DECIZIA nr. 639 din 17 octombrie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 110 din 5 februarie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 274
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 274
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 274
ART. 1REFERIRE LALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 2
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 127 09/03/2017
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 87 23/02/2016
ART. 3REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 274
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 2
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 274
ART. 4REFERIRE LALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 2
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 196 04/04/2013
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 494 10/05/2012
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 1 11/01/2012
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 903 06/07/2010
ART. 5REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 274
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 189 02/03/2006
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 2
ART. 5REFERIRE LAHOTARARE 04/05/2000
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 274
ART. 6REFERIRE LALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 2
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 274
ART. 8REFERIRE LAHOTARARE 24/05/2007
ART. 8REFERIRE LAHOTARARE 08/06/2006
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 274
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 2
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 2
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 2
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 274
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 272
ART. 17REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 274
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 274
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 272
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 274
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 143 26/07/2000 ART. 2
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 24
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 24
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 117 10/03/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 9 19/06/2018





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Cristina Teodora Pop – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și ale art. 274 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ionuț Viorel Dinu în Dosarul nr. 2.717/120/2016 al Tribunalului Dâmbovița – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.336D/2016.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autorul excepției a depus înscrisuri doveditoare și concluzii scrise, prin care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă, cu privire la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, și, ca neîntemeiată, cu privire la dispozițiile art. 274 din Codul de procedură penală. Referitor la dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, se arată că acestea nu sunt aplicabile în cauză, întrucât autorul excepției nu a fost condamnat pentru săvârșirea de „alte operațiuni“, ci pentru o faptă de complicitate la cultivarea de droguri, respectiv de canabis, variantă infracțională prevăzută, în mod expres, de dispozițiile art. 3 din Legea nr. 143/2000. Pentru situația în care Curtea va trece pentru motivul de inadmisibilitate anterior menționat, pe fond, se solicită menținerea jurisprudenței Curții Constituționale, respectiv cele statuate prin Decizia nr. 127 din 9 martie 2017, prin care Curtea a arătat că noțiunea de „alte operațiuni“ este constituțională. De asemenea, se solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură penală și menținerea, și în acest caz, a jurisprudenței Curții, făcându-se trimitere la Decizia nr. 87 din 23 februarie 2016.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Sentința penală nr. 704 din 22 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.717/120/2016, Tribunalul Dâmbovița – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și ale art. 274 din Codul de procedură penală, excepție invocată de Ionuț Viorel Dinu într-o cauză în care autorul excepției a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, precum și la plata cheltuielilor judiciare aferente desfășurării urmăririi penale și a cercetării judecătorești.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că sintagmele „ori alte operațiuni“ din cuprinsul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și „cheltuieli avansate de stat“ din cuprinsul art. 274 din Codul de procedură penală sunt lipsite de claritate, precizie și previzibilitate, motiv pentru care textele criticate încalcă dispozițiile constituționale și convenționale referitoare la calitatea legii penale. Se face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale referitoare la calitatea legii, respectiv la deciziile nr. 189 din 2 martie 2006, nr. 903 din 6 iulie 2010, nr. 1 din 11 ianuarie 2012, nr. 494 din 10 mai 2012 și nr. 196 din 4 aprilie 2013, prin care instanța de contencios constituțional a constatat încălcarea, prin dispozițiile legale criticate în respectivele cauze, a prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție, precum și a dreptului la un proces echitabil și a dreptului la apărare. Se face, de asemenea, trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv la Hotărârea din 4 mai 2000, pronunțată în Cauza Rotaru împotriva României, prin care instanța europeană a statuat obligația legiuitorului de adoptare a unor reguli de procedură clare, care să prevadă cu precizie condițiile și termenele în care justițiabilii își pot exercita drepturile procesuale. 6.Tribunalul Dâmbovița – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Referitor la sintagma „ori alte operațiuni“ din cuprinsul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, se susține că legiuitorul a înțeles să includă în sfera acesteia orice alte activități cu droguri, prin care se pune în pericol sănătatea publică sau a consumatorului, diferite de cele expres enumerate în ipoteza normei de incriminare. Se arată însă că aceste activități urmează a fi precizate în situația constatării neconstituționalității textului criticat. Cu privire la pretinsa neconstituționalitate a prevederilor art. 274 din Codul de procedură penală, instanța arată că își însușește concluziile apărătorului autorului excepției. 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se susține că sintagma „alte operațiuni“ din cuprinsul prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 se referă, în mod exclusiv, la circulația drogurilor, că enumerarea din cuprinsul textului criticat este una limitativă și că sensul expresiei anterior menționate este unul limitativ și neechivoc, putând fi dedus din interpretarea gramaticală a dispozițiilor legale analizate, întrucât se află într-o succesiune logică cu celelalte acțiuni ce constituie verbum regens al infracțiunii. Se mai susține că dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 sunt în acord cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv cu standardele stabilite prin hotărârile din 8 iunie 2006 și 24 mai 2007, pronunțate în cauzele Lupșa împotriva României, paragraful 37, și Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 36. În ceea ce privește art. 274 din Codul de procedură penală, se susține că atât din denumirea marginală, cât și din conținutul său normativ rezultă că acesta nu reglementează asupra aspectelor legate de obligativitatea dovedirii de către stat a cheltuielilor judiciare pe care le-a avansat, ci numai asupra modului în care sunt suportate cheltuielile respective, aspecte ce nu determină însă lipsa de previzibilitate a reglementării.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2014, și ale art. 274 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: – Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000:(1)Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.– Art. 274 din Codul de procedură penală:(1)În caz de renunțare la urmărirea penală, condamnare, amânare a aplicării pedepsei sau renunțare la aplicarea pedepsei, suspectul sau, după caz, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind avocații din oficiu și interpreții desemnați de organele judiciare, care rămân în sarcina statului.(2)Când sunt mai mulți suspecți sau, după caz, inculpați, procurorul sau, după caz, instanța hotărăște partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare. La stabilirea acestei părți se ține seama, pentru fiecare dintre suspecți sau, după caz, inculpați, de măsura în care a provocat cheltuielile judiciare.(3)Partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.“12.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) în componenta sa referitoare la calitatea legilor, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 cu privire la accesul liber la justiție și art. 24 referitor la dreptul la apărare.13.Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, Curtea reține că, într-adevăr, legiuitorul a înțeles să prevadă elementul material al laturii obiective a infracțiunii, prin enumerarea, în cuprinsul normei criticate, a unor fapte din care acesta poate fi constituit, enumerare ce nu este exhaustivă, întrucât se încheie cu sintagma „ori alte operațiuni“. La o primă evaluare, acest din urmă aspect este de natură a determina lipsa de imprevizibilitate a dispozițiilor legale criticate, ca urmare a imposibilității de a determina sfera înțelesului noțiunii de „alte operațiuni“ ce pot fi reținute ca infracțiune în domeniul traficului și consumului ilicit de droguri. 14.Cu toate acestea, sintagmei criticate trebuie să îi fie atribuit sensul ce rezultă din ansamblul dispoziției legale din care face parte. Or, interpretând sistematic expresia „ori alte operațiuni“, în contextul prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, Curtea constată că aceasta este urmată de expresia „privind circulația drogurilor de risc“, ce restrânge sfera noțiunii de „alte operațiuni“ la operațiunile ce privesc circulația drogurilor de risc. Astfel, orice operațiune referitoare la circulația unor asemenea droguri, alta decât cele enumerate, în mod expres, în cuprinsul normei criticate, poate constitui elementul material al laturii obiective a infracțiunii reglementate la art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. Așa fiind, Curtea reține că sintagma criticată este clară, precisă și previzibilă, vizând practic orice faptă de trafic de droguri de mare risc. Pentru aceste motive, prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 permit destinatarilor lor să își adapteze conduita la exigențele legii penale și sunt în acord cu dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5). 15.Referitor la critica de neconstituționalitate ce vizează prevederile art. 274 din Codul de procedură penală, Curtea constată că, și în acest caz, sensul sintagmei criticate rezultă din interpretarea sa în ansamblul dispozițiilor legale în cuprinsul cărora a fost inclusă. Astfel, dispozițiile art. 274 din Codul de procedură penală reglementează plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în caz de renunțare la urmărirea penală, condamnare, amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei. În toate situațiile anterior enumerate, prin finalizarea acțiunii penale se stabilește că fapta constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, culpa sa infracțională fiind temeiul obligării la restituirea către stat a cheltuielilor judiciare efectuate de acesta. Conform art. 274 alin. (2) din Codul de procedură penală, când sunt mai mulți suspecți sau, după caz, inculpați, procurorul sau, după caz, instanța hotărăște partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare, iar, în situația în care partea responsabilă civilmente este obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, potrivit alin. (3) al aceluiași art. 274, este obligată în mod solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. 16.În acest context, expresia „cheltuieli judiciare avansate de stat“ semnifică toate sumele de bani cheltuite pe parcursul desfășurării procesului penal, din bugetul de stat, respectiv din sumele de bani alocate, în acest scop, conform art. 272 alin. (2) din Codul de procedură penală, din bugetul Ministerului Justiției, al Ministerului Public sau al altor ministere de resort, în scopul suportării unor cheltuieli prilejuite de procedurile desfășurate. Aceste cheltuieli sunt prevăzute în cuprinsul art. 272 și art. 273 din Codul de procedură penală. În acest sens, art. 272 alin. (1) din Codul de procedură penală reglementează ca făcând parte din categoria cheltuielilor judiciare sumele de bani necesare pentru efectuarea actelor de procedură, administrarea probelor, conservarea mijloacelor materiale de probă, onorariile avocaților, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de desfășurarea procesului penal. La acestea se adaugă, conform prevederilor art. 273 alin. (1) din Codul de procedură penală, sumele cuvenite martorului, expertului și interpretului, reprezentând restituirea cheltuielilor de transport, întreținere, locuință și a altor cheltuieli necesare, prilejuite de chemarea lor, în fața organelor judiciare. Referitor la acestea din urmă, art. 273 alin. (2)-(4) din Codul de procedură penală reglementează modul de stabilire a respectivelor sume, martorul, expertul și interpretul care sunt salariați având dreptul la venitul de la locul de muncă, pe durata lipsei de la serviciu pricinuite de chemarea la organul de urmărire penală sau la instanță. Pentru cazul în care persoanele anterior enumerate nu sunt salariate, aceleași dispoziții legale prevăd că martorul, care are venit din muncă, este îndreptățit să primească o compensare, iar expertul și interpretul au dreptul la o retribuție pentru îndeplinirea însărcinării date, în cazurile și în condițiile prevăzute prin dispoziții legale. 17.În ipoteza juridică prevăzută prin textul criticat, din sumele mai sus arătate, urmează a fi scăzute, conform art. 274 alin. (2) din Codul de procedură penală, cheltuielile privind avocații din oficiu și interpreții desemnați de organele judiciare, care rămân în sarcina statului.18.Având în vedere aceste considerente, Curtea constată că dispozițiile procesual penale prevăzute la art. 272-274 din Codul de procedură penală stabilesc cu claritate care sunt părțile obligate la plata cheltuielilor judiciare, precum și un algoritm pentru determinarea cheltuielilor judiciare pe care acestea urmează să le suporte, în caz de renunțare la urmărirea penală, condamnare, amânarea aplicării pedepsei sau renunțarea la aplicarea pedepsei. Pentru aceste motive, Curtea reține că sintagma „cheltuieli judiciare avansate de stat“ din cuprinsul art. 274 din Codul de procedură penală este clară, precisă și previzibilă, nefiind de natură a contraveni prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituție. 19.În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin textele criticate, a dispozițiilor constituționale ale art. 21 și 24, Curtea reține că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât drepturile fundamentale pe care le reglementează presupun asigurarea unor garanții, precum accesul la o instanță națională independentă și dreptul de a beneficia de serviciile unui avocat, ales sau numit din oficiu, în vederea realizării apărării, exigențe ce nu pot fi asigurate prin dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și ale art. 274 din Codul de procedură penală, întrucât acestea reglementează infracțiuni și, respectiv, modalitatea de stabilire și de plată a cheltuielilor judiciare în situația renunțării la urmărirea penală, a condamnării, a amânării aplicării pedepsei sau în cea a renunțării la aplicarea pedepsei.20.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ionuț Viorel Dinu în Dosarul nr. 2.717/120/2016 al Tribunalului Dâmbovița – Secția penală și constată că dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri și ale art. 274 din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Dâmbovița – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 octombrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x