DECIZIA nr. 638 din 19 octombrie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 269 alin. (1) și ale art. 272 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Neculai Ranciu în Dosarul nr. 1.756/88/2016 al Curții de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 947D/2018. … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției a comunicat la dosar o cerere prin care solicită soluționarea în lipsă a cauzei. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența instanței de control constituțional, respectiv deciziile nr. 321 din 17 mai 2016 și nr. 249 din 25 aprilie 2017.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 12 iunie 2018 și Încheierea din 25 iunie 2018, de îndreptare a erorii materiale, pronunțate în Dosarul nr. 1.756/88/2016, Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 269 alin. (1) și ale art. 272 alin. (1) din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Neculai Ranciu cu ocazia soluționării apelurilor declarate, printre alții, și de autorul excepției împotriva Sentinței penale nr. 40 din 19 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul Tulcea în Dosarul nr. 1.756/88/2016. Autorul excepției a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art. 269 alin. (1) și art. 272 alin. (1) din Codul penal. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia solicită să se constate neconstituționalitatea atât a dispozițiilor art. 269 alin. (1) din Codul penal din perspectiva lipsei de claritate și previzibilitate a normei, întrucât noțiunea „făptuitor“ nu este definită în conținutul legii penale, cât și a prevederilor art. 272 alin. (1) din Codul penal, cu referire la sintagma „faptă cu efect vădit intimidant“, întrucât această sintagmă este lipsită de claritate și previzibilitate din perspectiva elementului material al infracțiunii, contrar prevederilor art. 1 alin. (5) din Constituția României. … 6.Curtea de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie apreciază că excepția este neîntemeiată. În acest sens, reține că normele penale criticate descriu în mod clar și concis conținutul constitutiv al infracțiunilor analizate, astfel că nu se poate reține contrarietatea acestor texte de lege față de dispozițiile din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Reține, totodată, că legea penală „nu cuprinde o definiție expresă a noțiunilor «făptuitor» și «faptă cu un vădit caracter intimidant», însă urmează a fi avute în vedere definițiile prevăzute în Dicționarul explicativ al limbii române, respectiv persoană care a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală și o faptă care, în mod evident, inspiră teamă sau frică persoanei față de care este săvârșită“. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 8.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:9.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 10.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 269 alin. (1) și ale art. 272 alin. (1) din Codul penal, care au următorul conținut: – Art. 269 alin. (1) – „Favorizarea făptuitorului: (1) Ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.“; … – Art. 272 alin. (1) – „Influențarea declarațiilor: (1) Încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârșită asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declarații, să își retragă declarațiile, să dea declarații mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă actul de intimidare sau corupere constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.“ …  … 11.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile art. 269 alin. (1) din Codul penal aduc atingere prevederilor constituționale ale art. 11 alin. (2) potrivit cărora tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern și ale art. 24 alin. (1) potrivit cărora dreptul la apărare este garantat, raportat la art. 7 – „Nicio pedeapsă fără lege“ din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar dispozițiile art. 272 alin. (1) din Codul penal sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) potrivit căruia, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.  … 12.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor art. 269 alin. (1) din Codul penal din perspectiva unor critici identice, prin deciziile nr. 249 din 25 aprilie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 768 din 27 septembrie 2017, nr. 810 din 7 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 6 martie 2018, și nr. 169 din 26 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 668 din 28 iulie 2020. … 13.Cu acele prilejuri, Curtea a reamintit propria jurisprudență și pe cea a Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește principiul legalității și previzibilității legii. Raportând această jurisprudență la dispozițiile art. 269 din Codul penal, Curtea a observat că infracțiunea prevăzută de dispozițiile criticate se regăsea în prevederile art. 264 din Codul penal din 1969, sub denumirea marginală „Favorizarea infractorului“. În contextul celor două reglementări succesive, Curtea a reținut că noțiunea de „infractor“ din Codul penal din 1969 a fost înlocuită în noul cod cu cea de „făptuitor“. Totodată, în expunerea de motive a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal s-a arătat că se renunță la folosirea noțiunilor de „infracțiune“ și „infractor“ în favoarea celor de „faptă prevăzută de legea penală“ și „făptuitor“, întrucât activitatea de înfăptuire a justiției este împiedicată inclusiv prin sprijinirea unei persoane care a comis o faptă interzisă de legea penală, dar care ar putea în concret să nu angajeze răspunderea penală datorită unor cauze care fac imposibilă întrunirea trăsăturilor esențiale ale infracțiunii (de pildă, minoritatea sau eroarea de fapt). Aceasta deoarece verificarea condițiilor de existență sau inexistență a responsabilității penale a unei persoane se face în cadrul unui proces penal, și nu în raport cu aprecierea făcută de favorizator. Astfel, în ceea ce privește noțiunea de „făptuitor“, Curtea a constatat că, potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, aceasta este definită ca „făptaș; persoană care făptuiește, realizează ceva“, iar, potrivit aceluiași dicționar, „făptaș“ este acea „persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune“. … 14.În continuare, Curtea a apreciat că, pentru a stabili înțelesul penal al noțiunii de „făptuitor“, trebuie avut în vedere întregul ansamblu legislativ prevăzut de actul normativ în care se regăsește prevederea criticată, și anume Codul penal. Astfel, din analiza dispozițiilor art. 15 alin. (1) și ale art. 16 din Codul penal, care definesc infracțiunea și prevăd formele de vinovăție în materie penală, rezultă că făptuitorul este acea persoană care săvârșește o faptă prevăzută de legea penală. … 15.În plus, Curtea a observat că, potrivit dispozițiilor art. 269 din Codul penal, constituie infracțiune de favorizare a făptuitorului săvârșirea faptelor concretizate în ajutorul dat făptuitorului, sub aspectul laturii subiective presupunând intenția directă calificată prin scop, și anume în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate. Având în vedere acest aspect, Curtea a constatat că nu orice faptă care se concretizează într-un ajutor dat făptuitorului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizare a făptuitorului. Astfel, doar dacă se constată că scopul prevăzut de lege – împiedicarea sau îngreunarea cercetărilor într-o cauză penală, tragerea la răspundere penală, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate – a fost urmărit prin realizarea faptei, se va reține săvârșirea infracțiunii de favorizare a făptuitorului. În realizarea elementului material al infracțiunii de favorizare a făptuitorului, autorul acesteia își va fi prefigurat efectul pe care realizarea acestuia îl va avea asupra făptuitorului unei fapte prevăzute de legea penală. Astfel, favorizatorul va avea o reprezentare reală a activității desfășurate de cel favorizat, altfel nu s-ar realiza conceptual activitatea sub forma ajutorului dat făptuitorului. … 16.Totodată, examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 18 și ale art. 319 alin. (1) din Codul de procedură penală, Curtea a constatat, în Decizia nr. 362 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 3 octombrie 2017, paragraful 24, că „prin «făptuitor» se înțelege persoana care nu are calitatea de suspect, dar în legătură cu care sunt realizate acte de cercetare penală. Astfel, pot avea calitatea de făptuitor persoanele împotriva cărora a fost înregistrată o plângere penală sau persoanele avute în vedere în desfășurarea urmăririi penale in rem, dar în privința cărora nu este atins standardul de probațiune necesar pentru a putea fi încadrate în categoria suspecților sau a inculpaților. Prin urmare, în privința acestor persoane, probatoriul administrat furnizează indicii care să sugereze o eventuală formă de vinovăție în săvârșirea faptelor ce fac obiectul urmăririi penale“. … 17.Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluția și considerentele deciziilor mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 18.Totodată, cât privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 272 alin. (1) din Codul penal, Curtea reține că infracțiunea de influențare a declarațiilor poate fi realizată prin două acțiuni alternative, constând în încercarea de a determina sau în determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declarații, să își retragă declarațiile, să dea declarații mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară, cele trei modalități de săvârșire a acțiunii ce reprezintă elementul material fiind coruperea, constrângerea ori săvârșirea altei fapte cu efect vădit intimidant. … 19.Cât privește sensul noțiunii de „corupere“, instanța de control constituțional a pronunțat Decizia nr. 321 din 17 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 539 din 18 iulie 2016, prin care a respins excepția de neconstituționalitate, ca neîntemeiată, reținând că acesta este, în mod logic, derivat din noțiunea de „corupție“, a cărei definire, sintetică sau analitico-descriptivă, face obiectul diverselor acte juridice internaționale, europene și naționale. Totodată, Codul penal reglementează, la titlul V al părții speciale, infracțiuni de corupție și de serviciu, iar în cadrul acestui titlu prevede, la capitolul I, intitulat „Infracțiuni de corupție“, fapte precum: luarea de mită (art. 289), darea de mită (art. 290), traficul de influență (art. 291) și cumpărarea de influență (art. 292). Astfel, Curtea a constatat că sensul general al noțiunii de „corupție“ rezultă din ansamblul acestor reglementări și este acela de a oferi sau de a presta servicii din sfera puterii publice sau din cea a mediului privat, în schimbul unor foloase, în general, de natură materială. Totodată, s-a reținut că, strâns legat de aceasta, sensul noțiunii de „corupere“ este acela de a oferi avantaje, de regulă de natură materială, în schimbul unor conduite specifice. Acesta este și sensul folosit de legiuitor în reglementarea, prin art. 272 alin. (1) din Codul penal, a infracțiunii de influențare a declarațiilor. Această dispoziție legală arată, în mod expres, clar, precis și previzibil, că o variantă a elementului material al laturii obiective a acestei infracțiuni constă în oferirea sau darea de foloase unei persoane pentru a încerca să o determine sau pentru a o determina să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declarații, să își retragă declarațiile, să dea declarații mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară. … 20.Fapta de „constrângere“ a persoanei poate fi fizică sau morală, iar dacă realizează prin ea însăși conținutul unei infracțiuni (infracțiunea de vătămare corporală sau infracțiunea de loviri sau alte violențe), se aplică regulile privind concursul de infracțiuni, în acord cu teza finală a art. 272 alin. (1) din Codul penal. Exercitarea acțiunii de „constrângere“ asupra persoanei este necesar să fie de natură a inspira un sentiment de temere, din cauza căruia aceasta nu mai are deplina libertate psihică, finalitatea fiind aceea de a încerca/determina persoana să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declarații, să își retragă declarațiile, să dea declarații mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară. … 21.Cât privește sintagma „altă faptă cu efect vădit intimidant“, criticată de autorul excepției, Curtea constată că, pentru a constitui o modalitate de săvârșire a acțiunii ce reprezintă elementul material al laturii obiective a infracțiunii de influențare a declarațiilor, aceasta trebuie să aibă aceeași finalitate, constând în încercarea de a determina sau în determinarea persoanei de a adopta o rezoluție contrară propriei voințe, în sensul de a nu sesiza organele de urmărire penală, de a nu da declarații, de a-și retrage declarațiile, de a da declarații mincinoase ori de a nu prezenta probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară. Fapta cu efect vădit intimidant poate fi chiar licită, însă trebuie să creeze o presiune asupra persoanei și să fie susceptibilă să o determine să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declarații, să își retragă declarațiile, să dea declarații mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară. Totodată, Curtea constată că maniera de reglementare a acestei modalități de săvârșire a acțiunii ce reprezintă elementul material al laturii obiective a infracțiunii de influențare a declarațiilor nu lipsește textul criticat de claritate, precizie și previzibilitate, în condițiile în care legiuitorul a prevăzut cerința suplimentară ca efectul intimidant să fie „vădit“, evident, având în vedere că efectul intimidant pe care îl prezintă anumite fapte diferă de la o persoană la alta, în funcție de personalitatea fiecăreia.  … 22.Așa încât, având în vedere cele constatate anterior și jurisprudența constantă a Curții potrivit căreia formularea cu o precizie suficientă a actului normativ permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat (de exemplu, Decizia nr. 1 din 11 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 23 ianuarie 2012), precum și faptul că poate să fie dificil să se redacteze legi de o precizie totală și o anumită suplețe poate chiar să se dovedească de dorit, suplețe care nu trebuie să afecteze însă previzibilitatea legii (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 903 din 6 iulie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 17 august 2010, și Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011), Curtea nu poate reține încălcarea, prin textul criticat, a dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție invocate de autor. … 23.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Neculai Ranciu în Dosarul nr. 1.756/88/2016 al Curții de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 269 alin. (1) și ale art. 272 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Constanța – Secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 19 octombrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește