DECIZIA nr. 622 din 17 octombrie 2017

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 08/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 158 din 20 februarie 2018
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 4
ActulREFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 24
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 165 16/05/2013 ART. 4
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 21
ART. 1REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 24
ART. 1REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 4
ART. 3REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 156
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 3REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 14
ART. 5REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 5REFERIRE LADECRET 92 19/04/1950
ART. 6REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 7REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 24
ART. 7REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 8REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 8REFERIRE LACOD CIVIL (R) 17/07/2009 ART. 0
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 8REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 9REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 24
ART. 10REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 4
ART. 10REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 24
ART. 17REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 1
ART. 17REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 4
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 20
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 78
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 124
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 18REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 19REFERIRE LADECIZIE 179 01/04/2014
ART. 19REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 19REFERIRE LALEGE (R) 10 08/02/2001
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 20REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 20REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 197 03/04/2014
ART. 21REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 1
ART. 21REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 24
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 44
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 44
ART. 21REFERIRE LAPROTOCOL 20/03/1952 ART. 1
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 179 01/04/2014
ART. 22REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 22REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013 ART. 41
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 15
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 15
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 197 03/04/2014
ART. 23REFERIRE LALEGE 165 16/05/2013
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 164 12/03/2013
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 25REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 440 23/06/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 7 15/01/2019
ActulREFERIT DEDECIZIE 23 20/05/2019
ActulREFERIT DEDECIZIE 489 17/09/2019
ActulREFERIT DEDECIZIE 793 03/12/2019
ActulREFERIT DEDECIZIE 750 22/11/2018





Valer Dorneanu – președinte
Marian Enache – judecător
Petre Lăzăroiu – judecător
Mircea Ștefan Minea – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Simona-Maya Teodoroiu – judecător
Varga Attila – judecător
Valentina Bărbățeanu – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. (3),art. 4,art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Constantin Chicheanu și Ștefania Chicheanu în Dosarul nr. 1.190/36/2007* al Curții de Apel Constanța – Secția I civilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3),art. 24 alin. (2),(3) și (4) și art. 31 din Legea nr. 165/2013, ridicată de Stelică Marzavan în Dosarul nr. 36.614/3/2013*** al Tribunalului București – Secția a III-a civilă, și excepția de neconstituționalitate a art. 1 alin. (3),art. 4 teza întâi și art. 24 alin. (2) din aceeași lege, ridicată de Constantin-Daniel Matei în Dosarul nr. 52.634/3/2010 al Tribunalului București – Secția a III-a civilă, excepții care constituie obiectul dosarelor nr. 405D/2016, nr. 671D/2016 și, respectiv, nr. 1.237D/2017 ale Curții Constituționale.2.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției de neconstituționalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 671D/2016, doamna Mihaela Marzavan, avocat în cadrul Baroului București, în calitate de apărător ales, cu delegație depusă la dosarul cauzei. De asemenea, în Dosarul nr. 1.237D/2017, răspunde autorul excepției, personal și asistat de domnul Bodnar Severin, avocat în cadrul Baroului București, în calitate de apărător ales, cu delegație la dosarul cauzei. Se constată lipsa celorlalte părți. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.3.Magistratul-asistent referă asupra faptului că, în ședința publică din 26 septembrie 2017, Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a dispus conexarea dosarelor nr. 671D/2016 și nr. 1.237D/2017 la Dosarul nr. 405D/2016, iar, la cererea autorului excepției ce formează obiectul Dosarului nr. 1.237D/2017, în temeiul art. 156 din Codul de procedură civilă și art. 14 din Legea nr. 47/1992, a amânat judecarea cauzei, pentru termenul prezent. De asemenea, magistratul-asistent învederează Curții că părțile Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor au comunicat, în cele trei dosare conexate, punctul lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate, apreciind că este inadmisibilă, iar autorul excepției ce formează obiectul Dosarului nr. 671D/2016 a transmis precizări cu privire la aceasta, prin care combate susținerile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor.4.Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul părților. În Dosarul nr. 671D/2016, apărătorul ales arată că în motivarea excepției de neconstituționalitate a sesizat un aspect particular, având în vedere că la momentul încheierii contractului referitor la dreptul litigios nu se putea prevedea această evoluție legislativă care a pus autorul excepției, cesionar al dreptului litigios, în situația de a nu-și mai putea recupera banii plătiți, deși încheierea contractului de cesiune a dreptului litigios a fost modalitatea prin care acesta putea obține o sumă de bani de la cedentul dreptului litigios, care era, la acel moment, debitor al acestuia. Consideră că instanța de judecată trebuie să aibă posibilitatea de a analiza care au fost cauzele care au dus la încheierea contractului și dacă la încheierea acestuia se putea întrevedea o asemenea stare de fapt.5.Apărătorul ales al autorului excepției de neconstituționalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 1.237D/2016 solicită admiterea acesteia, susținând, în esență, că Legea nr. 165/2013 are caracter retroactiv, aplicându-se unor situații preexistente intrării sale în vigoare. De asemenea, prin prevederile acesteia se ajunge la situația în care statul se îmbogățește a doua oară pe nedrept, după preluarea abuzivă a imobilelor prin Decretul nr. 92/1950. Față de Legea nr. 10/2001, care permitea restituirea în natură a acestora, Legea nr. 165/2013 instituie un regim foarte restrictiv. Totodată, se poate ajunge la situația în care beneficiul statului să fie dublu sau chiar la cea în care acesta devine coproprietar în indiviziune cu alte părți, iar pentru a se sista această indiviziune, statul va primi alți bani. Or, asemenea situații nu au nimic în comun cu echitatea, ca principiu fundamental al dreptului și al Constituției. În plus, cesionarii de drepturi litigioase reprezintă o categorie discriminată și prejudiciată prin prevederile Legii nr. 165/2013.6.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, se arată că Legea nr. 165/2013 dispune numai pentru viitor și se aplică de la intrarea sa în vigoare unor situații juridice în curs de derulare. În același timp, consideră nu se pune problema unei discriminări între persoanele cărora li se acordă măsuri compensatorii, iar textele de lege criticate nu vizează crearea unei situații juridice privilegiate pentru anumite categorii de beneficiari ai acestor măsuri compensatorii. Precizează că în acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și cea a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:7.Prin încheierile din 16 martie 2016, 26 aprilie 2016 și 13 februarie 2017, pronunțate în dosarele nr. 1.190/36/2007*, nr. 36.614/3/2013*** și nr. 52.634/3/2010, Curtea de Apel Constanța – Secția I civilă și Tribunalul București – Secția a III-a civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 4,art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 24 alin. (2),(3) și (4) și art. 31 din Legea nr. 165/2013, respectiv a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 4 teza întâi și art. 24 alin. (2) din aceeași lege. Excepția a fost ridicată de Constantin Chicheanu și Ștefania Chicheanu, Stelică Marzavan și, respectiv, Constantin-Daniel Matei, într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat împotriva sentinței prin care Tribunalul Constanța a respins cererea de restituire în natură a unui imobil revendicat în procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, ca urmare a faptului că reclamanții au calitatea de cesionari de drepturi litigioase asupra respectivului imobil, ipoteză în care nu este posibilă restituirea în natură, potrivit art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, și a obligat entitatea deținătoare să înainteze propunerea de acordare de măsuri reparatorii constând în compensare prin puncte, potrivit art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013; într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de anulare a unei decizii emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, de reanalizare a valorii compensațiilor stabilite și de obligare a acesteia la emiterea unei noi decizii de compensare și, respectiv, într-o cauză având ca obiect soluționarea contestației împotriva refuzului nejustificat de restituire a unui imobil preluat în mod abuziv în perioada regimului comunist, refuz materializat prin absența unui răspuns al persoanelor juridice deținătoare cu privire la notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001.8.În motivarea excepției de neconstituționalitate, în esență, se susține, în Dosarul nr. 405D/2016, că prevederile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 ignoră ordinea de drept existentă la momentul încheierii raporturilor juridice stabilite între titularii drepturilor de proprietate și dobânditorii acestora. Se arată că transmisiunile de drepturi încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 s-au realizat în considerarea principiului restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada de referință a legilor de restituire a proprietăților. Legea nr. 165/2013 intervine în raporturile private dintre transmițător și dobânditor, anulând protecția oferită de art. 1.391 și art. 1.392 din Codul civil și de art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și garanția prevăzută de art. 44 din Constituție. De asemenea, se susține că persoanele care au dobândit drepturi prin acte juridice de înstrăinare în temeiul legii vechi sunt tratate diferit de noua lege, care le împarte în două categorii, respectiv cei care au obținut măsurile reparatorii pe care autorii lor au dorit și au avut dreptul să le înstrăineze și cei care nu au reușit să obțină drepturile cuvenite autorilor lor, doar pentru că dreptul de petiționare al acestora din urmă a fost încălcat de către autorități. În ce privește dispozițiile art. 4 din Legea nr. 165/2013, se arată că litigiile aflate pe rolul instanțelor de judecată au avut în vedere legea aplicabilă la momentul sesizării inițiale, iar faptul că în cursul judecății au fost surprinse de apariția Legii nr. 165/2013, care reglementează alte termene și condiții decât cele de la momentul formulării și înregistrării cererilor de chemare în judecată, încalcă principiul neretroactivității legii civile. Se mai arată că prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 nesocotesc libertatea de a dispune de dreptul de proprietate, limitându-l la un procent de 15% și conțin dispoziții echivalente unei confiscări a averii dobândită în condiții de perfectă legalitate de către dobânditorii drepturilor oferite de legea specială de reparație, confiscând din patrimoniul dobânditorului restul de 85%, procent care, în lipsa transmisiunilor, ar fi trebuit să intre în patrimoniul persoanelor îndreptățite, beneficiare ale acestei legi.9.În Dosarul nr. 671D/2016, se susține, în esență, că prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 pot fi asimilate retractului litigios, astfel cum era reglementat prin Codul civil de la 1864, când cesionarul avea posibilitatea de a prevedea un fapt care ar fi putut să ducă la diminuarea despăgubirilor, așa că, din acest punct de vedere, nu se poate vorbi despre o încălcare a drepturilor, dar motivarea deciziilor Curții Constituționale de respingere a excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 24 alin. (2), în sensul că plafonarea despăgubirilor nu echivalează cu o expropriere, nu poate fi aplicată în situația particulară din cauză. 10.În Dosarul nr. 1.237D/2017, autorul excepției, cesionar de drepturi litigioase, susține, în esență, că limitarea despăgubirilor la 15% din diferența până la valoarea imobilului echivalează cu o expropriere forțată, ajungându-se la o nouă formă de naționalizare cu titlu (Legea nr. 165/2013), prin efectul căreia imobilul revine statului, acesta devenind noul proprietar de necontestat, împotriva căruia nu mai poate fi promovată nicio acțiune în revendicare din partea adevăraților proprietari ai imobilului. Autorul excepției arată că este reclamant împreună cu moștenitorii proprietarului, între aceștia realizându-se un regim discriminatoriu privind tratamentul juridic aplicabil, întrucât pentru unii poate fi aplicată măsura restituirii în natură a cotelor aferente, iar pentru ceilalți se impune doar măsura acordării de măsuri reparatorii plafonate. În ce privește art. 4 teza întâi din Legea nr. 165/2013, susține că este neconstituțional, întrucât modifică regimul juridic creat prin depunerea notificărilor în termen legal, permițând aplicarea unei legi noi la situațiile juridice vechi, constituite anterior intrării în vigoare a legii noi, ceea ce duce la încălcarea principiului tempus regit actum.11.Curtea de Apel Constanța – Secția I civilă și Tribunalul București – Secția a III-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.14.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituționale.15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, susținerile reprezentanților autorilor excepției de neconstituționalitate, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit.d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare din Dosarul nr. 405D/2016, prevederile art. 1 alin. (3),art. 4,art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Având în vedere că procesul a fost declanșat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013, fiind în curs de soluționare la momentul precizat, rezultă că în cauză sunt incidente prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013. În Dosarul nr. 671D/2016, obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 1 alin. (3),art. 24 alin. (2)-(4) și art. 31 din aceeași lege, dar nici în cuprinsul motivării scrise a excepției și nici în susținerile orale ale reprezentantului autorului excepției nu se face nicio referire la dispozițiile art. 31 din Legea nr. 165/2013, astfel încât Curtea nu îl va reține ca obiect al excepției, iar în Dosarul nr. 1.237D/2017 obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 1 alin. (3),art. 4 teza întâi și art. 24 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. Cu privire la acest din urmă dosar, Curtea constată că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 4 teza întâi din Legea nr. 165/2013, așa cum identifică autorul excepției, ci cele ale art. 4 teza a doua din aceeași lege, întrucât, la data intrării în vigoare a acesteia, dosarul se afla deja în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești. Prin urmare, Curtea reține că obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele conexate în cauza de față îl reprezintă dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (3) și art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013, care au următorul conținut normativ:– Art. 1 alin. (3): „(3) În situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte potrivit art. 24 alin. (2),(3) și (4).“;– Art. 4 teza a doua: „Dispozițiile prezentei legi se aplică (…) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (…) la data intrării în vigoare a prezentei legi.“;– Art. 24 alin. (2)-(4):(2)În dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului stabilită conform art. 21 alin. (6).(3)Numărul de puncte acordat în condițiile alin. (2) nu poate reprezenta o valoare mai mare decât cea stabilită potrivit art. 21 alin. (6) și (7).(4)În cazul în care din documentele depuse la dosarul de restituire nu rezultă prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate, punctele vor reprezenta echivalentul a 15% din valoarea stabilită conform art. 21 alin. (6).“18.În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin următoarelor dispoziții din Legea fundamentală: art. 15 alin. (2), care instituie principiul neretroactivității legii, cu excepția legii penale și contravenționale mai favorabile, art. 16, care consacră principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, art. 21 referitor la dreptul de acces liber la justiție și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi și al unor libertăți, art. 78 privitor la intrarea în vigoare a legii și art. 124 privind înfăptuirea justiției. De asemenea, prin raportare la dispozițiile art. 20 din Constituție, se invocă și prevederile din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale cuprinse în art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil și în art. 14 – Interzicerea discriminării.19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor legale criticate, din perspectiva unor critici de neconstituționalitate asemănătoare. Astfel, cu privire la pretinsa încălcare a normelor fundamentale cuprinse la art. 44, referitoare la dreptul de proprietate privată, Curtea, prin Decizia nr. 179 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 3 iunie 2014, a reținut, în esență, că politicile de restituire ce au stat la baza legilor cu caracter reparatoriu combină o componentă reparatorie/morală și una patrimonială ce privește dreptul de proprietate. Cele două aspecte ale politicii de restituire sunt strâns legate între ele și îi privesc, în realitate, numai pe titularii inițiali ai dreptului de proprietate, foști proprietari, și pe moștenitorii legali ori testamentari ai acestora. Tocmai de aceea legiuitorul a stabilit că unul dintre principiile care stau la baza acordării măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 165/2013 este acela al prevalenței restituirii în natură – rezervată proprietarilor sau moștenitorilor acestora -, iar în ipoteza despăgubirii prin echivalent, numărul de puncte stabilit prin decizia de compensare emisă pe numele titularului dreptului de proprietate (fost proprietar sau moștenitori legali ori testamentari ai acestuia), stabilește că acestea nu pot fi afectate prin măsuri de plafonare. Alta este soluția legislativă din Legea nr. 165/2013 în situația în care persoanele care se considerau îndreptățite și care au depus notificări potrivit Legii nr. 10/2001 au cesionat dreptul de creanță asupra statului român unor terțe persoane, încheindu-se cu aceste ocazii contracte de cesiune, situație pentru care legea a plafonat măsurile reparatorii ce pot fi acordate cesionarului. Plecând de la analiza naturii juridice a acestor contracte de cesiune și de la caracterul lor aleatoriu și oneros, Curtea a reținut că specificul lor constă în incertitudinea, pentru ambele părți, la momentul încheierii contractului, asupra întinderii sau chiar existenței obligației pentru una dintre părți ori pentru ambele părți contractante, deoarece depinde de un eveniment viitor și incert – în cazul de față, confirmarea dreptului de proprietate al cedentului. Fără a se putea stabili cu certitudine existența unui drept de proprietate al cedentului, care să determine un drept la despăgubire al cesionarului, nu se poate aprecia cuantumul câștigului ori al pierderii sau existența acestora, având în vedere că persoanele care se consideră îndreptățite la măsurile reparatorii, dar și cesionarii drepturilor de creanță izvorâte din legile de restituire, au doar vocația obținerii unor măsuri reparatorii, calitatea de titular al dreptului de proprietate asupra bunului preluat abuziv urmând a fi stabilită după epuizarea procedurilor prevăzute de legile restituirii (paragrafele 31-33 din decizia menționată).20.Analizând normele Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește interpretarea și aplicarea noțiunii de „bun“ cuprinsă la art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, Curtea Constituțională, prin aceeași decizie, a conchis că cesionarii drepturilor de creanță izvorâte din legile de restituire nu se bucură de un bun în sensul Convenției, astfel încât, corelativ, nu pot invoca încălcarea dreptului de proprietate, prevăzut de art. 44 din Constituție (paragrafele 34 și 35), și că, nefiind vorba despre restrângerea exercițiului unor drepturi, ci despre stabilirea, prin lege, a limitelor unor reparații, nu se poate vorbi nici despre aplicarea art. 53 din Constituție (paragraful 36).21.Referitor la pretinsa încălcare a prevederilor art. 44 alin. (1)-(3) din Constituție, prin dispozițiile art. 1 alin. (3) și ale art. 24 alin. (2)-(4), Curtea, prin Decizia nr. 197 din 3 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 19 iunie 2014, a reținut că statul are dreptul de a expropria bunuri – inclusiv orice drepturi la despăgubire consfințite de lege – și de a reduce, chiar foarte mult, nivelul despăgubirilor prin mijloace legislative, cu condiția ca valoarea despăgubirii acordate pentru o privare de proprietate operată de stat să fie în mod rezonabil proporțională cu valoarea bunului. Aceasta, deoarece art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție nu garantează un drept la o compensație integrală în orice circumstanțe, o compensație numai parțială nefăcând privarea de proprietate nelegitimă eo ipso în toate cazurile. În mod special, anumite obiective legitime, de utilitate publică, precum cele care urmăresc măsuri de reformă economică sau de dreptate socială, pot milita pentru o rambursare mai mică decât valoarea de piață integrală (a se vedea în acest sens hotărârile din 21 februarie 1986 și din 8 iulie 1986, pronunțate în cauzele James și alții împotriva Regatului Unit și, respectiv, Lithgow și alții împotriva Regatului Unit). Împrejurarea că legiuitorul român a stabilit că singura măsură reparatorie care se poate acorda altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, este compensarea prin puncte, precum și faptul că a plafonat despăgubirile acordate în situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății, nu echivalează cu o expropriere, această reglementare încadrându-se în sfera măsurilor cu caracter general sugerate chiar de Curtea Europeană a Drepturilor Omului a fi adoptate de statul român. Mai mult, în acest caz, legiuitorul a acordat cesionarilor dreptului la despăgubire un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului (paragraful 21 din decizia menționată).22.În ceea ce privește invocarea încălcării prevederilor constituționale ale art. 15, Curtea, în considerarea art. 41 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, a mai observat că dispozițiile criticate referitoare la plafonarea despăgubirilor acordate cesionarilor nu se aplică celor cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate și li s-a emis titlul de despăgubire anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. De altfel, prin reiterarea jurisprudenței sale în materie, Curtea a constatat că dispozițiile de lege criticate nu se aplică retroactiv, ci reglementează modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare (paragrafele 39 și 40 din Decizia nr. 179 din 1 aprilie 2014).23.Cu privire la criticile de neconstituționalitate potrivit cărora textele de lege examinate creează o discriminare între cesionarii care au obținut o despăgubire neplafonată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 165/2013 și cei care, după intrarea în vigoare a legii, vor obține o despăgubire plafonată, Curtea a constatat, de pildă, prin Decizia nr. 197 din 3 aprilie 2014, că cele două categorii de subiecte de drept se află, într-adevăr, în aceeași situație juridică și că tratamentul juridic aplicat acestora este diferit, în funcție de legea de referință. Cu toate acestea, diferența de tratament juridic instituită de legiuitor nu este de natură a crea o discriminare, astfel cum aceasta este consacrată la nivel constituțional și este reflectată în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții Constituționale. Potrivit acesteia, tratamentul diferențiat al persoanelor aflate în situații similare este considerat a fi discriminatoriu dacă nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, dacă nu urmărește un obiectiv legitim sau dacă nu există o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele întrebuințate și obiectivul avut în vedere (a se vedea, în acest sens, cu titlu exemplificativ, Decizia Curții Constituționale nr. 164 din 12 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 23 mai 2013, precum și hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 11 iunie 2002 și 29 aprilie 2008, pronunțate în cauzele Willis împotriva Regatului Unit, paragraful 48 și, respectiv, Burden împotriva Regatului Unit, paragraful 60). Or, având în vedere obiectul de reglementare al Legii nr. 165/2013, și anume măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, precum și domeniul special de reglementare, constând în acordarea de măsuri reparatorii, în considerarea abuzurilor săvârșite în perioada comunistă în materia preluărilor de către stat a imobilelor proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice private, Curtea a apreciat că opțiunea legiuitorului de a exclude de la măsura reparatorie a restituirii în natură, precum și de la cea a compensării integrale prin puncte persoanele în patrimoniul cărora a fost transmis, prin intermediul unor contracte cu titlu oneros, dreptul de a obține măsurile reparatorii, apare ca fiind justificată în mod obiectiv și rezonabil, întrucât asupra acestora din urmă nu s-au răsfrânt direct sau indirect măsurile de preluare abuzivă [se vedea, în acest sens, paragrafele 18, 19 și 20 din decizia menționată].24.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor citate sunt aplicabile și în prezenta cauză.25.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Constantin Chicheanu și Ștefania Chicheanu în Dosarul nr. 1.190/36/2007* al Curții de Apel Constanța – Secția I civilă, de Stelică Marzavan în Dosarul nr. 36.614/3/2013*** al Tribunalului București – Secția a III-a civilă și de Constantin-Daniel Matei în Dosarul nr. 52.634/3/2010 al Tribunalului București – Secția a III-a civilă și constată că prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (3) și art. 24 alin. (2)-(4) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Constanța – Secția I civilă și Tribunalului București – Secția a III-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 17 octombrie 2017.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbățeanu
–-

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x