilor celui acuzat. Reglementarea instituită prin art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală a preluat în dreptul intern un standard clasic al jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care a precizat că în anumite circumstanțe autoritățile judiciare pot apela la declarațiile administrate în faza urmăririi penale, în special în cazul refuzului persoanelor care le-au dat de a le reitera în public de teamă pentru consecințele pe care le-ar avea pentru siguranța lor. Dacă inculpatul a avut ocazia adecvată și suficientă de a contesta astfel de mărturii, în momentul în care sunt făcute sau mai târziu, utilizarea lor nu este de natură să încalce prevederile art. 6 paragraful 1 și paragraful 3 lit. d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 13.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 14.Guvernul arată că dispozițiile criticate se referă la valoarea probantă condiționată a anumitor mijloace de probă. Ratio legis, această dispoziție a fost instituită pentru a garanta dreptul la apărare și la un proces echitabil al inculpatului prin contrabalansarea dezavantajului cu care se confruntă acesta, în condițiile în care – prin utilizarea investigatorilor, a colaboratorilor și/sau a martorilor protejați – drepturile apărării nu pot fi asigurate/exercitate la un nivel normal, așa cum ar fi fost cazul în ipoteza martorilor obișnuiți. Nu poate fi primită susținerea autorilor excepției de neconstituționalitate în sensul că aceleași garanții ar trebui instituite și în cazul declarațiilor făcute de persoana vătămată, suspecții sau inculpații din aceeași cauză. … 15.Dispoziția legală criticată trebuie suspusă unei interpretări sistematice, de ansamblu, prin corelare și cu alte prevederi ale Codului de procedură penală, spre exemplu, art. 103 alin. (1) din acest act normativ. Face referire la Decizia nr. 2479 din 8 septembrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția penală. … 16.Apreciază că a admite cele susținute de autorii excepției ar echivala cu lipsirea judecătorului de posibilitatea de a efectua o apreciere proprie cu privire la ansamblul materialului probator în cauză, inclusiv cu privire la credibilitatea persoanelor audiate. Acționând astfel, s-ar acorda anumitor mijloace de probă o valoare probatorie prestabilită, fapt ce ar limita principiul liberei aprecieri a probelor. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia declarațiile date de alți suspecți/inculpați în faza de urmărire penală nu pot fi readministrate în cursul cercetării judecătorești ca urmare a faptului că aceștia se prevalează de dreptul la tăcere, fiind afectat – astfel – dreptul la apărare al inculpatului, apreciază că nici această perspectivă a autorilor excepției nu este întemeiată de vreme ce, pe de o parte, avocatul suspectului/inculpatului are dreptul de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală și de a adresa întrebări persoanei audiate și, pe de altă parte, inculpatul însuși sau avocatul său are dreptul de a contesta legalitatea administrării probelor în procedura de cameră preliminară. Art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală se situează în standardul impus de jurisprudența europeană și trebuie aplicat în privința declarațiilor investigatorilor, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați în considerarea restrângerii inerente a dreptului la apărare care nu poate contesta credibilitatea „martorilor anonimi“. Per a contrario, în celelalte situații – precum cele invocate în prezenta excepție – dreptul la apărare este asigurat, cu luarea în considerare și a prevederilor art. 378 alin. (5) și ale art. 383 din Codul de procedură penală. În felul acesta, în ambele situații reglementate de dispozițiile menționate, declarațiile anterioare sunt puse în discuția contradictorie a părților, astfel încât acestea pot contesta veridicitatea celor reținute în declarațiile respective. … 17.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:18.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 19.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală, cu următorul conținut: „Hotărârea de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați.“ … 20.Autorii excepției susțin că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție și art. 24 referitor la dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 21.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor criticate, dintr-o perspectivă identică, prin Decizia nr. 48 din 28 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 10 iulie 2023, și Decizia nr. 578 din 31 octombrie 2023*), nepublicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunțării prezentei decizii. Curtea a reținut că, potrivit art. 104 din Codul de procedură penală, „în cursul procesului penal, în condițiile prevăzute de lege, pot fi audiate următoarele persoane: suspectul, inculpatul, persoana vătămată, partea civilă, partea responsabilă civilmente, martorii și experții“. De altfel, potrivit art. 97 alin. (2) din același act normativ, „proba se obține în procesul penal prin următoarele mijloace: a) declarațiile suspectului sau ale inculpatului; b) declarațiile persoanei vătămate; c) declarațiile părții civile sau ale părții responsabile civilmente; d) declarațiile martorilor; e) înscrisuri, rapoarte de expertiză sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de probă; f) orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege“.*) Decizia Curții Constituționale nr. 578 din 31 octombrie 2023 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 15 aprilie 2024. … 22.Curtea a constatat, prin Decizia nr. 63 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 6 august 2019, că noul Cod de procedură penală consacră, ca și legea veche, sistemul liberei aprecieri a probelor. În baza principiului liberei sau intimei convingeri a judecătorului, acesta va aprecia liber mijloacele de probă administrate în cauză, neexistând o ordine de preferință, referitor la forța probantă a acestora. Totodată, organele judiciare au dreptul să aprecieze în mod liber atât valoarea, cât și credibilitatea fiecărei probe administrate; probele nu au o valoare a priori stabilită de legiuitor, importanța acestora rezultând în urma aprecierii lor de organele judiciare consecutiv analizei ansamblului materialului probatoriu administrat în mod legal și loial în cauză. În luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului, instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei și amânarea aplicării pedepsei se dispun doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. … 23.În acest context, Curtea a observat că legiuitorul, prin dispozițiile art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală, a instituit unele limitări ale principiului liberei aprecieri a probelor, reglementând în acest sens că hotărârea de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați. Curtea a constatat că, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală, rezultă că celelalte mijloace de probă prin care au fost obținute probe directe pot conduce autonom, în mod determinant, la pronunțarea uneia dintre soluțiile enumerate mai sus, care conțin constatarea faptului că o persoană a comis o infracțiune. … 24.Astfel, cu excepția declarațiilor prevăzute de dispozițiile art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală, celelalte declarații au o valoare probatorie necondiționată, fiind supuse numai principiului liberei aprecieri a probelor. … 25.Curtea a constatat, prin Decizia nr. 63 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 6 august 2019, paragraful 40, că noul Cod de procedură penală consacră, ca și legea veche, sistemul liberei aprecieri a probelor. În baza principiului liberei sau intimei convingeri a judecătorului, acesta va aprecia liber mijloacele de probă administrate în cauză, neexistând o ordine de preferință, referitor la forța probantă a acestora. Totodată, organele judiciare au dreptul să aprecieze în mod liber atât valoarea fiecărei probe administrate, cât și credibilitatea lor; probele nu au o valoare a priori stabilită de legiuitor, importanța acestora rezultând în urma aprecierii lor de organele judiciare consecutiv analizei ansamblului materialului probatoriu administrat în mod legal și loial în cauză. În luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului, instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei și amânarea aplicării pedepsei se dispun doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă. … 26.Totodată, Curtea, prin Decizia nr. 588 din 31 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 167 din 29 februarie 2024, paragrafele 23-26, a reținut că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a subliniat că este de competența instanțelor naționale să evalueze dovezile pe care le-au obținut și pertinența celor pe care părțile doresc să le prezinte, de vreme ce Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu reglementează regimul probelor ca atare. Cu toate acestea, sarcina Curții Europene a Drepturilor Omului este de a stabili dacă procedura în ansamblu, inclusiv modul în care au fost luate probe, a respectat caracterul echitabil impus de art. 6 paragraful 1 (a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea din 12 iulie 1988, pronunțată în Cauza Schenk împotriva Elveției, paragraful 46). Ca atare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a afirmat că principiul contradictorialității, ca și celelalte garanții procedurale prevăzute la art. 6 paragraful 1, are ca scop o procedură în fața unei instanțe. Esențial este faptul că părțile pot participa într-o manieră adecvată la procedura în fața instanței (a se vedea, mutatis mutandis, și Hotărârea din 19 iulie 1995, pronunțată în Cauza Kerojärvi împotriva Finlandei, paragraful 42 – final). … 27.Or, în faza de urmărire penală, suspectul/inculpatul are, între altele, dreptul de a consulta dosarul, de a propune administrarea de probe în condițiile prevăzute de lege, de a ridica excepții și de a pune concluzii, precum și de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale și civile a cauzei, persoana vătămată și partea civilă au dreptul de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica excepții și de a pune concluzii, de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale/civile a cauzei, precum și de a adresa întrebări experților, iar partea responsabilă civilmente își exercită drepturile în limitele și în scopul soluționării acțiunii civile (a se vedea art. 81 și următoarele din Codul de procedură penală). Tot astfel, în cursul procedurii de cameră preliminară, părțile interesate pot formula cereri și excepții privitoare la verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. … 28.Mai mult, în acord cu art. 374 alin. (5) și (6) din Codul de procedură penală, în faza de judecată președintele întreabă procurorul, părțile și persoana vătămată dacă propun administrarea de probe, iar în cazul în care se propun probe, trebuie să se arate faptele și împrejurările ce urmează a fi dovedite, mijloacele prin care pot fi administrate aceste probe, locul unde se află aceste mijloace, respectiv, în ceea ce privește martorii și experții, identitatea și adresa acestora. Totodată, procurorul, persoana vătămată și părțile pot cere administrarea de probe noi și în cursul cercetării judecătorești – a se vedea art. 374 alin. (9) din Codul de procedură penală -, iar probele administrate în cursul urmăririi penale și necontestate de către părți sau de către persoana vătămată pot fi administrate din oficiu de către instanță, dacă apreciază că este necesar pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei, instanța putând totodată să dispună din oficiu și administrarea de probe noi, justificat de același deziderat pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei – a se vedea art. 374 alin. (8) și (10) din Codul de procedură penală. De asemenea, după audierea inculpatului, a persoanei vătămate, a părții civile și a părții responsabile civilmente se procedează la administrarea probelor încuviințate [a se vedea art. 376 alin. (3) din Codul de procedură penală]. … 29.Aceasta întrucât, potrivit art. 100 alin. (2) din același cod, „în cursul judecății, instanța administrează probe la cererea procurorului, a persoanei vătămate sau a părților și, în mod subsidiar, din oficiu, atunci când consideră necesar pentru formarea convingerii sale“, sens în care, în procesul de evaluare a probelor, condamnarea se poate dispune doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă [a se vedea și art. 103 alin. (2) din același cod]. … 30.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența mai sus menționată, atât considerentele, cât și soluția pronunțată prin deciziile anterior invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 31.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1 – 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin Bogdan (fost Corduneanu), Viorel Potorac, Iulian Cătălin Bogdan și Marian Simon (fost Corduneanu) în Dosarul nr. 4.183/100/2010/a35 al Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori și constată că dispozițiile art. 103 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Cluj – Secția penală și de minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 1 februarie 2024.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește