DECIZIA nr. 617 din 5 octombrie 2021

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/12/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 102 din 1 februarie 2022
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

Alegeti sectiunea:
SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ActulREFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 1REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 3REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 3REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 5REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 53
ART. 6REFERIRE LADECIZIE 106 23/02/2021
ART. 7REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 7REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 8REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 8REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE 567 09/12/2004 ART. 2
ART. 10REFERIRE LALEGE 567 09/12/2004 ART. 59
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 10REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 11REFERIRE LADECIZIE 279 23/04/2015
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 11REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 1
ART. 13REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 14REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 30
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 15REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 10
ART. 17REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 29
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 17REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 18REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 18REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 CAP. 2
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 19REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 134 10/03/2020
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 408 13/06/2017
ART. 20REFERIRE LADECIZIE 108 14/02/2006
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 20REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LADECIZIE 53 19/02/2002
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 16
ART. 21REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 16
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 41
ART. 22REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 23REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 24REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 24REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017 ART. 38
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 53
ART. 25REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 53
ART. 26REFERIRE LALEGE 153 28/06/2017
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 47
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991
ART. 27REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 47
ART. 28REFERIRE LADECIZIE 134 10/03/2020
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ART. 29REFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 11
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 147
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 146
ART. 29REFERIRE LACONSTITUTIE (R) 21/11/1991 ART. 147
 Nu exista acte care fac referire la acest act





Valer Dorneanu – președinte
Cristian Deliorga – judecător
Marian Enache – judecător
Daniel Marius Morar – judecător
Mona-Maria Pivniceru – judecător
Gheorghe Stan – judecător
Livia Doina Stanciu – judecător
Elena-Simina Tănăsescu – judecător
Patricia Marilena Ionea – magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor cuprinse la nr. crt. 1-4 și 7-9 din capitolul II „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor“ din anexa nr. V „Familia ocupațională de funcții bugetare «Justiție» și Curtea Constituțională“ la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și ale art. 38 alin. (6) din același act normativ. Excepția a fost ridicată de Mioara Luiza Mirea în Dosarul nr. 3.003/2/2018 al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 716D/2019.2.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3.Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 717D/2019, nr. 845D/2019, nr. 846D/2019, nr. 1.004D/2019 și nr. 2.324D/2019, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor cuprinse la nr. crt. 1-12 din capitolul II „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor“ din anexa nr. V „Familia ocupațională de funcții bugetare «Justiție» și Curtea Constituțională“ la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și ale art. 38 alin. (6) din aceeași lege, excepție ridicată de Dan Florin Bordei, de Mihai Ștefan și alții, de Mădălina Șuhan și alții, de Georgeta Liliana Orbeciu și de Georgeta Bratu în dosarele nr. 3.000/2/2018, nr. 3.958/2/2018, nr. 5.471/2/2018, nr. 2.994/2/2018 și nr. 2.983/2/2018 ale Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.4.La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.5.Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentanta Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 717D/2019, nr. 845D/2019, nr. 846D/2019, nr. 1.004D/2019 și nr. 2.324D/2019 la Dosarul nr. 716D/2019, care a fost primul înregistrat.6.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, respectiv Decizia nr. 106 din 23 februarie 2021.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7.Prin Încheierea din 19 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.003/2/2018, Încheierea din 7 ianuarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.000/2/2018, Încheierea din 13 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.994/2/2018, Încheierea din 23 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 2.983/2/2018, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor cuprinse la nr. crt. 1-4 și 7-9 din capitolul II „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor“ din anexa nr. V „Familia ocupațională de funcții bugetare «Justiție» și Curtea Constituțională“ la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și ale art. 38 alin. (6) din același act normativ. Excepția a fost ridicată de Mioara Luiza Mirea, Dan Florin Bordei, Georgeta Liliana Orbeciu și Georgeta Bratu.8.Prin Încheierea din 11 martie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 3.958/2/2018, și Sentința nr. 409 din 5 februarie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 5.471/2/2018, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor cuprinse la nr. crt. 1, 2 și 5-12 din capitolul II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, precum și ale art. 38 alin. (6) din același act normativ. Excepția a fost ridicată de Mihai Ștefan și alții, respectiv de Mădălina Șuhan și alții.9.În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că textele de lege, contrar principiului egalității în drepturi, nu asigură salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală și creează inechități sociale. Astfel, spre deosebire de celelalte categorii profesionale vizate de legeacadru, ale căror salarii au crescut, în cazul personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor salariul s-a diminuat. Personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor are cel mai mic salariu de bază și cel mai mic coeficient în raport cu celelalte categorii profesionale din aceeași familie ocupațională. De asemenea, diferența salarială și de coeficient dintre prima funcție din tabel (prim-grefier, grefier-șef secție, grefier-șef, grefier-șef cabinet, director departament informatic) și funcțiile de execuție este mai mare decât la alte categorii profesionale, raportul fiind de 1 la 9. De altfel, dispozițiile de lege sunt lipsite de sens și, practic, anulează voința legiuitorului și rațiunea esențială a edictării actului normativ respectiv, astfel cum sunt precizate în expunerea de motive la legea-cadru, respectiv aceea de a egaliza veniturile personalului bugetar cu aceeași/același funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, prin raportare la nivelul maxim, și de a elimina inechitățile existente. Mai mult, reducerea coeficienților prin raportare la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice afectează dreptul dobândit în temeiul actului normativ menționat. Chiar dacă drepturile salariale nu sunt drepturi reale, cum este dreptul la proprietate, ci drepturi de creanță, în privința apărării lor, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului acestea sunt asimilate unor bunuri, statuându-se că noțiunile de „bun“ și „proprietate“ au un sens care „nu este limitat la dreptul de proprietate asupra bunurilor corporale, ci cuprinde și alte drepturi și interese patrimoniale“.10.Autorii excepției invocă și încălcarea art. 41 alin. (1) din Constituție, sens în care fac referire la importanța socială a muncii personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, astfel cum rezultă din art. 2,59 și 77 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice.11.Invocând Decizia Curții Constituționale nr. 279 din 23 aprilie 2015, autorii excepției susțin că sunt încălcate și prevederile art. 53 din Constituție, deoarece dispozițiile legale criticate nu sunt nici proporționale, nici rezonabile și nici nu vizează protejarea unor drepturi și interese colective, superioare, astfel încât nu se justifică sub aspectul condițiilor prevăzute de norma constituțională invocată.12.În sfârșit, autorii excepției susțin că diminuarea substanțială a drepturilor lor salariale este de natură să afecteze dreptul la un nivel de trai decent.13.Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 3.003/2/2018 și nr. 3.000/2/2018, apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată în măsura în care se reține că aplicarea prevederilor normative contestate ar putea crea o încălcare a dispozițiilor art. 1 alin. (5), ale art. 41 alin. (1) și ale art. 53 alin. (1) și (2) din Constituție. În Dosarul nr. 3.958/2/2018, se pronunță doar cu privire la admisibilitatea excepției de neconstituționalitate. În dosarele nr. 5.471/2/2018, nr. 2.994/2/2018 și nr. 2.983/2/2018, aceeași instanță apreciază că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor din Constituție invocate.14.În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.15.Avocatul Poporului, în dosarele nr. 716D/2019 și nr. 717D/2019, apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Astfel, arată că acestea nu creează inegalități în drepturi între cetățeni și nici discriminări între persoane aflate în situații similare, de vreme ce se aplică, deopotrivă, tuturor persoanelor beneficiare ale drepturilor bănești menționate. În fapt, dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate se aplică tuturor persoanelor prevăzute de ipoteza normei în mod egal, și anume personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului. Condiționarea acordării drepturilor bănești este justificată și de necesitatea respectării interesului angajatorului de a utiliza competențele și performanțele individuale ale angajaților raportat și la bugetul alocat în acest sens pentru salarii. Mai mult, stabilirea modalității concrete de realizare a salarizării personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului este o prerogativă a legiuitorului, care decide, în acest sens, și în funcție de situația economico-financiară a țării. În ceea ce privește prevederile art. 41 alin. (1) din Constituție, Avocatul Poporului arată că acestea nu interzic stabilirea unor condiții în legătură cu exercitarea dreptului la muncă sau salarizarea pentru o anumită profesie atât timp cât orice persoană care dorește să aleagă o profesie sau un loc de muncă este chemată să întrunească aceste condiții legale. Prin urmare, salarizarea va fi cea prevăzută de lege în acest sens, iar cuantumul efectiv al drepturilor salariale este stabilit de către legiuitorul în drept să instituie aceste drepturi, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă și le poate modifica în diferite perioade de timp, după caz, în funcție de situația economico-financiară a țării. În sfârșit, referindu-se la prevederile art. 53 din Constituție, arată că dispozițiile de lege supuse controlului de constituționalitate nu pun în discuție restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți cetățenești.16.Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:17.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3,10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.18.Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile cuprinse la nr. crt. 1-12 din capitolul II „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor“ din anexa nr. V „Familia ocupațională de funcții bugetare «Justiție» și Curtea Constituțională“ la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, precum și ale art. 38 alin. (6) din aceeași lege. Prevederile cuprinse la nr. crt. 1-12 din capitolul II din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 instituie valoarea salariului de bază și coeficientul, în raport cu vechimea în funcție și nivelul studiilor, pentru funcții specifice personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor (grefieri). Prevederile art. 38 alin. (6) din Legeacadru nr. 153/2017 au următorul cuprins: „În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.“19.În opinia autorilor excepției, prevederile de lege ce formează obiectul excepției contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 41 privind dreptul la muncă și protecția socială a muncii, art. 47 alin. (1) referitor la nivelul de trai și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți.20.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituționalitate, exercitat prin prisma unor critici similare, prin Decizia nr. 134 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 30 iunie 2020, pronunțându-se în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Astfel, Curtea a reținut că stabilirea prin prevederile de lege criticate a anumitor valori ale salariului de bază și ale coeficienților pentru funcțiile specifice personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor reprezintă opțiunea legiuitorului, manifestată în marja sa de apreciere, permisă de dispozițiile art. 16 din Constituție privind egalitatea în drepturi. În acest sens, a amintit cele reținute prin Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, și prin Decizia nr. 408 din 13 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 26 octombrie 2017, în care a statuat că este dreptul și obligația autorității legiuitoare să elaboreze măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, în concordanță cu condițiile economice și sociale existente la un moment dat. De asemenea, Curtea a arătat că în același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea și intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaților lor din bugetul de stat, și anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunțată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, și Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunțată în Cauza Aizpurua Ortiz și alții împotriva Spaniei, paragraful 57.21.Referitor la critica de neconstituționalitate vizând instituirea unei discriminări între personalul auxiliar din instanțe și parchete și alte categorii de personal plătit din fonduri publice, Curtea a reținut că este dreptul exclusiv al legiuitorului să facă diferențierea corespunzătoare la stabilirea drepturilor salariale. Atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate pot fi diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții similare, la diferite autorități sau instituții publice. Art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic în aplicarea unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii profesionale, dar și necesitatea lui. În sensul celor arătate, a fost invocată Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002.22.În ceea ce privește invocarea încălcării dispozițiilor art. 41 și 53 din Constituție, Curtea a precizat că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului plătit din fonduri publice nu înseamnă restrângerea exercițiului unor drepturi fundamentale. Constituția prevede în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaților la protecția socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe țară“, fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia. De asemenea, acest text constituțional nu se opune competenței legiuitorului de a reforma sistemul de salarizare, de a reașeza coeficienții sau salariile de bază ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv ale personalului auxiliar din instanțe și parchete.23.Prin urmare, întrucât în cauză nu s-a constatat restrângerea exercițiului unui drept fundamental, în sensul art. 53 din Constituție, Curtea a precizat că aceste dispoziții constituționale nu au relevanță în soluționarea excepției de neconstituționalitate.24.Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, Curtea a reținut că stabilirea unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestui act normativ, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022 are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice. Integrate regulilor privind aplicarea etapizată a legii, prevederile legale criticate vizează reglarea în timp a disfuncționalităților existente în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin limitarea creșterilor salariale la un nivel stabilit prin lege. O asemenea soluție legislativă este circumscrisă scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunțat în expunerea de motive la Legea-cadru nr. 153/2017, și anume acela de „eliminare a disfuncționalităților salariale existente în sistemul public de salarizare“, și vizează, în ansamblu, toate categoriile de personal plătit din fonduri publice.25.Curtea a statuat că prevederile legale criticate, prin conținutul lor normativ, nu pun în discuție o restrângere a exercițiului dreptului fundamental la salariu, în sensul art. 53 din Constituție, ci vizează o redimensionare a politicii salariale în cazul personalului plătit din fonduri publice, aspect care se înscrie în marja de apreciere a legiuitorului.26.Curtea a mai observat că, pe fondul prevederilor legale anterioare privind salarizarea personalului bugetar, reglementarea salarizării personalului plătit din fonduri publice prin Legea-cadru nr. 153/2017 apare ca un proces complex, care, în mod necesar, presupune, în timp, o serie de corecții și corelări cu ansamblul actelor normative care fac parte din fondul activ al legislației, aspecte ce sunt de competența autorității legiuitoare.27.Cât privește critica de neconstituționalitate formulată prin raportare la art. 47 din Constituție privind dreptul la un nivel de trai decent, Curtea a reținut că stabilirea acelui standard al nivelului de trai care poate fi considerat decent trebuie apreciată de la caz la caz, în funcție de o serie de factori conjuncturali. Situația economică a țării, resursele de care dispune statul în vederea atingerii acestui obiectiv, dar și nivelul de dezvoltare a societății la un anumit moment și modul de organizare a societății reprezintă deopotrivă coordonate care trebuie luate în considerare atunci când se evaluează nivelul „decent“ al vieții, nefiind posibilă stabilirea unui standard fix, imuabil. În același timp, obligația statului de a asigura un nivel de trai decent trebuie adusă la îndeplinire în mod egal, față de toți cetățenii săi, indiferent de ipostaza juridică în care se află aceștia. Or, măsura stabilită prin textele de lege criticate se integrează ansamblului de acțiuni ale statului de adaptare la resursele financiare existente, neputându-se reține o afectare a nivelului de trai decent, contrară Constituției.28.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele Deciziei nr. 134 din 10 martie 2020 își păstrează valabilitatea și în cauza de față.29.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mioara Luiza Mirea, de Dan Florin Bordei, de Mihai Ștefan și alții, de Mădălina Șuhan și alții, de Georgeta Liliana Orbeciu și de Georgeta Bratu în dosarele nr. 3.003/2/2018, nr. 3.000/2/2018, nr. 3.958/2/2018, nr. 5.471/2/2018, nr. 2.994/2/2018 și nr. 2.983/2/2018 ale Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile cuprinse la nr. crt. 1-12 din capitolul II „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor“ din anexa nr. V „Familia ocupațională de funcții bugetare «Justiție» și Curtea Constituțională“ la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și ale art. 38 alin. (6) din aceeași lege sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 5 octombrie 2021.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x