DECIZIA nr. 617 din 22 septembrie 2020

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1.Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 340 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihai-Claudiu Rîmbu în Dosarul nr. 164/753/2018 (reunit cu Dosarul nr. 165/753/2018) al Tribunalului Militar București. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.500D/2018. … 2.La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 3.Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 1.615D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marcel Pelei în Dosarul nr. 2.642/62/2018 al Tribunalului Brașov – Secția penală. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită. … 4.Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.615D/2018 la Dosarul nr. 1.500D/2018, care a fost primul înregistrat. … 5.Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. Apreciază că legiuitorul nu a intenționat ca orice măsură procesuală a procurorului să fie supusă controlului instanței judecătorești, în orice moment al cauzei. Autorii excepției au posibilitatea să facă plângere la procurorul ierarhic superior, iar împotriva acestor măsuri la judecătorul de cameră preliminară, în momentul în care procurorul dă o soluție în respectiva cauză, indiferent dacă soluția este de netrimitere în judecată sau de sesizare a instanței prin rechizitoriu. În acest context, persoana nemulțumită poate critica și astfel de măsuri procesuale, referitoare la disjungerea cauzei. … 
CURTEA,având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:6.Prin Încheierea din 2 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 164/753/2018 (reunit cu Dosarul nr. 165/753/2018), Tribunalul Militar București a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 340 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Mihai-Claudiu Rîmbu, cu ocazia soluționării unei cauze penale. … 7.Prin Încheierea din 15 octombrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.642/62/2018, Tribunalul Brașov – Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marcel Pelei, cu ocazia soluționării unei plângeri împotriva soluției de neurmărire/netrimitere în judecată. … 8.În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin că potrivit dispoziției de lege criticate numai soluția de clasare propriu-zisă este susceptibilă de a fi atacată cu plângere, nu și măsurile adiacente/accesorii subsecvente dispuse prin soluția de clasare, cum ar fi, în speță, disjungerea pentru infracțiuni care nu au format obiectul urmăririi penale până la momentul pronunțării ordonanței și pentru care nu s-a efectuat extinderea conform art. 311 din Codul de procedură penală, precum și pentru infracțiuni pentru care intervenise prescripția specială în baza art. 124 din Codul penal din 1969. … 9.Interpretarea, în sensul că plângerea promovată împotriva soluției pronunțate în condițiile art. 339 din Codul de procedură penală nu ar fi admisibilă dacă aceasta vizează măsurile adiacente/accesorii subsecvente dispuse prin soluția de clasare, este de natură a încălca principiul liberului acces la justiție consacrat de prevederile art. 21 din Constituție, prin împiedicarea unui acces efectiv la justiție. … 10.Or, Curtea Constituțională a statuat că principiul accesului liber la justiție, consacrat de Constituție în art. 21, are semnificația că orice persoană are posibilitatea juridică de a avea acces, pe de o parte, la structurile judecătorești, iar, pe de altă parte, la mijloacele procedurale prin care justiția se înfăptuiește, având în vedere că prin justiție se înțelege atât sistemul instanțelor judecătorești, cât și activitatea de soluționare a cauzelor civile, administrative, penale etc., în vederea aplicării de sancțiuni și restabilirii drepturilor și intereselor legitime încălcate. … 11.Apreciază că regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești sunt de competența exclusivă a legiuitorului, așa cum rezultă din art. 126 alin. (2) din Constituție, însă legiuitorul, în alegerea soluțiilor sale legislative, trebuie să țină seama de toate prevederile constituționale, neputându-le eluda în exercitarea competenței sale de legiferare, în caz contrar fiind încălcate prevederile art. 1 alin. (5) din Constituție. … 12.Totodată, regula stabilită de art. 21 alin. (2) din Constituție, potrivit căreia nicio lege nu poate îngrădi accesul la justiție, semnifică faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exercițiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie sau grup social. Accesul liber la justiție, consacrat de art. 21 din Legea fundamentală, reprezintă o valorificare a prevederilor art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În continuare, face referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia Convenția are ca scop protejarea drepturilor concrete și efective, nu a celor teoretice sau iluzorii, afirmație ce vizează în mod special dreptul de acces la o instanță judecătorească, având în vedere locul deosebit pe care dreptul la un proces echitabil îl ocupă într-o societate democratică. Or, dispozițiile criticate restrâng controlul judecătorului de cameră preliminară doar asupra actelor procurorului prin care s-a dispus o soluție de clasare, ceea ce contravine dispozițiilor art. 20 alin. (2) și ale art. 21 din Constituție. … 13.Prin urmare, dispozițiile art. 340 din Codul de procedură penală încalcă prevederile art. 21 din Constituție, prin împiedicarea unui acces efectiv la justiție în cazul plângerii formulate împotriva soluției de clasare de către persoana care a avut calitatea de suspect, în ipoteza în care, prin soluția de clasare, se dispun și alte măsuri cum este în speță disjungerea pentru infracțiuni pentru care a operat prescripția specială în condițiile art. 124 din Codul penal din 1969. Invocă jurisprudența Curții Constituționale, de exemplu, Decizia nr. 276 din 10 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 572 din 28 iulie 2016, Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Decizia nr. 356 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 691 din 22 septembrie 2014 și Decizia nr. 308 din 12 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 585 din 2 august 2016. … 14.Tribunalul Militar București apreciază că, în realitate, autorul excepției formulează o critică împotriva măsurii de la pct. 7 din dispozitivul Ordonanței nr. 113/P/2014 din 21 mai 2018 a procurorului militar din cadrul D.N.A. – Serviciul pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracțiunile de corupție săvârșite de militari, prin care s-a dispus „disjungerea cauzei și declinarea în favoarea Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar București a competenței de soluționare a cauzei sub aspectul săvârșirii de către inculpați și suspect a infracțiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și înșelăciune“. … 15.Susține că autorul solicită Curții o anumită interpretare care presupune completarea textului criticat cu o nouă ipoteză, aceea în care plângerea ar viza și orice alte măsuri decât clasarea, dispuse de procuror prin ordonanța atacată. Astfel, în cererea de sesizare a Curții Constituționale nu se invocă o veritabilă neconformitate a textului criticat cu prevederile Constituției. Susținerile autorului se referă la adăugarea în textul criticat a unei ipoteze normative neavute în vedere de legiuitor, sugerând o completare a legii în sensul adăugării unui caz nou de formulare a plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată. Or, examinarea constituționalității unui text de lege privește compatibilitatea acestuia cu dispozițiile Constituției sau cu cele ale instrumentelor juridice internaționale la care România este parte, iar nu completarea normelor criticate cu variațiuni ale ipotezei originare, avută în vedere la edictarea reglementării sau chiar cu dispoziții noi. O asemenea solicitare nu intră în competența de soluționare a Curții Constituționale, care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului. … 16.În ceea ce privește prevederile constituționale invocate de autorul excepției, instanța judecătorească arată că, potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, liberul acces la justiție semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanțele judecătorești în cazul în care consideră că drepturile, libertățile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu că acest acces nu poate fi supus niciunei condiționări, întrucât competența de a stabili regulile de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești revine legiuitorului, în temeiul prerogativelor acordate acestuia de prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție. … 17.Instanța judecătorească apreciază că autorul excepției este nemulțumit și de modul de interpretare și aplicare de către organele judiciare în cauza în care a fost cercetat, a unor dispoziții legale, de drept substanțial sau de drept procesual, cum ar fi neaplicarea prevederilor privind prescripția răspunderii penale, a normelor referitoare la extinderea urmăririi penale sau la schimbarea încadrării juridice a faptei, invocând, în final, nelegalitatea măsurilor disjungerii și declinării în cazul unor fapte. Eventualele greșeli de aplicare a legii nu pot constitui însă motive de neconstituționalitate a textelor de lege criticate și, prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, ci sunt de competența instanței judecătorești învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege. În final, apreciază că disjungerea și declinarea de competență dispuse în speță nu înseamnă închiderea accesului la justiție, de vreme ce petentul are posibilitatea de a-și formula apărările și de a aduce criticile pe care le consideră potrivite față de măsurile procurorului, în cauza disjunsă, în care, de altfel, persoana are garantate atât posibilitatea formulării plângerii întemeiate pe dispozițiile art. 340 din Codul de procedură penală, în eventualitatea dispunerii unei soluții de clasare, cât și pe aceea de a-și adresa apărările în fața unei instanțe, în cazul trimiterii în judecată. Ambele ipoteze presupun în mod esențial un acces efectiv la justiție în cauza în care este implicat. … 18.Tribunalul Brașov – Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Susține că legea procesual penală actuală exclude de la controlul judecătoresc soluțiile procurorului de disjungere și declinare a cauzei, persoanele interesate beneficiind însă în dosarul disjuns de accesul la justiție, în funcție de soluția ce se va pronunța în acel dosar. Astfel, în caz de clasare pot urma procedura reglementată de dispozițiile criticate, iar în caz de trimitere în judecată își pot face toate apărările atât în procedura de cameră preliminară, cât și în cursul cercetării judecătorești. … 19.Totodată, accesul liber la justiție nu echivalează cu dreptul absolut al cetățeanului de a se adresa unei instanțe judecătorești în orice situație, ci acesta comportă restrângeri proporționale. În continuare, face o comparație între instituția redeschiderii urmăririi penale, care este supusă confirmării judecătorului de cameră preliminară, și disjungerea sau declinarea cauzei, care nu necesită o astfel de confirmare. Acest lucru se datorează faptului că dispunerea disjungerii și declinării nu presupune o acuzație în materie penală, astfel că nu schimbă cu nimic situația juridică a persoanelor care au avut calitatea de părți sau de subiecți procesuali principali în dosarul penal în care s-a dispus de către procuror o soluție de neurmărire sau netrimitere în judecată. … 20.Apreciază că accesul liber la justiție este asigurat atât în cazul pronunțării unei soluții de neurmărire sau netrimitere în judecată, cât și în cazul renunțării la urmărirea penală. Prin urmare, dispozițiile art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală prevăd în mod clar și previzibil actele procurorului supuse controlului judiciar și asigură accesul la justiție al persoanelor interesate, fără a crea un tratament juridic diferit pentru situații similare. … 21.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.  … 22.Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate. … 
CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:23.Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate. … 24.În ceea ce privește obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea observă că, în Dosarul nr. 1.500D/2018, a fost sesizată cu art. 340 din Codul de procedură penală, în integralitatea sa, dar din motivarea excepției rezultă că autorul acesteia are în vedere doar alineatul (1) al acestui articol. Astfel, Curtea constată că obiectul excepției de neconstituționalitate, în ambele dosare, este constituit de dispozițiile art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu următorul cuprins: „Persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.“ … 25.Autorii excepției apreciază că dispozițiile criticate contravin prevederilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (5) referitor la principiul clarității și previzibilității legii, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului și art. 21 referitor la accesul liber la justiție. Totodată, sunt invocate prevederile art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. … 26.Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că autorii acesteia critică dispozițiile art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală, deoarece nu permit posibilitatea atacării în fața unui judecător a ordonanțelor procurorului, altele decât cele de clasare, făcând referire la ordonanțele de disjungere a cauzei. … 27.În ceea ce privește disjungerea cauzei în faza de urmărire penală, Curtea reține că, în pronunțarea unei ordonanțe prin care se dispune această soluție, procurorul va avea în vedere dispozițiile art. 46 alin. (1) din Codul de procedură penală, potrivit cărora pentru motive temeinice privind mai buna desfășurare a judecății (n.r. în cazul de față a urmăririi penale), se poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpați sau la unele dintre infracțiuni. Pe de altă parte, disjungerea cauzelor în faza de urmărire penală are ca efect realizarea urmăririi penale separat pentru cauzele disjunse, în ceea ce privește anumite acțiuni sau anumiți inculpați. … 28.Curtea a reținut că, în mod inerent, în urma disjungerii cauzelor, dosarele penale astfel constituite pot ajunge pe rolul unor organe judiciare diferite, apărând diferențe în privința mijloacelor de probă administrate, precum și a termenelor de administrare a probelor și de parcurgere a etapelor procesului penal. Însă tocmai acesta a fost scopul avut în vedere de legiuitor cu prilejul reglementării instituției disjungerii, acela de a permite soluționarea dosarelor disjunse într-un ritm corespunzător particularităților acestora, care, astfel, să permită înfăptuirea actului de justiție în condiții de coerență și de celeritate (a se vedea Decizia nr. 119 din 10 martie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 30 iunie 2020). … 29.De asemenea, Curtea constată că soluția de disjungere dispusă de procuror constituie un incident procedural, fără ca acesta să formuleze o acuzație în materie penală. În aceste condiții, acestei proceduri nu îi este aplicabil principiul dublului grad de jurisdicție în materie penală, reglementat la art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform căruia „orice persoană declarată vinovată de o infracțiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declarației de vinovăție sau a condamnării de către o jurisdicție superioară“. Or, stabilirea unor reguli speciale de procedură în cazul soluționării plângerilor împotriva actelor procurorului este realizată de legiuitor în exercitarea competenței sale constituționale, consacrate de art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit căruia legiuitorul poate institui reguli speciale de procedură, ca modalități de exercitare a drepturilor procedurale, principiul accesului liber la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, însă în formele și modalitățile instituite de lege. Așa fiind, prin instituirea procedurii potrivit căreia ordonanțele procurorului, altele decât cele de clasare, nu pot fi atacate în fața unui judecător, nu s-a urmărit restrângerea accesului liber la justiție, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituțional prevăzut de art. 21 din Constituție. Reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept – subiectiv sau procesual, inclusiv prin instituirea unor proceduri speciale, nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite. … 30.Curtea a apreciat, prin Decizia nr. 476 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 917 din 14 noiembrie 2019, și, Decizia nr. 183 din 28 martie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 9 mai 2019, că trebuie distins între plângerea împotriva actelor de urmărire penală și plângerea împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată. Totodată, în cadrul plângerii împotriva actelor de urmărire penală trebuie distins între plângerea îndreptată împotriva actelor organelor de cercetare penală și plângerea împotriva actelor procurorului. … 31.Astfel, potrivit art. 336 alin. (1) din Codul de procedură penală, orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime. În doctrină s-a arătat că norma cuprinde o regulă cu caracter general în ceea ce privește plângerea împotriva actelor de urmărire penală, fie ele ale organului de cercetare penală, fie ale procurorului, instituind dreptul persoanei ale cărei interese legitime sunt vătămate printr-un act de urmărire penală să se plângă cu privire la acesta. Dreptul de a face plângere aparține oricărei persoane, nu doar subiecților procesuali. … 32.Plângerea împotriva actelor de urmărire penală poate fi formulată oricând în cursul urmăririi penale, legea neinstituind un termen în acest sens. Plângerea împotriva actelor de urmărire penală ale organului de cercetare penală se adresează, potrivit art. 336 alin. (2) din Codul de procedură penală, procurorului care supraveghează activitatea acestuia. Plângerea împotriva actelor de urmărire penală ale procurorului este soluționată, potrivit art. 339 din Codul de procedură penală, de procurorul ierarhic superior celui care a efectuat actul. Potrivit art. 338 și art. 339 alin. (6) din același act normativ, plângerea trebuie rezolvată în termen de cel mult 20 de zile de la primirea acesteia de către organul competent. … 33.Așa fiind, Curtea constată că nu poate fi primită critica referitoare la afectarea accesului liber la justiție, deoarece, odată rezolvată de către procuror, în condițiile art. 327 din Codul de procedură penală, cauza penală va putea fi supusă cenzurii judecătorului de cameră preliminară, ocazie cu care partea interesată va putea critica inclusiv acele acte ale procurorului care au fundamentat soluția pronunțată. … 34.Prin urmare, atunci când procurorul va emite rechizitoriul prin care dispune trimiterea în judecată, cauza va ajunge în faza camerei preliminare, fază în care, potrivit art. 342 din Codul de procedură penală, judecătorul de cameră preliminară va verifica legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. Atunci când procurorul va emite o ordonanță prin care clasează cauza, aceasta va putea ajunge, de asemenea, la judecătorul de cameră preliminară în fața căruia, în condițiile art. 341 alin. (2) teza finală din Codul de procedură penală, petentul și intimații pot formula cereri și ridica excepții și cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale. … 35.În sfârșit, atunci când procurorul va emite o ordonanță prin care renunță la urmărirea penală, ordonanța astfel pronunțată va fi verificată sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, după caz, de procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel, iar când a fost întocmită de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior, conform art. 318 alin. (10) din Codul de procedură penală. Ulterior, această ordonanță se transmite, spre confirmare, judecătorului de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, iar în fața acestuia persoana care a făcut sesizarea, părțile, suspectul, persoana vătămată ori altă persoană interesată vor putea releva aspecte de legalitate și temeinicie a soluției pronunțate, conform art. 318 alin. (12), (14) și (15) din Codul de procedură penală. … 36.Curtea a reținut că art. 21 privind accesul liber la justiție se referă la posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct și nemijlocit instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, nicio lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept (Decizia nr. 569 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008). … 37.Or, astfel cum s-a arătat anterior, persoana ale cărei interese legitime sunt vătămate printr-un act de urmărire penală are, după rezolvarea cauzei de către procuror, posibilitatea de a se adresa cu o plângere instanței de judecată în scopul obținerii unui remediu. Așa fiind, rezultă că persoana interesată, pe deo parte, poate face plângere împotriva actelor de urmărire penală și împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată, iar, pe de altă parte, în condițiile legii, se poate adresa judecătorului de cameră preliminară cu o plângere ce vizează aceleași aspecte. Textul de lege criticat nu contravine nici accesului la justiție și nici dreptului la un proces echitabil.  … 38.Faptul că ordonanța procurorului de disjungere a cauzei nu poate fi contestată la instanță în faza de urmărire penală nu aduce atingere art. 21 alin. (1) din Legea fundamentală întrucât, așa cum a statuat chiar Curtea Constituțională în jurisprudența sa, „posibilitatea formulării plângerii împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta la procurorul ierarhic superior constituie o garanție procesuală, iar rămânerea definitivă a soluției dispuse de procurorul ierarhic superior are ca scop asigurarea celerității soluționării cauzelor penale, nereprezentând un impediment în calea accesului liber la justiție și a dreptului la un recurs efectiv“ (a se vedea Decizia nr. 398 din 28 mai 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 22 iulie 2015, paragraful 16).  … 39.Totodată, Curtea reține că a analizat dispozițiile de lege criticate din perspectiva încălcării accesului liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil, în măsura în care nu pot fi supuse controlului judecătoresc toate măsurile luate și toate actele efectuate de procuror și, respectiv, de procurorul ierarhic superior, ci numai soluțiile de clasare, respingând excepțiile ca neîntemeiate, de exemplu, prin Decizia nr. 476 din 17 septembrie 2019 și Decizia nr. 183 din 28 martie 2019, precitate. … 40.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, … 
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihai-Claudiu Rîmbu în Dosarul nr. 164/753/2018 (reunit cu Dosarul nr. 165/753/2018) al Tribunalului Militar București și de Marcel Pelei în Dosarul nr. 2.642/62/2018 al Tribunalului Brașov – Secția penală și constată că dispozițiile art. 340 alin. (1) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Militar București și Tribunalului Brașov – Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 septembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Marițiu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește