DECIZIA nr. 638 din 15 octombrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. (3) lit. e), ale art. 281 și ale art. 478 coroborat cu art. 108 alin. (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vlad-Ionuț Apetre în Dosarul nr. 7.500/279/2017/a1 al Tribunalului Neamț – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.782D/2017. … 2.La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Precizează că autorul invocă nemulțumiri cu privire la desfășurarea urmăririi penale, astfel încât motivele formulate nu constituie veritabile critici de neconstituționalitate. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea nr. 248/CCP din 9 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 7.500/279/2017/a1, Tribunalul Neamț – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 55 alin. (3) lit. e), ale art. 281 și ale art. 478 coroborat cu art. 108 alin. (4) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Vlad-Ionuț Apetre în soluționarea contestației formulate împotriva Încheierii nr. 1.391 din 18 septembrie 2017, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Piatra-Neamț. În faza camerei preliminare autorul excepției a invocat faptul că procurorul nu s-a pronunțat în niciun fel asupra cererii formulate de acesta privind încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, aspect pe care judecătorul de cameră preliminară l-a apreciat ca nefiind unul care să atragă vreo sancțiune a nulității absolute sau relative cu privire la rechizitoriul întocmit în cauză, în condițiile în care dispozițiile art. 478 și următoarele din Codul de procedură penală stipulează că încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției nu este obligatorie pentru procuror, chiar dacă, în aparență, sunt întrunite toate condițiile legale în acest sens. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că inițierea acordului de recunoaștere a vinovăției este, într-adevăr, o facultate atât pentru inculpat, cât și pentru procuror, dar, odată făcută solicitarea de către inculpat, adresată procurorului, acesta are obligația să dea o soluție sau să accepte acordul de recunoaștere a vinovăției sau să propună o soluție bună pentru inculpat. Așadar, susține că procurorul are obligația să soluționeze cererea, să o refuze, să o admită sau, pur și simplu, să dea un răspuns motivat printr-o ordonanță. Susține că, din interpretarea normelor în vigoare, reiese că nesoluționarea cererii inculpatului de inițiere a unui acord de recunoaștere a vinovăției este sancționată cu nulitatea relativă, de vreme ce dispozițiile art. 281 alin. (1) din Codul de procedură penală nu sancționează cu nulitatea absolută omisiunea analizării cererii de inițiere a acordului de recunoaștere a vinovăției, prin aceasta încălcându-se dreptul inculpatului la un proces echitabil și dreptul la apărare. … 6.Tribunalul Neamț – Secția penală opinează că dispozițiile art. 478 din Codul de procedură penală încalcă dispozițiile art. 21 și art. 24 din Constituție, în condițiile în care inculpatul, nefiind informat cu privire la cererea sa de încheiere a acordului de recunoaștere a vinovăției, în sensul admiterii sau respingerii acesteia, va fi menținut în eroare asupra posibilității de a uza de o procedură specială reglementată de lege, probabil până la comunicarea rechizitoriului. Pe fondul contestației, instanța de judecată a reținut că prin nepronunțarea asupra cererii sale, de încheiere a acordului de recunoaștere a vinovăției, inculpatului nu i s-a produs nicio vătămare care să nu poată fi îndreptată în cursul judecății. Faptul că procurorul nu s-a pronunțat asupra cererii formulate de inculpat, în cursul audierii sale, de a încheia un acord de recunoaștere a vinovăției, nu este de natură să atragă restituirea cauzei la parchet. Art. 478 din Codul de procedură penală prevede că încheierea acordului de recunoaștere are caracter facultativ. Inculpatul poate beneficia și în instanță de procedura simplificată a judecății, care presupune soluționarea cauzei într-un termen redus și reducerea limitelor de pedeapsă, în caz de recunoaștere a infracțiunii. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens invocă Decizia Curții nr. 483 din 30 iunie 2016, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile art. 478 alin. (2) și (3) și ale art. 482 lit. h) din Codul de procedură penală.  … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate, potrivit încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile art. 55 alin. (3) lit. e), ale art. 281 și ale art. 478 coroborat cu art. 108 alin. (4) din Codul de procedură penală. Cu toate acestea, Curtea reține că motivele de neconstituționalitate invocate nu au în vedere conținutul normativ al dispozițiilor art. 55 alin. (3) lit. e), ale art. 108 alin. (4) și ale art. 281 alin. (1) din Codul de procedură penală, acestea fiind invocate pentru a circumscrie situația de fapt din cauza în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate. Așa fiind, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 478 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „(1) În cursul urmăririi penale, după punerea în mișcare a acțiunii penale, inculpatul și procurorul pot încheia un acord, ca urmare a recunoașterii vinovăției de către inculpat. (2) Efectele acordului de recunoaștere a vinovăției sunt supuse avizului procurorului ierarhic superior. (3) Acordul de recunoaștere a vinovăției poate fi inițiat atât de către procuror, cât și de către inculpat. (4) Limitele încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției se stabilesc prin avizul prealabil și scris al procurorului ierarhic superior. (5) Dacă acțiunea penală s-a pus în mișcare față de mai mulți inculpați, se poate încheia un acord de recunoaștere a vinovăției distinct cu fiecare dintre aceștia, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție a inculpaților pentru care nu s-a încheiat acord. (6) Inculpații minori pot încheia acorduri de recunoaștere a vinovăției, cu încuviințarea reprezentantului lor legal, în condițiile prezentului capitol.“ … 12.În susținerea neconstituționalității normelor penale criticate, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) potrivit cărora respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, ale art. 21 privind accesul liber la justiție și ale art. 24 referitor la dreptul la apărare. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, cât privește normele procesual penale ce reglementează titularii acordului de recunoaștere a vinovăției și limitele acestuia, Curtea reține că, alături de judecata pe baza recunoașterii învinuirii, prevăzută la art. 377 din Codul de procedură penală, acordul de recunoaștere a vinovăției, reglementat la art. 478 și art. 488 din Codul de procedură penală, reprezintă una dintre instituțiile procesual penale specifice sistemului procesual adversial, introdusă de legiuitor în Codul de procedură penală în vigoare. Acordul de recunoaștere a vinovăției constituie o excepție de la principiul aflării adevărului, specific sistemului continental de drept, care obligă organele judiciare ca, în toate cauzele, să facă toate demersurile pentru stabilirea corectă a situației de fapt. Această excepție a fost instituită de legiuitor, care, în acest fel, a acordat prioritate în aplicarea principiului oportunității, caracteristic sistemului de drept anglo-saxon, care, prin abordarea pragmatică a înfăptuirii justiției, conduce, în unele cazuri, într-un mod mai eficient, la același rezultat, respectiv la aplicarea unor pedepse persoanelor care au săvârșit infracțiuni. Aceleași aspecte au fost reținute de legiuitor în expunerea de motive la Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, conform căreia introducerea acordului de recunoaștere a vinovăției în legislația românească presupune o schimbare radicală a procesului penal român, ce are ca scop reducerea duratei judecării cauzelor și simplificarea activității organelor de urmărire penală, cu consecința reducerii costurilor actului de justiție pentru toate părțile, dar, în mod special, pentru stat, care prin justiția negociată economisește resurse bănești și umane esențiale. Prin urmare, acordul de recunoaștere a vinovăției este prezentat, în cuprinsul expunerii de motive anterior menționate, ca aparținând unei viziuni legislative inovatoare, ce asigură soluționarea cauzelor într-un termen optim și previzibil, fiind, totodată, un remediu pentru înlăturarea deficienței constând în durata mare a soluționării cauzelor în România. Instituția procesual penală analizată a fost însă adaptată de legiuitor la cerințele dreptului continental (Decizia nr. 483 din 30 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 17 noiembrie 2016). … 14.Astfel, acordul de recunoaștere a vinovăției poate fi încheiat, conform prevederilor art. 478 alin. (1) și ale art. 480 din Codul de procedură penală, după punerea în mișcare a acțiunii penale, cu privire la infracțiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 15 ani, „atunci când, din probele administrate, rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului.“ La încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției, asistența juridică este obligatorie. Ca efect al încheierii sale, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii. Conform art. 478 alin. (1) din Codul de procedură penală, titularii acordului de recunoaștere a vinovăției sunt inculpatul și procurorul, acordul putând fi inițiat, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, de oricare dintre aceștia, limitele încheierii sale fiind stabilite prin avizul prealabil și scris al procurorului ierarhic superior, conform art. 478 alin. (4) din Codul de procedură penală. Potrivit art. 479 din același act normativ, obiectul acordului îl constituie recunoașterea comiterii faptei și acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală; acesta privește felul și cuantumul pedepsei, precum și forma de executare a acesteia, respectiv felul măsurii educative ori, după caz, soluția de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei. Potrivit art. 481 și art. 483 din Codul de procedură penală, acordul de recunoaștere a vinovăției se încheie în formă scrisă și constituie act de sesizare a instanței căreia i-ar reveni competența să judece cauza în fond. Conform art. 485 din Codul de procedură penală, aceasta admite sau respinge acordul de recunoaștere a vinovăției, printr-o procedură publică, la care sunt citați inculpatul, celelalte părți și persoana vătămată, procedură în urma căreia, după ascultarea procurorului, a inculpatului și a avocatului acestuia, precum și, dacă sunt prezente, a celorlalte părți și a persoanei vătămate, instanța se pronunță prin sentință, potrivit art. 484 din Codul de procedură penală. Sentința astfel pronunțată poate fi atacată cu apel, conform art. 488 din Codul de procedură penală, în termen de 10 zile de la comunicare, de către procuror, inculpat, celelalte părți și de persoana vătămată. Mai mult, în cazul respingerii de către instanță a acordului de recunoaștere a vinovăției, soluționarea cauzei se face potrivit normelor procesual penale cu caracter general, conform art. 485 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală.  … 15.În aceste condiții, Curtea constată că, astfel reglementat, acordul de recunoaștere a vinovăției constituie o instituție de drept procesual penal ce asigură toate garanțiile specifice dreptului de acces la justiție și dreptului la apărare, prevăzute la art. 21 și art. 24 din Constituție. Referitor la norma constituțională prevăzută de la art. 21, invocată de autorul excepției, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că aceasta garantează dreptul părților de acces liber la justiție, precum și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, constituind valorificarea explicită a prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Dreptul de acces liber la justiție presupune dreptul oricărei persoane de a se adresa instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor și a intereselor sale legitime. S-a statuat, în același sens, că dreptul la un proces echitabil, invocat în susținerea excepției, reprezintă un standard constituțional a cărui îndeplinire este apreciată în funcție de ansamblul procesului, ținând cont de specificul normelor procedurale aplicabile, și, totodată, că dreptul la un proces echitabil presupune asigurarea unor principii  … fundamentale, precum contradictorialitatea și egalitatea armelor, care presupun ca fiecare dintre părți să dispună de posibilități suficiente, echivalente și adecvate de a-și susține apărările, fără ca vreuna dintre ele să fie defavorizată în raport cu cealaltă. Referitor la dreptul la apărare, reglementat la art. 24 din Constituție, instanța de contencios constituțional a reținut, prin aceeași jurisprudență, că acesta conferă oricărei părți implicate într-un proces, potrivit intereselor sale și indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Acest drept presupune participarea la ședințele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, invocarea excepțiilor prevăzute de legea procesual penală, exercitarea oricăror altor drepturi procesual penale și posibilitatea de a beneficia de serviciile unui apărător (a se vedea Decizia nr. 667 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 20 noiembrie 2015, paragrafele 29, 30 și 33). Totodată, Curtea reține că reglementarea instituției acordului de recunoaștere a vinovăției reprezintă opțiunea legiuitorului, în acord cu politica sa penală, exprimată potrivit competenței sale constituționale reglementate la art. 61 alin. (1) din Constituție, și în marja de apreciere prevăzută de acesta.16.De altfel, Curtea constată că aspectul invocat de autor, potrivit căruia procurorul nu s-a pronunțat cu privire la inițiativa sa de a încheia un acord de recunoaștere a vinovăției, nu poate constitui un motiv de neconstituționalitate a normelor procesual penale criticate, de vreme ce privește modul de aplicare a acestora de către procuror. Or, sub acest aspect, în jurisprudența sa, Curtea a statuat, în mod constant, că nu intră în competența instanței de contencios constituțional controlul aplicării dispozițiilor unei legi, ci numai constatarea concordanței sau neconcordanței acestor dispoziții cu Constituția.  … 17.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 478 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Vlad-Ionuț Apetre în Dosarul nr. 7.500/279/2017/a1 al Tribunalului Neamț – Secția penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Neamț – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 octombrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește