DECIZIA nr. 618 din 10 octombrie 2019

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 11/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 81 din 5 februarie 2020
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ART. 3REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 3REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 4REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011
ART. 4REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ART. 6REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ART. 7REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 8REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 10REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 513 20/06/2006
ART. 12REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 13REFERIRE LADECIZIE 766 15/06/2011
ART. 13REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011
ART. 13REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ART. 14REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 16REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 16REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 18REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 19REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011
ART. 19REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 1
ART. 20REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 285
ART. 21REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011
ART. 21REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ART. 22REFERIRE LADECIZIE 86 13/02/2019
ART. 23REFERIRE LADECIZIE 86 13/02/2019
ART. 23REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 1
ART. 25REFERIRE LALEGE 288 24/06/2004
ART. 25REFERIRE LALEGE 288 24/06/2004 ART. 13
ART. 26REFERIRE LAOUG 94 29/12/2014 ART. 1
ART. 26REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011
ART. 26REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ART. 26REFERIRE LAOUG 75 12/07/2005
ART. 27REFERIRE LAOUG 41 30/09/2015
ART. 27REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ART. 28REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ART. 29REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011
ART. 30REFERIRE LALEGE 1 05/01/2011 ART. 362
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 32
ART. 30REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 32
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 279 23/04/2015
ART. 31REFERIRE LADECIZIE 55 24/02/2015
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 73
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 31REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 73
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 32REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 33REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 33REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Varga Attila – judecător
Bianca Drăghici – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 362 alin. (6) din Legea educației naționale nr. 1/2011, excepție ridicată de Florin Filip în Dosarul nr. 41.899/3/2015 al Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.846D/2017.2.La apelul nominal răspunde domnul avocat Sorin Strătulă, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, pentru autorul excepției de neconstituționalitate, și doamna consilier juridic Diana Petrescu, având împuternicire de reprezentare juridică pentru partea Universitatea din București. Procedura de citare este legal îndeplinită. Magistratul-asistent referă asupra faptului că partea Universitatea din București a depus la dosar note scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate. De asemenea, s-a depus la dosar un document intitulat „Amicus Curiae“, prin care se solicită admiterea excepției de neconstituționalitate.3.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului autorului excepției, care, reiterând criticile de neconstituționalitate formulate în fața instanței a quo, susține, în esență, că dispozițiile art. 326 alin. (6) din Legea nr. 1/2011 sunt neconstituționale prin impunerea termenului de 4 ani de la intrarea în vigoarea a legii în care trebuie obținut titlul de doctor. Astfel, se arată că autorul excepției, în sensul art. 41 din Constituție care instituie libertatea alegerii profesiei, și-a ales profesia și la momentul angajării i s-a recunoscut competența. Alin. (6) al art. 362 din Legea nr. 1/2011, printr-o condiție ulterioară, înfrânge alegerea făcută și instituie o sancțiune, deși situația de fapt nu s-a schimbat. Ca atare, instituirea acestei condiții suplimentare, respectiv condiția obținerii titlului de doctor în termen de 4 ani de la intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2011, reprezintă o îngrădire a dreptului la muncă, drept consacrat de art. 41 din Constituție. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea excepției de neconstituționalitate și constatarea faptului că textul criticat este neconstituțional în măsura în care impune un termen de 4 ani în care trebuie obținut titlul de doctor.4.Reprezentantul părții Universitatea din București susține respingerea, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind, în esență, că dispozițiile art. 362 alin. (6) din Legea nr. 1/2011 nu limitează niciunei persoane accesul liber la un loc de muncă. Orice persoană are dreptul de a ocupa locul de muncă vizat, însă cu îndeplinirea criteriilor legale, în special a criteriilor de studii. De altfel, art. 301 din Legea nr. 1/2011 prevede pentru ocuparea postului de cercetător științific obligația imperativă de a deține titlul științific de doctor. Această condiție este în concordanță cu principiile care guvernează învățământul universitar, în special cu cel al calității învățământului. Termenul de 4 ani, instituit de legiuitor și prorogat succesiv din anul 2011 până la data de 30 septembrie 2016, pentru obținerea diplomei de doctor este suficient, având în vedere că prin acte normative ulterioare Legii nr. 1/2011 se prevede că durata studiilor universitare doctorale de la admitere și până la susținerea tezei de doctorat este de 3 ani. Ca atare, dispozițiile art. 362 alin. (6) din Legea nr. 1/2011 sunt în concordanță cu prevederile constituționale invocate.5.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere că instituirea prin lege a unor condiții pentru ocuparea unor funcții sau exercitarea unor profesii nu contravine prevederilor constituționale privind dreptul la muncă.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:6.Prin Încheierea din 29 martie 2016, astfel cum a fost completată prin Încheierea din 21 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 41.899/3/2015, Tribunalul București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 362 alin. (6) din Legea educației naționale nr. 1/2011. Excepția a fost ridicată de Florin Filip într-o cauză având ca obiect soluționarea unei contestații formulate împotriva unei decizii de concediere emise în temeiul dispozițiilor art. 362 alin. (6) din Legea educației naționale nr. 1/2011.7.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că art. 362 alin. (6) Legea nr. 1/2011 operează o restrângere artificială a dreptului la muncă, în condițiile în care stabilește drept cauză de încetare a contractului individual de muncă neobținerea unui anumit titlu științific, fără a se ține seamă de faptul că esențială este pregătirea obținută prin parcurgerea programului didactic aferent, iar nu obținerea titlului.8.Autorul excepției afirmă că, prin art. 1 alin. (3) din Constituție, statul român și-a asumat, printre altele, obligația ca, prin normele juridice pe care le va edicta, să creeze condițiile necesare pentru libera dezvoltare a personalității umane pe toate planurile, în condițiile în care nicio distincție nu este prevăzută.9.Se apreciază că dispozițiile de lege criticate vizează persoanele care au fost încadrate în funcțiile indicate, încadrare prin care s-a recunoscut faptul că acestea au pregătirea necesară pentru a îndeplini sarcinile pe care funcțiile le implică. În acest context, se susține că prevederea criticată instituie un criteriu suplimentar formal pentru păstrarea funcției anterior obținute, ignorând recunoașterea inițială, în condițiile în care nu presupune o reverificare reală a pregătirii persoanelor vizate, punând, totodată, sub semnul întrebării valoarea studiilor doctorale, în condițiile în care stabilește un termen-limită pentru obținerea titlului aferent, fără a ține cont de faptul că realizarea unei veritabile lucrări științifice, care să prezinte și elemente de noutate în domeniu, nu este o sarcină care să poată fi realizată într-un termen prealabil fixat.10.Ca atare, contrar art. 53 din Constituție, dreptul la muncă recunoscut persoanelor vizate este îngrădit, întrucât art. 362 alin. (6) din Legea nr. 1/2011 le interzice acestora continuarea activității începute, deși niciun impediment de natură obiectivă nu justifică o asemenea măsură.11.Tribunalul București – Secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că textul de lege criticat nu limitează dreptul unei persoane de a alege liber un loc de muncă, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale concretizată prin Decizia nr. 513 din 20 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 11 iulie 2006, în care s-a statuat că prevederile constituționale referitoare la dreptul la muncă asigură oricărei persoane posibilitatea de a exercita profesia sau meseria pe care o dorește, în anumite condiții stabilite de legiuitor, dar nu vizează obligația statului de a garanta accesul tuturor persoanelor la toate profesiile. Or, în speță legiuitorul a condiționat ocuparea funcției de cercetător științific și a funcției de cercetare superioară de un anumit termen și de obținerea diplomei de doctor, condiții pe care reclamantul le cunoștea și știa că trebuie să se conformeze.12.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.13.Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Din analiza conținutului normativ al dispozițiilor legale criticate, se reține că aceste prevederi au avut un caracter temporar, ele fiind aplicabile până la data de 30 septembrie 2015. În mod excepțional, în baza alin. (8) al art. 362 din Legea nr. 1/2011, senatele universitare puteau aproba continuarea raporturilor juridice de muncă exclusiv în anul universitar 2015-2016. În consecință, aceste dispoziții nu mai sunt în prezent în vigoare. Însă, potrivit celor statuate prin Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011, „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“. Referitor la criticile formulate, se apreciază că instituirea unor condiții pentru exercitarea profesiilor didactice și de cercetare reprezintă, neîndoielnic, o opțiune de politică legislativă educațională. Înăsprirea condițiilor de accedere la funcțiile din instituțiile de învățământ superior, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2011, a avut semnificația unei creșteri considerabile a standardului științific ce trebuie atins de candidații la astfel de funcții, fiind de natură să încurajeze obținerea performanței în mediul academic. Unul dintre principiile care guvernează învățământul din România este principiul calității, consacrat de art. 3 lit. b) din Legea nr. 1/2011, în baza căruia activitățile de învățământ se raportează la standarde de referință și la bune practici naționale și internaționale. Legiuitorul a pus la dispoziția destinatarilor actului normativ un termen adecvat pentru conformarea la noile cerințe legislative. Astfel, legea a intrat în vigoare la 9 februarie 2011, iar încetarea de drept a raporturilor de muncă s-a produs abia la 30 septembrie 2015 sau chiar la data de 30 septembrie 2016 pentru ipotezele vizate de art. 362 alin. (8) din lege.14.Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile art. 362 alin. (6) din Legea nr. 1/2011 sunt constituționale, deoarece, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a stabilit că, de principiu, instituirea prin lege a unor condiții pentru ocuparea unor funcții sau exercitarea unor profesii nu reprezintă o încălcare a dreptului la muncă și la alegerea profesiei. În unele cazuri, reglementate prin dispoziții legale speciale, încheierea sau modificarea contractului individual de muncă pentru anumite posturi sau funcții este condiționată de îndeplinirea anumitor cerințe de ocupare a acestora, care nu pot fi considerate îngrădiri legale. Faptul că autorul excepției a avut încheiat un contract de muncă pe durată nedeterminată, nu înseamnă că poate pretinde stabilitate sau inamovibilitate într-o funcție, fără îndeplinirea criteriilor și condițiilor legale.15.Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, actele depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 362 alin. (6) din Legea educației naționale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din data de 10 ianuarie 2011, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora: „La împlinirea termenului de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi, contractele de muncă ale persoanelor care ocupă, în instituții de învățământ superior, funcția de cercetător științific sau o funcție de cercetare superioară și nu au obținut diploma de doctor încetează de drept.“18.Autorul excepției consideră că dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 41 alin. (1) privind munca și protecția socială a muncii și ale art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.19.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile de lege criticate fac parte din Legea educației naționale nr. 1/2011 titlul VII „Dispoziții tranzitorii și finale“, iar întreaga motivarea a acesteia vizează, în esență, problema de drept referitoare la încetarea de drept a contractelor individuale de muncă ale persoanelor care ocupă, în instituții de învățământ superior, funcția de cercetător științific sau o funcție de cercetare superioară și care nu au obținut diploma de doctor, în termenul prevăzut de lege, respectiv 4 ani de la intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2011.20.Curtea observă că, potrivit art. 285 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, în instituțiile de învățământ superior funcțiile de cercetare sunt: a) asistent cercetare; b) cercetător științific; c) cercetător științific gradul III; d) cercetător științific gradul II; e) cercetător științific gradul I. Alin. (3) al aceluiași articol prevede că echivalența funcțiilor din cercetare cu funcțiile didactice este următoarea: a) cercetător științific se echivalează cu asistent universitar, pentru persoanele care dețin o diplomă de doctor; b) cercetător științific gradul III se echivalează cu lector universitar/șef de lucrări; c) cercetător științific gradul II se echivalează cu conferențiar universitar; d) cercetător științific gradul I se echivalează cu profesor universitar.21.Din economia legii reiese că soluția legislativă privind încetarea de drept a contractelor individuale de muncă ale persoanelor care ocupă funcții în instituții de învățământ superior și care nu au obținut diploma de doctor în termenul prevăzut de lege, respectiv 4 ani de la intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2011, se regăsește în cuprinsul art. 362 din legea educației naționale.22.Curtea reține că soluția legislativă menționată a mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici asemănătoare, prin Decizia nr. 86 din 13 februarie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 20 mai 2019, excepția de neconstituționalitate fiind respinsă ca neîntemeiată. Așa fiind, soluția și considerentele Deciziei nr. 86 din 13 februarie 2019 se aplică mutatis mutandis și în prezenta cauză.23.Astfel, prin Decizia nr. 86 din 13 februarie 2019, paragrafele 25-27, Curtea a observat că Legea educației naționale nr. 1/2011, potrivit art. 1 și 2, asigură cadrul pentru exercitarea sub autoritatea statului român a dreptului fundamental la învățătură pe tot parcursul vieții și are ca viziune promovarea unui învățământ orientat pe valori, creativitate, capacități cognitive, capacități volitive și capacități acționare, cunoștințe fundamentale și cunoștințe, competențe și abilități de utilitate directă, în profesie și în societate. Misiunea asumată de lege este de formare, prin educație, a infrastructurii mentale a societății românești și de generare sustenabilă a unei resurse umane naționale înalt competitive, capabilă să funcționeze eficient în societatea actuală și viitoare.24.De asemenea, Curtea a reținut că atât principiul calității – în baza căruia activitățile de învățământ se raportează la standarde de referință și la bune practici naționale și internaționale -, cât și principiul autonomiei universitare sunt principii care guvernează învățământul preuniversitar și superior, precum și învățarea pe tot parcursul vieții din România.25.Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 614 din 7 iulie 2004, cu modificările și completările ulterioare, prevede la art. 13 că diploma de doctor atestă că titularul acesteia a dobândit cunoștințe și competențe generale și de specialitate, precum și abilități cognitive specifice, cunoștințele generale referindu-se la acumularea, interpretarea și dezvoltarea cunoașterii de vârf din domeniul de doctorat, iar competențele generale la dezvoltarea tehnicilor de cercetare și aplicarea lor în contexte diverse și specifice, la construcție teoretică și aplicare profesională, construcții discursive de tip academic pentru publicații de prestigiu în domeniu și de tipul cunoașterii comune pentru comunicare publică și la asumarea responsabilității de a elabora un program de cercetare, spirit critic, creativitate, inventivitate.26.Prin art. I pct. 17 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 94/2014 privind modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011, precum și modificarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 968 din 30 decembrie 2014, la articolul 362, după alineatul (6) s-a introdus un nou alineat, alineatul (7), care prevede că termenele prevăzute la alin. (1)-(6) se prorogă până la încheierea anului universitar 2014-2015, respectiv 30 septembrie 2015.27.Dispozițiile art. 362 alin. (8) din Legea nr. 1/2011, introduse prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 41/2015 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru reglementarea unor măsuri bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 733 din 30 septembrie 2015, stabilesc că, „Prin excepție de la termenul prevăzut la alin. (7), senatele universitare ale instituțiilor de învățământ pot aproba, la propunerea consiliului de administrație, în anul universitar 2015-2016, continuarea raporturilor juridice de muncă, pentru persoanele aflate sub incidența prevederilor alin. (1)-(6), în funcție de gradul de îndeplinire de către acestea a obligațiilor aferente programelor de studii doctorale.“28.Având în vedere cele anterior referite, Curtea a constatat că dispozițiile art. 362 alin. (6) raportate la cele ale art. 362 alin. (7) din Legea nr. 1/2011 instituie un caz de încetare de drept a contractelor individuale de muncă, justificat de neobținerea diplomei de doctor până la data de 30 septembrie 2015 de către persoanele care ocupau, în instituții de învățământ superior, funcția de cercetător științific sau o funcție de cercetare superioară, în timp ce dispozițiile art. 362 alin. (8) din același act normativ instituie o excepție de la această regulă, prin care senatele universitare ale instituțiilor de învățământ pot aproba, la propunerea consiliului de administrație, în anul universitar 2015-2016, continuarea raporturilor juridice de muncă pentru persoanele vizate de ipoteza normei.29.Chiar dacă Legea educației naționale nr. 1/2011, față de reglementarea anterioară în baza căreia a fost încheiat contractul individual de muncă, instituie condiția obținerii diplomei de doctor pentru ocuparea funcției, pune la dispoziția destinatarilor normei un termen rezonabil de 4 ani pentru conformarea la noile cerințe legislative, așa încât, respectând principiul neretroactivității legii civile, dispozițiile de lege criticate se aplică începând cu data intrării în vigoare a legii, pentru viitor.30.Mai mult, dispozițiile art. 362 alin. (8) din Legea nr. 1/2011 dau expresie principiului fundamental al autonomiei universitare, garantat de Constituție prin art. 32 alin. (6), având în vedere că, pe baza unui criteriu obiectiv pus la dispoziție de legiuitor, respectiv gradul de îndeplinire de către persoanele vizate de ipoteza normei a obligațiilor aferente programelor de studii doctorale, senatele universitare puteau decide menținerea sau, după caz, încetarea raportului juridic de muncă, în funcție de particularitățile fiecărei situații.31.Prin urmare, Curtea nu a putut reține critica de neconstituționalitate raportată la art. 41 alin. (1) din Constituție privind dreptul la muncă, întrucât dispozițiile de lege supuse analizei nu interzic libertatea alegerii unui loc de muncă. Împrejurarea că aceste persoane trebuie să îndeplinească anumite condiții pentru ocuparea funcțiilor menționate în textul supus controlului de constituționalitate nu reprezintă decât exigențe care țin de voința legiuitorului, care, în acord cu art. 73 alin. (3) lit. n) din Constituție, este suveran în ceea ce privește organizarea generală a învățământului. Totodată, dreptul la muncă, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă vizează posibilitatea oricărei persoane de a exercita profesia sau meseria pe care o dorește, în anumite condiții stabilite de legiuitor, și nu vizează obligația statului de a garanta accesul tuturor persoanelor la toate profesiile (a se vedea Decizia nr. 279 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 17 iunie 2015, paragraful 29, și Decizia nr. 55 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 5 mai 2015, paragraful 18).32.Cât privește invocarea prevederilor art. 53 din Constituție, Curtea reține că aceste norme nu au incidență în cauză, de vreme ce nu s-a reținut restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale.33.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Florin Filip în Dosarul nr. 41.899/3/2015 al Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 362 alin. (6) din Legea educației naționale nr. 1/2011 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului București – Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 10 octombrie 2019.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Bianca Drăghici
––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x