DECIZIA nr. 630 din 13 decembrie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 397 din 9 mai 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 407 09/11/2006 ART. 44
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 407 09/11/2006 ART. 44
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 407 09/11/2006 ART. 44
ART. 4REFERIRE LALEGE 407 09/11/2006 ART. 44
ART. 6REFERIRE LAPROTOCOL 7 22/11/1984 ART. 4
ART. 7REFERIRE LALEGE 407 09/11/2006 ART. 42
ART. 8REFERIRE LALEGE 407 09/11/2006 ART. 42
ART. 8REFERIRE LALEGE 407 09/11/2006 ART. 44
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LALEGE 407 09/11/2006 ART. 42
ART. 12REFERIRE LALEGE 407 09/11/2006 ART. 44
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 20
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 13REFERIRE LAPROTOCOL 7 22/11/1984 ART. 4
ART. 13REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 682 30/09/2020
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 297 26/04/2018
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 16REFERIRE LACODUL PENAL 17/07/2009 ART. 38
ART. 18REFERIRE LALEGE 407 09/11/2006 ART. 1
ART. 18REFERIRE LALEGE 407 09/11/2006 ART. 42
ART. 19REFERIRE LALEGE 407 09/11/2006 ART. 44
ART. 20REFERIRE LALEGE 407 09/11/2006 ART. 42
ART. 20REFERIRE LALEGE 407 09/11/2006 ART. 44
ART. 21REFERIRE LALEGE 407 09/11/2006 ART. 44
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 783 17/11/2015
ART. 23REFERIRE LALEGE 407 09/11/2006 ART. 44
ART. 23REFERIRE LAPROTOCOL 7 22/11/1984
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 24REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 54 28/02/2023





Marian Enache – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Daniela Ramona Marițiu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 lit. d) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, excepție ridicată de Mircea Gogoașe în Dosarul nr. 46/313/2019 al Judecătoriei Strehaia. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.455D/2019.

2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Apreciază că textul de lege criticat este clar, infracțiunea prevăzută de acesta fiind sancționată separat. Astfel, vor fi stabilite două pedepse pentru cele două infracțiuni care devin concurente, cea prevăzută de textul de lege criticat și cea de braconaj. Această pluralitate de infracțiuni este opțiunea legiuitorului de a pedepsi distinct persoana care desfășoară activități ilicite, în baza probelor administrate legal, în condiții de oralitate și contradictorialitate, cu respectarea tuturor garanțiilor constituționale și convenționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 20 decembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 46/313/2019, Judecătoria Strehaia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 44 lit. d) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, excepție ridicată de Mircea Gogoașe cu ocazia soluționării unei cauze penale în care autorul excepției a fost trimis în judecată pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, printre care și cea prevăzută de textul criticat.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile criticate sunt neconstituționale în măsura în care subiectul activ al acestei infracțiuni este aceeași persoană care a desfășurat activități de braconaj. Se ajunge la incriminarea unei activități care este ulterioară săvârșirii infracțiunii de braconaj și care nu are conotație penală. Susține că o diversitate de fapte care conțin elemente ale laturii obiective ale aceleiași infracțiuni sunt incriminate de două ori. Arată că, după săvârșirea infracțiunii de braconaj, autorul acesteia desfășoară diverse activități cu privire la vânat, aceasta neavând semnificația săvârșirii unei noi infracțiuni.6.Judecătoria Strehaia apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Instanța judecătorească invocă Hotărârea din 30 iulie 1998, pronunțată în Cauza Oliveira împotriva Elveției, paragrafele 26-27, arătând că un concurs ideal tipic de infracțiuni se caracterizează prin aceea că faptul unic se descompune în două infracțiuni distincte. Într-o astfel de situație, nu există nimic care să contrazică art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție, deoarece acesta interzice ca o persoană să fie judecată de două ori pentru aceeași infracțiune, în timp ce, în cadrul concursului ideal de infracțiuni, același fapt comportă o analiză în cadrul a două infracțiuni distincte.7.Arată că prin dispozițiile art. 1 și cele ale art. 42 alin. (1), Legea nr. 407/2006 definește braconajul, iar prin dispozițiile de lege criticate se sancționează transportul vânatului dobândit în condițiile art. 42 din același act normativ sau găsit împușcat ori tranșat în teren, comercializarea, naturalizarea și orice operațiuni privind vânatul sau părți ori produse ușor identificabile provenite de la acesta, dobândite fără respectarea condițiilor legii. Susține că legiuitorul nu a îmbrățișat așa-numita teorie a unității între infracțiunea-mijloc și infracțiunea-scop în reglementarea infracțiunii de braconaj, însușindu-și principiul în sensul că, dacă după practicarea vânătorii, în modalitățile prevăzute de art. 42 alin. (1) lit. a),d) și l) din Legea nr. 407/2006, aceeași persoană transportă vânatul, săvârșește infracțiunea prevăzută de art. 44 lit. d) din aceeași lege.8.Această din urmă infracțiune, săvârșită prin una dintre modalitățile limitativ prevăzute de art. 44 lit. d) din Legea nr. 407/2006, trebuie să fie reținută în concurs cu infracțiunea de braconaj, fiind considerate o pluralitate de infracțiuni și pedepsite ca atare. Aceasta este o opțiune a legiuitorului de a pedepsi distinct persona care desfășoară ulterior săvârșirii infracțiunii de braconaj acțiunile ilicite ce privesc transportul vânatului dobândit în condițiile art. 42 sau găsit împușcat ori tranșat în teren, comercializarea, naturalizarea și orice operațiuni privind vânatul sau părți ori produse ușor identificabile provenite de la acesta, dobândite fără respectarea condițiilor legii, și nu este contrară Constituției sau Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Fiind vorba despre două infracțiuni, este firesc să se aplice infractorului două pedepse, după regulile prevăzute pentru concursul de infracțiuni, fără ca prin aceasta să îi fie afectat în vreun fel dreptul la un proces echitabil. A proceda în alt mod, în sensul sancționării doar a persoanei care săvârșește numai acțiunile ilicite referitoare la transportul vânatului dobândit în condițiile art. 42 sau găsit împușcat ori tranșat în teren, comercializarea, naturalizarea și orice operațiuni privind vânatul sau părți ori produse ușor identificabile provenite de la acesta, dobândite fără respectarea condițiilor legii, înseamnă a acorda impunitate celui care săvârșește infracțiunea de braconaj și apoi efectuează transportul vânatului dobândit în aceste condiții.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 44 lit. d) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 944 din 22 noiembrie 2006, cu următorul conținut: „Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă: (…) d) transportul vânatului dobândit în condițiile art. 42 sau găsit împușcat ori tranșat în teren, comercializarea, naturalizarea și orice operațiuni privind vânatul sau părți ori produse ușor identificabile provenite de la acesta, dobândite fără respectarea condițiilor legii.“13.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, cu referire la art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și la art. 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție. În ceea ce privește acest aspect, având în vedere criticile autorului excepției, Curtea reține că Legea fundamentală reglementează, în dispozițiile art. 23 alin. (12), principiul legalității incriminării. Așa fiind, Curtea constată că analiza criticilor de neconstituționalitate se va realiza prin raportare la prevederile constituționale anterior menționate, astfel cum acestea sunt interpretate prin prisma exigențelor textelor convenționale antereferite.14.Curtea observă că autorul excepției susține, în esență, că dispozițiile criticate sunt neconstituționale în măsura în care subiectul activ al infracțiunii reglementate de aceste norme este aceeași persoană care a desfășurat activități de braconaj. Apreciază că se ajunge la incriminarea unei activități care este ulterioară săvârșirii infracțiunii de braconaj și care nu are conotație penală. De asemenea, susține că o diversitate de fapte care conțin elemente ale laturii obiective ale aceleiași infracțiuni sunt incriminate de două ori, după săvârșirea infracțiunii de braconaj, autorul acesteia desfășurând diverse activități cu privire la vânat, aceasta neavând semnificația săvârșirii unei noi infracțiuni.15.Având în vedere aceste aspecte, Curtea reține că răspunderea penală este o formă a răspunderii juridice angajate ca urmare a încălcării unei dispoziții de drept penal, fapt ce dă naștere unui raport juridic de constrângere, născut ca efect al săvârșirii infracțiunii, raport ce are ca părți statul, pe de o parte, și persoana care săvârșește infracțiunea, pe de altă parte. Conținutul raportului juridic penal de constrângere este format din dreptul statului de a trage la răspundere persoana care a săvârșit infracțiunea, prin aplicarea sancțiunii corespunzătoare, prevăzută de legea penală, și din obligația persoanei în cauză de a executa sancțiunea aplicată (Decizia nr. 682 din 30 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 21 octombrie 2020, paragraful 26, sau Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018). Astfel, Curtea a recunoscut că, în domeniul politicii penale, legiuitorul se bucură de o marjă de apreciere destul de întinsă, având în vedere că acesta se află într-o poziție care îi permite să aprecieze, în funcție de o serie de criterii, necesitatea unei anumite politici penale. Cu toate acestea, Curtea a reținut că, deși, în principiu, Parlamentul se bucură de o competență exclusivă în reglementarea măsurilor ce țin de politica penală a statului, această competență nu este absolută în sensul excluderii exercitării controlului de constituționalitate asupra măsurilor adoptate. Astfel, Curtea a constatat că incriminarea/ dezincriminarea unor fapte ori reconfigurarea elementelor constitutive ale unei infracțiuni ține de marja de apreciere a legiuitorului, marjă care nu este absolută, ea fiind limitată de principiile, valorile și exigențele constituționale. În acest sens, Curtea a statuat că legiuitorul trebuie să dozeze folosirea mijloacelor penale în funcție de valoarea socială ocrotită, Curtea putând cenzura opțiunea legiuitorului numai dacă aceasta contravine principiilor și exigențelor constituționale. De asemenea, Curtea a constatat că, potrivit art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, respectarea Constituției este obligatorie, așadar, Parlamentul nu își poate exercita competența de incriminare și de dezincriminare a unor fapte antisociale decât cu respectarea normelor și a principiilor consacrate prin Constituție (Decizia nr. 682 din 30 septembrie 2020, paragraful 31).16.Plecând de la aceste premise, Curtea observă că legiuitorul a statuat, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (1) din Codul penal, că există concurs real de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. Există concurs real de infracțiuni și atunci când una dintre infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei infracțiuni.17.Concursul real de infracțiuni, astfel cum s-a precizat în literatura juridică de specialitate, cunoaște două modalități, și anume concursul real simplu și concursul real calificat (caracterizat/cu conexitate). Concursul real simplu se caracterizează prin aceea că între faptele concurente nu există altă legătură decât cea dată de identitatea subiectului infracțiunilor. Concursul real calificat presupune săvârșirea unei infracțiuni pentru a înlesni sau a ascunde o altă infracțiune; conexitatea poate fi etiologică (o infracțiune este comisă pentru înlesnirea săvârșirii altei infracțiuni), caz în care există două infracțiuni, una scop și una mijloc, ambele comise cu intenție, ori poate fi consecvențială, infractorul săvârșind o infracțiune pentru a ascunde o altă infracțiune săvârșită anterior.18.Așa fiind, Curtea observă că dispozițiile art. 42 din Legea nr. 407/2006 incriminează infracțiunea de braconaj, fiind reglementate mai multe variante alternative de săvârșire a acesteia. În ceea ce privește elementul material al laturii obiective a infracțiunii de braconaj, Curtea reține că acesta se circumscrie, în principal, activității de vânătoare desfășurate fără respectarea condițiilor legale, iar în cazul anumitor variante alternative, emiterii de autorizații de vânătoare prin care se depășesc cotele de recoltă și cifrele de intervenție aprobate pentru fiecare gestionar, urmăririi vânatului rănit pe alt fond cinegetic aparținând altui gestionar, fără acordul acestuia, trecerii pe un asemenea fond cu arma de vânătoare neînchisă în toc și în afara căilor de comunicație sau utilizării, indiferent de scop, a substanțelor chimice care provoacă intoxicarea, sterilitatea sau moartea exemplarelor de faună cinegetică. În acest context, Curtea observă că, potrivit art. 1 lit. ad) din Legea nr. 407/2006, vânătoarea reprezintă acțiunea de pândire, căutare, stârnire, urmărire, hăituire sau orice altă activitate având ca scop capturarea ori uciderea exemplarelor din speciile prevăzute în anexele nr. 1 și 2 la legea anterior menționată, aflate în stare de libertate.19.În continuare, Curtea reține că dispozițiile art. 44 lit. d) din Legea nr. 407/2006 incriminează infracțiunea ce constă în transportul vânatului dobândit în condițiile săvârșirii infracțiunii de braconaj sau găsit împușcat ori tranșat în teren, comercializarea, naturalizarea și orice operațiuni privind vânatul sau părți ori produse ușor identificabile provenite de la acesta, dobândite fără respectarea condițiilor legii. În ceea ce privește elementul material al infracțiunii reglementate de dispozițiile de lege criticate, Curtea reține că acesta constă în acțiuni alternative, precum transportul vânatului dobândit în condiții de braconaj sau găsit împușcat ori tranșat în teren, comercializarea, naturalizarea și orice operațiuni privind vânatul sau părți ori produse ușor identificabile provenite de la acesta.20.Astfel, Curtea observă că actele de conduită interzise prin cele două texte de lege se referă la acțiuni diferite, legiuitorul reglementând sancționarea diferită a acestora, ca infracțiuni distincte. Cu alte cuvinte, deși unele comportamente interzise prin dispoziția de lege criticată sunt în strânsă legătură cu infracțiunea de braconaj, acestea nu se confundă cu cele avute în vedere în cazul infracțiunii de braconaj. Astfel, voința legiuitorului a fost aceea de a nu stabili o unitate legală de infracțiune atunci când a reglementat infracțiunea de braconaj, ci a apreciat că se impun incriminarea și sancționarea distinctă a actelor prevăzute de art. 42 din Legea nr. 407/2006 în raport cu cele menționate în art. 44 lit. d) din același act normativ.21.Așa fiind, Curtea constată că, în esență, relația dintre comiterea infracțiunii de braconaj și săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 44 lit. d) din Legea nr. 407/2006 este caracterizează printr-o legătură între mijlocul utilizat și scopul urmărit. Dacă faptele prevăzute ca modalități alternative de realizare a elementului material al laturii obiective a infracțiunii de braconaj au fost urmate de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 44 lit. d) din Legea nr. 407/2006, atunci se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.22.În acest context, Curtea reține că principiul de drept procesual penal non bis in idem presupune că nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit încă o dată pentru aceeași faptă pentru care a fost deja urmărit sau condamnat. Condiția fundamentală pentru a putea fi invocat dreptul pe care acest text îl consacră este ca persoana în cauză să fi suferit o condamnare, să fi fost achitată sau să se fi dispus încetarea urmăririi penale pentru fapta penală în legătură cu care este din nou urmărită sau judecată (Decizia nr. 783 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 6 ianuarie 2016, paragraful 15).23.Având în vedere, astfel cum anterior s-a precizat, că infracțiunea de braconaj presupune alte acte materiale decât fapta incriminată de prevederile art. 44 lit. d) din Legea nr. 407/2006, Curtea apreciază că dispozițiile criticate nu contravin principiului ne bis in idem – consacrat de prevederile art. 4 referitor la dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori din Protocolul nr. 7 la Convenție. Prin urmare, Curtea constată că nu pot fi reținute criticile autorului excepției de neconstituționalitate, în sensul că aplicarea regulilor privind concursul de infracțiuni ar presupune aplicarea a două pedepse pentru aceeași faptă, cu încălcarea principiului ne bis in idem, precum și că fapta incriminată prin prevederile art. 44 lit. d) din Legea nr. 407/2006 nu constituie, în realitate, o infracțiune autonomă față de cea de braconaj.24.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mircea Gogoașe în Dosarul nr. 46/313/2019 al Judecătoriei Strehaia și constată că dispozițiile art. 44 lit. d) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Strehaia și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 13 decembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x