DECIZIA nr. 619 din 5 octombrie 2021

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 252 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 12 noiembrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii. Excepția a fost ridicată de Ion Perianu în Dosarul nr. 2.802/113/2018 al Curții de Apel Galați – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.798D/2019.  … 2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 2.799D/2019-2.803D/2019, nr. 2.814D/2019-2.827D/2019, nr. 2.944D/2019-2.955D/2019, nr. 2.957D/2019, nr. 2.958D/2019, nr. 2.961D/2019, nr. 2.972D/2019, nr. 3.005D/2019, nr. 3.006D/2019, nr. 3.053D/2019-3.068D/2019, nr. 3.117D/2019-3.122D/2019, nr. 3.157D/2019-3.159D/2019, nr. 3.199D/2019-3.201D/2019, nr. 3.209D/2019-3.213D/2019, nr. 3.228D/2019, nr. 3.296D/2019-3.299D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Gheorghe Calotă, Marian Radu, Radu Alexandru, Petruș Danciu, Nicolae Zara, Daniel Găvăneanu, Gheorghe Vasilache, Cristea Pricope, Nelu Toboșaru, Iulian Lazăr, Lucian Radu, Nicu Cîrlan, Valentin Petcu, Marian Matei, Stelică Stănescu, Georgiu Dumitru, George Sandu, Aurelian Țigău, Valentino Robertino Andrei, Ionel Popa, Ionuț Ilie, Dumitru Roșcan, Virgil Burlacu, Tudorel Munteanu, Jeni Chiriță, Laurențiu Dumitru, Nicolae Mitrofan, Marian Șerbu, Neculai Talabă, Aurel Raită, Sorin Turcu, Ionel Chirilă, Petrică Tănăsuică, Vasile Taraș, Ștefan Zăvoiu, Marian Podaru, CondorNicolae Jorăscu, Ionel Isac, Cornel Gherguș, Cristian Iacob, Stănel Bîtcă, Valentin Druțu, Ionel Crețu, Florin Satnoianu, Constantin Bercaru, Ionel Lepădatu, Gigel Gîrbă, Gică Popa, Petrică Lungu, Stelică Dudulea, Gabriel Milea, Ionel Vintilă, Gheorghiță Secăreanu, Șerban Banciu, Nicu Bratosin, Ion-Tiberiu Răducu, Silviu Ștefan, Ștefan Horneț, Dumitru Nedelcu, Angelin Piroșcă, Gigel Nănescu, Alexandru Nicolaie, Stan Iordan, Cosmin Ionel Mitu, Dănuț Bustiuc, George Popescu, Viorel Coman, Marin Cioroiu, Marius Dragu, Săndel Velișcu, Emanoil Chirilă, Mihai Dragomir, Viorel Dicianu, Valentin Brescan și Adrian Boncu în dosarele nr. 2.815/113/2018, nr. 2.811/113/2018, nr. 2.845/113/2018, nr. 2.867/113/2018, nr. 2.894/113/2018, nr. 2.788/113/2018, nr. 2.834/113/2018, nr. 2.794/113/2018, nr. 2.813/113/2018, nr. 2.896/113/2018, nr. 2.923/113/2018, nr. 2.859/113/2018, nr. 2.790/113/2018, nr. 2.808/113/2018, nr. 2.824/113/2018, nr. 2.853/113/2018, nr. 2.919/113/2018, nr. 2.818/113/2018, nr. 2.831/113/2018, nr. 2.882/113/2018, nr. 2.925/113/2018, nr. 2.812/113/2018, nr. 2.838/113/2018, nr. 2.805/113/2018, nr. 2.797/113/2018, nr. 2.878/113/2018, nr. 2.887/113/2018, nr. 2.832/113/2018, nr. 2.814/113/2018, nr. 2.881/113/2018, nr. 2.880/113/2018, nr. 2.873/113/2018, nr. 2.854/113/2018, nr. 2.861/113/2018, nr. 2.876/113/2018, nr. 2.884/113/2018, nr. 2.869/113/2018, nr. 2.825/113/2018, nr. 2.826/113/2018, nr. 2.833/113/2018, nr. 2.842/113/2018, nr. 2.843/113/2018, nr. 2.862/113/2018, nr. 2.865/113/2018, nr. 2.870/113/2018, nr. 2.852/113/2018, nr. 2.856/113/2018, nr. 2.857/113/2018, nr. 2.858/113/2018, nr. 2.883/113/2018, nr. 2.885/113/2018, nr. 2.891/113/2018, nr. 2.899/113/2018, nr. 2.799/113/2018, nr. 2.800/113/2018, nr. 2.789/113/2018, nr. 2.879/113/2018, nr. 2.822/113/2018, nr. 2.868/113/2018, nr. 2.817/113/2018, nr. 2.902/113/2018, nr. 2.921/113/2018, nr. 2.888/113/2018, nr. 2.897/113/2018, nr. 2.900/113/2018, nr. 2.903/113/2018, nr. 2.795/113/2018, nr. 2.875/113/2018, nr. 2.898/113/2018, nr. 2.803/113/2018, nr. 2.877/113/2018, nr. 2.792/113/2018, nr. 2.844/113/2018, nr. 2.895/113/2018 și nr. 2.801/113/2018 ale Curții de Apel Galați – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale. … 4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 5.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentanta Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 2.799D/2019-2.803D/2019, nr. 2.814D/2019-2.827D/2019, nr. 2.944D/2019-2.955D/2019, nr. 2.957D/2019, nr. 2.958D/2019, nr. 2.961D/2019, nr. 2.972D/2019, nr. 3.005D/2019, nr. 3.006D/2019, nr. 3.053D/2019-3.068D/2019, nr. 3.117D/2019-3.122D/2019, nr. 3.157D/2019-3.159D/2019, nr. 3.199D/2019-3.201D/2019, nr. 3.209D/2019-3.213D/2019, nr. 3.228D/2019, nr. 3.296D/2019-3.299D/2019 la Dosarul nr. 2.798D/2019, care a fost primul înregistrat. … 6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens, arată că Înalta Curte de Casație și Justiție a interpretat dispozițiile art. 252 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 în virtutea competenței sale constituționale consacrate prin art. 126 alin. (3). … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin încheierile din 26 septembrie 2019, pronunțate în dosarele nr. 2.802/113/2018, nr. 2.815/113/2018, nr. 2.811/113/2018, nr. 2.845/113/2018, nr. 2.867/113/2018, nr. 2.894/113/2018, nr. 2.882/113/2018, nr. 2.925/113/2018, nr. 2.812/113/2018, nr. 2.838/113/2018, nr. 2.805/113/2018 și nr. 2.797/113/2018, prin încheierile din 24 septembrie 2019, pronunțate în dosarele nr. 2.788/113/2018, nr. 2.834/113/2018, nr. 2.794/113/2018, nr. 2.813/113/2018, nr. 2.896/113/2018, nr. 2.923/113/2018, nr. 2.859/113/2018, nr. 2.790/113/2018, nr. 2.808/113/2018, nr. 2.824/113/2018, nr. 2.853/113/2018, nr. 2.919/113/2018, nr. 2.818/113/2018 și nr. 2.831/113/2018, prin încheierile din 3 octombrie 2019, pronunțate în dosarele nr. 2.878/113/2018, nr. 2.887/113/2018, nr. 2.814/113/2018, nr. 2.881/113/2018, nr. 2.880/113/2018, nr. 2.873/113/2018, nr. 2.854/113/2018 și nr. 2.861/113/2018, prin încheierile din 15 octombrie 2019, pronunțate în dosarele nr. 2.832/113/2018 și nr. 2.884/113/2018, prin încheierea din 24 octombrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.876/113/2018, prin încheierile din 17 octombrie 2019, pronunțate în dosarele nr. 2.869/113/2018 și nr. 2.921/113/2018, prin încheierile din 31 octombrie 2019, pronunțate în dosarele nr. 2.825/113/2018, nr. 2.826/113/2018, nr. 2.833/113/2018, nr. 2.842/113/2018, nr. 2.843/113/2018, nr. 2.862/113/2018, nr. 2.865/113/2018, nr. 2.870/113/2018, nr. 2.852/113/2018, nr. 2.856/113/2018, nr. 2.857/113/2018, nr. 2.858/113/2018, nr. 2.883/113/2018, nr. 2.885/113/2018, nr. 2.891/113/2018 și nr. 2.899/113/2018, prin încheierile din 7 noiembrie 2019, pronunțate în dosarele nr. 2.799/113/2018, nr. 2.800/113/2018, nr. 2.789/113/2018, nr. 2.879/113/2018, nr. 2.822/113/2018, nr. 2.868/113/2018, nr. 2.817/113/2018, nr. 2.902/113/2018, nr. 2.888/113/2018, nr. 2.897/113/2018 și nr. 2.900/113/2018, prin încheierile din 5 noiembrie 2019, pronunțate în dosarele nr. 2.903/113/2018, nr. 2.795/113/2018, nr. 2.875/113/2018, nr. 2.898/113/2018, nr. 2.803/113/2018, nr. 2.792/113/2018, nr. 2.844/113/2018, nr. 2.895/113/2018 și nr. 2.801/113/2018, și prin Încheierea din 28 noiembrie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.877/113/2018, Curtea de Apel Galați – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 252 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 12 noiembrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii. Excepția a fost ridicată de Ion Perianu, Gheorghe Calotă, Marian Radu, Radu Alexandru, Petruș Danciu, Nicolae Zara, Ionel Popa, Ionuț Ilie, Dumitru Roșcan, Virgil Burlacu, Tudorel Munteanu, Jeni Chiriță, Daniel Găvăneanu, Gheorghe Vasilache, Cristea Pricope, Nelu Toboșaru, Iulian Lazăr, Lucian Radu, Nicu Cîrlan, Valentin Petcu, Marian Matei, Stelică Stănescu, Georgiu Dumitru, George Sandu, Aurelian Țigău, Valentino Robertino Andrei, Laurențiu Dumitru, Nicolae Mitrofan, Neculai Talabă, Aurel Raită, Sorin Turcu, Ionel Chirilă, Petrică Tănăsuică, Vasile Taraș, Marian Șerbu, Marian Podaru, Ștefan Zăvoiu, Condor-Nicolae Jorăscu, Alexandru Nicolaie, Ionel Isac, Cornel Gherguș, Cristian Iacob, Stănel Bîtcă, Valentin Druțu, Ionel Crețu, Florin Satnoianu, Constantin Bercaru, Ionel Lepădatu, Gigel Gîrbă, Gică Popa, Petrică Lungu, Stelică Dudulea, Gabriel Milea, Ionel Vintilă, Gheorghiță Secăreanu, Șerban Banciu, Nicu Bratosin, Ion-Tiberiu Răducu, Silviu Ștefan, Ștefan Horneț, Dumitru Nedelcu, Angelin Piroșcă, Gigel Nănescu, Stan Iordan, Cosmin Ionel Mitu, Dănuț Bustiuc, George Popescu, Viorel Coman, Marin Cioroiu, Marius Dragu, Săndel Velișcu, Mihai Dragomir, Viorel Dicianu, Valentin Brescan, Adrian Boncu și Emanoil Chirilă. … 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că interpretarea dată de către Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii dispozițiilor art. 252 alin. (1) din Codul muncii, prin Decizia nr. 16 din 12 noiembrie 2012, potrivit căreia „momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unității“, contravine prevederilor art. 1 alin. (4) și art. 126 alin. (3) din Constituție. Prin această decizie, instanța supremă și-a depășit puterile conferite de art. 126 alin. (3) din Constituție, întrucât a adăugat la lege, modificând data de la care începe să curgă termenul pentru aplicarea sancțiunii disciplinare. Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție „legiferează“ raportul final al cercetării disciplinare prealabile, noțiune ce nu exista în Codul muncii, pentru a putea face trimitere la aceasta.  … 9.Curtea de Apel Galați – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii pronunțându-se prin Decizia nr. 16 din 12 noiembrie 2012 în limitele competenței sale constituționale.  … 10.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate. … 11.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 13.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierilor de sesizare, dispozițiile art. 252 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 12 noiembrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 817 din 5 decembrie 2012. Dispozițiile art. 252 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 au următorul conținut: „(1) Angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.“ … 14.Prin Decizia nr. 16 din 12 noiembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a decis că, „în interpretarea și aplicarea art. 252 alin. (1) din Codul muncii, republicat, momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice pentru aplicarea sancțiunii disciplinare este data înregistrării raportului final al cercetării disciplinare prealabile la registratura unității“. … 15.Autorii excepției susțin că sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (4) și ale art. 126 alin. (3) din Constituție, referitoare la principiul separației puterilor în stat, respectiv la competența Înaltei Curți de Casație și Justiție de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii. … 16.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că soluția legislativă potrivit căreia aplicarea sancțiunii disciplinare salariatului se realizează în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei, a mai fost supusă controlului de constituționalitate. Astfel, pronunțându-se asupra dispozițiilor art. 13 alin. 4 din Legea nr. 1/1970 privind organizarea și disciplina muncii în unitățile socialiste de stat, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 27 din 27 martie 1970, reglementarea anterioară Legii nr. 53/2003 care conținea această soluție legislativă, Curtea a reținut că termenele prevăzute de aceste dispoziții de lege constituiau „garanții indispensabile derulării contractului de muncă atât pentru angajat, cât și pentru cel ce angajează“, întrucât reprezentau o măsură de protecție a angajaților față de aplicarea arbitrară a unui regim sancționator și asigurau stabilitatea raporturilor juridice de muncă. Prin aceeași decizie s-a arătat că „accesul liber la justiție ar putea fi pus sub semnul îndoielii, în condițiile în care cel în drept să adopte măsura disciplinară ar putea-o amâna, cu rea-credință, la nesfârșit, împiedicându-l pe salariat să obțină în justiție clarificarea situației sale. În situația în care nu ar exista un termen de prescripție a aplicării sancțiunii disciplinare, Curtea reține că aplicarea sancțiunii, în cazul angajatului la o societate comercială, ar echivala cu imprescriptibilitatea răspunderii, consecință inacceptabilă și absurdă, din perspectiva principiilor generale ale răspunderii juridice“ (Decizia nr. 71 din 11 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999). … 17.Ulterior, având a se pronunța asupra soluției legislative a art. 268 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, care, în urma republicării acestei legi, se regăsește în conținutul art. 252 alin. (1), Curtea a reținut că art. 268 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 îndeplinea cerințele de previzibilitate, deoarece textul avea o redactare univocă, nefiind susceptibil de o interpretare abuzivă sau arbitrară. În acel context Curtea a arătat că „data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare este cea la care reprezentantul legal sau convențional al angajatorului a fost înștiințat despre săvârșirea acesteia sau cea care rezultă din coroborarea unor fapte sau acte ce demonstrează faptul că reprezentantul angajatorului cunoștea sau avea știință despre abaterea săvârșită“ (Decizia nr. 743 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 579 din 16 august 2011). Aceste considerente s-au raportat la criticile formulate în acea cauză, în care se arăta că „există o multitudine de ipoteze în virtutea cărora se poate aprecia, în mod subiectiv sau nu, că un anumit document sau o anumită depoziție testimonială pot marca acest moment“, motiv pentru care se invoca lipsa de claritate a reglementării. … 18.Prin Decizia nr. 16 din 12 noiembrie 2012, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a avut a se pronunța cu privire la calcularea termenului de 30 de zile în care trebuie aplicată sancțiunea disciplinară conform art. 252 alin. (1) din Codul muncii, respectiv momentul de la care începe să curgă acest termen. În mod concret, instanța supremă a trebuit să decidă asupra interpretării acestui text de lege, având în vedere existența unei orientări jurisprudențiale potrivit căreia data de la care începe să curgă termenul de 30 de zile calendaristice este aceea la care nota/procesul-verbal de sesizare/raportul de informare/referatul de prezentare a situației s-a înregistrat în registrul general al angajatorului și a dobândit dată certă, precum și a altei orientări jurisprudențiale, potrivit căreia momentul de la care începe să curgă termenul de 30 de zile este acela la care reprezentantul angajatorului, abilitat să aplice sancțiuni disciplinare, a luat cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare din raportul de cercetare disciplinară prealabilă, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.  … 19.Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a apreciat că este corectă cea de-a doua interpretare, astfel că „termenul de 30 de zile nu poate curge decât de la data la care, în urma finalizării cercetării disciplinare prealabile, fapta salariatului a fost calificată ca abatere disciplinară și a fost adusă la cunoștința reprezentantului angajatorului abilitat să aplice sancțiuni disciplinare, prin înregistrarea raportului final asupra cercetării disciplinare la registratura unității. Aceasta deoarece fapta dobândește caracteristicile unei abateri disciplinare numai după finalizarea procedurii «cercetării disciplinare prealabile», care are atât caracter obligatoriu, cât și anterior oricărei alte măsuri, astfel cum rezultă din chiar denumirea sa. Doar în momentul identificării elementelor cerute pentru existența unei abateri disciplinare se poate vorbi despre încunoștințarea angajatorului asupra «săvârșirii» acesteia.“ … 20.Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a subliniat că „legiuitorul a reglementat și un termen maxim de prescripție de 6 luni, în care poate fi aplicată sancțiunea disciplinară, în scopul de a nu permite angajatorului să își exercite abuziv prerogativele și să prelungească nepermis cercetarea prealabilă și aplicarea sancțiunii, aspect de natură a afecta raporturile de muncă prin crearea unei stări de nesiguranță a salariatului privind securitatea locului său de muncă. Prin această dispoziție legală, legiuitorul a înțeles să protejeze raporturile de muncă, prin permisiunea acordată angajatorului de a realiza o cercetare prealabilă riguroasă, care să nu fie condiționată de încadrarea într-un termen-limită, fiind cunoscut faptul că verificarea existenței unei abateri disciplinare poate presupune uneori activități complexe, de exemplu, analize tehnice, expertize contabile. Dacă s-ar considera că termenul de emitere a deciziei de sancționare începe să curgă anterior realizării cercetării disciplinare prealabile, ar însemna ca toate activitățile complexe, specifice acestei cercetări, să se deruleze într-o perioadă mai scurtă de 30 de zile, ceea ce poate fi uneori imposibil din punct de vedere practic sau poate conduce la rezultate eronate“.  … 21.Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii a apreciat că reglementarea a două termene de prescripție constituie o aplicare a principiului protejării intereselor ambelor părți ale raportului de muncă și al egalității armelor, respectiv: un termen minim de 30 de zile acordat angajatorului pentru a verifica dacă aspectele constatate în procedura cercetării prealabile constituie abatere disciplinară, dacă se impune aplicarea unei sancțiuni disciplinare pentru această abatere și pentru a motiva măsura luată; și un termen de maximum 6 luni – în care este inclus și termenul de 30 de zile – pentru a înlătura orice abuz al angajatorului rezultând din poziția sa dominantă în cadrul raportului de muncă.  … 22.Analizând cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii prin Decizia nr. 16 din 12 noiembrie 2012, Curtea apreciază că instanța supremă s-a circumscris competenței sale ce derivă din prevederile art. 126 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora „asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale“, precum și din dispozițiile art. 514-518 din Codul de procedură civilă, pronunțându-se asupra interpretării art. 262 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii în condițiile existenței unor orientări jurisprudențiale diferite. Interpretarea dată textului de lege nu constituie o completare a acestuia, ci o clarificare a momentului de la care se poate considera că angajatorul „a luat cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare“, astfel că are un termen de 30 de zile pentru a dispune aplicarea sancțiunii disciplinare, fără a depăși însă 6 luni de la data săvârșirii faptei.  … 23.Mai mult, Curtea Constituțională apreciază că interpretarea instanței supreme asigură caracterul constituțional al dispozițiilor art. 252 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 din perspectiva garantării drepturilor părților raportului de muncă. Astfel, deși, în aparență, este în interesul salariatului ca termenul de 30 de zile să curgă cât mai repede, în realitate, Curtea apreciază că interesul său este acela al stabilirii adevărului, ceea ce presupune că o cercetare prealabilă detaliată și riguroasă, cu analizarea tuturor datelor pe care le solicită un raport final al cercetării disciplinare prealabile temeinic motivat, este incompatibilă cu fixarea unui termen de 30 de zile în care ar urma să aibă loc atât desfășurarea cercetării disciplinare, cât și emiterea unei decizii de sancționare a salariatului. Așa cum a observat și instanța supremă, riscul ca cercetarea disciplinară să se prelungească nepermis de mult este evitat prin existența termenului-limită de 6 luni de la săvârșirea faptei, în care angajatorul poate sancționa disciplinar salariatul.  … 24.În plus, Curtea apreciază că protecția drepturilor și intereselor salariatului în cadrul raportului de muncă nu poate fi extinsă până la a nega drepturile și interesele celeilalte părți a contractului de muncă, respectiv angajatorul. În acest sens, Curtea Constituțională, în jurisprudența sa, a statuat că, „deși protejarea drepturilor salariatului, aflat în raporturi de subordonare față de angajator, reprezintă o formă de a asigura însăși protecția dreptului la muncă, ca drept fundamental, legiuitorul este ținut, în egală măsură, să asigure protecția drepturilor angajatorului, prin instituirea unor măsuri apte să realizeze în mod concret scopul propus. Prin urmare, protecția dreptului la muncă nu poate fi absolutizată cu consecința afectării dreptului angajatorului de a-și exercita libertatea economică“ (Decizia nr. 279 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015, paragraful 34). Curtea a precizat că restrângerea exercițiului dreptului la muncă este justificată de apărarea drepturilor și intereselor angajatorului care pot îmbrăca atât o formă patrimonială, cât și una nepatrimonială și pot avea natura unor drepturi fundamentale, așa cum este dreptul de proprietate, dar și de necesitatea protejării libertății economice, consacrate de art. 45 din Constituție, care presupune, între altele, și dreptul angajatorului de lua măsurile necesare bunei desfășurări a activității economice (Decizia nr. 279 din 23 aprilie 2015, paragraful 33). Or, Curtea constată că, în măsura în care termenul de 30 de zile s-ar dovedi insuficient pentru ca persoana însărcinată cu efectuarea cercetării disciplinare, comisia de disciplină sau consultantul extern, după caz, să tragă o concluzie finală asupra existenței abaterii disciplinare și a vinovăției salariatului, angajatorul s-ar afla în imposibilitatea de a-și mai exercita prerogativa disciplinară, ceea ce ar afecta, în mod evident, drepturile ce îi revin în cadrul raportului de muncă. … 25.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,  … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ion Perianu, Gheorghe Calotă, Marian Radu, Radu Alexandru, Petruș Danciu, Nicolae Zara, Daniel Găvăneanu, Gheorghe Vasilache, Cristea Pricope, Nelu Toboșaru, Iulian Lazăr, Lucian Radu, Nicu Cîrlan, Valentin Petcu, Marian Matei, Stelică Stănescu, Georgiu Dumitru, George Sandu, Aurelian Țigău, Valentino Robertino Andrei, Ionel Popa, Ionuț Ilie, Dumitru Roșcan, Virgil Burlacu, Tudorel Munteanu, Jeni Chiriță, Laurențiu Dumitru, Nicolae Mitrofan, Marian Șerbu, Neculai Talabă, Aurel Raită, Sorin Turcu, Ionel Chirilă, Petrică Tănăsuică, Vasile Taraș, Ștefan Zăvoiu, Marian Podaru, Condor-Nicolae Jorăscu, Ionel Isac, Cornel Gherguș, Cristian Iacob, Stănel Bîtcă, Valentin Druțu, Ionel Crețu, Florin Satnoianu, Constantin Bercaru, Ionel Lepădatu, Gigel Gîrbă, Gică Popa, Petrică Lungu, Stelică Dudulea, Gabriel Milea, Ionel Vintilă, Gheorghiță Secăreanu, Șerban Banciu, Nicu Bratosin, Ion-Tiberiu Răducu, Silviu Ștefan, Ștefan Horneț, Dumitru Nedelcu, Angelin Piroșcă, Gigel Nănescu, Alexandru Nicolaie, Stan Iordan, Cosmin Ionel Mitu, Dănuț Bustiuc, George Popescu, Viorel Coman, Marin Cioroiu, Marius Dragu, Săndel Velișcu, Emanoil Chirilă, Mihai Dragomir, Viorel Dicianu, Valentin Brescan și Adrian Boncu în dosarele nr. 2.802/113/2018, nr. 2.815/113/2018, nr. 2.811/113/2018, nr. 2.845/113/2018, nr. 2.867/113/2018, nr. 2.894/113/2018, nr. 2.788D/113/2018, nr. 2.834/113/2018, nr. 2.794/113/2018, nr. 2.813/113/2018, nr. 2.896/113/2018, nr. 2.923/113/2018, nr. 2.859/113/2018, nr. 2.790/113/2018, nr. 2.808/113/2018, nr. 2.824/113/2018, nr. 2.853/113/2018, nr. 2.919/113/2018, nr. 2.818/113/2018, nr. 2.831/113/2018, nr. 2.882/113/2018, nr. 2.925/113/2018, nr. 2.812/113/2018, nr. 2.838/113/2018, nr. 2.805/113/2018, nr. 2.797/113/2018, nr. 2.878/113/2018, nr. 2.887/113/2018, nr. 2.832/113/2018, nr. 2.814/113/2018, nr. 2.881/113/2018, nr. 2.880/113/2018, nr. 2.873/113/2018, nr. 2.854/113/2018, nr. 2.861/113/2018, nr. 2.876/113/2018, nr. 2.884/113/2018, nr. 2.869/113/2018, nr. 2.825/113/2018, nr. 2.826/113/2018, nr. 2.833/113/2018, nr. 2.842/113/2018, nr. 2.843/113/2018, nr. 2.862/113/2018, nr. 2.865/113/2018, nr. 2.870/113/2018, nr. 2.852/113/2018, nr. 2.856/113/2018, nr. 2.857/113/2018, nr. 2.858/113/2018, nr. 2.883/113/2018, nr. 2.885/113/2018, nr. 2.891/113/2018, nr. 2.899/113/2018, nr. 2.799/113/2018, nr. 2.800/113/2018, nr. 2.789/113/2018, nr. 2.879/113/2018, nr. 2.822/113/2018, nr. 2.868/113/2018, nr. 2.817/113/2018, nr. 2.902/113/2018, nr. 2.921/113/2018, nr. 2.888/113/2018, nr. 2.897/113/2018, nr. 2.900/113/2018, nr. 2.903/113/2018, nr. 2.795/113/2018, nr. 2.875/113/2018, nr. 2.898/113/2018, nr. 2.803/113/2018, nr. 2.877/113/2018, nr. 2.792/113/2018, nr. 2.844/113/2018, nr. 2.895/113/2018 și nr. 2.801/113/2018 ale Curții de Apel Galați – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 252 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, în interpretarea dată prin Decizia nr. 16 din 12 noiembrie 2012, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să judece recursul în interesul legii, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Galați – Secția conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 5 octombrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește