DECIZIA nr. 63 din 24 februarie 2022

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Maria Eleonora Centea.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 100 alin. (1) lit. d) din Codul penal și ale art. 59 alin. 1 din Codul penal din 1969, excepție ridicată de Emilian Mihăilă în Dosarul nr. 15.735/215/2018 al Tribunalului Dolj – Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.369D/2018.  … 2.La apelul nominal se constată lipsa autorului excepției. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens, se arată că textele criticate nu încalcă dispozițiile constituționale invocate, întrucât lăsarea la aprecierea instanței de judecată a împrejurării dacă există dovezi temeinice de îndreptare ține de natura instituției liberării condiționate. Se face trimitere la jurisprudența constantă a Curții Constituționale în materia analizată și se arată că nu există împrejurări noi de natură a determina modificarea acestei jurisprudențe.  … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:4.Prin Încheierea din 31 august 2018, pronunțată în Dosarul nr. 15.735/215/2018, Tribunalul Dolj – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 100 alin. (1) lit. d) din Codul penal și ale art. 59 alin. 1 din Codul penal din 1969, excepție ridicată de Emilian Mihăilă într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate de autorul excepției împotriva unei sentințe penale prin care a fost respinsă propunerea de liberare condiționată formulată în privința acestuia. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia analizează procedura de sesizare a instanței cu judecarea unei propuneri/cereri de liberare condiționată și procedura de soluționare de către instanță a unei propuneri/cereri de liberare condiționată și critică sintagma „dovezi temeinice de îndreptare“ din cuprinsul dispozițiilor legale criticate, arătând că se lasă la aprecierea instanței posibilitatea dispunerii soluției liberării condiționate, de beneficiul liberării condiționate bucurându-se doar persoanele condamnate a căror conduită denotă însușirea de către acestea a unui complex de valori sociale necesare existenței în societate, în condiții de legalitate. … 6.Cu toate acestea, autorul excepției consideră că instanța de judecată învestită cu o propunere/cerere de liberare condiționată va raporta criteriile legale prevăzute prin textele criticate la situația persoanei condamnate și va analiza actele aflate la dosarul cauzei, apreciind dacă, prin executarea fracției obligatorii de pedeapsă, persoana condamnată a dobândit vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, precum și dacă, în funcție de celelalte criterii stabilite de lege, este oportună acordarea liberării condiționate. În acest context, se arată că nu toate persoanele condamnate au capacitatea intelectuală de a scrie lucrări științifice pentru a produce astfel un argument în favoarea liberării condiționate și, totodată, că, de foarte multe ori, persoanele condamnate pentru infracțiuni de prejudiciu, uzând de legea veche (ce nu prevedea achitarea prejudiciului drept condiție pentru a beneficia de liberare înainte de termen), se bucură de clemență din partea judecătorilor și sunt liberate condiționat după prima discuție în cadrul comisiei de liberare condiționată. Se arată că, spre deosebire de acestea, autorul excepției, care a avut un comportament exemplar și nu are nicio obligație civilă stabilită conform art. 100 alin. (1) lit. c) din Codul penal, precum și alte persoane condamnate aflate în situații similare nu pot beneficia de liberarea condiționată, în timp ce alte persoane condamnate, cu obligații civile de ordinul milioanelor de lei/euro, sunt puse în libertate cu mai multă ușurință. Se susține că, în aceste condiții, nu se poate vorbi de egalitate de șanse sau de tratament egal pentru persoanele condamnate, legea fiind aplicată în mod preferențial. … 7.Pentru aceste motive, se susține că instanța, prin deciziile pe care le ia, în aplicarea dispozițiilor legale criticate, poate să producă un dezechilibru în situația juridică a persoanei condamnate, de natură a încălca prevederile art. 4, ale art. 15 alin. (1), ale art. 16 alin. (1), ale art. 20 și ale art. 21 alin. (3) teza întâi din Constituție și dispozițiile art. 6 și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 8.Se arată, de asemenea, că lăsarea la aprecierea instanței a oportunității acordării beneficiului liberării condiționate nu trebuie să transforme soluțiile pronunțate în ipoteza analizată în soluții discreționare. În acest sens, se menționează că o astfel de soluție trebuie fundamentată pe probe și motivată, garanții care să asigure, totodată, posibilitatea unui eventual control judiciar privind temeinicia acesteia. Or, singurele probe pe care le are la dispoziție un judecător atunci când soluționează o propunere/cerere de liberare condiționată sunt raportul comisiei de liberare condiționată și caracterizarea făcută persoanei condamnate, precum și eventualele acte în circumstanțiere referitoare la mediul din care provine condamnatul și la posibilitățile de reintegrare în societate, posibilități care se probează prin dovada unor promisiuni de angajare, astfel încât riscul comiterii de către persoana în cauză a unor noi infracțiuni să fie diminuat de faptul că aceasta va obține un venit. … 9.În aceste condiții, se susține că este inechitabil ca un judecător învestit cu soluționarea unei cereri de liberare condiționată referitoare la o persoană condamnată care a primit un aviz favorabil din partea comisiei de liberare condiționată și căreia i-a fost făcută o caracterizare ce denotă un comportament foarte bun în perioada detenției să respingă o astfel de cerere plecând de la păreri subiective, de moment. … 10.Se arată că analiza cu privire la conduita persoanei condamnate în perioada executării pedepsei trebuie să fie una previzibilă, să vizeze activitățile educative, moral-religioase, cultural-terapeutice, de consiliere psihologică sau asistență socială, precum și instruirea școlară și/sau formarea profesională, responsabilitățile încredințate persoanei condamnate, recompensele acordate acesteia ori sancțiunile disciplinare aplicate. … 11.Se susține, totodată, că aprecierea instanței trebuie să urmărească, în egală măsură, progresele făcute de persoana condamnată în privința reintegrării în societate, precum și pericolul recidivei, întrucât beneficiul liberării condiționate presupune o învestire cu încredere a persoanei liberate, iar, în acest sens, conștientizarea acesteia cu privire la consecințele faptelor antisociale este esențială. … 12.Se susține că, de regulă, aprecierile motivate, cuprinse în procesul-verbal întocmit de comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul penitenciarului (comisia pentru liberare condiționată), sunt cele care fundamentează, în realitate, soluția pronunțată de instanța de judecată, întrucât evaluările acesteia antamează previziuni concrete cu privire la șansele de reinserție socială ale persoanei condamnate și sunt făcute în cunoștință de cauză. Spre exemplu, dacă persoana condamnată poate fi liberată condiționat, comisia anterior menționată va emite aprecieri cu privire la existența premiselor că timpul executat a fost suficient pentru reeducarea persoanei condamnate și că aceasta, prin participarea activă la programele desfășurate în vederea pregătirii graduale pentru liberare, și-a format și și-a consolidat în mod real o atitudine corectă față de valorile sociale, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul preventiv și educativ al pedepsei fiind atins. De asemenea, se arată că, în mod corect, judecătorul poate respinge anumite cereri de liberare condiționată care nu îndeplinesc condițiile de admisibilitate. Se arată că rolul judecătorului, în astfel de situații, este extrem de important, pentru că, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, pe baza probelor existente la dosar, autorul acesteia nu a putut beneficia de liberarea condiționată, deși îndeplinea toate condițiile prevăzute de lege. … 13.Se arată, totodată, că, potrivit jurisprudenței instanțelor, în aprecierea conduitei persoanei condamnate, judecătorul trebuie să aibă în vedere perioada de timp în care aceasta s-a aflat în executarea pedepsei privative de libertate, întrucât numai astfel se poate ajunge la realizarea rolului pedepsei și se poate urmări măsura îndeplinirii funcțiilor acesteia. Se susține că, potrivit aceleiași jurisprudențe, gravitatea faptelor pentru care persoana a fost condamnată se reflectă și în fracția de pedeapsă pe care aceasta a avut-o de executat pentru a putea solicita liberarea condiționată și că în pronunțarea soluției liberării condiționate un rol important trebuie să revină modalității în care persoana în cauză a înțeles să se raporteze la condițiile de detenție. Se arată că, în egală măsură, riscul la care este expusă societatea în cazul liberării condiționate a persoanelor condamnate pentru infracțiuni de o anumită natură sau de o gravitate ridicată nu poate fundamenta, per se, o soluție în această materie.  … 14.Tribunalul Dolj – Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se face trimitere la deciziile Curții Constituționale nr. 638 din 17 octombrie 2017 și nr. 644 din 17 octombrie 2017 și se arată că, într-adevăr, legiuitorul nu definește în legislația penală sau în cea procesual penală sintagma „dovezi temeinice de îndreptare“, motiv pentru care aceasta nu poate fi înțeleasă altfel decât prin atribuirea sensului comun cuvintelor care o compun. Așa fiind, se susține că sensul expresiei „dovezi temeinice de îndreptare“ este acela de motive ce justifică concluzia legitimă a organelor judiciare că persoanele condamnate, în urma executării părților din pedepsele penale dispuse în privința lor, expres prevăzute prin textele criticate, au înțeles semnificația și gravitatea faptelor săvârșite și urmările acestora și și-au adaptat comportamentul la cerințele legale, aspect ce face posibilă liberarea lor condiționată, în condiții de siguranță pentru ceilalți membri ai societății. Prin urmare, se arată că sintagma „dovezi temeinice de îndreptare“ este clară, precisă și previzibilă, permițând destinatarilor legii să își adapteze conduita la exigențele textului criticat. … 15.În ceea ce privește lăsarea la aprecierea instanțelor judecătorești a îndeplinirii condiției existenței „dovezilor temeinice de îndreptare“, în fiecare cauză în care se solicită liberarea condiționată, se arată că aceasta nu încalcă principiul egalității în drepturi, deoarece acest drept al instanței de a verifica, în fiecare caz în parte, în funcție de circumstanțele concrete ce pot fi constatate, dacă a survenit îndreptarea conduitei persoanei condamnate, ca urmare a executării unei părți din pedeapsa penală privativă de libertate dispusă în privința sa în cadrul unui penitenciar, corespunde însuși scopului instituției liberării condiționate. Se arată că aceasta presupune acordarea, în favoarea anumitor persoane condamnate, care au executat o parte din pedepsele penale în stare de detenție, a dreptului de a executa părțile rămase din respectivele pedepse în stare de libertate, cu respectarea anumitor obligații, expres prevăzute de legiuitor, în situația îndeplinirii anumitor condiții, care sunt, de asemenea, prevăzute prin lege. Astfel, se susține că liberarea condiționată nu este un drept absolut al persoanelor condamnate, ci unul a cărui acordare depinde de îndeplinirea condițiilor anterior referite, printre care și cea criticată de autorul excepției, cerință ce nu poate fi verificată decât de către organele judiciare. Prin urmare, se arată că legiuitorul a consacrat, în acest caz, dreptul de apreciere al judecătorului cu privire la îndeplinirea condițiilor referitoare la liberarea condiționată, drept care se înscrie în marja sa de apreciere, in concreto, a situației persoanelor condamnate. Se susține că acest aspect nu este însă de natură a crea discriminare între persoanele condamnate care solicită liberarea condiționată, textele criticate aplicându-se, în mod egal, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normelor juridice supuse controlului de constituționalitate. De altfel, o eventuală enumerare de către legiuitor a tuturor conduitelor ce pot duce la concluzia îndreptării persoanei condamnate, în sensul realizării scopului pedepsei penale, nu este practic posibilă. … 16.În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin textele criticate, a prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție, se susține că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât textele criticate reglementează instituții de drept penal substanțial. Or, dreptul la un proces echitabil presupune o serie de garanții, precum egalitatea armelor, dreptul la apărare, accesul la un tribunal imparțial și caracterul contradictoriu al procedurilor, drepturi ce pot fi asigurate doar prin intermediul normelor procesual penale. … 17.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 18.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:19.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 20.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 100 alin. (1) lit. d) din Codul penal și ale art. 59 alin. 1 din Codul penal din 1969, care au următorul cuprins: – Art. 100 alin. (1) lit. d) din Codul penal: „(1) Liberarea condiționată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă: […] d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.“ … – Art. 59 alin. 1 din Codul penal din 1969: „După ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.“ …  … 21.Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (5) cu privire la calitatea legii, ale art. 4 referitoare la unitatea poporului și egalitatea între cetățeni, ale art. 15 alin. (1) cu privire la universalitate, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 cu privire la tratatele internaționale privind drepturile omului și ale art. 21 alin. (3) teza întâi cu privire la dreptul la un proces echitabil, precum și prevederilor art. 6 și ale art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil și la interzicerea discriminării.  … 22.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la critici de neconstituționalitate similare celor formulate în prezenta cauză, fiind pronunțată, în acest sens, Decizia nr. 638 din 17 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 141 din 14 februarie 2018. Prin decizia anterior menționată, paragrafele 14-16, instanța de contencios constituțional, respingând excepția de neconstituționalitate formulată, ca neîntemeiată, a reținut că, într-adevăr, legiuitorul nu definește în legislația penală sau în cea procesual penală sintagma „dovezi temeinice de îndreptare“, motiv pentru care aceasta nu poate fi înțeleasă altfel decât prin atribuirea sensului comun cuvintelor care o compun. Așa fiind, sensul expresiei „dovezi temeinice de îndreptare“ este acela de motive ce justifică concluzia legitimă a organelor judiciare că persoanele condamnate, în urma executării părților din pedepsele penale dispuse în privința lor, expres prevăzute prin textele criticate, au înțeles semnificația și gravitatea faptelor săvârșite și urmările acestora și și-au adaptat comportamentul la cerințele legale, aspect ce face posibilă liberarea lor condiționată, în condiții de siguranță pentru ceilalți membri ai societății. Prin urmare, Curtea a reținut că sintagma „dovezi temeinice de îndreptare“ este clară, precisă și previzibilă, permițând destinatarilor legii să își adapteze conduita la exigențele textului criticat. Pentru acest motiv, Curtea a constatat că prevederile art. 59 alin. 1 din Codul penal din 1969 și ale art. 100 alin. (1) lit. d) din Codul penal sunt în acord cu dispozițiile constituționale ale art. 1 alin. (5). … 23.În ceea ce privește lăsarea la aprecierea instanțelor judecătorești a îndeplinirii condiției existenței „dovezilor temeinice de îndreptare“, în fiecare cauză în care se solicită liberarea condiționată, Curtea a constatat că aceasta nu încalcă principiul egalității în drepturi, deoarece acest drept al instanței de a verifica, în fiecare caz în parte, în funcție de circumstanțele concrete ce pot fi constatate, dacă a survenit îndreptarea conduitei persoanei condamnate, ca urmare a executării unei părți din pedeapsa penală privativă de libertate dispusă în privința sa în cadrul unui penitenciar, corespunde însuși scopului instituției liberării condiționate. Aceasta presupune acordarea, în favoarea anumitor persoane condamnate, care au executat o parte din pedepsele penale în stare de detenție, a dreptului de a executa părțile rămase din respectivele pedepse în stare de libertate, cu respectarea anumitor obligații, expres prevăzute de legiuitor, în situația îndeplinirii anumitor condiții, care sunt, de asemenea, prevăzute prin lege. Astfel, liberarea condiționată reprezintă o vocație a persoanei condamnate a cărei realizare depinde de îndeplinirea condițiilor anterior referite, printre care și cea criticată de autorul excepției, cerință ce nu poate fi verificată decât de către organele judiciare. Prin urmare, legiuitorul a consacrat, în acest caz, dreptul de apreciere al judecătorului cu privire la îndeplinirea condițiilor referitoare la liberarea condiționată, drept care se înscrie în marja sa de apreciere, in concreto, a situației persoanelor condamnate. Acest aspect nu este însă de natură a crea discriminare între persoanele condamnate care solicită liberarea condiționată, textele criticate aplicându-se, în mod egal, tuturor persoanelor aflate în ipoteza normelor juridice supuse controlului de constituționalitate. De altfel, Curtea a menționat că o eventuală enumerare de către legiuitor, în cuprinsul textului criticat, a tuturor conduitelor ce pot duce la concluzia îndreptării persoanei condamnate, în sensul realizării scopului pedepsei penale, nu este practic posibilă. … 24.În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin dispozițiile art. 59 alin. 1 din Codul penal din 1969 și ale art. 100 alin. (1) lit. d) din Codul penal, a prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție, Curtea a constatat că acestea nu sunt aplicabile în prezenta cauză, întrucât textele criticate reglementează instituții de drept penal substanțial. Or, dreptul la un proces echitabil presupune o serie de garanții, precum egalitatea armelor, dreptul la apărare, accesul la un tribunal imparțial și caracterul contradictoriu al procedurilor, drepturi ce pot fi asigurate doar prin intermediul normelor procesual penale. … 25.Totodată, referitor la prevederile art. 59 alin. 1 din Codul penal din 1969, prin Decizia nr. 454 din 22 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 10 iunie 2008, Curtea a reținut că decizia de a propune sau nu liberarea condiționată este luată de toți membrii comisiei, în cadrul căreia judecătorul are dreptul la un vot egal cu votul celorlalți membri. Prin urmare, propunerea de liberare condiționată a comisiei trebuie supusă unei proceduri jurisdicționale, ca și cererea condamnatului de liberare condiționată, judecătorul având posibilitatea de a pronunța o soluție de admitere sau de respingere a propunerii sau cererii de liberare condiționată, după analiza motivată a tuturor condițiilor de fond prevăzute de art. 59 alin. 1 din Codul penal din 1969, expresia „poate fi eliberat“ neputând fi echivalentă cu „dreptul discreționar al judecătorului de a dispune“, astfel cum susține autorul excepției. … 26.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea acestei jurisprudențe, atât soluția, cât și considerentele deciziilor mai sus invocate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 27.Distinct de jurisprudența mai sus invocată, Curtea constată că, potrivit art. 97 alin. (1) și (2) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, liberarea condiționată se acordă la cererea persoanei condamnate sau la propunerea comisiei pentru liberare condiționată, care este alcătuită din judecătorul de supraveghere a privării de libertate, care este și președintele comisiei, directorul penitenciarului, directorul adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar, directorul adjunct pentru educație și asistență psihosocială și un consilier de probațiune din cadrul serviciului de probațiune competent potrivit legii în circumscripția căruia se află penitenciarul. Conform alin. (3) al aceluiași art. 97, la formularea propunerii de liberare condiționată a persoanei condamnate sunt avute în vedere: fracțiunea din pedeapsă efectiv executată și partea din durata pedepsei care este considerată ca executată, conform art. 96 din Legea nr. 254/2013; regimul de executare a pedepsei privative de libertate în care este repartizată; îndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, în afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească; conduita persoanei condamnate și eforturile acesteia pentru reintegrare socială, în special în cadrul muncii prestate, al activităților educative, moral-religioase, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică și asistență socială, al instruirii școlare și al formării profesionale, precum și responsabilitățile încredințate, recompensele acordate și sancțiunile disciplinare aplicate; antecedentele sale penale. De asemenea, conform art. 97 alin. (6) din Legea nr. 254/2003, propunerea comisiei pentru liberare condiționată este cuprinsă într-un proces-verbal motivat, care cuprinde poziția membrilor comisiei față de propunerea de liberare, iar, conform alin. (7) al articolului anterior menționat, la procesul-verbal de propunere a liberării condiționate se anexează, prin grija consilierului de probațiune din cadrul serviciului de probațiune competent potrivit legii în circumscripția căruia se află penitenciarul, recomandările cu privire la măsurile de supraveghere și obligațiile prevăzute la art. 101 din Codul penal care pot fi aplicate de către instanța de judecată, în cazul în care restul de pedeapsă rămas neexecutat la data liberării persoanei condamnate este de 2 ani sau mai mare. … 28.Prin urmare, comisia pentru liberare condiționată constituită potrivit art. 97 din Legea nr. 254/2003 are un caracter mixt, administrativ-jurisdicțional, iar procesul-verbal elaborat de aceasta în vederea liberării condiționate a persoanei condamnate are caracterul unei propuneri făcute instanței competente să soluționeze cererea, care, conform art. 97 alin. (10) din Legea nr. 254/2003, este judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul.  … 29.Așa fiind, instanța competentă să soluționeze propunerea de liberare condiționată nu este obligată să își însușească aspectele reținute în procesul-verbal elaborat de comisia pentru liberare condiționată și în documentele anexate, iar, în ipoteza în care acestea sunt favorabile persoanei condamnate, să dispună soluția liberării condiționate. Dimpotrivă, instanța învestită cu soluționarea propunerii de liberare condiționată este obligată ca, pentru pronunțarea soluției, să țină cont de aspectele prevăzute la art. 100 alin. (1) din Codul penal, unul dintre acestea fiind ca instanța să aibă convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.  … 30.În mod similar, conform art. 59 alin. 1 din Codul penal din 1969, pentru a pronunța soluția liberării condiționate, instanța era obligată să verifice executarea fracțiilor din pedeapsa pronunțată prevăzute prin norma anterior menționată, respectiv cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, să constate faptul că persoana condamnată este stăruitoare în muncă, disciplinată și dă dovezi temeinice de îndreptare și să țină cont de antecedentele penale ale acesteia, soluția pronunțată nefiind condiționată de cele arătate în propunerea comisiei de liberare condiționată.  … 31.În ceea ce privește aspectele referitoare la modalitatea de aplicare a dispozițiilor legale criticate și exemplele concrete invocate de autorul excepției de neconstituționalitate în susținerea acesteia, Curtea reține că acestea constituie chestiuni ce rezultă din interpretarea și aplicarea legii de către organele judiciare și administrative abilitate. Analiza acestora nu intră, însă, în sfera atribuțiilor Curții Constituționale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, „se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată […]“. … 32.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Emilian Mihăilă în Dosarul nr. 15.735/215/2018 al Tribunalului Dolj – Secția penală și constată că dispozițiile art. 100 alin. (1) lit. d) din Codul penal și ale art. 59 alin. 1 din Codul penal din 1969 sunt constituționale în raport cu criticile formulate. Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Dolj – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 24 februarie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Teodora Pop–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește