DECIZIA nr. 634 din 13 decembrie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 17/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 292 din 7 aprilie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 318
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 318
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 318
ART. 3REFERIRE LADECIZIE 48 22/01/2019
ART. 4REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 318
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 129
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 6REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 318
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 8REFERIRE LADECIZIE 48 22/01/2019
ART. 8REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 318
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LAOUG 18 18/05/2016 ART. 2
ART. 11REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 318
ART. 11REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 31
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 12REFERIRE LAPROTOCOL 7 22/11/1984
ART. 12REFERIRE LAPROTOCOL 7 22/11/1984 ART. 2
ART. 12REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 13REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 318
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 22 27/01/2022
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 485 17/09/2019
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 801 05/12/2017
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 563 19/09/2017
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 434 22/06/2017
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 599 21/10/2014
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 318
ART. 14REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 341
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 126
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 129
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 126
ART. 14REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 22 27/01/2022
ART. 15REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 318
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 129
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 129
ART. 15REFERIRE LAPROTOCOL 7 22/11/1984
ART. 15REFERIRE LAPROTOCOL 7 22/11/1984 ART. 2
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 703 05/11/2019
ART. 18REFERIRE LACARTA 12/12/2007
ART. 18REFERIRE LACARTA 12/12/2007 ART. 47
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Oana-Cristina Puică – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie. 1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 318 alin. (16) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ionuț Abutnăriței în Dosarul nr. 140/334/2019/a1 al Tribunalului Suceava – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.075D/2019.2.La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 48 din 22 ianuarie 2019.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 2 iulie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 140/334/2019/a1, Tribunalul Suceava – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 318 alin. (16) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Ionuț Abutnăriței într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației formulate împotriva încheierii prin care judecătorul de cameră preliminară a admis cererea de confirmare a soluției procurorului de renunțare la urmărirea penală.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile de lege criticate încalcă principiile privind statul de drept, calitatea legii, accesul liber la justiție, căile de atac, dreptul la un proces echitabil și dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, întrucât nu este supusă unei căi ordinare de atac încheierea prin care judecătorul de cameră preliminară soluționează cererea procurorului de confirmare a soluției de renunțare la urmărirea penală. Consideră că dreptul la exercitarea unei căi de atac rezultă, în mod evident, din cuprinsul prevederilor art. 129 din Constituție, sintagma „în condițiile legii“ referindu-se doar la regulile privind folosirea respectivei căi de atac, și anume termenul de exercitare, instanța competentă și procedura de judecată. 6.Tribunalul Suceava – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că procedura reglementată de dispozițiile art. 318 din Codul de procedură penală nu presupune o judecată a infracțiunii, ci o verificare a legalității și temeiniciei soluției procurorului de renunțare la urmărirea penală, astfel că dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală nu este aplicabil.7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. 8.Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 318 alin. (16) din Codul de procedură penală sunt constituționale. Invocă, în acest sens, jurisprudența în materie a Curții Constituționale, și anume Decizia nr. 48 din 22 ianuarie 2019.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile art. 318 alin. (16) din Codul de procedură penală, introduse prin prevederile art. II pct. 82 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Din notele scrise ale autorului excepției depuse în motivarea criticii reiese însă că aceasta privește numai dispozițiile art. 318 alin. (16) fraza întâi din Codul de procedură penală. Prin urmare, Curtea se va pronunța numai asupra acestor dispoziții de lege, care au următorul cuprins: „(16) Încheierea prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute la alin. (15) este definitivă. (…).“12.În susținerea neconstituționalității dispozițiilor de lege criticate, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5) privind statul de drept și principiul legalității, ale art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiție și la dreptul la un proces echitabil, ale art. 129 privind căile de atac, precum și ale art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 2 paragraful 1 referitor la dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile art. 318 alin. (16) fraza întâi din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului de constituționalitate prin raportare la aceleași prevederi din Constituție și din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale – invocate și în prezenta cauză – și față de critici similare.14.Astfel, prin Decizia nr. 22 din 27 ianuarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 679 din 7 iulie 2022, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 318 alin. (16) fraza întâi din Codul de procedură penală, reținând, în paragraful 20, că stabilirea competenței instanțelor judecătorești și instituirea regulilor de desfășurare a procesului, deci și reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. În acest sens, Curtea a invocat jurisprudența sa prin care a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (8) din Codul de procedură penală cu privire la caracterul definitiv al încheierii prin care s-a pronunțat una dintre soluțiile prevăzute de dispozițiile art. 341 alin. (6) și alin. (7) pct. 1 și pct. 2 lit. a), b) și d) din Codul de procedură penală. Astfel, prin numeroase decizii, Curtea a reținut că atât prevederile art. 129, cât și cele ale art. 126 alin. (2) din Constituție fac referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege“ (Decizia nr. 599 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 886 din 5 decembrie 2014, paragraful 25, Decizia nr. 434 din 22 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 865 din 2 noiembrie 2017, paragraful 25, Decizia nr. 563 din 19 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 5 decembrie 2017, paragraful 15, Decizia nr. 801 din 5 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 16 februarie 2018, paragraful 23, și Decizia nr. 485 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 976 din 4 decembrie 2019, paragraful 38).15.De asemenea, prin Decizia nr. 22 din 27 ianuarie 2022, mai sus citată, paragraful 21, Curtea a constatat că dispozițiile art. 318 alin. (16) fraza întâi din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici accesului liber la justiție și nici dreptului la un proces echitabil, consacrate de prevederile art. 21 din Constituție, întrucât nu înlătură drepturile și garanțiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces judecat de către o instanță independentă, imparțială și stabilită prin lege, într-un termen rezonabil. Nicio prevedere a Legii fundamentale și a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu reglementează dreptul la exercitarea căilor de atac în orice cauză. Astfel, prevederile art. 129 din Constituție stipulează că părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac numai în condițiile legii. Totodată, având în vedere natura cauzelor vizate de dispozițiile art. 318 alin. (16) fraza întâi din Codul de procedură penală, cauze în care nu se judecă infracțiunea care a format obiectul urmăririi penale, ci soluția de renunțare la urmărirea penală dispusă de procuror, Curtea a reținut că prevederile art. 2 privind dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu sunt aplicabile în speță. În continuare, Curtea a constatat că eliminarea căilor de atac în această materie este justificată de caracterul special al procedurii instituite de dispozițiile art. 318 alin. (16) fraza întâi din Codul de procedură penală, legiuitorul urmărind să asigure celeritatea procedurii și obținerea în mod rapid a unei hotărâri definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar cu privire la soluția procurorului. Ținând cont de motivele menționate mai sus, Curtea a reținut că dispozițiile art. 318 alin. (16) fraza întâi din Codul de procedură penală nu aduc atingere nici principiilor constituționale consacrate de prevederile art. 1 alin. (3) și (5) din Legea fundamentală privind statul de drept și obligativitatea respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.16.În același sens este și Decizia nr. 703 din 5 noiembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 11 martie 2020.17.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate pronunțată de Curte prin deciziile mai sus menționate, precum și considerentele care au fundamentat această soluție își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.18.Având în vedere cele mai sus arătate, textul de lege criticat nu încalcă nici dispozițiile art. 47 privind dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.19.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ionuț Abutnăriței în Dosarul nr. 140/334/2019/a1 al Tribunalului Suceava – Secția penală și constată că dispozițiile art. 318 alin. (16) fraza întâi din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Suceava – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunțată în ședința din data de 13 decembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Oana-Cristina Puică

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x