DECIZIA nr. 628 din 13 decembrie 2022

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Nicoleta-Ecaterina Eucarie.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală raportat la art. 36 alin. (2) teza a doua din același act normativ, excepție ridicată de Ilie Soare în Dosarul nr. 14.426/236/2018/a1 al Tribunalului Giurgiu – Secția penală. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.709D/2019. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse de către autorul excepției, prin care acesta solicită judecarea în lipsă. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. Invocă Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, paragraful 24, și Decizia nr. 552 din 16 iulie 2015, paragrafele 27-29. Arată că prin aceste decizii Curtea a constatat că nu sunt afectate drepturile procesuale ale procurorului, părților sau subiecților procesuali principali. Inculpatul nu ia cunoștință despre dosar în faza camerei preliminare, ci el participă efectiv la procesul penal încă din faza de urmărire penală, etapă în care beneficiază de o serie de drepturi fundamentale garantate prin Constituție și prin Codul de procedură penală. Apreciază că nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudența anterior menționată, atât soluția, cât și considerentele deciziilor mai sus invocate păstrându-și valabilitatea și în prezenta cauză. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 1 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 14.426/236/2018/a1, Tribunalul Giurgiu – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală raportat la art. 36 alin. (2) teza a doua din același act normativ, excepție ridicată de Ilie Soare cu ocazia soluționării unei contestații formulate împotriva încheierii de cameră preliminară prin care au fost analizate competența și legalitatea sesizării instanței, precum și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia apreciază că dispozițiile criticate sunt caracterizate de neclaritate, imprecizie, incoerență și paralelism legislativ. Susține că, deși soluționarea căii de atac a apelului intră în competența curții de apel, soluționarea contestațiilor împotriva încheierilor pronunțate în procedura camerei preliminare este de competența judecătorului de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară celei sesizate. Astfel, în cazul în care se judecă o contestație împotriva unei încheieri a judecătorului de cameră preliminară de la o judecătorie, soluționarea respectivei contestații revine judecătorului de cameră preliminară de la tribunal, iar soluția astfel pronunțată de către tribunal va fi opozabilă curții de apel, în situația declarării apelului împotriva sentinței judecătoriei. Așa fiind, se ajunge la situația în care fondul cauzei se soluționează de judecătorie, iar apelul de curtea de apel, dar toate celelalte măsuri corelative (cum ar fi măsurile preventive sau încheierile din faza camerei preliminare) rămân definitive ca urmare a soluționării căii de atac a contestației de către tribunal, iar nu de către curtea de apel. … 6.Arată că, din coroborarea dispozițiilor art. 417 și 421 din Codul de procedură penală, rezultă că instanța de apel nu poate decât să ia act de modul în care tribunalul a soluționat contestațiile la hotărârile judecătoriei privitoare la măsurile preventive sau la soluțiile date în procedura camerei preliminare. Așa fiind, rezultă că în faza apelului curtea de apel nu mai poate interveni decât în măsura în care se identifică o cauză de nulitate absolută. Curtea de apel, deși are competența de a judeca fondul cauzei, este privată de competența de a verifica legalitatea actului de sesizare și de a cenzura orice nereguli (nelegalități sau neloialități) referitoare la administrarea probelor în faza de urmărire penală, competența aceasta fiind stabilită în favoarea tribunalului (prin judecătorul de cameră preliminară), instanță care, pe fond, nu se va pronunța niciodată în respectiva cauză. … 7.Tribunalul Giurgiu – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că, dând eficiență prevederilor art. 21 și 129 din Constituție, precum și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice. Astfel, procedura soluționării contestației împotriva încheierilor de cameră preliminară prevăzute de art. 346 din Codul de procedură penală este reglementată în mod expres de dispozițiile art. 347 din același act normativ, iar competența de soluționare a contestației revine judecătorului de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară celei sesizate, potrivit alin. (2) al aceluiași articol. Procedura contestației împotriva încheierii de cameră preliminară și calea de atac a apelului reprezintă două proceduri distincte, reglementate în mod diferit de legea procesual penală, iar obiectul controlului instanței superioare în aceste proceduri vizează aspecte distincte ale cauzei, în faze procesuale diferite. … 8.Astfel, în procedura contestației prevăzute de art. 347 din Codul de procedură penală, judecătorul de la instanța ierarhic superioară celei sesizate exercită un control de legalitate asupra aspectelor ce țin de faza procesuală a camerei preliminare potrivit art. 342 din același act normativ, respectiv asupra competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. În calea de atac a apelului, care reprezintă o cale ordinară de atac, instanța de control judiciar verifică legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate pe fondul cauzei. Împrejurarea că în anumite situații competența de soluționare a contestației prevăzute de art. 347 din Codul de procedură penală revine tribunalului ca instanță ierarhic superioară celei sesizate, iar competența de soluționare a apelului revine curții de apel nu reprezintă un viciu de neconstituționalitate în opinia tribunalului, având în vedere că este vorba de două faze procesuale distincte ale procesului penal, reglementate în mod expres de Codul de procedură penală. … 9.Apreciază că, deși poate exista o anumită legătură între cele două proceduri, soluționarea contestației în condițiile art. 347 din Codul de procedură penală de către instanța ierarhic superioară celei sesizate, care poate fi în anumite situații inferioară instanței competente să soluționeze apelul, nu reprezintă un motiv de neconstituționalitate, ci reprezintă opțiunea legiuitorului în exercitarea prerogativei sale de legiferare. Dispozițiile legale criticate asigură părții dreptul la un proces echitabil, precum și garanțiile ce decurg din acesta. Astfel, dispozițiile art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală garantează dreptul la apărare al părții, dreptul de a exercita o cale de atac, asigurându-se dublul grad de jurisdicție, prin soluționarea căii de atac a contestației de către instanța ierarhic superioară. … 10.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală raportat la art. 36 alin. (2) teza a doua din același act normativ, cu următorul conținut:– art. 347 alin. (2): „Contestația se judecă de către judecătorul de cameră preliminară de la instanța ierarhic superioară celei sesizate. Când instanța sesizată este Înalta Curte de Casație și Justiție, contestația se judecă de către completul competent, potrivit legii.“; … – art. 36 alin. (2) teza a doua: „Tribunalul soluționează conflictele de competență ivite între judecătoriile din circumscripția sa, precum și contestațiile formulate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorie în cazurile prevăzute de lege.“ …  … 14.Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul criticat contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 124 privind înfăptuirea justiției. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și ale art. 48 alin. (2) referitor la prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. … 15.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorul excepției este nemulțumit de modalitatea de reglementare a competenței funcționale în cazul căilor de atac împotriva hotărârilor pronunțate în etapa camerei preliminare, pe de o parte, și în etapa soluționării cauzei pe fond, pe de altă parte. Pentru început, Curtea reține că Legea fundamentală nu cuprinde prevederi care să instituie căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești, stabilind în art. 129 că acestea se exercită „în condițiile legii“. Curtea a reținut că stabilirea unor reguli speciale de procedură în anumite cazuri este realizată de legiuitor în exercitarea competenței sale constituționale, iar legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul accesului liber la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege. Astfel, atât art. 129, cât și art. 126 alin. (2) din Constituție fac referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată urmând a fi prevăzute „numai prin lege“ (a se vedea Decizia nr. 48 din 22 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 24 aprilie 2019; Decizia nr. 448 din 28 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 18 august 2016; Decizia nr. 511 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 6 noiembrie 2018). … 16.Instanța de contencios constituțional a statuat că instituția procesuală a camerei preliminare nu aparține nici urmăririi penale, nici judecății, fiind echivalentă unei noi faze a procesului penal, iar, din reglementarea atribuțiilor pe care funcția exercitată de judecătorul de cameră preliminară le presupune, activitatea acestuia nu privește fondul cauzei, actul procesual exercitat de către acesta neantamând și nedispunând, în sens pozitiv sau negativ, cu privire la elementele esențiale ale raportului de conflict: faptă, persoană și vinovăție (în acest sens, Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014). … 17.Așa fiind, potrivit dispozițiilor art. 342 din Codul de procedură penală, obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Prin urmare, acesta se circumscrie unor aspecte referitoare la competență și la legalitatea fie a sesizării, fie a administrării probelor care fundamentează acuzația în materie penală. De asemenea, în camera preliminară pot fi supuse controlului judecătorului aspectele referitoare la nulitatea absolută sau relativă ori la excluderea unor probe care, potrivit art. 102 din Codul de procedură penală, vizează numai probele nelegale, probele obținute prin tortură și cele derivate din acestea. … 18.În ceea ce privește judecarea cauzelor în primă instanță, Curtea observă că judecătorul de cameră preliminară nu se poate pronunța asupra aspectelor legate de temeinicia acuzației, acesta fiind atributul exclusiv al instanței competente să judece fondul cauzei. Astfel, potrivit art. 396 din Codul de procedură penală, instanța hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând (1) condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, în cazul în care constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, (2) achitarea, în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a)-d) din Codul de procedură penală, (3) încetarea procesului penal, în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din Codul de procedură penală. … 19.Așa fiind, pe de o parte, obiectivul procedurii de cameră preliminară este de a stabili dacă urmărirea penală și rechizitoriul sunt apte să declanșeze faza de judecată ori trebuie refăcute, iar, în ipoteza începerii judecății, de a stabili care sunt actele asupra cărora aceasta va purta și pe care părțile și ceilalți participanți își vor putea întemeia susținerile ori pe care trebuie să le combată, iar, pe de altă parte, obiectivul cercetării judecătorești realizate de către instanța de prim grad este acela de a stabili dacă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat și dacă este incident vreunul dintre cazurile prevăzute de dispozițiile art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală. Corelativ, soluționarea căilor de atac formulate împotriva hotărârilor pronunțate în cele două proceduri (procedura camerei preliminare/judecarea cauzei în fond) va fi supusă acelorași limitări ce decurg, implicit, din separarea funcțiilor judiciare. … 20.Curtea, prin Decizia nr. 376 din 18 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 7 octombrie 2020, paragrafele 27 și 28, a reținut că dispozițiile art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală stabilesc că pot fi atacate cu contestație atât soluțiile propriu-zise ale procedurii de cameră preliminară (începerea judecății ori restituirea cauzei la parchet), cât și modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor (prin încheierea intermediară pronunțată în temeiul art. 345 din Codul de procedură penală). Curtea a reținut că pe calea contestației prevăzute de art. 347 din Codul de procedură penală se asigură controlul de legalitate cu privire la o serie de încheieri finale pronunțate în procedura camerei preliminare, ca o garanție a respectării cerințelor principiului legalității procesului penal consacrat de art. 2 din Codul de procedură penală, care își are, la rândul său, temeiul în prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție referitor la principiul legalității. Scopul contestației în procedura de cameră preliminară este acela de a îndrepta erorile de drept comise de judecătorul de cameră preliminară la verificarea, după trimiterea în judecată, a legalității sesizării instanței, precum și a legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, erori care trebuie remediate în cadrul aceleiași faze procesuale, având în vedere rațiunile pentru care a fost instituită procedura camerei preliminare. În soluționarea contestației formulate, în temeiul art. 347 alin. (1) din Codul de procedură penală, analizând legalitatea și temeinicia soluțiilor dispuse în fondul camerei preliminare și – în măsura în care se contestă – modul de soluționare a cererilor și a excepțiilor invocate de părți și persoana vătămată, este evident că judecătorul de la instanța ierarhic superioară va avea în vedere toate criticile invocate de contestatori cu privire la desfășurarea concretă a procedurii de cameră preliminară în primă instanță, inclusiv aspectele referitoare la măsurile administrative luate de judecătorul de cameră preliminară în cadrul acestei proceduri, modul în care judecătorul de cameră preliminară a rezolvat orice chestiune de ordin procedural, altele decât cele invocate pe calea cererilor sau excepțiilor formulate de părți și persoana vătămată, de vreme ce aceste aspecte stau la baza legalității soluțiilor dispuse prin încheierile prevăzute de art. 345 și 346 din Codul de procedură penală. … 21.În ceea ce privește calea de atac a apelului, Curtea, prin Decizia nr. 692 din 8 noiembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 24 aprilie 2019, paragrafele 17 și 18, a reținut că aceasta este singura cale de atac ordinară de reformare în care se efectuează o nouă judecată în fond a cauzei. Potrivit art. 408 alin. (1) din Codul de procedură penală, sentințele pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede altfel. Astfel, expresie a principiului dublului grad de jurisdicție, toate sentințele prin care cauza este rezolvată în fond în urma judecății în primă instanță sunt supuse apelului. Este vorba despre hotărârile judecătorești penale prin care instanța hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunțând, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal, în condițiile art. 396 din Codul de procedură penală. Instanța, judecând apelul, poate pronunța, potrivit art. 421 din Codul de procedură penală, fie o soluție de respingere a apelului și menținere a hotărârii atacate (art. 421 pct. 1), fie o soluție de admitere a apelului și desființare a sentinței primei instanțe (art. 421 pct. 2). Pronunțând soluția de admitere a apelului și desființare a hotărârii atacate, instanța de apel fie soluționează ea însăși cauza, pronunțând o nouă hotărâre [art. 421 pct. 2 lit. a)], fie dispune rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată [art. 421 pct. 2 lit. b)]. … 22.Așa fiind, Curtea observă că procedura camerei preliminare și judecarea cauzei în fond sunt proceduri distincte ce au obiecte și finalități diferite, caracteristici ce se răsfrâng și asupra căilor de atac ce se pot formula împotriva hotărârilor pronunțate ca urmare a parcurgerii acestor două etape procesuale. Împrejurarea că, în anumite cazuri, soluționarea contestației împotriva hotărârii pronunțate în cadrul procedurii de cameră preliminară nu intră în competența funcțională a instanței ce judecă apelul împotriva hotărârii pronunțate în fond, în aceeași cauză, nu se constituie într-un motiv de neconstituționalitate. Această diferență justifică reglementarea de către legiuitor a unui regim juridic diferit al căilor de atac ce pot fi promovate împotriva hotărârilor pronunțate în procedura camerei preliminare, pe de o parte, și în etapa judecării cauzei în fond, pe de altă parte. … 23.Or, cu privire la principiul egalității în drepturi, prevăzut la art. 16 din Constituție, Curtea Constituțională a statuat în repetate rânduri în jurisprudența sa că principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite. În consecință, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice rațional, în respectarea principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice (Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 16 martie 1994). … 24.Totodată, Curtea a reținut că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, modalitatea concretă de realizare a justiției este circumscrisă legii care stabilește atât competența instanțelor judecătorești, cât și procedura de judecată. Așa fiind, plenitudinea de jurisdicție a autorităților chemate să înfăptuiască justiția este structurată, și nu limitată în funcție de anumite proceduri, termene și condiții a căror respectare este indisolubil legată de actul de justiție. Cu alte cuvinte, ceea ce prevalează, din perspectiva raportării la menirea instanțelor judecătorești, este faptul ca aspectele conflictuale deduse judecății să fie dezlegate de o instanță judecătorească. Curtea a reținut că, sub acest aspect, în cadrul procesului penal, judecătorul de cameră preliminară, judecătorul de drepturi și libertăți și instanțele de fond stabilite de lege au deplină legitimitate, potrivit competenței atribuite de lege, să se pronunțe asupra dezlegării tuturor pricinilor date în competența lor, respectând, deci, exigența mai sus enunțată, împrejurarea că, în anumite proceduri, cum ar fi procedura de cameră preliminară, apel, căi extraordinare de atac, legiuitorul a instituit anumite limite [cum ar fi obiectul procedurii în camera preliminară prevăzut de art. 342 din Codul de procedură penală, efectul devolutiv sau extensiv al apelului în cadrul limitelor prevăzute de art. 417 alin. (1), art. 418 și 419 din Codul de procedură penală și cu respectarea principiului non reformatio in pejus] nu înseamnă că este afectată plenitudinea de jurisdicție a instanțelor judecătorești, deoarece, așa cum s-a arătat, aceasta se circumscrie numai legii, în acord cu dispozițiile art. 126 alin. (2) din Constituție, cu condiția ca, prin reglementarea la nivel legal a principiilor constituționale referitoare la procedura de judecată, legiuitorul să asigure atât dreptul părților de a avea un parcurs procedural previzibil și dreptul acestora de a-și adapta în mod rezonabil conduita procesuală în conformitate cu ipoteza normativă a legii, aspecte care se constituie în garanții indispensabile ale dreptului la un proces echitabil, cât și crearea premiselor constituționale în vederea realizării de către instanțele judecătorești a unei justiții unice, egale și imparțiale. Prin urmare, Curtea a constatat că, din această perspectivă, plenitudinea de jurisdicție a instanțelor judecătorești nu este absolută, ea putând fi structurată prin instituirea unor termene, condiții legale ori competențe limitate (a se vedea în acest sens Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011). … 25.În concluzie, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate reprezintă opțiunea legiuitorului în acord cu politica penală a acestuia, exprimată în exercitarea atribuțiilor sale constituționale reglementate la art. 61 alin. (1) din Constituție și în marja de apreciere a acestuia, precum și o aplicare a dispozițiilor constituționale ale art. 129 care fac referire la „condițiile legii“ atunci când reglementează exercitarea căilor de atac. … 26.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ilie Soare în Dosarul nr. 14.426/236/2018/a1 al Tribunalului Giurgiu – Secția penală și constată că dispozițiile art. 347 alin. (2) din Codul de procedură penală raportat la art. 36 alin. (2) teza a doua din același act normativ sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Giurgiu – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 13 decembrie 2022.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește