DECIZIA nr. 639 din 15 octombrie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 3 din 6 ianuarie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 20
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 32
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 20
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 32
ART. 1RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 32
ART. 2RESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 20
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 20
ART. 5REFERIRE LADECIZIE 257 26/04/2017
ART. 5REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 20
ART. 5REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 32
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 257 26/04/2017
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 20
ART. 6REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 257 26/04/2017
ART. 7REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 32
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 482 09/11/2004
ART. 8REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 32
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 957 25/06/2009
ART. 9REFERIRE LADECIZIE 257 26/04/2017
ART. 9REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 20
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 20
ART. 13REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 32
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 20
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 32
ART. 14REFERIRE LAPROTOCOL 12 04/11/2000 ART. 1
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 14REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 257 26/04/2017
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 32
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 32
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 17REFERIRE LADECIZIE 257 26/04/2017
ART. 17REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 20
ART. 18REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 20
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 20
ART. 19REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 21
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 631 08/10/2015
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 641 11/11/2014
ART. 21REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 21
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 23REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 21
ART. 24REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 20
ART. 25REFERIRE LADECIZIE 257 26/04/2017
ART. 26REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 20
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 27REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Mihaela Ionescu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (1) teza întâi și ale art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Credit Europe Bank (România) – S.A. în Dosarul nr. 6.288/62/2016/a1 al Curții de Apel Brașov – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.829D/2017.2.La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent precizează că partea Sabin Motelică a fost citată prin scrisoare recomandată în Italia și Republica Moldova, însă, pentru termenul prezent, citația a fost returnată din Italia cu mențiunea că acesta nu s-a prezentat pentru a o ridica de la oficiul poștal.3.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la acest aspect, apreciază procedura de citare legal îndeplinită, atât timp cât autorul excepției nu a adus la cunoștință instanței de control constituțional schimbarea domiciliului. Curtea, deliberând, apreciază în același sens.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens reține că art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală nu restrânge dreptul privind accesul liber la justiție, ci reprezintă o materializare a acestuia. Astfel, arată că, prin modalitatea de reglementare a procedurii de constituire a părții responsabile civilmente, legiuitorul nu a avut în vedere o suprapunere de calități, în speță fiind vorba de situații juridice diferite.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5.Prin Încheierea penală nr. 102/CP din 17 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 6.288/62/2016/a1, Curtea de Apel Brașov – Secția penală, judecătorul de cameră preliminară, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (1) teza întâi și ale art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Societatea Credit Europe Bank (România) – S.A. în soluționarea contestațiilor formulate de inculpatele din dosarul penal și de partea civilă, autoare a excepției de neconstituționalitate, împotriva Încheierii din camera de consiliu din data de 25 aprilie 2017, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Brașov, în Dosarul nr. 6.288/62/2016/a1. În cauza penală, prin rechizitoriu, s-a reținut că fapta inculpatei Negrilă Otilia Argentina a constat în aceea că, în calitate de director de operațiuni la Credit Europe Bank, în perioada 2003-2010, a retras în mod fraudulos suma de aproximativ 8 milioane de euro din conturile persoanelor vătămate precizate. În cuprinsul rechizitoriului s-a reținut că Societatea Credit Europe Bank s-a constituit parte civilă și că anumite persoane vătămate s-au constituit părți civile. La termenul de judecată din 29 septembrie 2017, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Brașov, fiind sesizat să soluționeze contestațiile formulate împotriva Încheierii din 25 aprilie 2017 a Tribunalului Brașov, a identificat în dosarul de urmărire penală, volumul XXXVII, la fila 170, constituirea ca parte civilă a numitei Bălașa Alina în nume propriu și în calitate de reprezentant al unor persoane fizice, constatând, totodată, că, încă din cererea respectivă, de la fila 173, din cursul urmăririi penale, s-a solicitat introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, a unității bancare Societatea Credit Europe Bank. De asemenea, judecătorul de cameră preliminară a identificat în dosarul de urmărire penală, volumul XXXI, la fila 172 și următoarele și fila 124, și volumul XXXVII, la fila 162, constituirea ca parte civilă a numitului Meral Mehmet, precum și a Societății Merplast – S.R.L. și faptul că, încă din cererea respectivă, s-a solicitat introducerea în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, a unității bancare Societatea Credit Europe Bank. Așa încât, față de dispozițiile art. 21 din Codul de procedură penală raportat la Decizia Curții Constituționale nr. 257 din 26 aprilie 2017, judecătorul de cameră preliminară a dispus introducerea în procesul penal, la cererea părții civile, a părții responsabile civilmente, Societatea Credit Europe Bank, situație în care aceasta are atât calitatea de parte civilă, cât și calitatea de parte responsabilă civilmente.6.În motivarea excepției de neconstituționalitate, cât privește dispozițiile art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală, autoarea acesteia susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale, întrucât soluția legislativă restrânge dreptul de acces la justiție al părții responsabile civilmente, generează un tratament discriminatoriu între persoane aflate în situații similare și încalcă dreptul părții responsabile civilmente la un proces echitabil, în dimensiunea dreptului la apărare, termenul „până la începerea cercetării judecătorești“ fiind lipsit de o justificare obiectivă. În acest sens invocă considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 257 din 26 aprilie 2017 și Hotărârea din 22 decembrie 2009, pronunțată în Cauzele reunite Sejdić și Finci împotriva Bosniei și Herțegovinei, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut ca fiind aplicabile dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră interdicția generală a discriminării.7.În ceea ce privește dispozițiile art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală, autoarea susține că, în situația în care, interpretând dispozițiile art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală, s-ar admite că în aceeași cauză una și aceeași persoană poate cumula calitatea de parte civilă și de parte responsabilă civilmente, dreptul la un proces echitabil, precum și dreptul de acces la justiție ar fi grav și iremediabil încălcate, fiind evident că una și aceeași persoană nu poate sta, în mod echitabil, în proces pentru a apăra interese fundamental diferite și definite de lege drept contrare. În motivare menționează considerente din deciziile Curții nr. 482 din 9 noiembrie 2004 și nr. 257 din 26 aprilie 2017. În consecință, solicită să se constate neconstituționalitatea normelor procesual penale criticate în măsura în care permit cumulul calității de parte responsabilă civilmente și de parte civilă în aceeași cauză.8.Curtea de Apel Brașov – Secția penală, în formularea opiniei sale, reține, „în raport de criticile formulate de partea civilă, Societatea Credit Europe Bank, care are în dosar și calitatea de parte responsabilă civilmente, împrejurare care este posibilă în procesul penal“, că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală este nefondată, pentru aceleași considerente avute în vedere de către Curtea Constituțională în Decizia nr. 957 din 25 iunie 2009 și care sunt în continuare de actualitate. Constată că dispoziția criticată enumeră doar părțile din procesul penal. Reține că, în raport cu infracțiunile cercetate, este posibil ca aceeași persoană să aibă calități diferite, putând fi în același timp inculpat în raport cu una dintre infracțiuni, persoană vătămată, parte civilă sau parte responsabilă civilmente în raport cu o altă infracțiune. Așadar, nu este exclusă posibilitatea cumulării mai multor calități în cadrul unui proces penal, situație prin care nu se aduce atingere dreptului la un proces echitabil, egalității în fața legii și nu se îngrădește dreptul părților interesate de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor și intereselor lor legitime. Apreciază că motivele de neconstituționalitate formulate de autoare privesc doar modul de interpretare și de aplicare a prevederilor art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală de către instanța de judecată.9.În ceea ce privește dispozițiile art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală, pentru aceleași considerente invocate de partea civilă, respectiv responsabilă civilmente, Societatea Credit Europe Bank, în motivarea excepției de neconstituționalitate, cât și pentru considerentele cuprinse în Decizia Curții Constituționale nr. 257 din 26 aprilie 2017, opinia judecătorului de cameră preliminară este în sensul că „dispozițiile menționate sunt neconstituționale în măsura în care constituirea de parte civilă nu este limitat în a fi făcută până la momentul trimiterii în judecată și sesizarea instanței prin rechizitoriu, de natură să garanteze dreptul de acces liber la justiție și dreptul la apărare al părții responsabile civilmente în procedura de cameră preliminară, respectiv pentru respectarea dreptului părții responsabile civilmente de a formula orice cereri țin de soluționarea laturii penale a cauzei în procedura de cameră preliminară.“10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 20 alin. (1) teza întâi și ale art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală, având următorul cuprins:– Art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală: „Constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătorești. […]“;– Art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală: „Părțile din procesul penal sunt inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente.“14.În susținerea neconstituționalității normelor procesual penale criticate, cât privește prevederile art. 20 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală, autoarea excepției invocă încălcarea atât a prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, ale art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportat la art. 6 – Dreptul la un proces echitabil, dinConvenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 14 cu referire la art. 6 paragraful 1 dinConvenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, referitor la interzicerea generală a discriminării. În ceea ce privește dispozițiile art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală se susține contrarietatea acestora cu prevederile art. 20 din Constituție raportat la art. 6 paragraful 1 dinConvenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 21 alin. (1)-(3) din Legea fundamentală.15.Examinând cadrul procesual în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, în cauza penală, prin rechizitoriu, s-a reținut că directorul de operațiuni din cadrul Credit Europe Bank a retras în mod fraudulos o sumă de bani din conturile persoanelor vătămate precizate. În cuprinsul rechizitoriului s-a reținut că Societatea Credit Europe Bank s-a constituit parte civilă. Totodată, față de constituirea ca parte civilă a unor persoane fizice și formularea unor cereri de introducere în cauză, în calitate de parte responsabilă civilmente, a unității bancare Societatea Credit Europe Bank, judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Brașov, sesizat să soluționeze contestațiile formulate împotriva Încheierii din 25 aprilie 2017 a Tribunalului Brașov, pronunțată în Dosarul nr. 6.288/62/2016/a1, în temeiul dispozițiilor art. 21 din Codul de procedură penală raportat la Decizia Curții Constituționale nr. 257 din 26 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 472 din 22 iunie 2017, a dispus introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente, Societatea Credit Europe Bank, situație în care aceasta din urmă are atât calitatea de parte civilă, cât și calitatea de parte responsabilă civilmente. În aceste condiții, autoarea, Societatea Credit Europe Bank (România) – S.A., a formulat excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală, prin care solicită să se constate neconstituționalitatea normelor procesual penale criticate în măsura în care permit cumulul calității de parte responsabilă civilmente și de parte civilă în aceeași cauză. Susține că, în situația în care, interpretând dispozițiile art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală, s-ar admite că în aceeași cauză una și aceeași persoană poate cumula calitatea de parte civilă și calitatea de parte responsabilă civilmente, dreptul la un proces echitabil, precum și dreptul de acces la justiție ar fi grav și iremediabil încălcate.16.Față de susținerile autoarei, raportat la măsurile menționate dispuse în cauza penală, Curtea constată că, în realitate, aceasta nu vizează constituționalitatea textului criticat, aspectele invocate privind modul de interpretare și aplicare a acestor prevederi de lege de către instanța de judecată, respectiv judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Brașov. Or, asemenea aspecte nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. A răspunde criticilor autoarei excepției în această situație ar însemna o ingerință a instanței de control constituțional în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege, așa încât excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.17.Cât privește excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 20 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală, Curtea observă că acestea au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, prin Decizia nr. 257 din 26 aprilie 2017, precitată, Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1)“ din cuprinsul art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală este neconstituțională. Totodată, prin aceeași decizie, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.18.În considerentele deciziei precitate, Curtea a reținut că, în procesul penal, acțiunea civilă se declanșează prin „constituirea“ ca parte civilă a persoanei vătămate, în condițiile art. 20 din Codul de procedură penală. Persoana vătămată hotărăște cu privire la cadrul procesual de realizare a pretențiilor sale, fie sesizând instanța civilă, fie alăturând acțiunea civilă acțiunii penale, în această din urmă ipoteză tot ea fiind în măsură să aleagă momentul exercitării dreptului de a reclama reparații prin mijlocirea organelor judiciare, cu respectarea însă a termenului-limită prevăzut de art. 20 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală, respectiv „până la începerea cercetării judecătorești“. Formularea cererii de constituire ca parte civilă declanșează acțiunea civilă, în același timp luând naștere și contraacțiunea (de apărare) a celui sau celor împotriva cărora este îndreptată acțiunea civilă, subiect pasiv al acțiunii civile putând fi inculpatul sau partea responsabilă civilmente.19.Curtea a observat, totodată, că „introducerea“ în procesul penal a părții responsabile civilmente poate avea loc, în condițiile art. 21 din Codul de procedură penală, „la cererea părții îndreptățite potrivit legii civile“, în termenul prevăzut la art. 20 alin. (1) din același act normativ, așadar „până la începerea cercetării judecătorești“. De asemenea, potrivit legii procesual penale în vigoare, atunci când exercită acțiunea civilă, procurorul este obligat să ceară introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente, în condițiile art. 21 alin. (1), cu respectarea termenului menționat anterior. De asemenea, „persoana“ responsabilă civilmente, expusă unei acțiuni civile separate, are interesul de a „interveni“, în calitate de parte responsabilă civilmente, în procesul penal în care se judecă acțiunea civilă și în care se va pronunța o hotărâre judecătorească, hotărâre care, potrivit art. 28 alin. (1) din Codul de procedură penală, va avea autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o, așa încât Curtea a reținut că, în temeiul art. 21 alin. (3) din Codul de procedură penală, partea responsabilă civilmente poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării judecătorești la prima instanță de judecată, luând procedura din stadiul în care se află în momentul intervenției. Așadar, Curtea a constatat că, prin introducerea sa în cauză sau datorită intervenției sale în proces, „persoana“ responsabilă civilmente devine „parte“ în acțiunea civilă din cadrul procesului penal și, în această calitate, dobândește, implicit, drepturile procesuale inerente contraacțiunii pe care o are inculpatul cu privire la acțiunea civilă din cadrul procesului penal, așadar, ea poate invoca orice probe existente în dosarul cauzei penale sau poate propune administrarea de probe noi, care ar demonstra că pretențiile părții civile sunt neîntemeiate.20.Astfel, Curtea a constatat că, în condițiile în care constituirea ca parte civilă a persoanei vătămate se poate face în orice fază procesuală „până la începerea cercetării judecătorești“ – introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente, ca și posibilitatea părții responsabile civilmente de a interveni în procesul penal, fiind corelate cu declarația de constituire ca parte civilă în procesul penal – exercitarea efectivă de către partea responsabilă civilmente a drepturilor procesuale – recunoscute de lege și statuate în jurisprudența instanței de control constituțional – în faza camerei preliminare, așadar, liberul acces al acestei părți, depinde exclusiv de manifestarea de voință a persoanei vătămate. Or, persoana vătămată, constituită ca parte civilă în procesul penal, are interese contrare părții responsabile civilmente, așa încât există posibilitatea ca aceasta să își exercite dreptul de a reclama reparații prin mijlocirea organelor judiciare în mod abuziv, cu scopul de a limita/exclude accesul părții responsabile civilmente în faza camerei preliminare care are o importanță deosebită asupra fazelor de judecată ulterioare, prin prisma obiectului ei.21.În aceste condiții, reținând cele menționate în paragrafele anterioare, în special considerentele Deciziilor nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, și nr. 631 din 8 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 6 noiembrie 2015, potrivit cărora părții responsabile civilmente trebuie să i se recunoască participarea cu drepturi procesuale depline în procedura camerei preliminare, Curtea a constatat că posibilitatea persoanei vătămate, care s-a constituit parte civilă, de a solicita introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente „până la începerea cercetării judecătorești“, în orice fază procesuală, inclusiv după închiderea procedurii de cameră preliminară, este de natură a aduce atingere dreptului de acces liber la justiție al părții responsabile civilmente, consacrat de art. 21 din Legea fundamentală. Condiționarea dreptului de acces liber la justiție al părții responsabile civilmente de introducerea acesteia în procesul penal în termenul reglementat de art. 21 alin. (1) din Codul de procedură penală, respectiv „până la începerea cercetării judecătorești“, are drept consecință lipsirea de efectivitate a dreptului de acces la justiție al acestei părți. Cu alte cuvinte, protecția oferită dreptului de acces la justiție al persoanei vătămate care s-a constituit parte civilă și care poate solicita introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente „până la începerea cercetării judecătorești“ determină limitarea dreptului de acces liber la justiție al părții responsabile civilmente, în aceste condiții fiind necesar ca legiuitorul să facă apel la mijloace adecvate pentru ca această limitare să fie proporțională cu scopul urmărit, întrucât absolutizarea unuia dintre cele două drepturi – în condițiile în care sfera de manifestare a acestora este concomitentă – ar putea duce la afectarea substanței celuilalt drept.22.Totodată, Curtea a constatat că manifestarea de voință a persoanei vătămate care s-a constituit parte civilă de a solicita introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente „până la începerea cercetării judecătorești“, în orice fază procesuală, inclusiv după închiderea procedurii de cameră preliminară, asigură respectarea dreptului la apărare al acestei părți, însă este de natură a aduce atingere dreptului fundamental la apărare al părții responsabile civilmente.23.Așadar, Curtea a constatat că normele procesual penale ale art. 21 alin. (1), reglementând posibilitatea persoanei vătămate care s-a constituit parte civilă de a solicita introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente „până la începerea cercetării judecătorești“, nu sunt în măsură să mențină echilibrul între drepturi fundamentale aflate în concurs.24.De asemenea, Curtea a statuat că cele constatate sunt aplicabile mutatis mutandis și în ipoteza în care procurorul exercită acțiunea civilă, în condițiile art. 20 alin. (1) și (2) din Codul de procedură penală, și este obligat, potrivit art. 21 alin. (2) din Codul de procedură penală, să ceară introducerea în procesul penal a părții responsabile civilmente, în condițiile alin. (1) al aceluiași articol.25.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluția Deciziei nr. 257 din 26 aprilie 2017, precitată, își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.26.În acest context jurisprudențial, Curtea constată că susținerile autoarei – potrivit cărora dispozițiile art. 20 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale, întrucât soluția legislativă restrânge dreptul de acces la justiție al părții responsabile civilmente, generează un tratament discriminatoriu între persoane aflate în situații similare și încalcă dreptul părții responsabile civilmente la un proces echitabil, în dimensiunea dreptului la apărare, termenul „până la începerea cercetării judecătorești“ fiind lipsit de o justificare obiectivă – sunt neîntemeiate, în condițiile în care Curtea a confirmat posibilitatea persoanei vătămate de a se constitui parte civilă „până la începerea cercetării judecătorești“, însă formularea cererii de introducere în procesul penal a părții responsabile civilmente fiind necesar a fi realizată până la închiderea procedurii de cameră preliminară, în acord cu normele constituționale privind dreptul la apărare și dreptul de acces liber la justiție.27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1.Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 32 alin. (2) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Societatea Credit Europe Bank (România) – S.A. în Dosarul nr. 6.288/62/2016/a1 al Curții de Apel Brașov – Secția penală.2.Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de aceeași autoare în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 20 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Brașov – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 octombrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x