DECIZIA nr. 632 din 15 octombrie 2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Codul penal, excepție ridicată de Sorin Antohi în Dosarul nr. 489/93/2014* (3.353/2014) al Curții de Apel București – Secția I penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.400D/2017. … 2.La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și precizează că autorul a depus la dosar o cerere de renunțare la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate. … 3.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la cererea formulată de autor, solicită respingerea acesteia, întrucât, odată invocată în fața instanței de fond și după sesizarea instanței de control constituțional, nu se poate reveni asupra excepției de neconstituționalitate. … 4.Deliberând, Curtea constată că nu poate să ia act de această renunțare, întrucât excepția de neconstituționalitate este o excepție de ordine publică, prin invocarea ei punându-se în discuție abaterea unor reglementări legale de la dispozițiile Legii fundamentale, iar soluția asupra excepției este de interes general. Așa fiind, excepția de neconstituționalitate nu rămâne la dispoziția părții care a invocat-o și ea nu este susceptibilă de acoperire nici pe calea renunțării exprese la soluționarea ei. De altfel, așa cum prevede și art. 55 din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională, legal sesizată, procedează la examinarea constituționalității, nefiind aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la […] stingerea procesului […]“. … 5.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca nefondată, a excepției de neconstituționalitate și menținerea jurisprudenței în materie. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Decizia penală nr. 619 din 25 august 2014, pronunțată în Dosarul nr. 489/93/2014* (3.353/2014), Curtea de Apel București – Secția I penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Sorin Antohi în soluționarea contestației formulate, în temeiul art. 425^1 din Codul de procedură penală, împotriva Sentinței penale nr. 466/F din 30 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția penală în Dosarul nr. 489/93/2014*, prin care, în temeiul art. 595 din Codul de procedură penală raportat la art. 23 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale cu referire la art. 6 alin. (1) din Codul penal și art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de autorul excepției împotriva Sentinței nr. 250 din 31 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Constanța, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2.286 din 27 iunie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost condamnat autorul la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare. … 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul reține că art. 6 din Codul penal prevede că aplicarea legii penale mai favorabile, în cazul persoanelor condamnate definitiv, are loc doar în cazul persoanelor cu pedepse mai mari decât noul maxim special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită. Susține, în esență, că, în acest mod, dispozițiile criticate condiționează efectele art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală și creează discriminări între persoanele condamnate, în funcție de cuantumul pedepsei, contrar dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Apreciază că dispozițiile art. 6 din Codul penal sunt neconstituționale în măsura în care se aplică persoanelor condamnate definitiv până la data de 31 ianuarie 2014 și constituționale dacă sunt aplicate persoanelor condamnate definitiv după data de 1 februarie 2014. … 8.Curtea de Apel București – Secția I penală opinează că dispozițiile penale criticate sunt constituționale, întrucât rațiunea art. 6 din Codul penal nu este aceea de a-l aduce pe condamnat în aceeași situație în care s-ar fi aflat dacă succesiunea de legi ar fi intervenit în cursul procesului, ci doar de a garanta respectarea principiului legalității, înlăturând partea din pedeapsă care depășește maximul aplicabil sub legea nouă, precizând că această împrejurare nu îl aduce pe condamnatul definitiv în situația celui ce se află în curs de judecată, întrucât pentru condamnatul definitiv nu este posibilă o individualizare a pedepsei conform limitelor din legea penală mai favorabilă, ci doar reducerea pedepsei până la maximul special inferior prevăzut de legea nouă, chiar dacă pentru acesta pedeapsa stabilită fusese orientată spre minimul prevăzut de legea veche. Prin această reglementare legiuitorul nu a înțeles să repună în discuție criteriile de stabilire și individualizare a sancțiunii, ci numai să înlăture de la executare acea parte din sancțiune care excedează maximului prevăzut de legea nouă, respectiv acea sancțiune mai grea care nu mai este prevăzută de legea nouă. Instanța reține, de asemenea, că scopul reglementării art. 6 din Codul penal este de a oferi suport legal unei pedepse definitive în raport cu noua lege și până la încetarea oricăror efecte ale condamnării ce vor interveni prin reabilitare, fiind în concordanță și cu principiul legalității pedepselor, care impune ca pedeapsa să aibă susținere legală și după aplicarea ei, nefiind admisă executarea unei pedepse mai mari decât cea prevăzută în legea nouă mai favorabilă. Pe de altă parte, criteriile de stabilire a legii mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, au fost reduse la unul singur, și anume compararea pedepsei aplicate în baza legii în temeiul căreia s-a pronunțat hotărârea definitivă de condamnare cu maximul pedepsei prevăzut în legea nouă, modificarea sancțiunii limitându-se la reducerea ei la maximul prevăzut de legea nouă. Arată că reglementarea criticată este în concordanță cu dispozițiile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate. … 10.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, reține că în contextul consacrării explicite în Constituție a principiului separației puterilor în stat, prin Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, a fost stabilită relația între principiul autorității de lucru judecat și aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. Principiul constituțional enunțat impune reducerea la minimul necesar a atingerilor aduse autorității de lucru judecat, astfel că o restrângere a acestei autorități se justifică doar în măsura în care are la bază tot un principiu de natură constituțională, cum este principiul legalității pedepsei. Noul Cod penal a menținut reglementarea aplicării obligatorii a legii penale mai favorabile, renunțând la aplicarea facultativă a acestei legi în cazul pedepselor definitive, aceasta din urmă neputând fi justificată prin raportare la principiul legalității. Cu privire la conținutul textului de lege criticat, apreciază că acesta nu cuprinde norme de natură a încălca principiul egalității cetățenilor în fața legii, ele aplicându-se tuturor persoanelor care cad sub incidența lor. Mai mult, consideră că dispozițiile criticate reprezintă o consacrare a principiului constituțional potrivit căruia „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.“ În ceea ce privește modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile, precizează că instanța de contencios constituțional s-a pronunțat cu privire la acest aspect, constatând, în Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, că art. 5 din Codul penal – care reglementează modalitatea de aplicare a legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei – este constituțional în măsura în care nu permite combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile. În final, observă că autorul excepției se referă în argumentarea sa la modalitatea de aplicare a legii penale de către organele judiciare, aspect care nu intră în sfera de competență a organelor judiciare. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit actului de sesizare, dispozițiile art. 6 din Codul penal. Având în vedere criticile formulate de autor în notele scrise aflate la dosar, Curtea reține ca obiect al excepției de neconstituționalitate dispozițiile art. 6 alin. (1) din Codul penal, având următorul cuprins: „Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.“ … 14.În susținerea neconstituționalității normelor penale criticate, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivității legii și ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetățenilor. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile art. 6 alin. (1) privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, prin numeroase decizii, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 6 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate (în acest sens, Decizia nr. 379 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 590 din 7 august 2014, Decizia nr. 489 din 25 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 18 noiembrie 2014, Decizia nr. 505 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 15 decembrie 2014, Decizia nr. 710 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 14 ianuarie 2015, Decizia nr. 57 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 17 aprilie 2015, Decizia nr. 62 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 7 aprilie 2015, Decizia nr. 206 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 375 din 29 mai 2015, și Decizia nr. 209 din 31 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 21 mai 2015). … 16.În considerentele deciziilor sale Curtea a reținut, referitor la pedepsele definitive, prin aplicarea legii penale mai favorabile, că legiuitorul nu a înțeles să repună în discuție criteriile de stabilire și individualizare a sancțiunii, ci numai să înlăture de la executare acea parte din sancțiune care excedează maximului prevăzut de legea nouă, respectiv acea sancțiune mai grea care nu mai este prevăzută de legea nouă. De asemenea, Curtea a observat existența anumitor diferențe și în ceea ce privește aplicarea retroactivă a legii noi, ce intervine după ce hotărârea de condamnare a rămas definitivă. Spre deosebire de situațiile tranzitorii propriu-zise, numărul criteriilor folosite pentru determinarea caracterului mai favorabil al legii noi, în cazul pedepselor definitiv aplicate, este mai mic, ele reducându-se la limitele de pedeapsă prevăzute în cele două legi și la cauzele legale de modificare a acestor limite. Astfel, Curtea a reținut că legea nouă poate să prevadă o pedeapsă mai ușoară, dar sancțiunea aplicată fie să depășească maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, fie să nu depășească acest maxim. Dacă în primul caz se ajunge la executarea unei sancțiuni care nu are corespondent în legea penală în vigoare, acest raționament nu mai subzistă în cea dea doua ipoteză. Curtea a apreciat că în cea de-a doua ipoteză este vorba despre punerea în balanță a dreptului unei persoane condamnate la aplicarea legii penale mai favorabile, descris mai sus, și a altor drepturi sau valori constituționale, precum principiul securității raporturilor juridice și autoritatea de lucru judecat, care pot contracara parțial sau complet acest drept. Astfel, legiuitorul, având sarcina de a echilibra intensitatea încălcării drepturilor fundamentale ale persoanei condamnate și valorile care justifică această încălcare, a eliminat aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile din Codul penal. Luând în considerare cele statuate în jurisprudența proprie, dar și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene referitor la principiul autorității de lucru judecat, Curtea a constatat că legiuitorul a limitat aplicarea legii penale mai favorabile în cazul hotărârilor definitive numai la acele cazuri în care sancțiunea aplicată depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, fără ca în acest mod să fie încălcat art. 15 alin. (2) din Constituție. … 17.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, atât considerentele, cât și soluția deciziilor invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 18.Referitor la încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16, Curtea observă că neconstituționalitatea textelor de lege criticate este dedusă dintr-un pretins tratament discriminatoriu aplicat persoanelor condamnate definitiv, determinat de cuantumul pedepsei. Astfel, se arată că, în cazul persoanelor condamnate definitiv, aplicarea art. 6 alin. (1) din Codul penal are loc doar în cazul persoanelor cu pedepse mai mari decât noul maxim special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită. Or, Curtea reține că aplicarea noii reglementări doar persoanelor a căror pedeapsă definitivă depășește maximul special prevăzut de legea nouă nu poate duce la o înfrângere a principiului egalității. Astfel cum s-a arătat, pentru realizarea scopului respectării principiului legalității pedepselor, legiuitorul a consacrat în art. 6 alin. (1) din Codul penal o excepție de la efectul autorității de lucru judecat al hotărârilor de condamnare definitive, limitată însă la situația în care, până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii, a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, respectiv maximul special al acesteia este inferior sancțiunii deja intrate în puterea lucrului judecat, caz în care pedeapsa se reduce la acest maxim. Ca atare, fiind o excepție de la principiul securității raporturilor juridice care, printre altele, presupune ca dezlegarea dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanță să nu mai poată fi supusă rejudecării, prin aplicarea legii penale mai favorabile în cazul condamnărilor definitive nu operează nicio distincție între subiectele de drept supuse incidenței normelor procesual penale criticate, susținerea pretinsului caracter discriminatoriu fiind lipsită de temei. … 19.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sorin Antohi în Dosarul nr. 489/93/2014* (3.353/2014) al Curții de Apel București – Secția I penală și constată că dispozițiile art. 6 alin. (1) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția I penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 15 octombrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește