DECIZIA nr. 621 din 10 octombrie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 144 din 24 februarie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 7
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 7
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 7
ART. 4REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 7
ART. 5REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 7
ART. 5REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010
ART. 5REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 719
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 5REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 5REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 6REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 7
ART. 6REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 1
ART. 8REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 135
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 135
ART. 9REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 10REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 7
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 13REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 14REFERIRE LALEGE 258 12/11/2018
ART. 14REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 1
ART. 14REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 7
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 15REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 16REFERIRE LALEGE 258 12/11/2018
ART. 16REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017
ART. 17REFERIRE LALEGE 37 07/04/2014
ART. 17REFERIRE LAOUG 9 19/02/2013
ART. 19REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017
ART. 20REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017
ART. 20REFERIRE LALEGE 37 07/04/2014
ART. 20REFERIRE LAOUG 9 19/02/2013
ART. 20REFERIRE LALEGE 9 06/01/2012
ART. 20REFERIRE LALEGE 140 05/07/2011
ART. 20REFERIRE LAOUG 50 21/04/2008
ART. 20REFERIRE LACODUL FISCAL 22/12/2003 ART. 214
ART. 21REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017
ART. 21REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 219
ART. 22REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017
ART. 23REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017
ART. 23REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 3
ART. 23REFERIRE LACOD PR FISCALĂ 20/07/2015 ART. 174
ART. 25REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 7
ART. 25REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 25REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 96 07/03/2017
ART. 26REFERIRE LADECIZIE 705 27/11/2014
ART. 27REFERIRE LAHOTARARE 17/06/2003
ART. 27REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 28REFERIRE LALEGE 258 12/11/2018
ART. 28REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017
ART. 29REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 30REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017
ART. 31REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 7
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 32REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017
ART. 33REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 7
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 21
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 21
ART. 33REFERIRE LACONVENTIE 04/11/1950 ART. 6
ART. 34REFERIRE LAORD DE URGENTA 52 04/08/2017 ART. 7
ART. 34REFERIRE LACOD PR CIVILĂ (R) 01/07/2010 ART. 1
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 34REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 35REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 35REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
Acte care fac referire la acest act:

SECTIUNE ACTREFERIT DEACT NORMATIV
ActulREFERIT DEDECIZIE 251 27/04/2023
ActulREFERIT DEDECIZIE 4 14/01/2021
ActulREFERIT DEDECIZIE 263 04/06/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 669 29/09/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 671 29/09/2020
ActulREFERIT DEDECIZIE 670 29/09/2020





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Ingrid Alina Tudora – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule, excepție ridicată de Dumitru Bota în Dosarul nr. 5.435/176/2017 al Judecătoriei Alba Iulia. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.922D/2017.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, prin care s-a statuat că măsura suspendării executării silite nu încalcă exigențele constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4.Prin Încheierea din 14 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 5.435/176/2017, Judecătoria Alba Iulia a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Dumitru Bota într-o cauză civilă având ca obiect o contestație la executare.5.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că reglementarea criticată este neconstituțională în ceea ce privește „suspendarea executării silite“ prin raportare la art. 21 din Constituție. În acest sens, acesta face referire la art. 719 alin. (1) din Legea nr. 134/2011 privind Codul de procedură civilă care statuează că „până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată“. Arată că, potrivit acestor prevederi din Codul de procedură civilă, suspendarea poate fi solicitată numai pentru motive temeinice și poate fi dispusă numai de judecătorul învestit să judece contestația la executare, context în care apreciază că prevederile art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 contravin normelor din Codul de procedură civilă, întrucât impun o suspendare de drept a executării silite, modificând întru totul dispozițiile privind executarea silită din Codul de procedură civilă. Se aduce, astfel, atingere dreptului judecătorului de a dispune sau nu suspendarea executării silite, blocând, totodată, punerea în executare a unei sentințe judecătorești, cu consecința încălcării art. 6 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului.6.Autorul excepției consideră, de asemenea, că prin art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 se încalcă și art. 1 din Legea nr. 134/2010, potrivit căruia „Codul de procedură civilă, denumit în continuare codul, stabilește regulile de competență și de judecare a cauzelor civile, precum și cele de executare a hotărârilor instanțelor și a altor titluri executorii, în scopul înfăptuirii justiției în materie civilă“.7.În fine, autorul excepției invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, hotărârile pronunțate în cauzele Metaxas împotriva Greciei, Săcăleanu împotriva României, Orha împotriva României) prin care instanța europeană a statuat că autoritățile statale sunt cele care trebuie să efectueze toate demersurile și diligențele necesare punerii în executare a hotărârilor judecătorești și că nu este oportun să se solicite unei persoane care deține o creanță împotriva statului ca după finalizarea procedurii judiciare să angajeze o nouă procedură pentru a obține suma ce i-a fost acordată.8.Judecătoria Alba Iulia apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, iar prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor art. 21 din Constituție. Instanța de judecată a subliniat faptul că drepturile fundamentale consacrate prin Constituție nu au o existență abstractă, ele exercitându-se în corelare cu celelalte dispoziții constituționale, iar această interdependență funcțională determină atât cadrul în care aceste drepturi se exercită, cât și conținutul material concret al acestora. În acest context, instanța de judecată apreciază că reglementarea criticată dă expresie obligației pe care o are statul, potrivit art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituție, de a asigura protejarea intereselor naționale în activitatea economică, financiară și valutară. Acest lucru înseamnă că statul are obligația constituțională de a veghea la protejarea intereselor sus-menționate, în vederea asigurării stabilității sale economice și financiare, tocmai acesta fiind, de altfel, și scopul edictării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2017.9.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.10.Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 este neîntemeiată. În acest sens susține că nu poate fi reținută critica de neconstituționalitate privind încălcarea accesului liber la justiție, deoarece prevederile criticate reglementează măsuri prin care nu se neagă existența și întinderea drepturilor contestate prin hotărâri judecătorești și nici nu se refuză punerea în executare a acestora, ci doar se stabilește o modalitate de executare justificată de apărarea stabilității economice a statului. Măsurile instituite păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit, neexistând indicii că statul nu va respecta calendarul plăților, astfel încât suspendarea procedurii de executare a sumelor datorate nu poate fi considerată a fi nerezonabilă.11.Avocatul Poporului învederează faptul că și-a mai exprimat punctul de vedere asupra prevederilor criticate în cadrul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.593D/2017, aflat în stadiu de raport, în sensul constituționalității acestora, punct de vedere pe care îl menține și în prezenta cauză. Arată, astfel, că „Guvernul nu refuză aplicarea hotărârilor judecătorești, ci, din contră, le recunoaște și își ia angajamentul ferm de a le executa întocmai potrivit criteriilor rezonabile și obiective stabilite în actul normativ contestat“. Prin urmare, prevederile criticate nu instituie o măsură prin care se interzice executarea unei hotărâri judecătorești, iar „neadoptarea unor măsuri urgente pentru deblocarea situației poate conduce la o creștere incontrolabilă a nemulțumirilor cetățenilor care solicită restituirea taxei, afectarea gravă a activității administrațiilor fiscale și a Administrației Fondului pentru Mediu, unde numărul executărilor crește în fiecare zi, și, implicit, la afectarea colectării veniturilor bugetare, respectiv a execuției bugetare, precum și la creșterea nivelului sumelor suplimentare pe care bugetul general consolidat va trebui să le suporte“.12.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:13.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.14.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 7 august 2017, aprobată prin Legea nr. 258/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 963 din 14 noiembrie 2018, care au următorul cuprins: „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, orice procedură de executare silită se suspendă de drept până la finele perioadei prevăzute la art. 1 alin. (6) lit. a) sau b), după caz.“15.În opinia autorului excepției de neconstituționalitate aceste prevederi contravin dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție, precum și celor ale art. 6 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului.16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, așa cum reiese atât din preambulul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2017, cât și din expunerea de motive la Legea nr. 258/2018 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2017, legiuitorul a motivat adoptarea acestui act normativ prin prisma necesității reglementării cadrului legal pentru instituirea unei proceduri de restituire a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule, a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și a timbrului de mediu pentru autovehicule, ca urmare a hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțate în cauzele C-586/14, Budișan, C288/14, Ciup, și C-200/14, Câmpean, prin care s-a statuat că modalitatea de restituire a sumelor încasate în temeiul legislației naționale contravine principiilor Uniunii Europene, respectiv principiului cooperării loiale, principiului echivalenței și principiului efectivității. A fost avută în vedere, de asemenea, jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, potrivit căreia dreptul contribuabilului de a obține rambursarea unor taxe percepute de un stat membru cu încălcarea dreptului Uniunii reprezintă consecința și completarea drepturilor conferite justițiabililor de dispozițiile dreptului Uniunii, care interzic astfel de taxe. Statul membru este, așadar, obligat să ramburseze taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii (Hotărârea din 6 septembrie 2011, Lady Kid și alții, C 398/09, precum și Hotărârea din 19 iulie 2012, Littlewoods Retail și alții, C 591/10), efectul direct al hotărârilor Curții de Justiție a Uniunii Europene constituindu-l obligația statului român și a autorităților fiscale la restituirea integrală și imediată a taxelor auto nelegal colectate, pentru a evita o posibilă declanșare a unei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor de stat membru al Uniunii Europene.17.S-a învederat, totodată, faptul că prin abrogarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 9/2013, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 37/2014, cu modificările și completările ulterioare, a fost abrogată și procedura administrativă simplificată de restituire a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, iar în aceste condiții s-a creat un vid legislativ care a generat un blocaj în activitatea de restituire a acestor sume. Ca urmare a abrogării prevederilor legate de restituirea taxei auto, Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Fondului pentru Mediu se confruntă cu popriri și validări de popriri pe conturile organelor fiscale ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală și ale Administrației Fondului pentru Mediu, precum și cu aplicarea sechestrelor pe bunurile instituțiilor, în cadrul procedurilor de executări silite demarate de către contribuabilii-creditori, prin executor judecătoresc, în baza hotărârilor judecătorești obținute, având drept consecință îngreunarea desfășurării în condiții normale a activității acestora.18.De asemenea, s-a arătat că în vederea recuperării sumelor de la Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Fondului pentru Mediu, contribuabilii au demarat și alte acțiuni, cum ar fi formularea de plângeri penale și/sau acțiuni în contencios administrativ pentru amendarea conducătorilor organelor fiscale. S-a învederat, totodată, că prin neadoptarea unor măsuri urgente pentru deblocarea situației exista riscul de creștere incontrolabilă a nemulțumirilor cetățenilor care au solicitat restituirea taxei, de afectare gravă a activității administrațiilor fiscale și a Administrației Fondului pentru Mediu, unde numărul executărilor creștea în fiecare zi, și, implicit, de afectare a colectării veniturilor bugetare, respectiv a execuției bugetare, precum și riscul de creștere a nivelului sumelor suplimentare pe care bugetul general consolidat trebuie să le suporte, reprezentând cheltuieli de judecată, cheltuieli de executare silită, dobânzi, care se situează la circa 13-36% în raport cu valoarea taxei propriu-zise cerute la restituire, în situația în care restituirea nu se realizează pe cale administrativă.19.Așa fiind, din perspectiva armonizării legislației naționale cu hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, dar și pentru a se evita o posibilă declanșare a unei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor de stat membru al Uniunii Europene, s-a impus reglementarea restituirii pe cale administrativă, la cerere, a sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule, legiuitorul adoptând, astfel, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017.20.În acest context, Curtea Constituțională observă că potrivit art. 1 alin. (1) dinOrdonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017, contribuabilii care au achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, prevăzută la art. 214^1-214^3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, taxa pe poluare pentru autovehicule, prevăzută de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, aprobată prin Legea nr. 140/2011, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, prevăzută de Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cu modificările ulterioare, și timbrul de mediu pentru autovehicule, prevăzut de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 37/2014, cu modificările și completările ulterioare, și care nu au beneficiat de restituire până la intrarea în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2017 pot solicita restituirea acestora, precum și a dobânzilor datorate pentru perioada cuprinsă între data perceperii și data restituirii, prin cerere adresată organului fiscal central competent.21.Curtea reține că dreptul contribuabililor prevăzuți la art. 1 alin. (1) de a cere restituirea s-a născut la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2017, indiferent de momentul la care s-a perceput taxa, iar prin derogare de la prevederile art. 219 din Legea nr. 207/2015, cu modificările și completările ulterioare, cererile de restituire se depuneau, sub sancțiunea decăderii, până la data de 31 august 2018. Potrivit art. 1 alin. (6) lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017, legiuitorul delegat a prevăzut că restituirea sumelor prevăzute la art. 1 alin. (1) din acest act normativ se realizează în perioada 1 ianuarie 2018-30 iunie 2019 pentru taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, iar pentru timbrul de mediu pentru autovehicule, în perioada 1 septembrie 2018-30 iunie 2019.22.De asemenea, potrivit art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017, hotărârile judecătorești definitive care au ca obiect restituirea sumelor prevăzute la art. 1 alin. (1) din acest act normativ se aduc la îndeplinire potrivit dispozițiilor stabilite de către instanța judecătorească, prevederile art. 1 alin. (1), (5) și (7)-(9) aplicându-se în mod corespunzător de către organul competent (organul fiscal central sau Administrația Fondului pentru Mediu, după caz), prin decizie emisă de către acesta. Potrivit art. 3 alin. (1^1) lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017, sumele stabilite prin hotărârile judecătorești definitive se restituie de către organele competente astfel: taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule și taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule se restituie în termen de 120 de zile de la data depunerii cererii, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2018, iar timbrul de mediu se restituie de organele emitente ale acestuia în termen de 120 de zile de la data depunerii cererii, dar nu mai devreme de 1 septembrie 2018.23.Curtea reține, totodată, că, potrivit art. 3 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017, dobânzile datorate contribuabililor în cazul restituirii sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești sunt cele dispuse de instanța judecătorească sau, după caz, prevederile art. 1 alin. (1) din acest act normativ se aplică în mod corespunzător, în sensul că nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 174 alin. (5) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.24.Referitor la situația de fapt din speță, care a generat invocarea prezentei excepții de neconstituționalitate, Curtea reține că, drept urmare a Sentinței nr. 623/CAF/2017, pronunțată de Tribunalul Alba în Dosarul nr. 47/107/2016, rămasă definitivă prin Decizia nr. 2.053 din 20 iunie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, autorul excepției de neconstituționalitate, Dumitru Bota, deține un titlu executoriu în temeiul căruia s-a menținut obligația stabilită în sarcina organului fiscal, contestatoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Alba, și anume restituirea sumei reprezentând timbrul de mediu, precum și a dobânzii aferente acestei sume. Potrivit susținerilor autorului excepției, hotărârea judecătorească, rămasă definitivă, a fost comunicată Administrației Județene a Finanțelor Publice Alba la data de 3 iulie 2017, însă nu a fost pusă în executare.25.Întrucât, în temeiul art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017, s-a dispus suspendarea de drept a oricărei proceduri de executare silită, autorul excepției consideră că această măsură este de natură a bloca punerea în executare a unei sentințe judecătorești, cu consecința încălcării art. 21 din Constituție și a art. 6 alin. (1) din Convenția europeană a drepturilor omului. Raportat la aceste susțineri, instanța de contencios constituțional observă că măsura suspendării de drept a oricărei proceduri de executare silită a intervenit, potrivit reglementării criticate, începând cu data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2017 și până la finele perioadei prevăzute la art. 1 alin. (6) lit. a) sau b) din acest act normativ, după caz, respectiv în intervalul cuprins între data de 7 august 2017 și până la 30 iunie 2019.26.În contextul criticilor formulate, Curtea reține că, în ceea ce privește constituționalitatea instituirii eșalonării plății unor sume prevăzute în titluri executorii, precum și constituționalitatea suspendării de drept a oricărei proceduri de executare silită, există o bogată jurisprudență a Curții Constituționale, în acord cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului. Astfel, prin Decizia nr. 705 din 27 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 15 ianuarie 2015, sau Decizia nr. 96 din 7 martie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 488 din 28 iunie 2017, spre exemplu, s-a statuat că prin instituirea unor atare măsuri nu poate fi reținută încălcarea principiului accesului liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Astfel, Curtea a constatat că procesul civil parcurge două faze: judecata și executarea silită, aceasta din urmă intervenind în cazul hotărârilor susceptibile de a fi puse în executare cu ajutorul forței de constrângere a statului sau al altor titluri executorii, în măsura în care debitorul nu își execută de bunăvoie obligația. În ceea ce privește modalitatea de executare, Curtea a statuat în jurisprudența sa că executarea uno ictu constituie doar o altă modalitate de executare, fără ca acest lucru să însemne că este singura și unica posibilă modalitate de executare care poate fi aplicată.27.Curtea subliniază că prin Hotărârea din 17 iunie 2003, pronunțată în Cauza Ruianu împotriva României, paragraful 65, Curtea europeană a reținut că dreptul la justiție garantat de art. 6 din Convenție protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, care, într-un stat ce respectă preeminența dreptului, nu pot rămâne fără efect în defavoarea uneia dintre părți. Prin urmare, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pe o perioadă lungă de timp.28.Or, Curtea observă că, așa cum reiese din expunerea de motive la Legea nr. 258/2018 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2017, suspendarea de drept a oricărei proceduri de executare silită până la finele perioadei prevăzute pentru restituire a reprezentat o măsură determinată de faptul că intenția legiuitorului a fost aceea ca restituirea să fie efectuată pe cale administrativă. Așa fiind, suspendarea executărilor silite a intervenit doar pentru perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a ordonanței de urgență și până la data-limită prevăzută pentru restituire, respectiv pentru o perioadă determinată și de scurtă durată, de aproximativ 2 ani.29.Prin urmare, Curtea apreciază că această măsură nu este de natură a aduce atingere prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil, întrucât perioada la care se referă măsura suspendării nu determină o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești. În acest sens este, de altfel, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, soluționând Cererea nr. 60.858/00 și pronunțând Decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în Cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare.30.Curtea învederează, astfel, faptul că adoptarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 52/2017 a fost determinată de circumstanțele excepționale, care au impus și necesitatea unor măsuri prin care să fie suspendată temporar exercitarea drepturilor decurgând din hotărârile judecătorești definitive pronunțate în această materie, fără însă ca prin aceasta să se aducă atingere înseși substanței acestor drepturi. Textul legal criticat vizează, deci, rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatorii de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești. Măsurile instituite urmăresc un scop legitim – asigurarea stabilității economice a țării – și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere – suspendarea temporară a executării hotărârilor judecătorești. Totodată, măsurile reglementate au un caracter pozitiv, în sensul că Guvernul recunoaște obligația de plată a autorității statale și se obligă la plata sumelor decurgând din titlurile executorii, această modalitate de executare fiind impusă de situația de excepție pe care o reprezintă, și anume, pe de o parte, proporția deosebit de semnificativă a creanțelor acumulate împotriva statului și, pe de altă parte, stabilitatea economică a statului român. Lipsa de intervenție în acest sens ar avea ca rezultat imposibilitatea plății sumelor cuvenite, împovărătoare pentru statul român, existând riscul de afectare a colectării veniturilor bugetare, respectiv a execuției bugetare, precum și riscul de creștere a nivelului sumelor suplimentare pe care bugetul general consolidat trebuie să le suporte, în condițiile în care statul este preocupat de menținerea echilibrului bugetar.31.Drept urmare, reglementarea criticată din cuprinsul art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 reprezintă o măsură de natură a păstra un just echilibru între interesele persoanelor îndreptățite la restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule și interesul general al colectivității, astfel încât nu se poate considera că prin această măsură se afectează esența dreptului la un proces echitabil. Aceasta cu atât mai mult cu cât statul, prin caracterul său social – valoare constituțională instituită de art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală -, are obligația de a imprima acțiunilor sale cu caracter economic un conținut just proporționat, astfel încât să asigure tuturor cetățenilor săi exercitarea efectivă a tuturor drepturilor și a libertăților lor fundamentale.32.De altfel, Curtea constată că prin textul de lege criticat din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017, Guvernul nu neagă existența și întinderea sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești și nici nu împiedică executarea respectivelor hotărâri, ci doar suspendă punerea în executare a acestora pe o perioadă determinată. Această măsură a fost justificată de impactul negativ pe care executarea acestora l-ar fi avut asupra bugetului de stat prin creșterea deficitului bugetar, care ar fi avut drept consecință afectarea stabilității economice a statului român.33.Așa fiind, Curtea constată că măsura suspendării de drept a procedurilor de executare silită, instituită de art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017, a fost una necesară pentru a se putea realiza finalitatea avută în vedere de legiuitor prin adoptarea acestui act normativ, respectiv restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule, și nu este de natură a contraveni dispozițiilor constituționale ale art. 21 privind accesul liber la justiție și nici celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.34.În fine, referitor la susținerile autorului excepției cu privire la contrarietatea art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 față de art. 1 din Legea nr. 134/2011 privind Codul de procedură civilă, republicată, Curtea reține că, în acord cu jurisprudența sa constantă, examinarea constituționalității unui text de lege de către instanța de contencios constituțional are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deși fiecare dintre dispozițiile legale este constituțională, numai coexistența lor ar pune în discuție constituționalitatea uneia dintre ele. Într-o atare situație, nu ne aflăm în prezența unei chestiuni privind constituționalitatea, ci a unei simple contrarietăți între norme legale din același domeniu, coordonarea legislației în vigoare fiind de competența autorității legiuitoare.35.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dumitru Bota în Dosarul nr. 5.435/176/2017 al Judecătoriei Alba Iulia și constată că prevederile art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule și timbrul de mediu pentru autovehicule sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Alba Iulia și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 10 octombrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x