DECIZIA nr. 622 din 7 octombrie 2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Ioan Carcea și Societatea Agdesy – S.R.L. din Vicovu de Jos, județul Suceava, prin administrator special Ioan Carcea, în Dosarul nr. 687/39/2019/a2.1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 964D/2020. … 2.La apelul nominal răspunde, pentru autorii excepției de neconstituționalitate, doamna avocat Corina Ruxandra Popescu, din cadrul Baroului București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind celelalte părți. Procedura de înștiințare este legal îndeplinită. … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorilor excepției de neconstituționalitate, care solicită admiterea acesteia. Arată, în esență, că dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale în măsura în care restricționează exercitarea unei căi de atac împotriva încheierilor prin care s-a respins o cerere de recuzare, pronunțate în legătură cu judecători care soluționează cauza în ultimă instanță sau pronunță o hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac. Nu există nicio diferență între persoanele care formulează cereri de recuzare în primele faze ale procesului și persoanele care formulează astfel de cereri în ultimul stadiu procesual, astfel încât acordarea dreptului de a formula calea de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare numai în fazele incipiente ale procesului este discriminatorie. Prin urmare, toate părțile din procesul civil, indiferent de etapa acestuia, au dreptul să beneficieze de un tribunal imparțial. … 4.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că există jurisprudență în această materie, spre exemplu, Decizia nr. 298 din 27 martie 2012 sau Decizia nr. 377 din 26 aprilie 2012. … 5.În replică, având cuvântul, reprezentantul autorilor excepției de neconstituționalitate subliniază faptul că în noul Cod de procedură civilă a fost reglementată calea de atac ce poate fi formulată împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare formulate în ultima etapă procesuală, respectiv atunci când hotărârea pronunțată pe fondul cauzei este definitivă. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:6.Prin Încheierea din 11 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 687/39/2019/a2.1, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, excepție ridicată de Ioan Carcea și de Societatea Agdesy – S.R.L. din Vicovu de Jos, județul Suceava, prin administrator special Ioan Carcea, într-o cauză având ca obiect soluționarea unui recurs formulat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare. … 7.În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispoziția legală criticată este neconstituțională în interpretarea potrivit căreia se restricționează posibilitatea atacării încheierilor prin care s-a respins o cerere de recuzare doar la situația în care însăși hotărârea pronunțată de judecătorii recuzați ar fi atacabilă. Principiul egalității presupune ca unor situații egale să li se aplice același tratament juridic. Analizarea principiului egalității juridice presupune compararea unor situații obiective și constatarea gradului lor de identitate, scopul legii devenind astfel criteriul în funcție de care se compară situațiile și în raport cu care trebuie să se stabilească diferența de regim juridic. … 8.Or, instituția recuzării este un instrument la îndemâna părților pentru a asigura respectarea principiului imparțialității judecătorilor, parte componentă a dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și de art. 21 din Constituție. În acest context, recunoașterea dreptului la calea de atac împotriva încheierilor de respingere a cererilor de recuzare doar părților care recuză judecători ce nu pronunță hotărâri definitive este evident discriminatorie, deoarece nu are la bază un criteriu obiectiv și rațional. … 9.Se mai susține că dreptul la un tribunal imparțial, parte a dreptului la un proces echitabil, are aceeași componență și aceleași limite, independent de faza procesuală în care se află litigiul, legea recunoscând tuturor părților, indiferent de calitatea procesuală, dreptul de a formula cerere de recuzare. … 10.Prin urmare, recunoașterea dreptului părților la calea de atac împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare numai în fazele procesuale incipiente este discriminatorie. Se subliniază faptul că în noua reglementare procesual civilă se prevede că în situația în care hotărârea prin care s-a soluționat cauza este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs, încheierea de respingere a cererii de recuzare va putea fi atacată totuși cu recurs. … 11.În continuare se arată că soluționarea cererilor de recuzare împotriva judecătorilor care pronunță hotărâri definitive reprezintă o procedură în care se pune în discuție însăși imparțialitatea judecătorilor respectivi, ceea ce presupune, implicit, invocarea unei atingeri aduse dreptului la un proces echitabil. … 12.Or, atât timp cât încheierea prin care se respinge cererea de recuzare a judecătorilor ce pronunță hotărâri definitive nu este supusă căii de atac a recursului, fiind dată în primă și în ultimă instanță, este evident că se aduce atingere însăși substanței dreptului la un proces echitabil. … 13.Se mai apreciază că nu există niciun motiv obiectiv care să justifice limitarea dreptului la calea de atac a recursului împotriva încheierilor de respingere a cererilor de recuzare atunci când judecătorii recuzați urmează să pronunțe o hotărâre definitivă. Soluționarea cauzelor cu celeritate nu poate constitui un criteriu rezonabil și obiectiv, care să justifice suprimarea căii extraordinare de atac a recursului. Așadar, nu poate să primeze celeritatea soluționării cauzelor în fața accesului la justiție, întrucât aceasta ar însemna să se accepte, chiar și în abstract, ideea că o soluție pronunțată într-un termen scurt și potrivit unei proceduri simplificate ar fi de preferat în fața unei soluții pronunțate de un tribunal imparțial. … 14.Prin urmare, soluționarea cererilor de recuzare formulate împotriva judecătorilor care pronunță hotărâri definitive, prin încheieri definitive, nu se justifică rațional, deoarece o asemenea interpretare a dispozițiilor cuprinse în art. 34 alin. 2 din Codul procedură civilă din 1865 ar suprima calea de atac într-una dintre cele mai importante proceduri incidente, respectiv aceea în care se pune în discuție tocmai imparțialitatea instanței. … 15.În susținerea excepției de neconstituționalitate se invocă Decizia nr. 86 din 27 februarie 2003, Decizia nr. 967 din 20 noiembrie 2012 și Decizia nr. 369 din 30 mai 2017. … 16.Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. … 17.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. … 18.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. … 19.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile reprezentantului autorilor excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:20.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 21.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865, care au următorul cuprins: „Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul“. … 22.Curtea observă că la data de 15 februarie 2013 a intrat în vigoare majoritatea dispozițiilor din noul Cod de procedură civilă. Având în vedere considerentele Deciziei nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, dar și dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, Curtea urmează să analizeze dispozițiile legale criticate din Codul de procedură civilă din 1865, întrucât continuă să își producă efectele în cauză. … 23.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil și ale art. 124 alin. (2), potrivit cărora „Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți“. De asemenea, se invocă art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 24.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate prin raportare la critici similare celor formulate în prezenta cauză. Prin Decizia nr. 382 din 4 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 12 iunie 2006, Curtea a răspuns criticii potrivit căreia textul legal criticat contravine prevederilor constituționale referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și accesul liber la justiție, întrucât, în condițiile în care încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca numai odată cu fondul, iar cererea de recuzare este formulată în faza procesuală a recursului, partea interesată este lipsită de calea de atac împotriva unei astfel de încheieri, și a reținut că recuzarea nu constituie o acțiune de sine stătătoare, având ca obiect realizarea sau recunoașterea unui drept subiectiv al autorului cererii, ci o procedură integrată procesului în curs de judecată, al cărei scop este tocmai asigurarea desfășurării normale a judecății, iar nu împiedicarea accesului la justiție. Tocmai în considerarea acestui principiu constituțional consacrat de prevederile art. 21 din Legea fundamentală, legiuitorul a prevăzut posibilitatea atacării numai odată cu fondul a încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, spre deosebire de încheierile prin care se încuviințează sau se respinge abținerea, precum și de încheierea prin care se încuviințează recuzarea, care nu sunt supuse niciunei căi de atac. … 25.Totodată, Curtea a constatat că dispozițiile criticate se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituție, este atributul exclusiv al legiuitorului. Accesul liber la justiție nu presupune accesul la toate instanțele judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competența și căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care, în considerarea unor situații speciale, poate institui reguli speciale. … 26.În ceea ce privește invocarea încălcării prevederilor art. 16 din Constituție, Curtea a constatat că prin dispozițiile legale deduse controlului de constituționalitate legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existența unor situații procesuale diferite. … 27.De asemenea, Curtea a reținut că prevederile legale criticate nu contravin nici art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât acesta se referă exclusiv la soluționarea în fond a cauzei, nefiind aplicabil unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu, astfel cum este recuzarea. … 28.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții, considerentele și soluția deciziei menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză. … 29.Referitor la faptul că noua reglementare procesual civilă prevede că în situația în care hotărârea prin care s-a soluționat cauza este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs, încheierea de respingere a cererii de recuzare va putea fi atacată totuși cu recurs, Curtea apreciază că acesta nu reprezintă un temei care să ridice problema unei eventuale modificări a jurisprudenței constante a Curții Constituționale, întrucât soluția legislativă criticată și constatată ca fiind constituțională se situează în marja de apreciere a legiuitorului în reglementarea căilor de atac. … 30.De altfel, prin Decizia nr. 828 din 11 decembrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 263 din 5 aprilie 2019, paragraful 18, Curtea a statuat că, în privința condițiilor de exercitare a căilor de atac, legiuitorul poate să reglementeze termenele de declarare a acestora, forma în care trebuie să fie făcută declarația, conținutul său, instanța la care se depune, competența și modul de judecare, soluțiile ce pot fi adoptate și altele asemenea, fără ca prin aceasta să se aducă atingere dreptului în substanța sa ori principiilor și textelor constituționale de referință. … 31.În acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu, Hotărârea din 12 noiembrie 2002, pronunțată în Cauza Beleš și alții împotriva Cehiei, paragraful 61, prin care instanța de la Strasbourg a constatat că dreptul de acces la un tribunal nu este absolut și se pretează la limitări implicit admise, având în vedere că presupune reglementarea din partea statului, care se bucură, în această privință, de o anumită marjă de apreciere. … 32.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Carcea și de Societatea Agdesy – S.R.L. din Vicovu de Jos, județul Suceava, prin administrator special Ioan Carcea, în Dosarul nr. 687/39/2019/a2.1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă și constată că dispozițiile art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 7 octombrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Andreea Costin

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește