DECIZIA nr. 630 din 17 octombrie 2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Roxana Cinela Pârjan în Dosarul nr. 13.531/63/2014/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.426D/2016. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autoarea excepției de neconstituționalitate a depus note scrise, prin care solicită admiterea acesteia. De asemenea, a depus și o solicitare privind desemnarea din oficiu a unui apărător care să îndeplinească condițiile impuse de Curtea Constituțională, întrucât nu dispune de resurse financiare pentru transportul și cazarea în București și nici pentru angajarea unui apărător, precizând că suferă de anumite afecțiuni medicale, sens în care a atașat o scrisoare medicală. … 4.Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la această cerere, pune concluzii de respingere, având în vedere că dispozițiile legale referitoare la ajutorul public judiciar în materie civilă nu sunt aplicabile Curții Constituționale. … 5.Curtea, având în vedere Hotărârea Plenului Curții Constituționale nr. 20/2008 referitoare la compatibilitatea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă cu natura procedurii jurisdicționale în fața Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 7 octombrie 2008, act cu caracter jurisdicțional, respinge cererea, întrucât dispozițiile referitoare la acordarea ajutorului public judiciar în materie civilă nu sunt compatibile cu natura procedurii în fața Curții Constituționale. … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere jurisprudența Curții, spre exemplu, Decizia nr. 517 din 7 iulie 2015. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:7.Prin Încheierea din 9 iunie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 13.531/63/2014/a1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Roxana Cinela Pîrjan întro cauză privind soluționarea recursului formulat împotriva unei decizii a Curții de Apel Craiova, având ca obiect contestație privind alte drepturi de asigurări sociale. … 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că este neconstituțional faptul ca o hotărâre definitivă prin care s-a soluționat un litigiu de muncă să nu poată fi atacată cu recurs, acesta fiind calea extraordinară de atac prin care pot fi remediate deficiențele hotărârii atacate. Astfel, prin exceptarea anumitor hotărâri judecătorești de la calea de atac a recursului, se încalcă dreptul la apărare, consacrat prin art. 24 din Constituție. … 9.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Dispozițiile legale criticate sunt norme de procedură, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) și art. 129 din Constituție, procedura de judecată și exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești sunt stabilite numai prin lege. … 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 11.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. … 12.Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere anterior exprimat, în sensul constituționalității textului legal criticat, acesta fiind reținut în deciziile nr. 375 din 7 iunie 2016 și nr. 500 din 30 iunie 2015.  … 13.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:14.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 15.Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierea de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, astfel cum au fost modificate prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 24 decembrie 2015. Din susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate reiese că aceasta critică numai teza referitoare la cererile privind conflictele de muncă și de asigurări sociale, astfel încât Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. XVIII alin. (2) teza a treia din Legea nr. 2/2013. Dispozițiile legale criticate au următorul conținut: (2)În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2016 inclusiv nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului. … 16.În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 24 privind dreptul la apărare. … 17.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea acesteia este nemulțumită de faptul că hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflicte de muncă și asigurări sociale nu sunt supuse recursului, beneficiind, astfel, numai de calea de atac a apelului. … 18.Astfel, prin Decizia nr. 661 din 8 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 28 februarie 2017, sau Decizia nr. 711 din 6 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 7 martie 2017, Curtea a reținut că textul de lege criticat reglementează cu privire la faptul că hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de muncă și de asigurări sociale nu sunt supuse recursului. Potrivit art. 269 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, „Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii.“ În acest sens, potrivit art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 31 august 2012, „Conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal“, iar art. 214 din aceeași lege stabilește că „Hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului“. … 19.Curtea a statuat că, în noua lege procesual civilă, legiuitorul a reașezat căile de atac, recursul constituind o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată de partea nemulțumită pentru motive de nelegalitate și numai în condițiile prevăzute de lege. Apelul reprezintă calea ordinară de atac care are un caracter devolutiv, instanța de apel statuând atât în fapt, cât și în drept (art. 476 din Codul de procedură civilă). În ceea ce privește reglementarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, Curtea a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul are competența exclusivă de a institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalități speciale de exercitare a drepturilor procedurale, semnificația accesului liber la justiție nefiind aceea a accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac. În acest sens sunt Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 1.132 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 776 din 19 noiembrie 2008, și Decizia nr. 396 din 26 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 368 din 31 mai 2012.  … 20.Curtea a mai reținut că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, accesul liber la justiție implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului. În acest sens a fost invocată Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006. … 21.De asemenea, cu privire la rațiunea instituirii unei singure căi de atac în materia conflictelor de muncă, Curtea a reținut că, având în vedere specificul și implicațiile lor sociale, conflictele de muncă se judecă după o procedură caracterizată prin celeritate. De aceea, legiuitorul a prevăzut pentru soluționarea acestora două grade de jurisdicție, respectiv o singură cale de atac. Nicio dispoziție constituțională sau reglementare internațională nu stabilește gradele de jurisdicție și numărul căilor de atac care trebuie prevăzute pentru judecarea diferitelor litigii, reglementarea acestor probleme intrând în atribuțiile exclusive ale legiuitorului național. Stabilirea unor reguli diferențiate în această materie, ținând seama de specificul unor litigii sau chiar de situația deosebită, specifică în care se află persoanele implicate, nu are semnificația instituirii unor privilegii ori discriminări. … 22.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluțiile și considerentele deciziei mai sus invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 23.De asemenea, Curtea, prin Decizia nr. 292 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 3 august 2017, a reținut că legiuitorul, în materia căilor extraordinare de atac, are posibilitatea de a reglementa condiții de admisibilitate a acestora, care sunt circumscrise materiei în care a fost pronunțată hotărârea, precum în cazul de față. … 24.Prin urmare, Curtea apreciază ca fiind neîntemeiată și critica de neconstituționalitate formulată prin raportare la art. 24 din Constituție referitor la dreptul la apărare. … 25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Roxana Cinela Pîrjan în Dosarul nr. 13.531/63/2014/a1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă și constată că dispozițiile art. XVIII alin. (2) teza a treia din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 octombrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Andreea Costin––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește