DECIZIA nr. 637 din 15 octombrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 289 alin. (1) din Codul penal și ale art. 254 din Codul penal din 1969, excepție ridicată de Dragoș Poteleanu în Dosarul nr. 7.578/118/2015 al Tribunalului Constanța – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.696D/2017. … 2.La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate și menținerea jurisprudenței în materie. În acest sens face referire la Decizia Curții Constituționale nr. 297 din 4 mai 2017, paragrafele 31 și 32. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 30 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 7.578/118/2015, Tribunalul Constanța – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 289 alin. (1) din Codul penal și art. 254 din Codul penal din 1969. Excepția a fost ridicată de Dragoș Poteleanu în soluționarea cauzei penale privindu-l pe autorul excepției, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține, în esență, că prevederile penale criticate sunt contrare dispozițiilor constituționale și convenționale invocate. În concret, arată că sintagmele „îndatoririle sale de serviciu“ și „contrar acestor îndatoriri“, cuprinse în art. 289 alin. (1) din Codul penal și în art. 254 din Codul penal din 1969, nu sunt definite în Codul penal, incriminarea având caracter general, astfel că acțiunile sau inacțiunile raportate la „îndatoririle sale de serviciu“, pe care le desfășoară funcționarul, pot fi menționate în dispozițiile nedeterminate ale altor acte normative, iar nu în legea penală, de pildă, într-un contract de management, fișa postului sau alte situații de fapt, nereglementate în scris. Apreciază că această stare de fapt creează premisele unor interpretări subiective și abuzuri. … 6.Tribunalul Constanța – Secția penală opinează că susținerile autorului excepției sunt nefondate. Apreciază că sintagmele criticate sunt redactate cu suficientă claritate, formularea largă fiind utilizată pentru a acoperi orice încălcare a atribuțiilor de serviciu prevăzute de legi, regulamente, fișe ale postului, care are urmarea imediată prevăzută de lege. Arată că textul criticat permite, în realitate, oricărui destinatar să își regleze comportamentul prin raportare la atribuțiile sale concrete de serviciu, dar și instanțelor să analizeze, în raport cu aceleași atribuții de serviciu ale persoanei acuzate, dacă acestea au fost respectate sau nu, în urma pretinderii ori primirii de bani sau alte foloase. Cu referire la principiul previzibilității legii apreciază că dispozițiile criticate descriu în mod clar și concis conținutul constitutiv al infracțiunii de luare de mită, cu referire la îndatoririle de serviciu, și, totodată, sunt apte să permită tuturor participanților în procesul penal să își valorifice drepturile pe care le au pe tot parcursul procedurilor penale, în mod echitabil. Din această perspectivă, dispozițiile legale criticate permit desfășurarea unui proces echitabil, cu garantarea respectării drepturilor prevăzute în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Reține, de asemenea, că modul de interpretare a acestor termeni, care se regăsesc și în vechea reglementare, într-o formă identică, nu a pus probleme din punctul de vedere al previzibilității legii. În concluzie, având în vedere paleta foarte largă de posibilități în care îndatoririle de serviciu se pot sau nu îndeplini, consideră că organul judiciar este competent să aprecieze în ce măsură acestea au fost afectate prin fapta de luare de mită ce a fost comisă, în raport cu particularitățile concrete ale cauzei, respectiv în raport cu circumstanțele de fapt. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 8.Avocatul Poporului menționează că își menține punctul de vedere, formulat anterior, potrivit căruia textele de lege criticate sunt constituționale, acesta fiind reținut în deciziile Curții Constituționale nr. 184 din 29 martie 2016 și nr. 297 din 4 mai 2017, decizii prin care instanța de control constituțional a statuat că dispozițiile art. 254 din Codul penal din 1969 și ale art. 289 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale. … 9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 289 alin. (1) din Codul penal și ale art. 254 din Codul penal din 1969, având următorul cuprins:– Art. 289 din Codul penal: „(1) Fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică ori de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta. […]“; … – Art. 254 din Codul penal din 1969: „(1) Fapta funcționarului care, direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi. (2) Fapta prevăzută în alin. 1, dacă a fost săvârșită de un funcționar cu atribuții de control, se pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. (3) Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul luării de mită se confiscă, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.“ …  … 12.În susținerea neconstituționalității normelor penale criticate, autorul excepției invocă atât dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5) potrivit cărora respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, ale art. 11 alin. (1) și (2) privind dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, ale art. 20 privind tratatele internaționale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) teza întâi potrivit cărora părțile au dreptul la un proces echitabil și ale art. 23 alin. (12) potrivit cărora nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii, ale art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a obține recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului și repararea pagubei, ale art. 124 alin. (3) potrivit cărora justiția este unică, imparțială și egală pentru toți, ale art. 148 alin. (2)-(4) referitor la integrarea în Uniunea Europeană, cât și a dispozițiilor art. 6 – Dreptul la un proces echitabil și art. 7 – Nicio pedeapsă fără lege din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Invocă și Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, ratificată de România prin Legea nr. 365/2004 pentru ratificarea Convenției Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 5 octombrie 2004. … 13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că infracțiunea de luare de mită, prevăzută de art. 289 din Codul penal, are corespondent în incriminarea cu aceeași denumire marginală prevăzută la art. 254 din Codul penal din 1969. Forma propusă de legiuitor în noua reglementare este mai largă, acoperind toate situațiile în care o persoană ia mită în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea ori întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri. Modificarea s-a realizat pentru a permite renunțarea la distincția anterioară între luarea de mită și primirea de foloase necuvenite, distincție care nu făcea decât să creeze dificultăți în plan probator atunci când înțelegerea a avut loc înainte de efectuarea actului, dar bunurile s-au remis ulterior, art. 289 din Codul penal conținând, deci, reglementarea prevăzută în art. 254 (luarea de mită) și cea regăsită în art. 256 (primirea de foloase necuvenite) din Codul penal anterior. Așadar, sub aspectul momentului la care trebuie să aibă loc faptele care realizează elementul material al infracțiunii de luare de mită, vechea reglementare realiza o distincție. Astfel, dacă primirea de către un funcționar, direct sau indirect, de bani ori de alte foloase avea loc după ce acesta îndeplinea un act în virtutea funcției sale și la care era obligat în temeiul acesteia, fără să fi existat anterior pretinderea sau acceptarea promisiunii, ne aflam în prezența infracțiunii de primire de foloase necuvenite, iar nu a celei de luare de mită, care impunea ca faptele care realizează elementul material al infracțiunii să aibă loc anterior sau cel mai târziu concomitent cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea sau întârzierea în îndeplinirea actului privitor la îndatoririle de serviciu ale funcționarului public sau cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri. … 14.Spre deosebire de vechea reglementare, în actuala reglementare nu mai există această distincție, fiind suficient ca fapta să se săvârșească în legătură cu atribuțiile de serviciu ale celui mituit, indiferent de momentul intervenției înțelegerii de mituire. Astfel, făptuitorul poate să pretindă, să primească sau să accepte promisiunea banilor sau a foloaselor înaintea înfăptuirii actului, în timpul înfăptuirii sau după realizarea acestuia, fapta constituind în toate cazurile infracțiunea de luare de mită. Elementul material, în cazul infracțiunii de luare de mită, se realizează printr-o acțiune de pretindere sau primire de bani sau alte foloase ce nu i se cuvin subiectului activ ori de acceptare a promisiunii unor astfel de foloase. Indiferent de modalitatea alternativă de realizare, pentru ca elementul material al laturii obiective a infracțiunii de luare de mită să fie întrunit trebuie să fie îndeplinite anumite condiții esențiale. Una dintre aceste condiții este cea potrivit căreia actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire, urgentare sau întârziere se pretinde, se primește sau se acceptă promisiunea unor bani sau alte foloase să facă parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale funcționarului public, adică să fie un act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau un act contrar acestor îndatoriri. În ceea ce privește urmarea imediată a infracțiunii de luare de mită, Curtea reține că aceasta constă într-o stare de pericol pentru desfășurarea cu probitate a atribuțiilor de serviciu de către funcționarii publici. … 15.În prezenta cauză, autorul excepției susține că sintagmele „îndatoririle sale de serviciu“ și „contrar acestor îndatoriri“, cuprinse în art. 289 alin. (1) din Codul penal și în art. 254 din Codul penal din 1969, nu sunt definite în Codul penal, incriminarea având caracter general, astfel că acțiunile sau inacțiunile raportate la „îndatoririle sale de serviciu“, pe care le desfășoară funcționarul, pot fi menționate în dispozițiile nedeterminate ale altor acte normative, iar nu în legea penală, de pildă, într-un contract de management, fișa postului sau alte situații de fapt, nereglementate în scris. … 16.Raportat la motivele de neconstituționalitate formulate de autor, Curtea observă că, prin Decizia nr. 297 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 9 octombrie 2017, a examinat critici identice celor formulate în prezenta cauză, referitoare la sintagmele „îndatoririle sale de serviciu“ și „contrar acestor îndatoriri“, cuprinse în normele procesual penale ale art. 289 alin. (1). Astfel, în paragrafele 31 și 32 ale deciziei precitate, în ceea ce privește critica potrivit căreia îndatoririle de serviciu pot fi fixate nu doar printr-o legislație de nivel primar, ci și prin ordine, regulamente, statute profesionale, astfel încât se ajunge la o afectare a previzibilității normei criticate, Curtea a reținut că, în legătură cu acest aspect, de exemplu, în cazul infracțiunii de abuz în serviciu, a statuat că neîndeplinirea ori defectuozitatea îndeplinirii unui act trebuie să se raporteze la atribuții de serviciu prevăzute în acte normative cu putere de lege. Curtea a reținut însă că, în cazul infracțiunii de abuz în serviciu, neîndeplinirea unui act și îndeplinirea defectuoasă a unui act reprezintă modalități de realizare a elementului material al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu. Infracțiunea de abuz în serviciu, fiind una de rezultat, se consumă în momentul producerii unei pagube sau a unei vătămări a drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice, prin neîndeplinirea sau îndeplinirea prin încălcarea legii a unui act ce intră în sfera atribuțiilor de serviciu ale subiectului activ. … 17.Spre deosebire de infracțiunea de abuz în serviciu, în cazul infracțiunii de luare de mită, fapta se realizează prin una dintre cele trei modalități alternative: pretinderea, primirea sau acceptarea promisiunii unor bani sau altor foloase care nu i se cuvin subiectului activ, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri. Astfel, fiind o infracțiune de pericol, infracțiunea de luare de mită se consumă în momentul săvârșirii acțiunii sau inacțiunii incriminate, respectiv în momentul pretinderii sau primirii banilor sau foloaselor necuvenite ori în momentul în care făptuitorul acceptă promisiunea unor astfel de foloase, nefiind obligatoriu ca actul de serviciu sau actul contrar îndatoririlor de serviciu să fie efectiv realizat. … 18.Având în vedere cele reținute, Curtea a constatat că, în cazul infracțiunii de luare de mită, stabilirea îndatoririlor de serviciu, atât prin dispoziții legislative de nivel primar, cât și prin cele de nivel secundar, nu determină încălcarea prevederilor constituționale ale art. 11 referitor la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 23 alin. (12) potrivit căruia nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii, respectiv ale art. 6 paragraful 1, art. 7 și art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 19.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluția Deciziei nr. 297 din 4 mai 2017, precitată, își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 20.În plus, Curtea constată că prevederile constituționale și cele din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, nu sunt aplicabile în cauza de față, acestea fiind, în esență, drepturi procedurale, în vreme ce obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate îl constituie dispoziții de drept penal substanțial. De asemenea, autorul excepției invocă, în mod formal, și alte temeiuri constituționale și convenționale în raport cu care norma penală apare ca fiind neconstituțională, însă acesta nu motivează pretinsa contrarietate a dispozițiilor criticate cu prevederile constituționale invocate. Or, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curții Constituționale trebuie motivate și, prin urmare, Curtea nu se poate substitui autorului excepției în ceea ce privește formularea unor motive de neconstituționalitate. Acest fapt ar avea semnificația exercitării unui control de constituționalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 146 din Constituție. Așadar, în cauză, indicarea temeiurilor constituționale și convenționale nu este suficientă pentru determinarea, în mod rezonabil, a criticilor vizate de autorul excepției. În același sens a statuat Curtea și prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, prilej cu care a stabilit că „simpla enumerare a unor dispoziții constituționale sau convenționale nu poate fi considerată o veritabilă critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea excepției de neconstituționalitate motivate într-o asemenea manieră eliptică, instanța de control constituțional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituționalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însă, în condițiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizează că «sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți.»“ (a se vedea în acest sens și Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008). … 21.Totodată, cât privește invocarea de către autorul excepției de neconstituționalitate a Convenției Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, ratificată de România prin Legea nr. 365/2004 pentru ratificarea Convenției Națiunilor Unite împotriva corupției, adoptată la New York la 31 octombrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 5 octombrie 2004, Curtea reține că aceasta constituie cadrul general în materie, legiuitorul național având competența de a reglementa conduita legal și moral dezirabilă politicii penale și politicii publice anticorupție din propriul stat. … 22.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dragoș Poteleanu în Dosarul nr. 7.578/118/2015 al Tribunalului Constanța – Secția penală și constată că dispozițiile art. 289 alin. (1) din Codul penal și ale art. 254 din Codul penal din 1969 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Constanța – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 octombrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește