DECIZIA nr. 636 din 21 noiembrie 2023

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 338 alin. (1) teza întâi din Codul penal, excepție ridicată de Dennis Biernatzki în Dosarul nr. 274/1.748/2019/a1 al Judecătoriei Cornetu și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 776D/2019. … 2.La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.812D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 338 din Codul penal, excepție ridicată de Petru Sas în Dosarul nr. 725/337/2019 al Judecătoriei Zalău. … 4.La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 5.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 776D/2019 și nr. 2.812D/2019, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. … 6.Reprezentantul Ministerului Public apreciază că sunt întrunite condițiile pentru conexarea dosarelor. … 7.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2.812D/2019 la Dosarul nr. 776D/2019, care a fost primul înregistrat. … 8.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 86 din 16 februarie 2021. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:9.Prin Încheierea finală de cameră preliminară din 26 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 274/1.748/2019/a1, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 338 alin. (1) teza întâi din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Dennis Biernatzki într-o cauză având ca obiect trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului și de părăsire a locului accidentului, infracțiuni prevăzute de dispozițiile art. 336 alin. (1) și ale art. 338 alin. (1) din Codul penal, cu aplicarea prevederilor art. 38 alin. (1) din Codul penal. … 10.Prin Decizia penală nr. 1 din 18 septembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 725/337/2019, admițând recursul împotriva Sentinței penale nr. 139 din 29 mai 2019, pronunțată de Judecătoria Zalău în Dosarul nr. 725/337/2019, Tribunalul Sălaj – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 338 din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Petru Sas într-o cauză având ca obiect sesizarea instanței cu un acord de recunoaștere a vinovăției cu privire la săvârșirea infracțiunii de părăsire a locului accidentului, infracțiune prevăzută de dispozițiile art. 338 alin. (1) din Codul penal. … 11.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate încalcă principiile fundamentale privind respectarea legilor, universalitatea drepturilor și îndatoririlor fundamentale, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil, legalitatea pedepsei, dreptul la informație și înfăptuirea justiției. Consideră că dispozițiile art. 338 alin. (1) teza întâi din Codul penal nu îndeplinesc exigențele constituționale cu privire la calitatea legii, și anume condițiile de claritate, precizie, predictibilitate și accesibilitate. Arată, astfel, că textul de lege criticat utilizează sintagma „locul accidentului“ fără a defini noțiunea de „accident“ și fără a trimite în mod expres la un act normativ cu forță juridică egală, și anume o lege organică sau o ordonanță de urgență a Guvernului adoptată în domeniul legii organice, care să definească noțiunea respectivă. Invocă, în acest sens, jurisprudența Curții Constituționale referitoare la cerințele privind calitatea legii, și anume Decizia nr. 363 din 7 mai 2015. De asemenea, consideră că există o necorelare între norma de incriminare criticată și prevederile art. 77 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, potrivit cărora conducătorul unui vehicul implicat într-un accident de circulație este obligat să nu părăsească locul faptei în situația în care în urma accidentului a rezultat moartea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății unei persoane. Or, această necorelare este de natură să creeze o confuzie majoră pentru conducătorul vehiculului implicat într-un accident de circulație, fiind afectat principiul securității juridice. … 12.Judecătoria Cornetu apreciază că norma de drept penal substanțial criticată este suficient de clară pentru a ghida comportamentul social al persoanelor cu pregătire medie, fără a fi necesară definirea noțiunii de „accident“. … 13.Tribunalul Sălaj – Secția penală, contrar prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, nu și-a exprimat opinia asupra temeiniciei excepției de neconstituționalitate. … 14.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actele de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit Deciziei penale nr. 1 din 18 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Sălaj – Secția penală în Dosarul nr. 725/337/2019, dispozițiile art. 338 din Codul penal. Din notele scrise ale autorului excepției Petru Sas, depuse în motivarea criticii, reiese însă că aceasta privește doar dispozițiile art. 338 alin. (1) teza întâi din Codul penal. Prin urmare, Curtea se va pronunța numai asupra acestui text de lege, cu care a fost sesizată și prin Încheierea finală de cameră preliminară din 26 martie 2019, pronunțată de Judecătoria Cornetu în Dosarul nr. 274/1.748/2019/a1. Dispozițiile art. 338 alin. (1) teza întâi din Codul penal au următorul cuprins: „(1) Părăsirea locului accidentului, fără încuviințarea poliției sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului (…), implicat într-un accident de circulație, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani.“ … 18.În susținerea neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate, autorii excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) privind principiul legalității, ale art. 15 alin. (1) referitor la universalitatea drepturilor și îndatoririlor fundamentale, ale art. 21 alin. (2) și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (12) referitor la legalitatea pedepsei, ale art. 31 alin. (2) privind dreptul la informație și ale art. 124 alin. (1) și (2) referitor la înfăptuirea justiției, precum și ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern și ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil și ale art. 7 privind legalitatea incriminării și a pedepsei din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 338 alin. (1) teza întâi din Codul penal au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5) și ale art. 23 alin. (12) din Constituție – invocate și în prezenta cauză – și față de critici similare. Astfel, prin Decizia nr. 86 din 16 februarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 13 mai 2021, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 338 alin. (1) din Codul penal, pentru argumentele expuse în paragrafele 13-18 din respectiva decizie. Curtea a reținut că situația premisă a infracțiunii de părăsire a locului accidentului, prevăzută de dispozițiile art. 338 alin. (1) din Codul penal, constă în existența unui accident de circulație. Din motive de tehnică legislativă, pentru a nu încărca inutil textul incriminării, noțiunea de „accident de circulație“ nu este explicitată în norma de incriminare, având în vedere că este definită în prevederile art. 75 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările și completările ulterioare, care constituie reglementarea-cadru în materia circulației pe drumurile publice. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 75 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, accidentul de circulație este evenimentul care întrunește cumulativ următoarele condiții: a) s-a produs pe un drum deschis circulației publice ori și-a avut originea într-un asemenea loc; b) a avut ca urmare decesul, rănirea uneia sau a mai multor persoane ori avarierea a cel puțin unui vehicul sau alte pagube materiale; c) în eveniment a fost implicat cel puțin un vehicul în mișcare. … 20.Tot prin Decizia nr. 86 din 16 februarie 2021, precitată, Curtea a reținut că elementul material al laturii obiective a infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 338 alin. (1) din Codul penal constă în acțiunea de părăsire a locului accidentului, care se poate realiza în două modalități, respectiv printr-un act de comisiune, ce presupune plecarea efectivă de la locul accidentului, și prin acte de omisiune – neîntoarcerea la locul accidentului a persoanei care l-a părăsit legal, în baza dispozițiilor art. 338 alin. (3) lit. b) sau c), ori neoprirea la locul accidentului. Urmarea imediată în cazul acestei infracțiuni o reprezintă crearea unei stări de pericol pentru relațiile sociale privitoare la siguranța circulației pe drumurile publice, relații ocrotite prin norma de incriminare, iar legătura de cauzalitate între acțiunea incriminată de lege și urmarea imediată nu mai trebuie dovedită, întrucât rezultă din materialitatea faptei (ex re). … 21.De asemenea, Curtea a observat că, anterior noului Cod penal, fapta de părăsire a locului accidentului era incriminată de dispozițiile art. 89 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, iar alin. (3), (4) și (5) ale aceluiași articol stabileau trei cauze de nepedepsire. Art. 89 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, a fost abrogat prinart. 121 pct. 3 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. De menționat că, potrivit reglementării anterioare, era sancționată doar fapta persoanei implicate întrun accident de circulație în urma căruia a rezultat uciderea sau vătămarea integrității corporale ori a sănătății uneia sau mai multor persoane ori dacă accidentul s-a produs ca urmare a unei infracțiuni. Așadar, vechea reglementare condiționa existența infracțiunii de gravitatea și urmările accidentului produs, pe când textul de lege criticat nu face nicio deosebire sub acest aspect. … 22.Prin Decizia nr. 86 din 16 februarie 2021, mai sus menționată, Curtea a constatat că dispozițiile alin. (1) al art. 338 din Codul penal se coroborează însă cu cele ale alin. (3) lit. a) din același articol, care exclud din sfera de existență a infracțiunii fapta de părăsire a locului accidentului de circulație în situația în care s-au produs „doar pagube materiale“, împrejurare ce constituie o cauză justificativă specială. Alte trei cauze justificative speciale sunt prevăzute de art. 338 alin. (3) lit. b), c) și d) din Codul penal și sunt identice cu cele prevăzute în alin. (3), (4) și (5) ale art. 89 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002, republicată, referindu-se la următoarele împrejurări: conducătorul vehiculului, în lipsa altor mijloace de transport, transportă el însuși persoanele rănite la cea mai apropiată unitate sanitară în măsură să acorde asistența medicală necesară și la care a declarat datele personale de identitate și numărul de înmatriculare sau înregistrare a vehiculului condus, consemnate într-un registru special, dacă se înapoiază imediat la locul accidentului; conducătorul autovehiculului cu regim de circulație prioritară anunță de îndată poliția, iar după terminarea misiunii se prezintă la sediul unității de poliție pe a cărei rază de competență s-a produs accidentul, în vederea întocmirii documentelor de constatare; victima părăsește locul faptei, iar conducătorul de vehicul anunță imediat evenimentul la cea mai apropiată unitate de poliție. Prin urmare, singura împrejurare cu caracter de noutate vizează situația prevăzută de art. 338 alin. (3) lit. a) din Codul penal – în care în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale – situație ce trebuia reglementată expres, în condițiile în care incriminarea stabilită de art. 338 alin. (1) din Codul penal nu distinge cu privire la gravitatea accidentului. … 23.Față de cele arătate mai sus, prin Decizia nr. 86 din 16 februarie 2021, Curtea a constatat că dispozițiile art. 338 alin. (1) din Codul penal nu aduc atingere prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) și ale art. 23 alin. (12), întrucât nu au o formulare neclară, ambiguă și imprevizibilă pentru un cetățean care nu dispune de pregătire juridică, ci, dimpotrivă, îndeplinesc cerințele de claritate, accesibilitate și previzibilitate a legii. În plus, destinatarii textului de lege criticat desfășoară o activitate cu risc permis, scop în care sunt supuși unor forme de școlarizare, așa încât este vorba despre persoane avizate și diligente, care, pe durata deținerii permisului de conducere, au obligația de a rămâne la curent cu normele legale în materie. … 24.În acest sens, prin Decizia nr. 86 din 16 februarie 2021, Curtea Constituțională a invocat și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că art. 7 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care consacră principiul legalității incriminării și pedepsei (nullum crimen, nulla poena sine lege) – pe lângă interzicerea, în mod special, a extinderii conținutului infracțiunilor existente asupra unor fapte care, anterior, nu constituiau infracțiuni -, instituie și cerința potrivit căreia legea trebuie să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele aplicabile, această cerință fiind îndeplinită atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanțe și în urma obținerii unei asistențe judiciare adecvate, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală și care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora. Totodată, Curtea de la Strasbourg a reținut că noțiunea de „drept“ folosită la art. 7 corespunde celei de „lege“ care apare în alte articole din Convenție și înglobează atât prevederile legale, cât și practica judiciară, presupunând cerințe calitative, îndeosebi cele ale accesibilității și previzibilității (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29, Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunțată în Cauza Coëme și alții împotriva Belgiei, paragraful 145, Hotărârea din 7 februarie 2002, pronunțată în Cauza E.K. împotriva Turciei, paragraful 51, Hotărârea din 29 martie 2006, pronunțată în Cauza Achour împotriva Franței, paragrafele 41 și 42, Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 și 34, Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunțată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 140, Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi srl și alții împotriva Italiei, paragrafele 107 și 108, Hotărârea din 17 septembrie 2009, pronunțată în Cauza Scoppola împotriva Italiei (nr. 2), paragrafele 93, 94 și 99, Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunțată în Cauza Del Río Prada împotriva Spaniei, paragrafele 78, 79 și 91). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilității legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, întro măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Este, în special, cazul profesioniștilor, care sunt obligați să dea dovadă de o mare prudență în exercitarea profesiei lor (Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 35, Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35, Cauza Sud Fondi srl și alții împotriva Italiei, paragraful 109), motiv pentru care se așteaptă din partea lor să acorde o atenție specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă. … 25.Având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea de la Strasbourg a reținut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, ale căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv întro normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Din nou, deși certitudinea este extrem de dezirabilă, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre. Prin urmare, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36, Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 36 și 37, Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 141, Cauza Del Río Prada împotriva Spaniei, paragrafele 92 și 93) că art. 7 paragraful 1 din Convenție nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale pe calea interpretării judiciare de la un caz la altul, cu condiția ca rezultatul să fie coerent cu substanța infracțiunii și să fie în mod rezonabil previzibil. … 26.În același sens este și jurisprudența Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 154 din 24 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 450 din 16 iunie 2016, Decizia nr. 140 din 14 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 13 iulie 2017, și Decizia nr. 340 din 11 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 29 august 2017. … 27.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 28.Pentru motivele arătate, dispozițiile art. 338 alin. (1) teza întâi din Codul penal nu aduc atingere nici prevederilor art. 15 alin. (1) din Constituție referitor la universalitatea drepturilor și îndatoririlor fundamentale. … 29.Cu privire la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil – statuate prin dispozițiile art. 21 alin. (2) și (3) din Constituție și ale art. 6 din Convenție -, Curtea observă că, potrivit jurisprudenței sale constante (de exemplu, Decizia nr. 788 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 209 din 8 martie 2018, paragraful 19, și Decizia nr. 113 din 25 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 394 din 14 mai 2020, paragraful 37), aplicarea cerințelor privind accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil se impune numai în legătură cu procedura de desfășurare a procesului, iar nu și în ceea ce privește cadrul juridic sancționator al faptelor, adică în domeniul dreptului substanțial, întrucât din prevederile art. 21 alin. (2) și (3) din Constituție și ale art. 6 din Convenție, respectiv din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu se poate desprinde concluzia că aplicarea acestor cerințe ar trebui să excedeze necesității asigurării garanțiilor procesuale, spre a se intra în materii din câmpul dreptului substanțial. … 30.De asemenea, Curtea reține că nu sunt aplicabile în prezenta cauză nici prevederile constituționale ale art. 31 alin. (2) privind dreptul la informație și nici cele ale art. 124 alin. (1) și (2) referitor la înfăptuirea justiției. … 31.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dennis Biernatzki în Dosarul nr. 274/1.748/2019/a1 al Judecătoriei Cornetu și de Petru Sas în Dosarul nr. 725/337/2019 al Judecătoriei Zalău și constată că dispozițiile art. 338 alin. (1) teza întâi din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Cornetu și Tribunalului Sălaj – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 21 noiembrie 2023.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Oana-Cristina Puică––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește