DECIZIA nr. 629 din 13 decembrie 2022

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 18/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 511 din 12 iunie 2023
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAOUG 85 08/11/2006 ART. 2
ActulREFERIRE LAOUG 85 08/11/2006 ART. 5
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAOUG 85 08/11/2006 ART. 5
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAOUG 85 08/11/2006 ART. 2
ART. 1REFERIRE LAOUG 85 08/11/2006 ART. 5
ART. 4REFERIRE LAOUG 85 08/11/2006 ART. 2
ART. 4REFERIRE LAOUG 85 08/11/2006 ART. 5
ART. 7REFERIRE LADECIZIE 1205 20/09/2011
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 7REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 11REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 12REFERIRE LAOUG 85 08/11/2006 ART. 2
ART. 12REFERIRE LAOUG 85 08/11/2006 ART. 5
ART. 12REFERIRE LAOUG 85 08/11/2006 ANEXA 1
ART. 12REFERIRE LAOG (R) 96 27/08/1998 ART. 25
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 14REFERIRE LAHOTARARE 24/05/2007
ART. 15REFERIRE LADECIZIE 717 29/10/2015
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 7
ART. 16REFERIRE LAOUG 85 08/11/2006 ANEXA 3
ART. 17REFERIRE LAOUG 85 08/11/2006 ART. 1
ART. 17REFERIRE LAOUG 85 08/11/2006 ANEXA 3
ART. 18REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ART. 116
ART. 18REFERIRE LACOD SILVIC (R) 19/03/2008 ANEXA 0
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 172 16/03/2021
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 1346 19/10/2010
ART. 20REFERIRE LAOUG 85 08/11/2006 ART. 2
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 20REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 682 30/09/2020
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 297 26/04/2018
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 293 28/04/2015
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 61
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 61
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 23
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 24REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 23
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Marian Enache – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Dimitrie-Bogdan Licu – judecător
Laura-Iuliana Scântei – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Daniela Ramona Marițiu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora raportate la art. 2 alin. (3) din același act normativ, excepție ridicată de instanța judecătorească, din oficiu, în Dosarul nr. 567/275/2017* al Curții de Apel Galați – Secția penală și pentru cauze cu minori. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.160D/2019.2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Apreciază că dispozițiile criticate sunt clare și previzibile, acestea stabilind niște reguli care stau la baza calculării unor valori ale despăgubirilor datorate. Normele care reglementează modalitățile de calcul au la bază metode tehnice, adecvate pentru determinarea științifică a pagubelor, neputându-se reține că prejudiciul este doar scriptic și incert. Indiferent de încadrarea juridică a conduitei (fie infracțiune, fie contravenție), asupra acesteia se pronunță instanțele judecătorești, prilej cu care autorul faptei beneficiază de toate garanțiile specifice unui proces echitabil, ceea ce presupune inclusiv posibilitatea acestuia de a dovedi că întinderea prejudiciului reținut în sarcina sa nu corespunde realității. Curtea s-a mai pronunțat asupra unor critici de neconstituționalitate similare, reținând că prejudiciul nu poate fi altul decât cel stabilit de lege, pe baza criteriilor obiective și legale, cu înlăturarea oricărei aprecieri subiective și discreționare care ar avea semnificația încălcării principiului legalității incriminării și supremației legii. Arată că dispozițiile criticate sunt norme tehnice care oferă criterii precise, concrete, riguroase și suficiente pentru ca beneficiarii legii să le înțeleagă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 13 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 567/275/2017*, Curtea de Apel Galați – Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora raportate la art. 2 alin. (3) din același act normativ, excepție ridicată de instanța judecătorească, din oficiu, cu ocazia soluționării unei cauze penale aflate în apel, în care inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că la calculul prejudiciului, în cazul săvârșirii infracțiunii de tăiere ilegală de arbori (cu referire la pomii de Crăciun), se introduc doi factori artificiali (factorul „k“ specific și prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, considerându-se, în mod cu totul arbitrar, că fiecare pom de Crăciun ar avea un volum de un metru cub), dar nu se ține seama de singura valoare concretă, aceea a volumului materialului lemnos.6.În opinia instanței judecătorești, la calculul prejudiciului trebuie să se țină seama și de volumul efectiv al materialului lemnos tăiat/sustras, factorul „k“ specific fiind introdus de legiuitor tocmai pentru a compensa volumul redus al pomilor de Crăciun. Este unanim acceptat că, în cazuri speciale (cum este și cazul pădurilor), legiuitorul are posibilitatea de a institui o răspundere civilă specială, dar aceasta trebuie să aibă întotdeauna o justificare obiectivă. Însă în modalitatea de calcul al prejudiciului propusă de partea civilă nu se regăsește o astfel de justificare, fiind cel puțin excesiv a afirma că valoarea de înlocuire/regenerare a materialului lemnos tăiat/sustras depășește de peste 30 de ori valoarea lui de piață, împrejurare care determină și o încadrare juridică foarte gravă a faptelor reținute în sarcina inculpaților.7.Or, în ceea ce privește incriminarea unei fapte, Curtea Constituțională a României, în jurisprudența sa, a statuat că dispozițiile legale incriminatoare constituie o expresie a prevederilor art. 23 alin. (12) din Constituție, potrivit cărora „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii“, precum și a celor ale art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentală, care reglementează competența legiuitorului de a stabili infracțiunile, pedepsele și regimul executării acestora. În temeiul dispozițiilor constituționale menționate, legiuitorul este liber să aprecieze atât pericolul social în funcție de care urmează să stabilească natura juridică a faptei incriminate, cât și condițiile răspunderii juridice pentru acea faptă (Decizia nr. 1.205 din 20 septembrie 2011). Astfel, dacă prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituție indică autoritatea competentă să reglementeze infracțiunile – Parlamentul, respectiv Guvernul pe calea delegării legislative constituționale, relațiile sociale reglementate, procedura și majoritatea de vot necesare incriminării, dispozițiile art. 23 alin. (12) din Constituție implică exigența ca infracțiunile și pedepsele să fie stabilite numai printr-un act normativ cu forță de lege – „în temeiul legii“, iar prin trimiterea la „condițiile legii“ trebuie realizată coroborarea cu art. 1 alin. (5) din Constituție care consacră principiul legalității și care impune obligația ca normele adoptate să fie precise, clare și previzibile.8.Făcând referire la condițiile calitative pe care orice act normativ trebuie să le îndeplinească, precum și la jurisprudența Curții Constituționale în materie, apreciază că legiuitorul și-a respectat numai din punct de vedere formal competența constituțională de a legifera, fără ca prin conținutul normativ al textului incriminator să stabilească cu claritate și precizie obiectul material al infracțiunii, ceea ce determină o lipsă de previzibilitate a acestuia. Așa fiind, textul supus controlului de constituționalitate nu respectă condițiile de calitate a legii, modul de calcul al prejudiciului în cazul în care obiectul infracțiunii de tăiere/sustragere de arbori îl reprezintă pomii de Crăciun fiind unul neclar, arbitrar, astfel că destinatarul normei nu poate să își adapteze conduita, în funcție de ipoteza normativă a legii. În consecință, instanța judecătorească apreciază că prevederile legale criticate nu respectă exigențele constituționale referitoare la calitatea legii, respectiv nu întrunesc condițiile de claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, fiind contrare dispozițiilor art. 1 alin. (5) din Constituție.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora raportate la art. 2 alin. (3) din același act normativ. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 15 noiembrie 2006. Dispozițiile criticate au următorul conținut:– Art. 2 alin. (3): „Valoarea despăgubirilor pentru pagubele prevăzute în prezenta ordonanță de urgență se stabilește prin înmulțirea factorului «k» specific, prevăzut în anexele nr. 1-3, cu valoarea medie a unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, stabilită în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 96/1998 privind reglementarea regimului silvic și administrarea fondului forestier național, republicată, cu modificările și completările ulterioare.“;– Art. 5 alin. (1): „Valoarea unitară a pagubei pentru cazul prevăzut la art. 2 alin. (2) lit. c) se determină conform prevederilor art. 2 alin. (3), folosindu-se valoarea factorului «k» prevăzută în anexa nr. 3.13.Autoarea excepției de neconstituționalitate susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5), potrivit căruia, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.14.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că instanța judecătorească apreciază că dispozițiile de lege criticate nu respectă exigențele constituționale referitoare la claritatea și previzibilitatea legii, fapt ce se răsfrânge și asupra principiului legalității incriminării. Referitor la claritatea și previzibilitatea normelor legale, Curtea a reținut că legea trebuie să definească în mod clar infracțiunile și pedepsele aplicabile, această cerință fiind îndeplinită atunci când un justițiabil are posibilitatea de a cunoaște, din însuși textul normei juridice pertinente, la nevoie cu ajutorul interpretării acesteia de către instanțe și în urma obținerii unei asistențe judiciare adecvate, care sunt actele și omisiunile ce pot angaja răspunderea sa penală și care este pedeapsa pe care o riscă în virtutea acestora (a se vedea jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 29; Hotărârea din 22 iunie 2000, pronunțată în Cauza Coeme și alții împotriva Belgiei, paragraful 145; Hotărârea din 7 februarie 2002, pronunțată în Cauza E.K. împotriva Turciei, paragraful 51; Hotărârea din 29 martie 2006, pronunțată în Cauza Achour împotriva Franței, paragrafele 41 și 42; Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragrafele 33 și 34; Hotărârea din 12 februarie 2008, pronunțată în Cauza Kafkaris împotriva Ciprului, paragraful 140; Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi SRL și alții împotriva Italiei, paragrafele 107 și 108; Hotărârea din 17 septembrie 2009, pronunțată în Cauza Scoppola împotriva Italiei (nr. 2), paragrafele 93, 94 și 99; Hotărârea din 21 octombrie 2013, pronunțată în Cauza Del Rio Prada împotriva Spaniei, paragrafele 78, 79 și 91). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că semnificația noțiunii de previzibilitate depinde într-o mare măsură de conținutul textului despre care este vorba și de domeniul pe care îl acoperă, precum și de numărul și de calitatea destinatarilor săi. Principiul previzibilității legii nu se opune ideii ca persoana în cauză să fie determinată să recurgă la îndrumări clarificatoare pentru a putea evalua, într-o măsură rezonabilă în circumstanțele cauzei, consecințele ce ar putea rezulta dintr-o anumită faptă. Este, în special, cazul profesioniștilor, care sunt obligați să dea dovadă de o mare prudență în exercitarea profesiei lor, motiv pentru care se așteaptă din partea lor să acorde o atenție specială evaluării riscurilor pe care aceasta le prezintă (Hotărârea din 15 noiembrie 1996, pronunțată în Cauza Cantoni împotriva Franței, paragraful 35; Hotărârea din 24 mai 2007, pronunțată în Cauza Dragotoniu și Militaru-Pidhorni împotriva României, paragraful 35; Hotărârea din 20 ianuarie 2009, pronunțată în Cauza Sud Fondi SRL și alții împotriva Italiei, paragraful 109).15.Având în vedere principiul aplicabilității generale a legilor, Curtea de la Strasbourg a reținut că formularea acestora nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai degrabă la categorii generale decât la liste exhaustive. Astfel, numeroase legi folosesc, prin forța lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept, există un element inevitabil de interpretare judiciară, inclusiv într-o normă de drept penal. Nevoia de elucidare a punctelor neclare și de adaptare la circumstanțele schimbătoare va exista întotdeauna. Deși certitudinea în redactarea unei legi este un lucru dorit, aceasta ar putea antrena o rigiditate excesivă, or, legea trebuie să fie capabilă să se adapteze schimbărilor de situație. Rolul decizional conferit instanțelor urmărește tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor, dezvoltarea progresivă a dreptului penal prin intermediul jurisprudenței ca izvor de drept fiind o componentă necesară și bine înrădăcinată în tradiția legală a statelor membre. Prin urmare, art. 7 paragraful 1 din Convenție nu poate fi interpretat ca interzicând clarificarea graduală a regulilor răspunderii penale pe calea interpretării judiciare de la un caz la altul, cu condiția ca rezultatul să fie coerent cu substanța infracțiunii și să fie în mod rezonabil previzibil (Hotărârea din 22 noiembrie 1995, pronunțată în Cauza S.W. împotriva Regatului Unit, paragraful 36). Instanța de contencios constituțional reține că cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în legătură cu principiul clarității și previzibilității legii au fost înglobate în propria jurisprudență (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 717 din 29 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 216 din 23 martie 2016).16.Plecând de la aceste premise, Curtea reține că dispozițiile criticate reglementează modalitatea de stabilire a valorii unitare a pagubei în cazul prejudiciilor înregistrate în cazul pomilor de Crăciun, aceasta calculându-se prin înmulțirea factorului „k“ specific, prevăzut în anexa nr. 3 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006, cu valoarea medie a unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, stabilită în conformitate cu prevederile Codului silvic.17.În acest context, Curtea observă că anexa nr. 3 la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006 prevede valoarea factorului „k“ pentru prejudiciile înregistrate la pomi de Crăciun, pe specii sau grupe de specii (brad, molid, alte rășinoase). Referitor la sintagma „pomi de Crăciun“, instanța de contencios constituțional constată că aceasta este definită prin dispozițiile art. 1 lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006 ca arbori din speciile brad, molid sau alte rășinoase cu diametrul la colet cuprins între 2,1 și 12 cm. În egală măsură, dispozițiile art. 5 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006 reglementează expres perioadele în care afectarea pomilor de Crăciun prin metodele prevăzute de art. 1 lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006 constituie pagubă. Astfel, pe tot cursul anului, în culturile speciale care au destinația pomi de Crăciun, respectiv în perioada 1 noiembrie-31 decembrie, în arborete în compoziția cărora se găsesc specii de rășinoase.18.Totodată, potrivit art. 116 din Codul silvic, prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă se aprobă prin lege, pentru o perioadă de 5 ani, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură. În ceea ce privește prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă, Curtea reține că acesta este definit prin dispozițiile pct. 39 din anexa nr. 1 la Codul silvic ca fiind egal cu prețul mediu de vânzare a unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la nivel național, determinat pe baza datelor statistice din anul anterior, comunicate de Institutul Național de Statistică.19.Curtea, prin Decizia nr. 172 din 16 martie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 660 din 5 iulie 2021, paragraful 19, a statuat, în ceea ce privește atribuția autorității publice centrale care răspunde de silvicultură de a stabili prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, că acesta este stabilit și calculat în raport cu parametrii prevăzuți de lege, deci în baza unui criteriu obiectiv și legal, cu înlăturarea oricăror elemente subiective sau discreționare ce ar putea conduce la încălcarea principiului legalității incriminării și supremației legii.20.De asemenea, Curtea, prin Decizia nr. 1.346 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 12 ianuarie 2011, a statuat că normele care reglementează modalitățile de calcul al despăgubirilor datorate pentru pagubele produse în vegetația forestieră din păduri și din afara acestora (constând în modificarea aspectului, a integrității fizice și/sau a caracteristicilor fiziologice ale arborilor ori ale arboretului/plantației/regenerării naturale, după caz, rezultate prin tăierea, degradarea, distrugerea, scoaterea din rădăcini a arborilor, puieților sau lăstarilor ori tăierea crăcilor arborilor în picioare) au la bază metode tehnice adecvate pentru determinarea științifică a pagubelor și pentru evaluarea acestora în scopul stabilirii prejudiciului. Dispozițiile art. 2 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006 sunt norme tehnice, care oferă criterii concrete, precise și riguroase de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora, cu ajutorul cărora, ulterior, instanța judecătorească, într-un cadru procesual care satisface toate exigențele impuse de Constituție și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în ceea ce privește respectarea dreptului la un proces echitabil, va putea aprecia în mod obiectiv cu privire la încadrarea faptelor în categoria infracțiunilor sau a contravențiilor la regimul silvic.21.Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate respectă standardele de calitate a legii, impuse de dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție. Așadar, Curtea reține că textele criticate sunt formulate cu o precizie suficientă care permite persoanelor interesate – care pot apela, la nevoie, la sfatul unui specialist – să prevadă într-o măsură rezonabilă, în circumstanțele speței, consecințele care pot rezulta dintr-un act determinat.22.În continuare, Curtea reține că răspunderea penală este o formă a răspunderii juridice angajată ca urmare a încălcării unei dispoziții de drept penal, fapt ce dă naștere unui raport juridic de constrângere, născut ca efect al săvârșirii infracțiunii, raport ce are ca părți statul, pe de o parte, și persoana care săvârșește infracțiunea, pe de altă parte. Conținutul raportului juridic penal de constrângere este format din dreptul statului de a trage la răspundere persoana care a săvârșit infracțiunea, prin aplicarea sancțiunii corespunzătoare, prevăzute de legea penală, și din obligația persoanei în cauză de a executa sancțiunea aplicată (Decizia nr. 682 din 30 septembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 971 din 21 octombrie 2020, paragraful 26, sau Decizia nr. 297 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 25 iunie 2018). Astfel, Curtea a recunoscut că, în domeniul politicii penale, legiuitorul se bucură de o marjă de apreciere destul de întinsă, având în vedere că acesta se află într-o poziție care îi permite să aprecieze, în funcție de o serie de criterii, necesitatea unei anumite politici penale. Cu toate acestea, Curtea a reținut că, deși, în principiu, Parlamentul se bucură de o competență exclusivă în reglementarea măsurilor ce țin de politica penală a statului, această competență nu este absolută în sensul excluderii exercitării controlului de constituționalitate asupra măsurilor adoptate. Astfel, Curtea a constatat că incriminarea/dezincriminarea unor fapte ori reconfigurarea elementelor constitutive ale unei infracțiuni ține de marja de apreciere a legiuitorului, marjă care nu este absolută, ea fiind limitată de principiile, valorile și exigențele constituționale. În acest sens, Curtea a statuat că legiuitorul trebuie să dozeze folosirea mijloacelor penale în funcție de valoarea socială ocrotită, Curtea putând cenzura opțiunea legiuitorului numai dacă aceasta contravine principiilor și exigențelor constituționale. De asemenea, Curtea a constatat că, potrivit art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, respectarea Constituției este obligatorie, așadar, Parlamentul nu își poate exercita competența de incriminare și de dezincriminare a unor fapte antisociale, decât cu respectarea normelor și a principiilor consacrate prin Constituție (Decizia nr. 682 din 30 septembrie 2020, precitată, paragraful 31).23.În acest context, referitor la infracțiunile silvice, Curtea observă că obiectul juridic multiplu al acestora constă în relațiile sociale menite să protejeze fondul forestier, ca factor esențial în menținerea calității mediului la un nivel optim. În acest sens, prin Decizia nr. 293 din 28 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 18 iunie 2015, paragraful 20, Curtea Constituțională a statuat că, în limita atribuțiilor sale constituționale prevăzute la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, dar și potrivit politicii penale a statului, legiuitorul poate decide cu privire la reglementarea infracțiunilor silvice, în considerarea importanței valorilor sociale ocrotite prin normele penale adoptate și a raporturilor sociale ce se nasc în urma anumitor incriminări. Or, responsabil pentru atingerea principiilor continuității recoltelor de lemn, eficacității funcționale, asigurării conservării și ameliorării biodiversității este, în principal, statul, fapt care este de natură să legitimeze și calitatea sa de subiect pasiv principal al unor astfel de infracțiuni.24.Așa fiind, pentru argumentele anterior expuse, Curtea constată că dispozițiile criticate respectă principiul legalității incriminării, prevăzut de art. 23 alin. (12) din Constituție, precum și dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituție, care se referă la calitatea legii.25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de instanța judecătorească, din oficiu, în Dosarul nr. 567/275/2017* al Curții de Apel Galați – Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile art. 5 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora raportate la art. 2 alin. (3) din același act normativ sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Galați – Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 13 decembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x