DECIZIA nr. 621 din 22 septembrie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin. (5) din Codul penal, excepție ridicată de Marius Liviu Ghinea în Dosarul nr. 3.010/120/2016 al Curții de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.753D/2018. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.  … 3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Apreciază că reglementarea mecanismului sancționării recidivei postexecutorii reprezintă atribuția legiuitorului, care s-a aflat în marja sa de apreciere în momentul adoptării dispozițiilor art. 43 alin. (5) din Codul penal. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 29 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.010/120/2016, Curtea de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 43 alin. (5) din Codul penal, excepție ridicată de Marius Liviu Ghinea cu ocazia soluționării unui apel formulat într-o cauză penală. … 5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia apreciază că dispozițiile criticate sunt neconstituționale deoarece nu permit judecătorului realizarea unei juste individualizări a pedepsei. Susține că, indiferent de gravitatea infracțiunii săvârșite, judecătorul este obligat să majoreze limitele de pedeapsă, ajungându-se în practică la aplicarea unei pedepse disproporționat de mari în raport cu necesitatea pedepsirii făptuitorului. Astfel, se ajunge la situația în care unei persoane aflate într-o situație mai gravă i se va aplica aceeași răspundere cu a unei persoane aflate într-o situație juridică mai puțin gravă din perspectiva primului termen al recidivei.  … 6.Arată că „chiar dacă «starea de recidivă postexecutorie» este un criteriu obiectiv, intrinsec, care ține de procesul cognitiv specific comportamentului infracțional, fiind, implicit, controlabil de către subiectul activ, acesta nu poate constitui un criteriu justificat care să favorizeze persoane cu situații juridice mai grave și care să împiedice individualizarea concretă și efectivă a răspunderii penale“. … 7.În continuare, face referire la jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la principiul egalității în fața legii. … 8.Apreciază că legiuitorul, în opera sa de individualizare legală a pedepsei, are obligația de a respecta principiul proporționalității, ceea ce înseamnă că pedepsele trebuie să fie corelate cu gradul de pericol social abstract al fiecărei infracțiuni în parte, pericol determinat de importanța valorilor sociale ocrotite, de măsura în care aceste valori pot fi vătămate, dar și de circumstanțele reale și personale concrete care se raportează la persoana vizată. … 9.Așa fiind, apreciază că dispozițiile criticate sunt neconstituționale, încălcând principiul proporționalității pedepselor, prin faptul că împiedică instanța de judecată să individualizeze pedeapsa prin reglementarea obligatorie a majorării limitelor speciale de pedeapsă.  … 10.Curtea de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că principiul general al egalității, reglementat de art. 16 din Constituție, se referă la o egalitate juridică formală și nu la o egalitate de condiții. Cu toate acestea, egalitatea în fața legii și a autorităților publice nu poate implica ideea de uniformizare, în sensul de a aplica tuturor inculpaților același regim juridic, indiferent de situația acestora. … 11.Principiul egalității presupune ca la situații egale să se aplice un tratament juridic egal. În același timp, presupune și dreptul la diferențiere cu privire la tratamentul juridic, dacă situațiile în care se află cetățenii sunt diferite. Există egalitate juridică între un inculpat care a săvârșit o infracțiune în stare de recidivă postexecutorie și un alt inculpat care a săvârșit o altă infracțiune, dar tot în stare de recidivă postexecutorie.  … 12.Simpla împrejurare că legiuitorul a optat pentru această modalitate de stabilire a limitelor de pedeapsă, prin raportare la limitele de pedeapsă legale, prestabilite pentru infracțiunea pentru care inculpatului îi poate fi atrasă răspunderea penală pentru infracțiunea săvârșită, nu contravine dispozițiilor constituționale invocate, dat fiind faptul că, pe de-o parte, ceea ce se urmărește este stabilirea unor granițe în interiorul cărora inculpatului să i se aplice o pedeapsă legală, iar, pe de altă parte, doar în interiorul acestor granițe judecătorul este învestit ca, în funcție de circumstanțele cauzei, în procesul de individualizare, să aplice o pedeapsă adecvată circumstanțelor reținute. … 13.Instanța judecătorească apreciază că, prin critica formulată, autorul acesteia tinde la schimbarea regimului sancționator al recidivei postexecutorii, ceea ce, în opinia instanței, excedează competențelor Curții Constituționale, stabilirea limitelor de pedeapsă aplicabile pentru o anumită categorie de inculpați fiind atributul exclusiv al puterii legislative. … 14.În ceea ce privește referirea autorului excepției la prevederile constituționale ale art. 1 alin. (3) și (5), art. 20,art. 21,art. 44 alin. (1) și (2) și art. 53, instanța judecătorească subliniază că în motivarea excepției de neconstituționalitate nu s-a precizat din ce perspectivă dispozițiile art. 43 alin. (5) din Codul penal contravin acestora. … 15.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 16.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 18.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 43 alin. (5) din Codul penal, cu următorul conținut: „Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârșește o nouă infracțiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune se majorează cu jumătate.“ … 19.Autorul excepției apreciază că dispoziția criticată contravine prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind statul de drept, art. 1 alin. (5) referitor la principiul clarității și previzibilității legii, art. 11 alin. (1) și (2) referitor la dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiție, art. 44 alin. (1) și (2) referitor la dreptul de proprietate privată, art. 53 referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și art. 148 alin. (2)-(4) referitor la integrarea în Uniunea Europeană. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 49 paragraful 3 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. … 20.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autorul acesteia apreciază, în esență, că se încalcă dispozițiile constituționale invocate, deoarece se aplică același regim sancționator pentru toate infracțiunile săvârșite în stare de recidivă postexecutorie, deși gradul de pericol al acestora este diferit, fapt ce determină atât lipsa de proporționalitate a pedepsei, cât și imposibilitatea individualizării acesteia. … 21.Curtea observă că, în jurisprudența sa, de exemplu, Decizia nr. 284 din 28 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 17 aprilie 2006, și Decizia nr. 754 din 7 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 16 septembrie 2011, a reținut că recidiva, fiind o formă a pluralității de infracțiuni, presupune săvârșirea de către aceeași persoană a uneia sau a mai multor infracțiuni după ce acea persoană fusese definitiv condamnată pentru o altă infracțiune. Existența unei condamnări penale, în disprețul căreia făptuitorul perseverează pe calea infracțiunii, sau executarea unei pedepse de o anumită gravitate, care s-a dovedit ineficientă față de el, creează prezumția unui ridicat grad de pericol social al infractorului recidivist. Starea de pericol, care rezultă din dovada ineficienței avertismentului primit prin condamnarea definitivă și mai ales din dovada ineficienței executării pedepsei anterioare, face ca infractorul recidivist să se individualizeze în criminologie ca o figură aparte, care ridică probleme specifice în lupta pentru reeducarea lui și pentru realizarea scopurilor urmărite prin pedeapsă. Aceste probleme specifice au impus ca necesară reglementarea instituției recidivei prin stabilirea cu exactitate a condițiilor de existență a stării de recidivă și a consecințelor pe care ea le antrenează. … 22.De asemenea, prin Decizia nr. 290 din 9 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 9 septembrie 2020, Curtea a reținut că, în noul Cod penal, cadrul legal ce reglementează instituția recidivei se regăsește în dispozițiile art. 41-43, tratamentul sancționator al acesteia fiind reglementat în art. 43. Astfel, recidiva există în cazul infracțiunilor comise de persoana fizică atunci când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an sau după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa detențiunii pe viață și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare ori detențiunea pe viață. … 23.Din modul de reglementare a instituției recidivei, Curtea constată că normele penale au în vedere recidiva postcondamnatorie și recidiva postexecutorie. Tratamentul sancționator al recidivei postcondamnatorii în cazul persoanei fizice se întemeiază pe sistemul cumulului aritmetic al pedepselor, iar cel al recidivei postexecutorii în cazul persoanei fizice se realizează prin majorarea legală cu jumătate a limitelor speciale de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă în stare de recidivă (închisoare sau amendă), sub rezerva limitei inerente, constând în maximul general al respectivei categorii de pedeapsă.  … 24.Cu alte cuvinte, regimul sancționator al recidivei postexecutorii este strâns legat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru noua infracțiune săvârșită, minimul special și maximul special ale pedepsei pentru noua infracțiune majorându-se cu jumătate. Astfel, în cazul regimului sancționator al recidivei postexecutorii nu există, așa cum susține autorul excepției, o pedeapsă unică și care exclude individualizarea, aplicabilă indiferent de gravitatea noii infracțiuni săvârșite. Judecătorul, în funcție de elementele fiecărui caz, va stabili o pedeapsă între minimul special și maximul special ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracțiune, majorate cu jumătate, respectând, în același timp, criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de dispozițiile art. 74 din Codul penal. … 25.În ceea ce privește competența de a stabili regimul sancționator aplicabil în cazul recidivei postexecutorii, Curtea reține că Parlamentul este liber să decidă cu privire la politica penală a statului, în virtutea prevederilor art. 61 alin. (1) din Constituție, în calitate de unică autoritate legiuitoare a țării. Totodată, Curtea a constatat că nu are competența de a se implica în domeniul legiferării și al politicii penale a statului, orice atitudine contrară constituind o imixtiune în competența acestei autorități constituționale (a se vedea Decizia nr. 629 din 4 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 932 din 21 decembrie 2014). Astfel, Curtea a recunoscut că în acest domeniu legiuitorul se bucură de o marjă de apreciere destul de întinsă, având în vedere că se află într-o poziție care îi permite să aprecieze, în funcție de o serie de criterii, necesitatea unei anumite politici penale. Curtea a mai reținut că, deși, în principiu, Parlamentul se bucură de o competență exclusivă în reglementarea măsurilor ce țin de politica penală a statului, această competență nu este absolută în sensul excluderii exercitării controlului de constituționalitate asupra măsurilor adoptate.  … 26.Curtea a reținut, în acord cu jurisprudența sa constantă, că stabilirea limitelor de pedeapsă intră în atribuțiile organului legiuitor, reprezentând opțiunea acestuia, conform politicii penale a statului, potrivit rolului său constituțional de unică autoritate legiuitoare a țării, prevăzut la art. 61 alin. (1) din Legea fundamentală, care apreciază, în concret, în funcție de o serie de criterii printre care și frecvența fenomenului infracțional (Decizia nr. 828 din 3 decembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 17 februarie 2016, paragraful 21). … 27.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Marius Liviu Ghinea în Dosarul nr. 3.010/120/2016 al Curții de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și constată că dispozițiile art. 43 alin. (5) din Codul penal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Ploiești – Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 septembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește