DECIZIA nr. 633 din 15 octombrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Florin Sandu în Dosarul nr. 4.827/236/2017 al Judecătoriei Giurgiu – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.408D/2017. … 2.La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca nefondată, a excepției de neconstituționalitate și menținerea jurisprudenței în materie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 6 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.827/236/2017, Judecătoria Giurgiu – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Florin Sandu în soluționarea cauzei penale având ca obiect intervenirea unei legi penale noi, potrivit art. 595 din Codul de procedură penală. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul solicită, în esență, admiterea acesteia în sensul pronunțării Curții Constituționale asupra aplicării art. 6 alin. (1) din Codul penal fără a se lua în calcul cauzele de majorare a pedepsei cu ½ în caz de recidivă. … 6.Judecătoria Giurgiu – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța apreciază că legea penală mai favorabilă se apreciază în mod global, nu doar prin prisma limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în norma de incriminare. … 7.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 8.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens reține că în contextul consacrării explicite în Constituție a principiului separației puterilor în stat, prin Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, a fost stabilită relația între principiul autorității de lucru judecat și aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. Principiul constituțional enunțat impune reducerea la minimul necesar a atingerilor aduse autorității de lucru judecat, astfel că o restrângere a acestei autorități se justifică doar în măsura în care are la bază tot un principiu de natură constituțională, cum este principiul legalității pedepsei. Noul Cod penal a menținut reglementarea aplicării obligatorii a legii penale mai favorabile, renunțând la aplicarea facultativă a acestei legi în cazul pedepselor definitive, aceasta din urmă neputând fi justificată prin raportare la principiul legalității. Cu privire la conținutul textului de lege criticat, apreciază că acesta nu cuprinde norme de natură a încălca principiul egalității cetățenilor în fața legii, ele aplicându-se tuturor persoanelor ce cad sub incidența lor. Mai mult, consideră că dispozițiile criticate reprezintă o consacrare a principiului constituțional potrivit căruia „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile“. În ceea ce privește modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile, precizează că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat cu privire la acest aspect, constatând, în Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, că art. 5 din Codul penal – care reglementează modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei – este constituțional în măsura în care nu permite combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În final, observă că autorul excepției se referă în argumentarea sa la modalitatea de aplicare a legii penale de către organele judiciare, aspect care nu intră în sfera de competență a organelor judiciare. … 9.Avocatul Poporului menționează că dispozițiile art. 6 alin. (1) din Codul penal au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate din perspectiva unor critici de neconstituționalitate asemănătoare și că își menține punctul său de vedere reținut în deciziile Curții Constituționale nr. 379 din 26 iunie 2014, nr. 71 din 26 februarie 2015, nr. 381 din 27 mai 2015 și nr. 419 din 16 iunie 2016, prin care excepțiile de neconstituționalitate au fost respinse. … 10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 6 alin. (1) din Codul penal, având următorul cuprins: „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.“ … 13.În susținerea neconstituționalității normelor penale criticate, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivității legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor și ale art. 124 alin. (2) potrivit cărora justiția este unică, imparțială și egală pentru toți. … 14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 6 alin. (1) privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, prin numeroase decizii, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 6 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate (în acest sens, Decizia nr. 379 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 7 august 2014, Decizia nr. 489 din 25 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 18 noiembrie 2014, Decizia nr. 505 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 15 decembrie 2014, Decizia nr. 710 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 14 ianuarie 2015, Decizia nr. 57 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2015, Decizia nr. 62 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 7 aprilie 2015, Decizia nr. 206 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 29 mai 2015, și Decizia nr. 209 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 21 mai 2015). … 15.În considerentele deciziilor sale, Curtea a reținut, referitor la pedepsele definitive, prin aplicarea legii penale mai favorabile, că legiuitorul nu a înțeles să repună în discuție criteriile de stabilire și individualizare a sancțiunii, ci numai să înlăture de la executare acea parte din sancțiune care excedează maximului prevăzut de legea nouă, respectiv acea sancțiune mai grea care nu mai este prevăzută de legea nouă. De asemenea, Curtea a observat existența anumitor diferențe și în ceea ce privește aplicarea retroactivă a legii noi, ce intervine după ce hotărârea de condamnare a rămas definitivă. Spre deosebire de situațiile tranzitorii propriu-zise, numărul criteriilor folosite pentru determinarea caracterului mai favorabil al legii noi, în cazul pedepselor definitiv aplicate, este mai mic, ele reducându-se la limitele de pedeapsă prevăzute în cele două legi și la cauzele legale de modificare a acestor limite. Astfel, Curtea a reținut că legea nouă poate să prevadă o pedeapsă mai ușoară, dar sancțiunea aplicată fie să depășească maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, fie să nu depășească acest maxim. Dacă în primul caz se ajunge la executarea unei sancțiuni care nu are corespondent în legea penală în vigoare, acest raționament nu mai subzistă în cea dea doua ipoteză. Curtea a apreciat că în cea de-a doua ipoteză este vorba despre punerea în balanță a dreptului unei persoane condamnate la aplicarea legii penale mai favorabile, descris mai sus, și a altor drepturi sau valori constituționale, precum principiul securității raporturilor juridice și autoritatea de lucru judecat, care pot contracara parțial sau complet acest drept. Astfel, legiuitorul, având sarcina de a echilibra intensitatea încălcării drepturilor fundamentale ale persoanei condamnate și valorile care justifică această încălcare, a eliminat aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile din Codul penal. Luând în considerare cele statuate în jurisprudența proprie, dar și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene referitor la principiul autorității de lucru judecat, Curtea a constatat că legiuitorul a limitat aplicarea legii penale mai favorabile în cazul hotărârilor definitive numai la acele cazuri în care sancțiunea aplicată depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, fără ca în acest mod să fie încălcat art. 15 alin. (2) din Constituție. … 16.Așadar, pentru realizarea scopului respectării principiului legalității pedepselor, legiuitorul a consacrat în art. 6 alin. (1) din Codul penal o excepție de la efectul autorității de lucru judecat al hotărârilor de condamnare definitive, limitată însă la situația în care, până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii, a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, respectiv maximul special al acesteia este inferior sancțiunii deja intrate în puterea lucrului judecat, caz în care pedeapsa se reduce la acest maxim. Ca atare, fiind o excepție de la principiul securității raporturilor juridice, care, printre altele, presupune ca dezlegarea dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanță să nu mai poată fi supusă rejudecării, prin aplicarea legii penale mai favorabile în cazul condamnărilor definitive nu se poate ajunge la o reanalizare a cauzei, inclusiv sub aspectul situației de fapt reținute, al încadrării juridice date acesteia și al criteriilor de stabilire și individualizare judiciară a sancțiunii, legiuitorul penal înlăturând de la executare numai acea parte din pedeapsă care depășește maximul special prevăzut de legea nouă. Cu alte cuvinte, în aplicarea art. 6 din Codul penal este interzisă realizarea unei noi judecăți a cauzei sub toate aspectele sale pentru identificarea legii penale mai favorabile, operațiune care este îngăduită în procedura judiciară în curs de derulare, când stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile se fac prin evaluarea și compararea tuturor instituțiilor de drept penal substanțial incidente. … 17.În prezenta cauză autorul solicită admiterea excepției de neconstituționalitate în sensul pronunțării Curții Constituționale asupra aplicării art. 6 alin. (1) din Codul penal fără a se lua în calcul cauzele de majorare a pedepsei cu 1/2 în caz de recidivă. Din examinarea excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost formulată, rezultă că, în realitate, aceasta nu vizează constituționalitatea textului criticat, aspectele invocate de autor privind o situație ce ține de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în procedura reglementată la art. 475 și următoarele din Codul de procedură penală, așa încât excepția urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. … 18.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Codul penal, excepție ridicată de Florin Sandu în Dosarul nr. 4.827/236/2017 al Judecătoriei Giurgiu – Secția penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Giurgiu – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 octombrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește