DECIZIA nr. 631 din 17 octombrie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 294 din 2 aprilie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 396
ActulREFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 396
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 396
ART. 2REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 153
ART. 2REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 14
ART. 3REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 153
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 14
ART. 7REFERIRE LAOUG 18 18/05/2016
ART. 8REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 396
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 9REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 396
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 12REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 504
ART. 13REFERIRE LAOUG 18 18/05/2016
ART. 13REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 396
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 15REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LAOUG 18 18/05/2016
ART. 16REFERIRE LAOUG 18 18/05/2016 ART. 2
ART. 16REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 16REFERIRE LACOD PR. PENALA 01/07/2010 ART. 396
ART. 16REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 304 28/06/2004 ART. 31
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 164 12/03/2013
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 20/03/2012
ART. 18REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 20REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009
ART. 20REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 113
ART. 21REFERIRE LACODUL PENAL (R) 16/04/1997 ART. 99
ART. 21REFERIRE LACODUL PENAL 21/06/1968 ART. 99
ART. 23REFERIRE LALEGE 18 27/09/1990
ART. 23REFERIRE LALEGE (R) 18 27/09/1990
ART. 23REFERIRE LACONVENTIE 20/11/1989 ART. 40
ART. 23REFERIRE LACONVENTIE (R) 20/11/1989 ART. 40
ART. 24REFERIRE LADECIZIE 44 16/02/2016
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 866 28/11/2006
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 323 30/04/2015
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 1615 20/12/2011
ART. 27REFERIRE LADECIZIE 1 08/02/1994
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 484 23/06/2015
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Daniela Ramona Marițiu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea. 1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de procuror în Dosarul nr. 13.011/303/2015 al Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.578D/2016.2.La apelul nominal răspunde, personal, partea Irimia Marian-Bogdan. Lipsesc celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cauzei învederând că aceasta se află la al treilea termen de judecată. La primul termen de judecată, din data de 27 iunie 2017, procedura de citare cu partea Irimia Marian-Bogdan a fost realizată la adresa indicată de instanța de judecată în citativul trimis Curții Constituționale. În cursul zilei de 26 iunie 2017, mama părții Irimia Marian-Bogdan a luat legătura telefonic cu Grefa Curții Constituționale, comunicând că acesta se află încarcerat din luna noiembrie 2016 în Penitenciarul Jilava. Având în vedere că procedura de citare cu partea Irimia Marian-Bogdan nu a fost legal îndeplinită, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992 și ale art. 153 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a dispus acordarea unui termen de judecată la data de 19 septembrie 2017, cu citarea părților. 3.La termenul de judecată din data de 19 septembrie 2017 s-a prezentat, personal, partea Irimia Marian-Bogdan. Procedura de citare cu partea Petre Iulian-Adrian a fost realizată la adresa indicată de instanța de judecată în citativul trimis Curții Constituționale. Înainte de începerea ședinței de judecată, mama părții Petre Iulian-Adrian a comunicat că acesta se află încarcerat, din anul 2016, în Centrul de detenție Tichilești. Având în vedere că procedura de citare cu partea Petre Iulian-Adrian nu a fost legal îndeplinită, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992 și ale art. 153 alin. (2) din Codul de procedură civilă, a dispus acordarea unui termen de judecată la data de 17 octombrie 2017, cu citarea părților. 4.Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către partea Petre Iulian-Adrian, prin care aceasta solicită judecarea în lipsă.5.Partea Irimia Marian-Bogdan solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a-și angaja un apărător. Reprezentantul Ministerului Public se opune acordării unui nou termen de judecată. Arată că dosarul se află la al treilea termen de judecată, partea putând face demersurile necesare pregătirii apărării și angajării unui avocat. 6.Curtea constată că Dosarul nr. 1.578D/2016 a fost înregistrat pe rolul instanței de contencios constituțional la data de 29 august 2016. Totodată, Curtea reține că partea Irimia Marian-Bogdan a fost citată legal, fiind prezentă personal, la termenul anterior din data de 19 septembrie 2017, prilej cu care a luat cunoștință de termenul din data de 17 octombrie 2017, beneficiind de timpul necesar pregătirii apărării și angajării unui avocat. Având în vedere aceste aspecte, Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.7.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca inadmisibilă. Cauza a fost soluționată definitiv prin Decizia penală nr. 1.437/A din 6 octombrie 2016 (pe care o depune, în copie, la dosarul cauzei), prin care instanța de judecată a respins apelurile declarate de către toți inculpații. Arată că această decizie a fost pronunțată ulterior intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, prin care legiuitorul a prevăzut posibilitatea reducerii cu o treime a duratei măsurilor educative privative de libertate, în cazul inculpaților minori care folosesc procedura simplificată. Având în vedere aceste aspecte, reprezentantul Ministerului Public apreciază că, deși nu au solicitat, atât cei trei inculpați, cât și procurorul, ar fi putut cere Curții de Apel reducerea cu o treime a limitelor măsurilor educative. Apreciază că, atât timp cât chestiunea supusă dezbaterii putea fi soluționată de către instanța de judecată, dacă ar fi fost învestită printr-o cerere de subiecții anterior precizați, nu i se poate solicita instanței de contencios constituțional soluționarea aceleiași chestiuni, deoarece ar transforma-o pe aceasta din urmă într-o instanță de control judiciar. În subsidiar, în cazul în care nu se va reține cauza de inadmisibilitate, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată. În acest sens, arată că, potrivit noilor reglementări penale, inculpații minori se află într-o situație juridică diferită față de cei majori, ceea ce justifică și soluțiile legislative diferite adoptate de legiuitor.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:8.Prin Sentința penală nr. 86 din 22 februarie 2016 pronunțată în Dosarul nr. 13.011/303/2015, Judecătoria Sectorului 6 București – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de procuror cu ocazia soluționării unei cauze penale.9.În motivarea excepției de neconstituționalitate, procurorul susține că dispozițiile de lege criticate determină o diferențiere de tratament nejustificată între inculpații majori și cei minori, încălcându-se astfel dispozițiile art. 16 și art. 21 alin. (3) din Constituție.10.Judecătoria Sectorului 6 București – Secția penală arată că excepția de neconstituționalitate are legătură cu cauza, întrucât, prin Încheierea din 9 noiembrie 2015, procedura recunoașterii învinuirii a fost încuviințată și pentru inculpații minori la data faptelor, astfel că la pronunțarea soluției, instanța va trebui să facă aplicarea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală și în privința acestor inculpați. În continuare, instanța de judecată arată că prevederile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală sunt neconstituționale în măsura în care nu permit reducerea limitelor și pentru măsurile educative ce se aplică minorilor. Se creează o diferențiere nejustificată din punct de vedere obiectiv între inculpații majori care solicită și cărora li se încuviințează procedura prevăzută de art. 375 din Codul de procedură penală și inculpații minori care adoptă aceeași conduită procesuală. Sunt încălcate astfel dispozițiile art. 16 alin. (1) și art. 21 alin. (3) din Constituție. Chiar dacă s-ar putea susține că, în concepția noului Cod de procedură penală, procedura recunoașterii învinuirii nu este aplicabilă inculpaților minori, în ipoteza faptelor anterioare intrării în vigoare a noii legislații penale, această procedură poate fi aplicată și inculpaților minori.11.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.12.Guvernul arată că diferența de tratament între inculpații majori și cei minori din perspectiva dreptului de a recunoaște învinuirea și de a beneficia de efectele judecării în procedura simplificată nu constituie o discriminare. Astfel, potrivit art. 504 din Codul de procedură penală, în cauzele cu infractori minori, judecata se desfășoară potrivit „procedurii obișnuite“, cu completările și derogările prevăzute în capitolul III al titlului IV din Codul penal; or, judecarea în procedura simplificată nu constituie „o procedură obișnuită“, ci o excepție. Pe de altă parte, legiuitorul a reglementat o procedură specială de urmărire și judecată a infracțiunilor săvârșite de minori tocmai în considerarea situației speciale a inculpatului care la data sesizării instanței nu împlinise 18 ani.13.Avocatul Poporului arată că dispozițiile criticate au fost abrogate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016, în prezent, potrivit dispozițiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, reducerea cu o treime aplicându-se și măsurilor educative privative de libertate și deci inculpaților minori. Ținând seama de faptul că, pe de-o parte, normele de drept procesual penal sunt supuse regulii aplicării imediate a legii noi, precum și principiului legii penale mai favorabile a cărui aplicare se realizează de către instanțe, iar, pe de altă parte, un text abrogat nu poate face obiectul controlului de constituționalitate, Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.14.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:15.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.16.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală. Dispozițiile criticate au fost modificate prin art. II pct. 100 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, în sensul precizării că „Pentru inculpații minori, instanța va avea în vedere aceste aspecte la alegerea măsurii educative; în cazul măsurilor educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste măsuri, prevăzute de lege, se reduc cu o treime“. În continuare, Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată înainte de modificările survenite prin ordonanța de urgență mai sus amintită, aplicabile speței fiind dispozițiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală în forma de dinainte de modificările operate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016. Astfel, având în vedere și cele statuate în Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, în forma de dinainte de modificările operate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016, cu următorul conținut: „Când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1) și (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime“.17.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea în drepturi și art. 21 alin. (3) potrivit căruia părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.18.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate determină o diferențiere de tratament nejustificată între inculpații majori și cei minori, încălcându-se, astfel, principiul nediscriminării. În ceea ce privește principiul nediscriminării, atât instanța de contencios constituțional, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului au statuat că nu orice diferență de tratament semnifică, în mod automat, încălcarea dispozițiilor constituționale sau convenționale relative la interzicerea discriminării (cu titlu de exemplu, menționăm Decizia Curții Constituționale nr. 164 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 23 mai 2013, și Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului din 20 martie 2012, pronunțată în Cauza Panfile împotriva României, paragraful 27). Deopotrivă, Curtea, amintește jurisprudența sa, în care a statuat că principiul constituțional al egalității în drepturi nu presupune uniformitate, astfel că situații diferite justifică și uneori chiar impun un tratament juridic diferit (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).19.Din perspectivă constituțională, Curtea reține că, pentru a constata că o dispoziție de lege instituie o discriminare, trebuie analizat, pentru început, în ce măsură persoanele în cauză se află în aceeași situație juridică. Or, Curtea reține că aplicarea unui regim sancționator diferit nu se poate baza decât pe ipoteza potrivit căreia categoriile de infractori vizate de regimurile sancționatoare diferite se află ele însele în situații diferite determinate de anumite caracteristici.20.Raportat la prezenta cauză, Curtea observă că trebuie analizat în ce măsură, în prezent, inculpatul minor se află în aceeași situație cu inculpatul major. Curtea reține că, în Expunerea de motive a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, se precizează că titlul V, rezervat reglementărilor privind minoritatea, constituie unul dintre punctele centrale ale reformei propuse de noul Cod penal. Principala modificare adusă de lege în această privință este renunțarea completă la pedepsele aplicabile minorilor care răspund penal, în favoarea măsurilor educative.21.Astfel, Curtea constată că, spre deosebire de vechea reglementare, care instituia pentru infractorii minori un regim de sancționare mixt, format din măsuri educative, în principal, dar și din pedepse (potrivit art. 99-110^1 din Codul penal din 1969), noua reglementare aduce o modificare majoră în ceea ce privește consecințele răspunderii penale a minorilor, și anume renunțarea completă la pedepsele aplicabile minorilor în favoarea, exclusivă, a măsurilor educative (potrivit art. 113-127 din Codul penal).22.Prin adoptarea unor dispoziții speciale ce reglementează tragerea la răspundere penală a infractorului minor, dispoziții ce derogă de la cele cu caracter general, ce sunt aplicabile doar infractorilor majori, legiuitorul a reconfigurat situația juridică a infractorului minor în cadrul sistemului penal. Deși, în ambele cazuri, este vorba de persoane care au săvârșit fapte penale, prin configurarea unui cadru special ce privește tragerea la răspundere penală a infractorului minor, legiuitorul l-a plasat pe acesta din urmă într-o categorie distinctă de cea a infractorului major.23.Un prim temei al acestei diferențieri îl reprezintă art. 40 pct. 3 din Convenția cu privire la drepturile copilului, ratificată prin Legea nr. 18/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001, care prevede că „Statele părți se vor strădui să promoveze adoptarea de legi și proceduri, înființarea de autorități și instituții, special concepute pentru copiii bănuiți, acuzați sau găsiți vinovați de încălcarea legii penale […]“.Or, adoptarea de legi și proceduri special concepute pentru infractorii minori se bazează tocmai pe caracteristicile inerente vârstei, ce sunt circumscrise lipsei de maturitate fizică și intelectuală, acestea trebuind să țină seama de capacitatea, abilitățile de dezvoltare și experiența contextuală a unui minor. 24.De altfel, prin Decizia Curții Constituționale nr. 44 din 16 februarie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 21 aprilie 2016, la paragraful 20, Curtea a statuat că „regimul sancționator al infractorului minor trebuie să fie diferit față de cel aplicabil infractorului major – minorul beneficiind de o anumită clemență din partea legiuitorului, care derivă din starea de minoritate, respectiv din discernământul aflat în formare la momentul săvârșirii infracțiunii“. 25.Cu alte cuvinte, Curtea constată că aspecte concrete, obiective și rezonabile diferențiază cele două categorii de infractori (minori, respectiv majori), plasându-le în situații distincte ce reclamă aplicarea unui tratament juridic corespunzător. 26.În acest context, Curtea reține că, în jurisprudența sa, a statuat că principiul constituțional al egalității în drepturi se traduce prin reglementarea și aplicarea unui tratament juridic similar unor subiecte de drept aflate în situații juridice similare (Decizia nr. 866 din 28 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 5 din 4 ianuarie 2007). Or, având în vedere că infractorii minori și cei majori nu se află în situații similare, Curtea constată că nici tratamentul juridic aplicabil nu trebuie să fie identic.27.Potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Totodată, Curtea a statuat că art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor (Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, și Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015). Or, inculpatul minor nu se află în aceeași situație cu cel major, motiv pentru care instanța – care are obligația de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei și cu privire la persoana inculpatului – în primul caz, soluționează cauza potrivit dreptului comun, cadru procesual în care putea lămuri toate împrejurările, iar, în cel de-al doilea caz, judecă potrivit procedurii simplificate, dacă sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege. 28.Astfel, Curtea constată că tratamentul juridic diferențiat instituit prin dispozițiile de lege criticate este, prin urmare, justificat și nu se poate vorbi de existența unei discriminări. Mai mult, Curtea constată că reducerea limitelor speciale de pedeapsă ca urmare a recunoașterii învinuirii nu poate fi convertită într-un drept fundamental, ci reprezintă un beneficiu acordat de legiuitor, potrivit politicii sale penale, în anumite condiții, printre care se numără și recunoașterea în totalitate a faptelor reținute în sarcina inculpatului (Decizia nr. 484 din 23 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 10 august 2015, paragraful 13).29.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de procuror în Dosarul nr. 13.011/303/2015 al Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția penală și constată că dispozițiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 6 București – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 octombrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x