DECIZIA nr. 631 din 22 septembrie 2020

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 13/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 1279 din 22 decembrie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 71 03/04/2015 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE 71 03/04/2015 ART. 1
ActulREFERIRE LAOUG 83 12/12/2014
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 71 03/04/2015 ART. 1
ART. 1REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014
ART. 4REFERIRE LALEGE 71 03/04/2015 ART. 1
ART. 4REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014
ART. 5REFERIRE LALEGE 71 03/04/2015 ART. 1
ART. 5REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 1
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 36
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 24 27/03/2000 ART. 8
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 6REFERIRE LALEGE 500 11/07/2002 ART. 1
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 138
ART. 6REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 138
ART. 8REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 44
ART. 11REFERIRE LALEGE 71 03/04/2015 ART. 1
ART. 11REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 138
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 12REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 797 03/12/2019
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 841 13/12/2018
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 23 26/09/2016
ART. 13REFERIRE LALEGE 71 03/04/2015 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE 71 03/04/2015
ART. 13REFERIRE LAOUG 83 12/12/2014 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE 284 28/12/2010 ART. 2
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 797 03/12/2019
ART. 14REFERIRE LADECIZIE 841 13/12/2018
ART. 15REFERIRE LALEGE 71 03/04/2015 ART. 1
ART. 15REFERIRE LALEGE 71 03/04/2015
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 1093 15/10/2008
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 47 15/09/1993
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 138
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 138
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Patricia Marilena Ionea – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepția a fost ridicată de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în Dosarul nr. 31.235/3/2016* al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.752D/2018. 2.La apelul nominal lipsesc autorul excepției și partea Bogdan Dragoș Marinescu. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 17 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 31.235/3/2016*, Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepția a fost ridicată de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în cadrul unui litigiu privind funcționari publici.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că dispozițiile de lege criticate, prin care au fost completate prevederile art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție. Astfel, dispozițiile art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015 au fost redactate fără respectarea art. 8 alin. (4) și art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, rezultând o reglementare neclară, ce a determinat interpretări diferite la nivelul Guvernului și al Comisiei pentru muncă și protecție socială a Camerei Deputaților cu privire la înțelesul sintagmei „din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel“. De asemenea, consideră că modalitatea de formulare a textului criticat a condus la nerespectarea prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 în care se arată că proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate și eficiență legislativă.6.Autorul excepției mai arată că inițiatorul textului de lege criticat nu a calculat impactul asupra bugetului de stat sau al bugetelor locale, după caz, nefiind specificate elementele referitoare la angajarea cheltuielilor din bugetele prevăzute la art. 1 alin. (2) din Legea finanțelor publice nr. 500/2002, care se fac numai în limita creditelor bugetare aprobate. Astfel, textul de lege criticat a fost realizat fără a fi respectate prevederile art. 138 alin. (5) din Constituție.7.Tribunalul București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.8.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.9.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:10.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.11.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015. Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au fost abrogate prin art. 44 alin. (1) pct. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Având în vedere însă incidența în cauza în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015, precum și cele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea textului de lege cu care a fost sesizată, care are următorul conținut:– Art. I: „Se aprobă Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu următoarele modificări și completări:1.La articolul 1, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (5^1), cu următorul cuprins:(5^1)Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.12.Autorul excepției consideră că acest text de lege este contrar următoarelor prevederi din Constituție: art. 1 alin. (5) privind obligația respectării Constituției, a supremației sale și a legilor și art. 138 alin. (5) prin care se arată că nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei bugetare.13.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, analizând critica vizând încălcarea dispozițiilor art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015 cu prevederile constituționale ale art. 1 alin. (5), Curtea, prin Decizia nr. 841 din 13 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din data de 3 aprilie 2019 și Decizia nr. 797 din 3 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 25 februarie 2020 a invocat cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016, în care instanța supremă a stabilit că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, sintagma «salarizat la același nivel» are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice.“ 14.La fel ca în cauzele în care Curtea s-a pronunțat prin Decizia nr. 841 din 13 decembrie 2018 și Decizia nr. 797 din 3 decembrie 2019, și în prezenta cauză se constată că încheierea de sesizare este ulterioară pronunțării și publicării deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție mai sus amintite, astfel că susținerile referitoare la lipsa de claritate și previzibilitate a dispozițiilor supuse analizei de constituționalitate sunt, în mod evident, lipsite de susținere.15.Prin aceleași decizii, Curtea a apreciat că adoptarea dispozițiilor art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015 s-a realizat cu respectarea prevederilor art. 138 alin. (5) din Constituție, reținând că secțiunea a 4-a din expunerea de motive a Legii nr. 71/2015 conține date referitoare la „Impactul financiar asupra bugetului general consolidat, atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât și pe termen lung (5 ani)“, fiind precizate modificările veniturilor și cheltuielilor bugetare, impactul financiar și redate calculele detaliate privind fundamentarea veniturilor și/sau cheltuielilor bugetare. Curtea a mai precizat că „stabilirea sursei de finanțare și insuficiența resurselor financiare din sursa astfel stabilită sunt două aspecte diferite: primul aspect este legat de imperativele art. 138 alin. (5) din Constituție, iar al doilea nu are caracter constituțional, fiind o problemă exclusiv de oportunitate politică, ce privește, în esență, relațiile dintre Parlament și Guvern“. În acest sens au fost amintite Decizia nr. 47 din 15 septembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 28 septembrie 1993, și Decizia nr. 1.093 din 15 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 20 octombrie 2008.16.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluțiile și considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.17.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în Dosarul nr. 31.235/3/2016* al Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 septembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x